Atributiile Presedintelui Romaniei

Atributiile Presedintelui Romaniei

In art.80 din legea fundamentala sunt reglementate principalele functii ale institutiei prezidentiale:

- de reprezentare ('reprezinta statul roman');

- de garant ('este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii');

- de mediere ('exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate');

- de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice ('vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice').

De asemenea, potrivit art. 92 din Constitutie, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate, indeplinind functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

Din textele analizate rezulta ca legiuitorul constituant a statuat trei dimensiuni importante ale rolului presedintelui: in plan extern, ca reprezentare personificata a statului roman, pe plan international in legatura cu apararea tarii si pe plan intern, cu referire la desfasurarea activitatilor statale.

In ce priveste numirea guvernului, art. 85 din Constitutie prevede ca' Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament'. In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membrii ai guvernului.

Analizand textele legii fundamentale observam ca Presedintele nu are competenta sa numeasca primul-ministru, ci persoana care candideaza pentru aceasta functie.

Candidatul la functia de prim-ministru, dupa consultari cu partidele care pot asigura majoritatea guvernamentala, va intocmi programul de guvernare si lista guvernului pe care le va supune votului de incredere al Parlamentului. Votul Parlamentului priveste acceptarea in bloc a doua elemente: lista guvernului si programul de guvernare. Investitura nu are caracter individual ci colectiv, parlamentul neaproband componenta nominala a Guvernului ci echipa ministeriala care-si asuma obligatia infaptuirii programului. O data insa realizata investitura, eventuale modificari (prin revocare sau numire a unor noi membri in caz de vacanta a postului sau de remaniere guvernamentala) le va putea face presedintele la propunerea primului ministru. Aceasta este de natura sa determine o relativa stabilitate care sa asigure infaptuirea programelor acceptate de organul puterii legiuitoare dar si o eficienta a actului conducere statala si de functionare a acestui mecanism.

Presedintele poate lua parte la sedintele de guvern daca se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice, caz in care prezideaza sedinta.

Presedintele se poate adresa Curtii Constitutionale, inainte de promulgarea unei legi, daca o considera neconstitutionala; de asemenea se poate adresa Parlamentului, prin mesaje si poate recurge la consultarea poporului prin referendum.

Presedintele poate dizolva Parlamentul, dupa consultarea presedintilor celor doua camere si a liderilor grupurilor parlamentare daca organul legiuitor nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului, in termen de 60 zile de la prima solicitare, dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura. Solutia este rationala ,judicioasa pentru ca altminteri s-ar bloca functionarea sistemului institutional statal.

Tot pentru a preintampina, aplana sau elimina blocajele care apar in buna functionare a mecanismului statal si social, Presedintele are rolul de a media intre puterile statului, dar si intre acestea si structurile societatii civile.

Ratiunea statuarii functiei de mediere a presedintelui intre puterile statului precum si intre stat si societate isi are temeiul in neapartenenta sa la nici un partid politic in timpul exercitarii mandatului dar si legitimitatea alegerii sale prin vot universal si direct.

Textul legii fundamentale nu-l transforma pe presedinte intr-un arbitru sau judecator care sa solutioneze divergentele si neintelegerile intre autoritatile statului (ori intre acestea si societate) ci doar mediaza de pe o pozitie de obiectivitate si neutralitate.

Atributiile Presedintelui Romaniei sunt mai intinse in domeniul politicii externe si privesc incheierea de tratate internationale si asigurarea legaturilor diplomatice ale Romaniei cu alte state.

Valabilitatea tratatelor incheiate de presedinte este supusa insa unor conditii:

- ele trebuie, in prealabil, negociate de Guvern (prin Ministrul de Externe);

- tratatele, odata semnate, nu intra in vigoare decat dupa ratificarea lor de catre Parlament;

- supunerea spre ratificare trebuie facuta in termen de 60 de zile de la data semnarii acestora.

