TRANSFORMARI IN ADMINISTRATIE DUPA PARASIREA DACIEI DE CATRE ROMANI

TRANSFORMARI IN ADMINISTRATIE DUPA PARASIREA DACIEI DE CATRE ROMANI

Ce s-a intamplat pe teritoriul fostei Dacia dupa retragerea administratiei romane la sudul Dunarii, ordonata de Imparatul Aurelian (270- 275); au mai ramas anumite organe administrative, mai putern vorbi de vreo forma de administratie Dupa toate aparentele raspunsul este pozitiv, desi datele de care dispunem nu sunt excesiv de consistente, dar ele, totusi ingaduie schitarea unui tablou veridic, care vizeaza, in principal, formele locale de organizare. Este bine cunoscut ca dupa retragerea armatei si administratiei romane la sud de Dunare, inclusiv a unor oraseni si negustori bogati, marea majoritate a populatiei daco-romane si-a continuat existenta pe teritoriul fostei provincii, este drept, in conditii noi, schimbate. Persistenta ei, continuitatea ei in aceasta zona nu poate fi pusa In discutie, ea fiind dovedita de numeroasele urme ce dateaza din epoca posterioara parasirii: descoperiri arheologice, circulatia monetara, monumente si obiecte crestine datand din secolele al IV- lea si poate al V-lea cum ar fi cele de la Napoca, Tibiscum, Apulum, Ampelum, Potaissa, adica dintr-un teritoriu locuit de daco-romanii crestininati . Apoi exista dovezile lingvistice care ilustreaza ca pe pamantul fostei provincii Dacia era populatie romanizata, vorbirbid latineste . Dovezile continuitatii dacoromane in Dacia dupa retragerea aureliana sunt numeroase, cunoscute de specialisti si tocmai de aceea nu mai insistam asupra lor, oprindu-ne, in schimb, asupra altor probleme. Relatiile de produc in care au evoluat daco-romanii pana la constituirea statelor feudale romane a avut un caracter aparte, determinat de persistenta comunitatilor rurale traditionale de organizare, din epoca dacica. Se stie foarte clar ca forma de organizare sociala a bastinasilor - obstea vicinala, sateasca sau teritoriala - este comunitate de munca, a carei trasatura caracteristica o constituie teritoriu (nu rudenia i), care indepline atat functie economica cat, mai ales, una social-politica. Procesul de teritorializare a comunitatilor satesti implica dezvoltarea tehnicilor agricole si pastorale, pentru asigurarea necesarului de hrana, dar reclama si existenta unor organe administrative, care sa supraveghe lotizarile, defrisarile ,destelenirile si care sa dispuna de parte a productiei, tocmai in scopul functionarii, respectiv intretinerii lor. Deci, daca este yorba de anumite organe cu misiune administrativa, cu alte cuvinte de administratie a lor trebuie sa fi existat si norme juridice cu caracter administrativ, izvorate din cutuma, dar si din manifestarea vointei conducerii obstei ca continuitate a reglementarilor din perioada Daciei romane si chiar a influentelor imperiale bizantine. Putem coincide, fara teama de exagerare, ca in litreaga perioada de organizare economica, sociala si politica a populatiei autohtone de pe teritoriul patriei noastre sub forma obstiilor satesti a existat administratie a obstei care aplica norme de drept administrativ in activitatea de conducere. Vom reveni asupra problemei obstiilor dupa scurta analiza a situatiei administratiei centrale, a oraselor si satelor dupa abandonarea provinciei Dacia de catre Roma.

