Comunicarea politica in spatiul public - OPINIA PUBLICA

Cursuri Stiinte politice

-50% din examen

Comunicarea politica:- demersul/efortul de a studia influenta pe care o are comunicarea asupra proceselor politice;

Tipuri de procese politice:

Campanii electorale (efortul celmai sustinut pe care-l depun actorii politici in relatia cu media);

Comunicarea politica intre ciclurile electorale.

Comunicarea politica:

actor politic (politician, partide)

opinia publica (public)

media

fiecare dintre grupuri are o logica proprie:

- media (interes economic)

- actor politic (puterea)

- opinia publica (informatii)

Agenda: - publica

- politica

Cercetatorul sondaj;

Nivel central/ nivel local;

Comunicarea institutionala:

prezidentiala

guvernamentala

politica de partid

politica locala

Comunicarea politica in spatiul public

Comunicarea politica:

incercarile de a stabili o relatie intre comunicare si procesele politice;

de sine statatare

cea mai veche preocupare in domeniul stiintelor politice;

modul in care contribuie comunicarea politica la democratizarea societatii;

politica inseamna imagine;

forme ale comunicarii politice - propaganda, manipulare (forme patologice);

Cuvinte cheie in spatiul politic:

imagine (comunicare vizuala)

cuvant

mesaj

publicuri: mass-media; opinia publica(votanti, sustinatori)

cultura politica

comportament politic

societate civila, etc.

Comunicare vizuala:- un "spectacol politic" e unul televizual, o imagine=

1000 de cuvinte;

Comunicare politica:

- un produs al spatiului public;

forma de interactiune intre actorul politic, cetatean si institutii media;

vehicole: TV si Internet, sunt canale prin care circula infrmatii despre spatiul politic si imagini despre politica;

stirile- aspectul central pt. profesionisti in domeniul comunicarii politice;

stirea politica- instrument de comunicare politica;

interactiuni intre indivizi si institutii comunicare politica- forma de socializare, educare creeaza dependenta;

procesul de socializare implica transferul de valori, internalizarea unor valori;

Valori: toleranta, incredere, frumos, adevar, etc.

Intre actor si spatiul public exista o legatura;

Marketingul politic si comunicarea politica sunt mana in mana;

Strategile de persuasiune se inspira din modelele culturale actuale din spatiul politic;

Nu se discuta despre ideologii, continut, ci se bazeaza pe imagine - pt actorul politic comunicarea este un instrument pt. Atingerea obiectivelor, in speta accesul la putere;

In spatiul public partidele se angajeaza intr-o competitie care are ca scop castigarea increderii;

in spatiul public se confrunta proiecte actuale si viitoare (in special in campania electorala);

Campania electorala: *ne referim la indivizi/ grupuri/ partide politice/ institutii ce intra in competitii pentru a castiga increderea opiniei publice; se realizeaza fara reguli (presupun decenta);

Teme: comunicarea politica- raportul local/global

Politic = putere

discursurile si practicile de comunicare se manifesta intre minele? locale si globale , intre diferitele dimensiuni ale vietii sociale;

dincolo de discursuri, dezbateri, manifestarile contribuie si ele la constructia unor identitati care reprezinta modele pentru cei care subscriu la participarea la viata politica;

demersuri populiste (poveste asociata unui candidat model de inspiratie pentru altii);

Spatiul public:

= de confruntare intre actorii politicii

se intalnesc politicieni, cetateni, mass-media

mass-media: - rol de mediu de interfata , intre politicieni si diferite

publicuri;

- rol de arbitru, influenteaza sau nu publicul;

- comerciala-da, dincolo de postura de mediator

- creeaza identitati

sec. XVIII Anglia- prima mentionare

spatiu de dezbatere a fenomenului politic dezvoltarea burgheza a societatii engleze aduce cu sine un spatiu de dezbatere;

burghezie= capital

sec.XVIII si XIX inseamna pentru politica momentul in care avem de-a face cu indivizi ce se reunesc in spatiul public, ce vin sa conteste puterea;

nu vb. In aceasta perioada de o critica a puterii statului, ci si de incercari ale unora de a controla autoritatea unor institutii;

in sec.XX asistam la reconceptualizari ale spatiului politic/public in raport cu politicul; ***

Habermas- spatiul public ..???

Din perspectiva stiintelor comunicarii acordam importanta relatiilor existente intre mass-media, public si actorii politici, fiind interesati de modul in care interactiunile de comunicare intre cele 3 entitati modifica/restructureaza spatiul public.

