STAPANIREA HABSBURGBLOR IN TRANSILVANIA INTRE 1551-1555

STAPANIREA HABSBURGBLOR IN TRANSILVANIA INTRE 1551-1555

Ferdinand de Habsburg a incercat sa reocupe intreaga Ungarie, inclusiv Transilvania, fie prin campanii nrilitare, fie prin tratative cu nobilimea maghiara. Habsburgii se bazau pe sprijinul lui Carol Quintul, imparat al Imperiului Romano-German. Insa Carol Quintul era implicat intr-un conflict prelungit cu Franta, care s-a aliat cu Turcia. Intre 1543-1544 turcii au ocupat cateva cetati din Ungaria. In 1545 Habsburgii au semnat un armistitiu cu turcii, care a fost transformat in 1547 in tratat de pace, care recunostea statu-quo-ul: turcii stapaneau centrul si sudul Ungariei ca pasalac, iar Transilvania ca stat supus, iar Habsburgii stapaneau nordul Ungariei.      Intre timp, prin moartea regelui Frantei, Francisc I, s-a intarit pozitia lui Carol Quintui si deci a Habsburgilor in Europa. Martinuzzi, devenit adevaratul stapan al Transilvaniei (el avea toate puterile, fiind guvemator, trezorier si judecator suprem), a initiat tratative cu Habsburgii, care i-au propus reginei mama Isabela sa renunte la coroana. In 1549 Martinuzzi a incheiat un nou tratat. Conform acestuia, Transilvania era cedata Hahsburgilor, care il recunosteau pe Martinuzzi ca voievod, iar regina Isabela si fiul ei, loan II Sigismund, primeau in schimb un mare domeniu in Silezia. Regina a denuntat insa tratatul si pentru cateva luni a fost un adevarat razboi civil in Transilvania, castigat de Martinuzzi.

In 1551 o armata habsburgica de circa 7000 de soldati sub conducerea generalului Castaldo a intrat in Transilvania. Sub presiunea evenimentelor, regina a abdicat in favoarea lui Ferdinand de Habsburg. Dieta intrunita la Cluj in iulie 15511-a recunoscut pe Ferdinand ca stapan al tarii.

Evolutiile militare si politice din Transilvania 1-au provocat pe sultan, care a trimis o armata turca din regiunea de granita sa readuca tara sub ascultarea Portii. Turcii au ocupat regiunea Banatului pana la Lipova. Razboiul cu persii, in care era antrenat sultanul, a oprit pentru moment ostilitatile in Transilvania.

In Transilvania s-au format doua partide, una care ii sprijinea pe Habsburgi, formata in special din sasi, iar cealalta, formata din nobilime, care prefera revenirea reginei Isabela. Lupta pentru Transilvania s-a purtat atat pe plan militar, prin confruntari in regiunile de granita, cat si pe plan diplomatic. Habsburgii erau dispusi sa plateasca sultanului un tribut anual in schimbul Transilvaniei, dar turcii au refuzat sa accepte astfel intarirea pozitiei austriece in Ungaria.

In cele din urma sultanul a incheiat campania din Persia si a decis sa intervina in Transilvania. A poruncit domnitorilor Tarii Romanesti si Moldovei sa intre in Transilvania impreuna cu armatele turcesti si sa-i alunge pe austrieci. Starile ardelene, reunite in dieta la Sebesul Sasesc, au prestat juramantul de credinta fata de loan II Sigismund Zapolya si regina Isabela, care revenisera in tara cu sprijinul trupelor turcesti si ale celor doua principate romanesti. Habsburgii au pierdut in luptele cu turcii mai multe teritorii si cetati din Ungaria.

Stapanirea lui loan II Sigismund Zapolya, care avea titlul de regele ales al Ungariei, cuprindea Transilvania, regiunea Orazii si cateva comitate nordice, din regiunea Tisei supenoare.

Cei cinci ani de stapanire habsburgica in Transilvania (1551-1555) au fost marcati de luptele dintre taberele adverse. Pe de o parte, nobilimea din Transilvania a inteles ca Habsburgii nu puteau sa apere tara impotriva turcilor si ca solutia supunerii fata de turci in schimbul unui tribut era cea mai potrivita.

Nesupunerea nobilimii fata de austrieci era determinata si de reformele administrative pe care le-au initiat acestia dupa ocuparea Transilvaniei. In spiritul unei administratii tipic germane, habsburgii au incercat sa organizeze finantele, admimstratia si caile de comunicatie. Din aceasta perioada au ramas multe documente de genul rapoartelor si instructiunilor, care ofera multe informatii despre economia si administratia Transilvaniei.

Pe de altS parte, cei cinci ani de stapanire austriaca in Transilvania au insemnat si conturarea unor noi optiuni politice. Comandantul trupelor austriece din Transilvania, generalul Castaldo, a inteles rolul strategic al Transilvaniei fata de Imperiul Otoman si, atras de resturile cetatilor romane, cunoscand si istoria cuceririi Daciei de catre romani, a formulat ideea unirii Transilvaniei cu Moldova si Tara Romaneasca intr-un regat al Daciei, supus bineinteles casei de Habsburg. Acest regat al Daciei era conceput ca o forta capabila sa se opuna turcilor in centrul Europei. Ideea politica a lui Castaldo, cu care au cochetat unii politicieni ardeleni in deceniile urmatoare, a fost concretizata abia peste o jumatate de secol prin Unirea realizata de Mihai Viteazul.