a.Administratia centrala

Retragerea administratiei romane din provincia Dacia a avut drept rezultat PJinCipal desfiintarea administratiei centrale.Dacia n~nd cucerita de unalt stat aici nu s-a substiituit noua administratie centraJa,ceea ce a echivalat pentru autohtoni cu eliberare de sub forta de constrangere romana, dar, pe de alta parte, a dus la disparitia coeziunii lor atat de utila in vremea tulbure a migratiilor. In alt sens a avut un efect pozitiv, adica a impulsionat formele locale de organizare, de aici si consecinta 'ruralizarii' modului de organizare. In secolele III-VIII pe teritoriul tarii noastre, locuit de populatia dacoromana, s-au perindat sumedenie de migratori: gotii (295), hunii (376), gepizii (454), avarii (567) ,slavi si bulgarii (sec.vll) dar ei n-au infiintat state proprii si astfel n-au exercitat vreo influenta asupra organizarii social-politice si administrative a autohtonilor. Oar, prezenta lor aici a dus la includerea tertoriului actual al tarii noastre in 'barbaricum', el fiind definit in scrierile vremii cu numele popoarelor barbare dominante: Gothia, Gepidia si Siavinia. Deci, dupa abondonarea provinciei Dacia de catre Aurelian nu se poate vorbi de existenta unei administratii centrale in lipsa existentei unui stat de sine statator, ori a unor cuceritori care sa fi imp us forma oarecare de organizare statala.

b. Administratia oraselor

$i dupa parasirea Daciei orasele aui continuat sa existe si sa-sl desfasoare activitatea inca multa vreme asa cum ilustreaza descoperirile arheologice , desi este dificil de apreciat modul lor de administrare. Probabil ca s-au impletit formele de administrare din timpul stapanirii romane, cu cele anterioare acestei stapaniri. Continuitatea pe aceste asezari urbane este clar. dovedita. Astfel, la Sarmizegetusa s-au aflat ziduri inaltate in secolul allV-lea s-a relevat ca, tot atunci, portile amfiteatrului au fost blocate, constructia fiind in totalitate tranformata in fortareata: Cimitire, morminte si obiecte apartinand populatiei daco-romane au fost desqoperite in numeroase localitati, intre care Apulum, Potaissa si Porolissum. Totusi vis-a-vis de aceasta continuitate, se remarca decadere treptata a oraselor neaparate de vreo autoritate centrala de viscesitudinile timpului, sau mai raspicat aflrmat 'ruralizare a lor'. In cele din urma pe ruinele lor se va intinde lumea satelor, numele originare pierzandu-se, asezarile noi ivite primind alte denumiri, fara legatura, in multe cazuri, cu cele vechi. Cat au continuat sa fiinteze, vechile orase au mentinut legatura cu satele din vecinatate, situate in acele 'territoria' puse candva sub autoritatea lor de administraitia romana. Asa se explica transmiterea denumirii, atributiilor administrative si judecatoresti a acelor magistrati din colonii si municipii duumviri iure dicundo (iudices) - catre satele romane sub forma de jude, judec, judet. Deci este vorba de continuitate institutionala, pe care a trebuif sa reliefam si sa raportam la continuitatea daco-romana pe teritoriul fostei provincii Dacia.

c.Satele

Aceste unitati au continuat sa se dezvolte si sa se organizeze fara vreo presiune, determinare de sus, investigatiile arheologice etaland deplin aceasta asertiune, transformarile petrecute in existenta lor, in deplina concordanta cu imprejurarile istorice. Oar, contrar oraselor, satele cunosc un proces de crestere a numarului lor, implicit a populatiei din ele. Deci, pe langa vechile sate au aparut altele noi, unele dintre acestea pe ruinele oraselor de odinioara. In contextul existentei unei populatii romanizate s-a imp us pentru asezarile rurale termenul de stat, derivat din termenul latin - fossaturn, In schimb s-a pierdut termenul dac - dava, mentinandu-se in limba romana doar 'catun' ce defineste asezarile mai mici. Satul trebuie privit ca unitate administrativa, ca un teritoriu ce apartine colectivitatii ce-I locuia, ca totalitate a locuitorilor sai. Dupa retragerea ordonata de Aurelian populatia autohtona a continuat sa vietuiasca in sate (in acest sens existand argumente multiple), fapt datorat unor puternice relatii de soiidaritate intre membrii sai, relatii tipice obsti, mai trainice decat deosebirile de sange, de credinta sau decat vicisititudinile acelor vremuri instabile. Intr-o asemenea conjunctura a sporit, desigur, rolul obsti libere, bazata pe omogenitatea membrilor sai. Aceasta obste era 'democratie' pe baze elective, ce se autoadministra si isi alegea singura organele de conducere. Deci, fara a forta datele, apreciem ca era vorba de administratie locala, ce servea interesele unei anumite comunitati. Organele de conducere ale obstei erau urmatoarele:

- Adunarea megiesilor compusa din membri stapanitori de-a valma ai teritoriului obstei cu atributii si competente generate pentru solutionarea tuturor problemelor ce se iveau;

- Oamenii buni si batrani organ ales dintre megiesi ce posed a atributii judiciare;

- Juzii, sefi militari ce aveau si sarcini judecatoresti.