Schemele de analiza la care facem referire vin atat dinspre spatiul politic , cat si dinspre spatiul social mai larg:

Din perspectiva politica, spatul public reprezinta totalitatea actiunilor organizate si orientate politic.

Spatiul public si comunicarea politica reprezinta un obiect de studiu din perspectiva microsociologica (interactionismul simbolic- Scoala de la Chicago).

Pt. a avea o imagine completa asupra comunicarii politice in societate este necesara o abordare macrosociologica. Acest lucru presupune studiul mentalitatilor colective, a institutiilor sociale (mass-media, scoala, puterea), studiul sistemelor si a normelor existente in societate.

Microsociologia:- studiul relatiilor interumane discutiile

despre politica

Macrosociologia:- institutiile traseaza niste linii foarte generale

(intre?) comunicare si spatiul public demersul

nostru se opreste asupra a ceea ce inseamna

campania electorala

Campania electorala:

manifestari ale comunicarii politice in spatiul public ce ofera posibilitatea manifestarii discursului politic;

analiza discursului politic se face intr-un context legat de evenimente;

discursul politic ia forme diferite in functie de caracteristicile socio-demografice ale grupurilor pe care le tinteste;

Contextul comunicational (campanie electorala, crize socio-economice), face trimitere (impune) la utilizarea unor practici specifice.

In momente si contexte diferite trebuie sa abordezi strategii de comunicare politica diferite.

In general strategiile de comunicare includ:

un context al evenimentului (avem sau creem evenimente)

un context comunicational (tipul comunicarii)

comunicarea vizuala = dimensiunea centrala

tipurile de comunicare sustin discursul politic

pt fiecare tip de comunicare (vizuala, auditiva, scrisa, interpersonala) avem prin corespondenta un set de practici

context interactional (accentul cade pe rolul pe care il joaca fiecare participant la discurs: E/R)

tipurile de interactiuni determina startegii specifice de comunicare (ex. Diferenta local-national)

in politica visezi idei

comportamentul politic trebuie sa aiba o echivalenta cu discursul politic (consonanta);

Discursul politic este o forma discursiva puternic contextualizata. Intelegerea formelor discursive presupune cunoasterea realitatilor si contextelor in care se produce.

Comunicarea politica este una puternic ritualizata.

Ritul reprezinta un ansamblu de comportamente la nivel individual/colectiv, relative, codificate, avand ca suport gestica, mimica, cuvantul expresiile verbale, avand un caracter mai mult sau mai putin repetitiv. Folosirea prea deasa a riturilor le face sa se devalorizeze.

Rolul riturilor este acela de a determina, sustine adeziunea publicurilor (subconstienta).

In setul de tehnici cu functie rituala intra: gesturi teatrale, simboluri, artefacte, actiuni (sunt transmise intr-un sistem codificat, nu explicit).

Aceasta dimensiune simbolica are rolul de a creea noi sensuri intr-o realitate a unei societati. Aceste simboluri dau sens sau modifica sensul la nivel individual.

Discursul politic/electoral, ca forma specifica ce reprezinta in esenta o oferta pe care o are actorul politic spre opinia publica (electorala).

Nu include foarte multe elemente noi. Ea se formeaza avand la baza cunoasterea nevoilor opiniei publice.

Aceasta oferta contine elemente dorite de opinia publica. Ele sunt identificate in urma cercetarii.

Cunoscand agenda opiniei publice iti poti construi actiunec comunicativa. Un candidat ajunge sa simbolizeze elementul pe care masele vor sa creada ca este acel actor politic.

Cultivarea credintei conform careia candidatul raspunde cel mai bine asteptarilor electoratului se realizeaza prin aceea ca oferta politica intareste nevoia de siguranta.

Atat nevoile, cat si sperantele electoratului trebuie sa se incadreze in aceasta dimensiune simbolica. Registrul simbolic uneste omul si catateanul.

Spatiul simbolic este produsul unor oameni specializati.

Legatura dintre mass-media si comunicarea politica

Agenda setting = modalitatea prin care mass-media selecteaza stiri

(concurenta ghideaza)

Comunicare televizata: - rit

- mit

- iconografie

Genuri ale spectacolului politic:

jurnal televizat

discurs

interviu

talk-show (dezbatere televizata)

spot/clip publicitar (naratiune, argumentare, seducere)

film de fictiune

Referindu-ne la campaniile electorale, acestea pot fi privite ca expresii, tipuri de ritual social.

in aceste forme sunt implicati in mod simbolic omul politic si cetateanul;

Cele doua parti ajung sa creada ca exista asemanari si interese comune;

castigatorii spun ca ei reprezinta cel mai bine interesele populare;

de cealalta parte, cei care voteaza considera ca acei castigatori raspund cel mai bine asteptarilor dinspre spatiul politic;

in esenta votul este rezultatul aestei simbioze, acestei legaturi simbolice dintre cetatean si omul politic, si reprezinta cea mai importanta modalitate prin care cetateanul participa la procesul de guvernare.