In calitate de sef al statului, Presedintele Romaniei este si comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Pentru realizarea acestei sarcini Presedintelui ii sunt prevazute atributii in domeniul apararii (declararea mobilizarii, respingerea unei agresiuni armate), dar si posibilitatea adoptarii unor masuri exceptionale (instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta in intreaga tara sau in unele localitati).

In literatura de specialitate s-au facut mai multe clasificari ale atributiilor presedintelui, in functie de criteriile care stau la baza acestora.

Astfel, din punct de vedere al continutului atributiilor, acestea pot fi grupate in:

- atributii privind legiferarea;

- atributii privind organizarea si functionarea puterilor publice;

- atributii privind alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau dizolvarea unor autoritati publice;

- atributii in domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice;

- atributii in domeniul politicii externe;

- alte atributii2 .

Din punct de vedere al sferei atributiilor (functiilor) pe care le exercita retinem trei categorii de atributii:

a) ca sef de stat (in plan intern: dreptul de a conferi decoratii si titluri de onoare, de acordare a celor mai inalte grade militare, de numire in functii publice, de acordare a gratierii individuale; in plan extern: atributia de a incheia in numele Romaniei, tratate internationale, de a acredita si rechema reprezentantii diplomatici ai Romaniei, de a acredita reprezentanti diplomatici ai altor state in Romania, de a aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, s.a).

b) ca sef al executivului are rolul de a garanta independenta nationala, unitatea si integritatea teritoriala a tarii fiind comandantul fortelor armate si presedintele Consiliului Suprem al Apararii Tarii );

c) ca mediator intre puterile statului si garant al Constitutiei, Presedintele Romaniei trebuie sa realizeze un 'arbitraj' intre puterile statului precum si intre stat si societate.

Din punctul de vedere al formelor tehnico-juridice prin care se realizeaza, distingem:

a) atributii care se realizeaza prin decrete;

b) atributii care se realizeaza prin operatiuni administrative, tehnico-materiale ;

c) atributii care se realizeaza prin acte cu caracter exclusiv politic.

In literatura juridica franceza se foloseste ca principal criteriu, criteriul potrivit caruia actele si faptele Presedintelui sunt sau nu supuse unor conditii exterioare :

a) Atributii pentru exercitarea carora actele ori faptele Presedintelui sunt supuse unor conditii exterioare. In speta e vorba de atributiile prevazute de art. 92 si art. 93 din Constitutie, cu privire la mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate, instituirea starii de asediu sau de urgenta pentru care este necesara aprobarea Parlamentului si de atributiile care privesc emiterea unor decrete presedintiale contrasemnate de catre primul-ministru. De asemenea, in aceasta categorie intra o serie de acte si fapte supuse altor conditii care se refera la activitatea complexa de sef al statului;

b) Atributiile pentru exercitarea carora actele sau faptele Presedintelui nu sunt supuse nici unei conditii exterioare sunt numeroase (la o parte din ele ne-am referit, iar la altele ne vom referi in continuare).

O clasificare mai completa ni se pare cea care are in vedere indeplinirea atributiilor Presedintelui prin raportare la celelalte autoritati (Parlament, Guvern, alte autoritati ale administratiei publice, Curtea Constitutionala, justitie, in domeniul apararii al politicii externe, etc) .

a) Atributii exercitate in relatiile cu Parlamentul

- Adresarea de mesaje cu privire la principalele probleme politice ale tarii, reglementata de art. .88 din Constitutie.