Caracterul teritorial al obstei a fost un element prielnic, favorizant al constituirii uniunilor de obsti, a confederatiilor de obsti, deoarece menibrii lor nu erau legati doar prin legaturi de sainge, ca in obstea gentilica. Aceasta caracteristica a obstei de a se incadra in formatiuni teritoriale mai mari se va accentua in veacurile urmatoare, in concordanta cu diferentierile sociale, cu transformarile economice, ducand la constituirea unor formatiuni politice si la modificari de ordin administrativ.

FORMAREA STATELOR ROMANESTI

a Tara Romaneasca

Constituirea statului feudal Tara Romaneasca       fost rezultatul unui proces indeiungat de inchegare a formatiunilor politice prestatale, a unui proces evolutiv firesc si complex. In secolul al XlII-lea se realizeaza pe intreg teritoriul dintre Carpati si       Dunare o omogenizare etnica, in conditille asimilarii de catre autohtoni a ultimilor migratori (slavi, pecenegi) si a indepartarii cumanilor de catre tatari; de asermenea, se constata o maturizare politica a spatiului in discutie, dovedita de existenta mai multor cnezate, voievodate si tari (cnezatele lui loan si Farcas, Tara Severinuiui, Tara voievodulul Litovoi, Tara voievodului Seneslau). Existau in aceste formatiuni politice stapani ai pamantului, (maiores terrae), feudali cu statut social-juridic de nobili, existau tarani dependenti de acestea, dupa cum voievozii si cnezii romani dispuneau de armate organizate si curti cu dregatori.Dezvoltarea social-economica a acestor cnezate si voievodate a fost stanjenita de tendintele expansioniste ale regatului ungar, de existenta unor relatii de vasalitate, intrucat regii maghiari continuau sa se considere suzeranii cnezilor si voievozilor de la sud de Carpati. Cei din urma cautau sa se elibereze de sub aceasta tutela, uneori chiar pe cale militara, asa cum a procedat voievodul Litovoi, care pe la 1272-1273 a refuzat recunoasterea suzeranitatii regelui maghiar Ladislau Cumanul. Dar, Litovoi cade in lupta prin 1277 iar fratele S8U Barbat este nevoit sa recunoasca iarasi suzeranitatea regelui maghiar. Cel care va conferi voievodatului de la sud de Carpati prestigiul deplin a fost voievodul Basarab, fiul lui Tihomir, recunoscut ca mare voievod si domn de catre toti ceilalti cnezi si voievozi. Victoria sa de la Posada (9-12 noiernbrie 1330) asupra regelui ungur Carol Robert a reprezentat actul de nastere a Tarii Romanesti de sine-statatoare, intitulata de alte popoare Vlahia, Valahia, Ungro-Vlahia (Vlahia de langa Ungaria), ori Muntenia, cum o denumeau romanii, deoarece nucleul ei de formare a fost reprezentat de voievodatele de la munte. Cucerirea independentei i-a asigurat Tarii Romanesti pentru o perioada, dezvoltarea libera sl i-a conferit, totodata, un real prestigiu in aceasta parte a continentului european.