Cercetarile din spatiul politic ne arata faptul ca un numar mare de indivizi nu constientizeaza importanta votului pe care il acorda;

Exista o serie de metode ce ne ajuta sa descoperim, sa explicam comportamentul electoratului. Exista 3 tipuri de abordari:

Modelul determinist statutar

fiecare individ are o pozitie sociala care determina votul

un caracter puternic- descriptiv

incearca sa explice comportamentul electoratului pornind de la arii culturale de apartenenta, de la mediul social, de la mediul economic;

votul este un reflex (consecinta) a apartenentei la aceste arii (etnografice, lingvistice, economice = componente macrosociale).

Modelul psiho-sociologic

ia in calcul dimensiuni microsociologice;

se centreaza pe atitudinile alegatorului si pe studiul motivatiilor;

schimbarile majore in decizia de a vota sau in directia politica aleasa sunt determinate de efortul de persuadare din cadrul campaniilor electorale;

acest efect de persuasiune conditioneaza (?) optiunile electoratului;

contribuie la constructia unor identitati (individuale, comunitare);

Modelul interactiv comunicational

inspirat din teoria sociologica;

accentul aste pus pe mesajul electoral, care de multe ori este produsul negocierii dintre actorii din campul politic;

spune alegatorilor ce vor sa auda;

aceasta negociere sa face pe baza unor simboluri/ rituri/ asteptari/ reprezentari pe care le avem despre realitate sau despre noi;

aceste negocieri au la baza interpretari majore date/ale simbolurilor;

factorii de influenteaza conduita, atitudinile sau motivatiile inainte si pe perioada campaniei

atitudine/comportament: - efectiv

- verbalizat

- discursul politic are rolul de a schimba o atitudine nagativa intr-una pozitiva;

- mediatizarea (un discurs devine public)

- sondajele

- resurse cognitiv-interpretative

In baza celor 3 modele, votul poate fi efectul combinat a 3 elemente: - perceptia situatiei politice

- oferta electorala

- un efect mecanic al pozitiei sociale ocupate de individ

Referindu-ne la comportamentul electoral prin prisma comunicarii politice, retinem 2 paradigme:

Paradigma determinista

alegatorul este "actionat" (condus) de grupurile sociale din care face parte (nu ne diferentiem de cei care ne inconjoara) si de elitele socio-culturale, de mediul social;

toate aceste determinari reprezinta componenta sociala ce sta la baza deciziei de a vota;

conditionarea majora vine dinspre social.

Paradigma rationalista

privim electoratul ca fiind bine informat si rational;

deciziile adoptate in privinta votului sunt decizii strategice si au la baza o analiza atenta din perspectiva raportului cost -beneficiu;

cand vorbim de castiguri din competitii politice, acestea sunt mai degraba simbolice, vizeaza o minoritate;

nu exista un model/schema explicativa unica

decizia de a participa la vot, alegeri, reprezinta actiuni influentate de o multitudine de factori (rationamente, eperiente individuale, efecte ale persuasiunii), precum si de influenta grupului.

OPINIA PUBLICA

Finalitatea demersurilor comunicationale vizeaza opinia publica.

orice strategie de comunicare vizeaza schimbarea atitudinii din negativa/neutra in pozitiva/favorabila:

Grup primar:- indivizi cu care intreti relatii de tip fata in fata si exista afinitati;

Grup secundar:

nu ai interactiuni fata in fata, nu-i cunosti, dar ei se afla in proximitate spatiala (fizica);

Comunitati virtuale - indivizi care nu se afla in proximitate fizica; participa la interactiuni mediate de tehnologie;

Gustave Le Bon ("Psihologia multimilor si opinia publica"):

intr-o lume globalizata , grupurile primare isi pierd din referinta;

grupurile sociale au o logica sociala (nu individuala ca cele primare);

Opiniile sunt extrem de contextualizate, evenimentele influenteaza opinia.

2 directii ale opiniei publice

1982- Walter Lippman, J. Ellel

Lippman mentioneaza ca "oamenii nu reactioneaza in functie de calitate, ci pe baza modului in care acestia isi reprezinta realitatea".