Aceasta are menirea de a evita blocaje majore din viata politica si social-economica si de a supune atentiei organului suprem al puterii legiuitoare prioritatile momentului in ce priveste problemele esentiale ale tarii. Chiar daca nu produce efectele juridice ale unui decret, mesajul Presedintelui atrage obligatia Camerelor reunite in sedinta comuna de a-l primi. Nu exista obligatia pentru Parlament decat de a-l primi nu si de a-l dezbate. Dar, asa cum se precizeaza in decizia nr.87/1994 a Curtii Constitutionale 'nimic nu poate impiedica Parlamentul, in calitate de organ reprezentativ suprem al poporului roman, sa dezbata o problema prevazuta in mesajul pe care l-a primit si chiar sa adopte o masura pe baza acestei dezbateri. Orice eventuala dezbatere a mesajului urmareste exprimarea atitudinii, adoptarea unei decizii politice, aceasta neimplicand prezenta sau actiunea politica a Presedintelui in Parlament'. In acest sens s-au pronuntat si judecatorii Curtii Constitutionale prin decizia 87/1994 in care se precizeaza: 'Presedintele, ca principiu, nu poate fi participant la o dezbatere parlamentara, deoarece ar insemna sa-si angajeze raspunderea politica, ceea ce este contrar pozitiei sale constitutionale, de reprezentant al natiunii si l-ar situa intr-o situatie similara cu aceea a Guvernului care, potrivit art.109 alin.1 din Constitutie, raspunde politic in fata Parlamentului'. Chiar si atunci cand Parlamentul ia in dezbatere propunerea de suspendare a Presedintelui, prezenta acestuia la dezbateri nu e obligatorie, legea fundamentala precizand doar ca presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa'. Solutia este aceeasi si cand se solicita reexaminarea unei legi in baza art.77 din Constitutie.

In schimb, se impune aceasta in cazul mesajului prezentat Parlamentului in conditiile art.92 alin. 3 privitor la aducerea neintarziata la cunostinta Parlamentului a masurilor luate pentru respingerea unei agresiuni. Asa cum a precizat Curtea Constitutionala in decizia pe care am citat-o 'in aceasta situatie, tinand seama de atributiile constitutionale ale Parlamentului prevazute la . 62 alin. 2, lit. c si lit. d din Constitutie si de faptul ca mesajul are ca obiect o decizie adoptata, concretizata intr-un decret prezidential, ce trebuie contrasemnat de Primul-ministru, prezentarea si dezbaterea acestuia nu pot fi decat concomitente, asa cum se prevede la art.7 alin. 1 din Regulament'.

-Dizolvarea Parlamentului este reglementata de art.89 din Constitutie putandu-se produce dupa consultarea liderilor grupurilor parlamentare si a presedintilor celor doua Camere daca nu s-a obtinut votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investituri.

Potrivit alin.2 si alin.3 ale art.89, dizolvarea Parlamentului de catre Presedintele Romaniei nu poate avea loc in ultimele 6 luni ale mandatului si nici in timpul starii de asediu ori a starii de urgenta, putandu-se produce numai o singura data in cursul unui an.

Desi textul nu precizeaza expres, logica reglementarii impune ca dreptul Presedintelui de a dizolva Parlamentul in conditiile mentonate de text sa poata fi exercitat atat la inceputul mandatului noului Parlament (care nu accepta sa dea votul de incredere Guvernului) cat si in timpul mandatului sau (daca Guvernul a fost demis ca urmare a motiunii de cenzura si nu se reuseste formarea unui nou Guvern).

- Convocarea Parlamentului la cererea Presedintelui - se poate face in cel cel mult 20 de zile de la alegeri (in cazul Parlamentului nou ales) si in caz de sesiuni extraordinare cand convocarea se face de presedintii celor doua camere.

De regula, Presedintele Romaniei formuleaza cerere pentru convocarea ambelor camere, dar nimic nu-l opreste sa dispuna convocarea uneia dintre camere. Oricum, dispozitia de convocare a Presedintelui este obligatorie pentru Presedintii celor doua Camere care doar executa decizia de convocare.

- Promulgarea legilor adoptate de catre Parlament se face de institutia prezidentiala in termen de 20 de zile de la primire. Presedintele poate refuza promulgarea o singura data cerand reexaminarea legii catre organul legiuitor. Dupa reexaminare legea va trebui promulgata in termen de 10 zile de la primire. In acelasi termen va trebui promulgata legea daca s-a cerut Curtii Constitutionale verificarea constitutionalitatii legii, iar aceasta a confirmat constitutionalitatea.