b. Moldova

Calea urmata de formatiunile politice romanesti de la est de Carpat! spre unire si constituirea statului feudal de sine-statator se asemana mult cu cea strabatuta de Tara Romaneasca. Realitatile social-economice si social politice, existenta mai multor formatiuni politice, in regiunea la care ne referim confirma gradul evolutiv la care ajunsera aceasta. In plus, la fel ca si in Tara Romaneasca si in Moldova, slabirea dominatiei Hoardei de Aur creeaza conditii mai bune procesului de unificare. In primii ani ai secolului al XIV-lea este pomenita in zona o 'tara a romanilor' (Wiachenlant), dar iarasi intervine regalitatea ungara, care in partile vestice ale Moldovei organizeaza marca, cu centrul la Baia, a carei conducere i se incredinteaza lui Dragos. Lichidarea vasalitatii s-a infaptuit prin lupta armata a romanilor localnici sub conducerea voievodului Bogdan din Maramures, un aprig luptator impotriva tendintelor de expansiune si cotropire ale feudalitatii ungare. Profitand de faptul ca Ungaria se gasea in conflicte cu Tara Romaneasca si cu Bulgarii (Vialn), Bogdan trece muntii si-l alunga, in pe Balc, reprezentantul regelui ungur.Astfel, i-a nastere o noua tara romaneasca de sine statatoare Tara Romaneasca a Moldovei, asa cum au numit-o romanii dupa intemeiere. Ea era denumita de popoarele vecine Terra Wallachorum, Terra Moldovana, Moldovlahia, Rusoviahia (Vlahia de langa Rusia) sau Vlahia cea Mica (spre a fi deosebita de Vlahia Mare,care era Tara Romaneasca).

c. Voievodatul Transilvaniei

Voievodatele de dincoace de Carpati respectiv voievodatele din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din secolele IX-X si desigur veacul al. Xl-lea, inglobau teritorii vaste si parcurgeau un proces de dezvoltare cert, dupa cum sugereaza izvoarele istorice. Cucerirea Transivaniei de arpadieni, in a doua jumatate a secolului al XI-lea - Inceputul secolului al XIlI n-a echivalat cu distrugerea acestor formatiuni, voievodatele, cnezatele si 'tarile' romanesti ele pastrandu-si pana tarziu, in evul mediu, autonomia. Dar, asezarea maghiarilor in Campia Panoniei si, ulterior, infiltrarea lor in Transilvania, au stanjenit dezvoltarea libera a voievodatelor de dincoace de Carpati, din zonele mentionate anterior. Desigur, voievozii romani, intre care Menumorut, Glad, Ahtum ori Gelu s-au lmpotrivit expansiunii maghiare cautand sa-si apere independenta rezultatele nefiind, insa, cele dorite. Tocmai aceasta rezistenta tenace a intarziat integrarea administrativa a Transilvaniei in regatul maghiar si abia in 1176 un anume Leustachius devine voievod al Transilvaniei, care ramane voievodat autonom fata de Ungaria. Dar cnezatele si voievodatele romanesti au continuat sa se mentina si supravietuirea acestei autonomii explica si situatia autonoma a voievodatului transilvanean in cadrul regatului ungar. Semnificativ este aspectul ca a trebuit sa treaca circa un veac si jumatate pana ce ungurii, dupa ce au preluat de la germani organizarea lor au reusiit sa introduca treptat pe plan local modelul comitatelor. De altfel,pana la mijlocul secolului al XIII-lea unele comitate - Maramures, Turda,Hunedoara, Fagaras - inca nu fusesera constituite, ceea ce ilustreaza impotrivirea populatiei autohtone romanesti, dificultatile intampinate de regatul maghiar in demersul sau de a-si impune dominatia. In plus, unele cnezate si voievodate au fost organizate in districte romanesti, ceea ce spurie mult si confirma afirmatia anterioara. Deci, voievodatul Transilvania a fost organizat temeinic dupa mijlocul veacului al XII-lea, cand este impartit in buna parte in comitate, alaturi de care - insistam asupra acestui aspect - continuau sa fiinteze organizatiile politico-administrative vechi, districtele si scaunele romanesti, a caror influenta s-a transmis initial si in organizarea scaunala a populatiilor colonizate, respectiv sasii si secuii. Spre finele veacului al XlII-lea, cand In Ungaria se produc tulburari, sunt pomenite in Transilvania adunarile sau congregatiile nobiliare, care-si derulau activitatea paralel cu dietele Ungariei, aceasta fiind o expresie a autonomiei sporite a voievodatului transilvanean.