Realitate:- o lume exterioara

- reprezentari ale individului despre lume

O distinctie intre realitatea asa cum este si cea imaginata de noi (are la baza moduri si experiente transmise);

Sist. Inchise/deschise (?)

Lippman: "opinia publica poate fi fabricata. Aceasta inseamna ca in randul opiniei publice pot fi create curente de opinie dorite de cei care initiaza campania. Opinia publica nu este unica, noi o putem controla. Oamenii pot aproba/dezaproba deciziile luate de cei care conduc".

"in societatile democratice exista astazi o mare dezordine datorita generat de raporturile problematice intre guvern si opinia publica";

Pseudoevenimentele - reprezinta punti de legatura intre lumea individului si realitate. La ceea ce se intampla in realitate, individul creeza niste fictiuni, interpretari:

sugerezi anumite lucruri, nu le spui explicit;

fictiunile si reprezentarile creat de individ vin sa confirme, sa intareasca ce deja exista in mintea individului si nu credibilizeaza in mod necesar ceea ce se intampla in realitate. Tindem sa acordam crezare imaginilor produse de mintea noastra, decat ceea ce furnizeaza exteriorul. Imaginile au la baza stereotipii, idei preconcepute;

la nivel individual avem o lume creeata de noi, pe care omul politic trebuie sa o reconstruiasca in favoarea lui;

A. B.

Comunicare

Indivizii sunt tentati sa perceapa ceea ce sunt pregatiti sa perceapa.

Pentru cel care elaboreaza strategii, actiuni, discursuri inseamna elaborarea unor mesaje care sa fie in acord cu asteptarile publicului.

Referitor la opinia publica a grupului , putem spune ca opinia reprezinta interesele individuale dar si al grupului din care face parte invitatul.

opinia individului reflecta pzitia grupului;

grupul reordoneaza in mod constant opinia in fnctie de activitatile pe care le desfasoara grupul;

J. Ellul: - opinia publica- au existat 3 elemente mari caracteristice nevoii formarii opiniei publice:

1. existenta unor institutii de formare sau informare cat mai buna a indivizilor;

2. existenta unr momente/situatii care sa permita exprimarea opiniei publice (alegerile);

3. in societatile din spatiile globale raporturile dintre individ si ceilalti au alta calitate si incarcatura fata de societatea traditionala;

- mass-media = principala sursa de socializare.

Imaginea publica a liderilor politici

cap.8, 9 (cartea de pe net)

Opinia publica si legatura cu spatiul public. Definiri

Henessy, 1985 -

este o diferenta intre comunicarea comerciala (se bazeaza pe nisa) si comunicarea politica (se adreseaza maselor);

una dintre definitii da Henessy: "opinia publica este un complex de preferinte exprimate de un numar de persoane cu privire la problema de iportanta generala ".

aceste elemente sunt elemente cheie pt. spatiul de analiza de factura teoretica, dar si pt. practicieni;

problemele de importanta generala sunt sunt formulate in termeni cu un nivel ridicat de generalitate;

pe lista celor mai frecvente probleme putem mentiona : eliminarea saraciei, bunastarea mediului, taxa auto, egalitatea de sanse

aceste teme au o nuanta in functie de incarcatura ideologica a mesajului ( ex. redistribuirea bunastarii- democratii;

meritocratie- liberalii)

pt ca o tema sa intre in dezbatere publica trebie sa suscite dialogul si dezbaterea;

sunt probleme care intereseaza anumite grupuri (ex. Adptiile internationale 1997-2002);

teme specifice, dar care au incarcatura morala pot deveni de pri plan deoarece impart pinia publica in pro si contra;

element de noutate

conteaza ca temele sa existe la nivel latent;

Multe teme au rolul de a polariza societatea, in timp ce altele intalnesc o consensualitate (ex. Coruptia), in a doua situatie discursurile sunt asemanatare/apropiate;

Discursul politic trebuie sa aiba teme specifice;

Pentru a formula un mesaj, trebuie sa intelegi misiunea filozfic (?)