In majoritatea tarilor lumii seful statului are si dreptul de a refuza promulgarea legii, solicitand fie reexaminarea ei, fie blocarea ei prin exercitarea dreptului de veto.

La noi art.77 din Constitutie consacra o solutie legislativa apropiata de reglementarea franceza in care Presedintele Republicii promulga legile in 15 zile de la comunicarea legii definitiv adoptate putand cere, inainte.de expirarea termenului, o noua deliberare a legii in intregime sau a unor articole.

Asa cum am aratat, la noi, Presedintele poate cere o singura data reexaminarea legii dar are latitudinea sa sesizeze si Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra constitutionalitatii legii sau a unor dispozitii ale sale. S-a pus problema daca Presedintele ar putea in mod concomitent sa se adreseze atat Parlamentului pentru reexaminarea legii cat si Curtii Constitutionale pentru a se pronunta cu privire la constitutionalitate; chiar daca procedural este de dorit ca sesizarea celor doua organisme sa se faca la momente diferite, totusi in conditiile in care legea fundamentala nu prevede expres o astfel de posibilitate, nimic nu-l opreste pe Presedinte sa faca sesizarea concomitenta. In acest caz insa, e de dorit ca Parlamentul sa nu procedeze la reexaminarea legii decat dupa ce s-a pronuntat Curtea Constitutionala, ramanand ca legea sa fie adoptata in reexaminare si in functie de admiterea sau respingerea hotararii Curtii, ale carei decizii sunt obligatorii atat pentru Presedinte cat si pentru organul legiuitor5.

- Declararea mobilizarii partiale sau generale a fortelor armatei aprobarea prealabila a Parlamentului (sau in mod exceptional cu aprobarea ulterioara in termen de 5 zile de la adoptare).

- Initierea revizuirii Constitutiei se face la propunerea Guvernului, procedura fiind amanuntit reglementata de normele constitutionale.

- Prelungirea mandatului presedintelui in functie se poate face prin lege organica (adoptata de Parlament) si numai in caz de razboi sau catastrofa.

- Punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei se poate face in sedinta comuna a celor doua Camere, pentru inalta tradare, cu votul a cel putin 2/3 din numarul deputatilor si senatorilor.

b)Atributii exercitate in relatiile cu Guvernul:

- Desemnarea unui candidat la functia de prim-ministru, in conditiile art.103 din Constitutie;

- Numirea Guvernului pe baza votului de incredere in conditiile art.85 si 103 din legea fundamentala. Asa cum am aratat, Presedintele face numai actul formal de numire numai dupa ce Guvernul a obtinut votul de incredere al Parlamentului si dupa ce Primul-ministru, ministri si ceilalti membri ai Guvernului vor depune individual juramantul in fata Presedintelui care va avea urmatorul continut: 'Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa imi ajute Dumnezeu ';

- Numirea sau revocarea unor ministri, la propunerea primului- ministru, a unor membri ai Guvernului in caz de remaniere guvernamentala sau de vacantare a postului (ca urmare a decesului, demisiei, pierderea drepturilor electorale);

- Participarea la sedintele Guvernului in situatia in care ordinea de zi are in vedere probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situatii;

- Consultarea Guvernului are loc in conformitate cu prevederile art.86, cu privire la problemele urgente si de importanta deosebita.

c) Atributii exercitate in relatiile cu alte autoritati ale administratiei publice

Potrivit art.92 alin.1 'Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii'.

De asemenea, legile speciale reglementeaza numirea de catre Presedintele Romaniei a prim-adjunctului si celor trei adjuncti directorului Serviciului Roman de Informatii (la propunerea directorului SRI), a doi dintre membrii Consiliului National al Audiovizualului, procurorilor financiari, a procurorului general financiar .

d) Atributii exercitate la relatiile cu Curtea Constitutionala

Presedintele Romaniei are atributia legala sa desemneze trei dintre cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale in conditiile art.142 din legea fundamentala. De asemenea, el are posibilitatea legala sa sesizeze Curtea Constitutionala cu privire la constitutionalitatea unei legi, inainte de promulgarea acesteia. Potrivit legii fundamentale, Presedintele are dreptul de a initia, la propunerea Guvernului, revizuirea Constitutiei decizie care este supusa controlului de Constitutionalitate al Curtii asupra careia aceasta se pronunta in termen de 10 zile. Curtea Constitutionala se pronunta si in ce priveste legalitatea alegerii Presedintelui, confirmarea rezultatului final al votului (art.146 lit.f) constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul functiei de Presedinte (art.146, lit. g) .

e) Atributii execitate in legatura cu justitia

Potrivit legii privind organizarea judecatoreasca si textelor constitutionale cu incidenta in materie, Presedintele Romaniei are competenta sa numeasca judecatorii si procurorii definitivi, la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii. Numirea judecatorilor si a procurorilor de catre Presedintei Romaniei are drept consecinta dobandirea statutului juridic de inamovibilitate care presupune asigurarea independentei, a stabilitatii in functie precum si protectia acestora fata de politic, de executiv si in general fata de oricine le-ar putea influenta deciziile sau i-ar putea sicana.

Din analiza textului reiese ca Presedintele doar poate refuza numirea unei persoane, dar nu va putea numi el din oficiu un judecator sau procuror daca acestia nu sunt propusi de Consiliul Suprem al Magistraturii.

In conformitate cu prevederile art.94 lit. d). din Constitutie; Presedintele Romaniei are dreptul sa acorde gratierea individuala prin care o persoana condamnata penal poate fi scutita de executarea totala sau partiala a sentintelor, situatie in care decretele emise Presedintele Romaniei se contrasemneaza de Primul-ministru, conditia fiind posterioara.

Gratierea individuala se poate acorda de Presedinte fara nici un fel de conditie procedurala prealabila fiind un atribut exclusiv al Presedintelui, in timp ce gratierea colectiva nu se poate acorda decat prin lege.

f) Atributii exercitate in domeniul apararii, in situatii exceptionale si pentru respingerea unei agresiuni armate

Potrivit Constitutiei, Presedintele Romaniei este comandantul fortelor armate si indeplineste functia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. In aceasta calitate el poate declara mobilizarea partiala sau generala a fortelor armate, insa cu aprobarea Parlamentului. Credem ca aceasta masura, desi Constitutia nu prevede va putea fi luata dupa dezbaterea ei in Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.

Consiliul Suprem de Aparare a Tarii se convoaca trimestrial sau de cate ori este nevoie la cererea Presedintelui sau a cel putin o treime din numarul membrilor sai, iar hotararile se adopta, cu majoritate prin vot deschis, sedinta fiind statutara daca participa cel putin 2/3 din numarul de membri.

In ce priveste instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta in intreaga tara sau in unele localitati, masura nu va putea fi luata de presedinte decat cu incuviintarea Parlamentului, in termen de cel mult 5 zile de la adoptarea lor. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoca in cel mult 48 ore de la instituirea starii de asediu sau a starii urgenta si functioneaza pe toata durata acestora. Starea de asediu si starea de urgenta reprezinta masuri de exceptie iar luarea lor nu este lasata de legiuitorul constituant la liberul arbitru al Presedintelui, fiind necesara incuviintarea Parlamentului.

Chiar si in situatia in care aprobarea parlamentului este ulterioara evenimentului , aceasta va functiona pe toata perioada cat dureaza masura exceptionala, ceea ce demonstreaza preocuparea legiuitorului pentru garantarea preintampinarii eventualelor excese, abuzuri dar si statuarea obligatiei ca rezolvarea unor probleme asa de stringente si care pot avea consecinte deosebit de importante pentru tara, sa se faca in conditii de dezbatere democratica.

Potrivit Constitutiei aceasta situatie trebuie reglementata prin lege organica. Din pacate, pana in prezent Parlamentul nu a adoptat o astfel de lege ceea ce ar putea crea neajunsuri. Aceasta afirmatie este dovedita cu situatia din ianuarie-februarie 1999 cand fortele de ordine si autoritatile statului nu fost pregatite, neavand un cadru legislativ adecvat sa actioneze in situatia mineriadei din aceea vreme. Conjunctural, a fost adoptata ordonanta de urgenta nr. 1/1999 care avea multe texte controversate fiind criticata atat de politicieni cat si de specialisti.

De altfel, o problema atat de importanta (si de delicata in anumite situatii) nu trebuie legiferata decat prin parlament care este, potrivit, Constitutiei, unica autoritate legiuitoare a tarii. Nu trebuie pierdut din vedere ca prin instituirea starii de asediu si a starii de urgenta unele atributii ale administratiei publice centrale si locale trec in competenta autoritatilor militare care au competente sporite in cele mai diverse domenii, precum si faptul ca pe perioada respectiva are loc o restrangere a exercitiului unor drepturi si libertati cetatenesti.

Ordonanta de urgenta nr. 1/1999 face o distinctie intre starea de urgenta si starea de asediu atat cu privire la continut, la durata cat si cu privire la consecintele unor astfel de masuri care privesc restrangerea unor drepturi si libertatii cetatenesti. Astfel, starea de asediu reprezinta un ansamblu de masuri cu caracter politic, economic, militar si social care se instituie in anumite zone din tara sau pe intreg teritoriul, in scopul cresterii capacitatii de aparare a tarii, in situatia iminentei unei actiuni sau inactiuni indreptate impotriva suveranitatii, independentei unitatii statului sau integritatii teritoriale, adoptandu-se pe o perioada de cel mult 60 de zile.

Starea de urgenta constituie ansamblul de masuri cu caracter politic, economic si social si de ordine publica instituit in intreaga tara sau in unele unitati administrativ-teritoriale in urmatoarele situatii:

- existenta unor amenintari la adresa sigurantei nationale sau a democratiei constitutionale, ceea ce face necesara apararea institutiilor statului de drept si mentinerea sau restabilirea stari de legalitate;

- iminenta producerii sau producerea unor dezastre ceea ce face necesara prevenirea, limitarea si inlaturarea efectelor acestora

Se observa ca prin ordonanta de urgenta se grupeaza doua mari categorii de acte care dau conturul si celor doua notiuni de stare de asediu si de urgenta, respectiv:

- acte care se refera la masuri exceptionale ca urmare a unei amenintari sau agresiuni din exterior (si care definesc starea de asediu);

- acte care se refera la masuri exceptionale in situatia producerii (sau a iminentei producerii) unor dezastre ori a unor amenintari la adresa sigurantei nationale ori a democratiei constitutionale (deci agresiune sau amenintare armata din interior).

Legiuitorul a prevazut posibilitatea ca astfel de masuri exceptionale sa fie adoptate in mod gradat in functie de starea de pericol si de evolutia situatiei. Astfel, art. 6 din Ordonanta prevede ca in raport cu evolutia situatiilor de pericol, se poate trece de la starea de urgenta la starea de asediu si de la starea de asediu la mobilizare sau la stare de razboi, cu respectarea prevederilor constitutionale si ale prezentei ordonante de urgenta'.

Indiferent de terminologia folosita pentru definirea acestor notiuni de-a lungul timpului, din analiza practicii, a literaturii de specialitate si a legislatiei incidente in materie s-au conturat cateva elemente de continut general acceptate si anume:

- starea respectiva reprezinta o restrangere de drepturi si libertati;

- restrangerea este determinata de o amenintare armata din afara sau din interior;

- fortele armate ale statului sunt puse in stare de alerta pentru a respinge o agresiune din exterior ori atacul unor forte armate din interior;

- intarirea regimului de politie al administratiei publice;

- transferul de competente de la instantele civile la cele militare,

- masura provizorie dureaza cat dureaza cauza care a determinat-o

- restrangerea exercitiului dreptului si libertatilor trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o .

Vom face cateva consideratii asupra acestor elemente insistand asupra celei ce se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati.

Dand curs cerintelor Pactelor internationale cu privire la restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei prevede ca 'Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav'.(art 53 alin 1 din Constitutie)

Astfel de prevederi, cu referire la posibilitatea limitarii, in anumite situatii a unor drepturi si libertati cetatenesti, se gasesc in Constitutiile Germaniei (art.18 si 19), Spaniei (art.55), Portugaliei, Angliei (art.18) si in general in majoritatea legislatiilor din tarile democratice ale lumii. Ele isi au ratiunea in nevoia de a asigura securitatea juridica a drepturilor si libertatilor celorlalti, atat prin prisma intereselor individuale cat si a celor naturale sau de grup, a bunului public ca expresie sintetica a acestor interese. Aceasta modalitate de a interpreta conceptul de libertate, de exercitare a drepturilor si libertatilor individuale numai in corelatie cu asigurarea executarii acestor drepturi cu ale celorlalti a fost consacrata in urma cu peste 200 de ani prin Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului care in art.4 prevedea ca 'Libertatea consta in a putea face tot ceea nu dauneaza altuia; astfel exercitiul drepturilor fiecarui om nu are limite decat cele care asigura celorlalti membrii ai societatii sa se bucure de aceleasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat de lege'. Asadar, in favoarea binelui general intr-o societate democratici se pot impune restrictii, restrangeri ale unor drepturi si libertati precum: interzicerea circulatiei rutiere, maritime, fluviale, aeriene pe diferite rute, posibilitatea de a efectua retineri pe timp de 24 ore, inchiderea temporara a unor centre de distribuire a carburantilor, a unor restaurante, cafenele, cazinouri, suspendarea temporara a aparitiei sau difuzarii unor emisiuni ale posturilor de radio sau televiziune, rationalizarea alimentelor de stricta necesitate etc.

Asa cum am aratat, starea de urgenta sau starea de asediu presupune intarirea regimului de politie al administratiei publice si transferul de competente de la instantele civile la cele militare

O garantie constitutionala impotriva excesului de putere al autoritatilor publice ce au competente largi in perioada starii de asediu sau de urgenta o reprezinta principiul proportionalitatii potrivit caruia restrangerea unui drepturi sau a unor libertati trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o. Textul constitutional, ca si conventiile internationale cu incidenta in materia pe care o analizam presupun ca orice restrictie sa fie adoptata si impusa numai in scopul pentru care fost prevazuta si in anumite limite absolut necesare in functie de situatia de drept si de fapt ce justifica restrictia; aceste conditionari pot face obiectul controlului constitutionalitatii restrictiei de catre Curtea Constitutionala, ceea ce reprezinta o garantie constitutionala , institutionalizata.

De asemenea, apreciem ca reglementarea din lege creaza o exceptie de la actiunea directa pe ideea dreptului vatamat, dar o actiune de sine statatoare, pentru exces de putere este posibila daca actul administrativ incalca legea. In acest sens judecatorul are caderea sa verifice daca actul administrativ a fost emis in conditiile prescrise de lege, adica daca adoptarea lui s-a impus, data fiind "starea de necesitate'.

Textul de lege se refera numai la organele puterii executive care pot lua masuri urgente pentru "evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public', cum sunt actele emise urmare a starii de necesitate (sau starii de asediu ori urgenta cum o numeste Constitutia) sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate.

Daca in ce priveste prima categorie de acte formularea folosita de legiuitor este relativ acceptabila (pentru ca in conformitate cu prevederile Constitutiei numai Presedintele instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta) in ce priveste a doua categorie de acte formularea lasa de dorit pentru ca astfel de acte pot proveni si de la autoritatile administrative teritoriale locale (sau in primul rand de la acestea). Astfel, e posibil ca o anumita calamitate naturala (inundatie, cutremur, epizootie) sa-si produca efectele pe o arie mai restransa si sa fie de o gravitate mai redusa. In atare situatie nu se justifica instituirea starii de urgenta de catre Presedintele Romaniei, dar se justifica luarea unor decizii exceptionale de catre organele de conducere ale unitatilor administrativ-teritoriale respective.

Astfel de acte au fost considerate ca fiind acte de guvernamant. Desigur ca si astfel de acte pot fi atacate pentru exces de putere, adica cu incalcarea legii.

g) Atributii exercitate in domeniul politicii externe

In domeniul politicii externe 'Presedintele incheie tratatele internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern si le supune spre ratificare Parlamentului, in termen de 60 de zile'. Aceasta atributie este incredintata in majoritatea tarilor lumii sefului de stat. Asa de exemplu, in Constitutia Portugaliei se prevede ca Presedintele ratifica tratatele incheiate potrivit legii, iar in Turcia acesta are competenta sa ratifice si sa promulge tratatele. De asemenea Presedintele semneaza tratatele in urma aprobarii lor de Parlament, iar in S.U.A. Presedintele incheie tratatele aprobate de Parlament.

Trebuie aratat ca potrivit Constitutiei Romaniei, tratatele sunt negociate de Guvern si incheiate de Presedinte, dar nu-si produc efectele juridice daca nu sunt ratificate de ambele Camere (reunite) ale Parlamentului.

Tot in domeniul politicii externe, Presedintele are in competenta sa acreditarea si schimbarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei si aprobarea infiintarii, desfiintarii sau schimbarii rangului misiunilor diplomatice.

Acreditarea este operatiunea juridica prin care se confera unei persoane calitatea oficiala de reprezentant al statului roman in alt stat ori pe langa o organizatie internationala.

Acreditarea, rechemarea ca si infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice sunt exercitate de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului (prin organul sau de specialitate - Ministerul de Externe).

h) Atributii legate de organizarea referendumului

Potrivit art.2 alin.1 din Constitutie 'suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative constituite prin alegeri libere, periodice si corecte si prin referendum'. In acest sens, art.90 din legea fundamentala abiliteaza Presedintele Romaniei sa ceara poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la problemele de interes national.

Pentru a organiza referendum, Presedintele are obligatia sa consulte inainte Parlamentul.

In conditiile in care organizarea referendumului (reglementata de art.90 din Constitutie) este facultativa, credem ca exista obligatia legala pentru Presedinte doar de a consulta Parlamentul nu si de a obtine aprobarea acestuia.

Pe buna dreptate in literatura de specialitate s-a apreciat ca initierea de catre Presedinte a unui referendum 'asupra unor probleme de interes national' nu poate include si consultarea asupra unui proiect de lege sau asupra unei legi deja adoptate pentru ca textele constitutionale nu-i confera dreptul de initiativa legislativa si deci posibilitatea de a impune poporului, aprobarea sau respingerea unei legi prin organizarea unui referendum legislativ7.

j) Alte atributii exercitate de Presedintele Romaniei se refera la conferirea decoratiilor si a titlurilor de onoare, acordarea gradelor de maresal, general, amiral. Aceste atributii se exercita in calitate de sef al statului.

Ordinele si medaliile se acorda pentru merite deosebite intr-un anumit domeniu ori pentru o fapta eroica sau servicii exceptionale aduse statului si poporului roman. Distinctiile acordate de seful statului scot in evidenta reputatia si prestigiul, faima si pretuirea de care se bucura o persoana, datorita meritelor si capacitatii sale, din partea statului roman.

Acordarea celor mai inalte grade militare (de maresal, general, amiral) se face de Presedintele Romaniei in calitatea sa de comandant al fortelor armate ale statului roman, la propunerea organelor de specialitate din domeniul militar. In mod indubitabil cei care acced catre acordarea acestor onoruri militare trebuie sa dea dovada de o inalta competenta, de calitati exceptionale dovedite de-a lungul carierei militare, de o pregatire profesionala de exceptie si de o probitate morala deosebita.