Creativitate consistenta (vine din cercetarea informativa, conteaza mai mult decat creativitatea);

Discurs de centru in care sunt nuantari diferite

Gradul de polarizare la nivelul opiniei publice (curente de opinie total opuse) este determinat de mediu, context;

Opiniile nastre sunt determinate de prezenta socio-economica, culturala, religioasa;

Strategiile de comunicare politica au incarcatura culturala/ simbolica mai mare decat comunicarea comerciala;

2 situatii : un nivel scazut/ridicat de participare politica (exceptie- nordica ?)

taberele axistente in opinia publica, grupurile care dezbat o tema de pe agenda publica apeleaza la argumente de morala,etica, argumente de natura subiectiva;

argumentul stiintific sufera metamorfoze, adaptari, simplificari;

stiinta - utilizata ca instrument de propaganda (ex. Sondajele de opinie )

dezbaterea politica, indiferent de argumentele avute, subliniaza importanta sociala a problemei;

nr. Semnificativ de persoane nu inseana majoritatea populatiei, nu are semnificatie cantitativa, se refera la calitatea celor care dezbat (calitatea persanelor publice);

legitimitate, autoritate, credibilitate se creeaza curente pro si contra;

numarul semnificativ potentialitatea potentialii indivizi expusi la un mesaj care se implica in dezbatere;

impunerea unor teme in dezbaterea publica se face prin incercare si eroare;

nu intotdeauna nr. nu impune o tema de dezbatere;

agenda setting impune temele de discutie;

complex de pareri - diversitate de pareri pe marginea unei teme aflate in dezbatere, se cristalizeaza pe pozitii diferite, grupuri diferite; nu exista unitate sub acest aspect;

In foarte putine cazuri opinia publica manifesta un complex de pareri?

opinia publica desemneaza faptul ca pe marginea unei teme aflate in dezbatere se cristalizeaza pozitii diferite, iar aceste grupuri isi manifesta cu intensitatea diferita aceste teme, nu exista unitate, nu este impartita in pozitiva/negativa;

caracterisctica: diversitatea parerilor exprimate in opinia publica

opinia publica manifesta ceea ce spun / latenta = ce gandesc

dimensiune - verbala

- comportamentala- actiuni la nivel de individ sau de grup

- conica- banere, afise, strategii obiecte simbolice

Opinia publica manifesta/ are la baza opinia publica latenta, fiind vorba de atitudini, idei inca necristalizate, fiind intr-un stadiu de formare;

gradul de cristalizare a unor opinii, intensitatea sunt predictorii asupra opiniei publice manifestate;

frecvent, in discursul politic intalnim sintagma care singularizeaza opinia publica, nu putem vb de opinie publica singulara, unica, asta inseamna unanimitate;

invocarea sintagmei "opinia publica romaneasca" este folosita cu intentia de a conferi legitimitate, "greutate" de a veni cu argumente ce au la baza reprezentativitatea;

- se foloseste in scopuri propagandistice

discursul politic - are in spate alte realitati

- "opinia publica romaneasca" metafora preluata de formalisti, de toti cei care doresc sa formeze pinia publica;

Putem spune despre curente de opinie , insa trebuie demonstrata apeland la studiul opiniei publice, la cercetarea sociologica;

Aceste curente de pinie se suprapun cu anumite publicuri care sunt vizate de ao anuita problema;

In spatiul public exista o multitudine de publicuri, iar la un mment dat face parte simultan din mai multe publicuri;

Criterii ce stau la baza publicurilor:

socio-demografia (varsta, gen, mediu urban/rural,

educatie, etc)

economice

asumarea pozitiei de lider de opinie din partea unor politicieni are la baza tot sondajul de opinie si e traduce in lider simblic, in posesorul capitalului de imagine;

formarea curentelor de opinie nu depind de performante institutionale, de eficienta are la baza o predispozitie, in sist. De mentalitati preexitente culturala sau existente in populatii la un moment dat;

Etape in evolutia comunicarii politice

Determinata de 2 factori:

Dezvoltarea tehnlogica (new media, innteractivitate)

Democratizare (acces la tehnologie) - determina abordarea de strategii, tactici de comunicare in spatiul politic

cultura civica

participare = e-voting

se face referire doar la sec XX

Cand vorbim de adoptarea unui model ca referinta pt. comunicarea politica, el trebuie sa aiba in vedere traditii diferite, problematica actuala, cultura.

Distingem 3 etape:

1. Prima faza incepe dupa Primul Razboi Mondial (1920) si continua catre sfarsitul anilor '50

in aceasta perioada asistam la intrarea si uitlizarea pe scara larga a electronic media (radio, TV), in special spatiul Americii, Europa Centrala;

se caracterizeaza prin accesul cat mai larg si cat mai facil la mijloace de informare in masa (interes, putere).

2. Perioada '60-'80

asistam la recunoasterea puterii pe care o are mass-media in spatiul politic si in societate (expresia: "a patra putere in stat");

3. Anii '80 (deceniul 9)

asistam la o diversificare extrem de mare a canalelor de comunicare mass-media, aparitia de noi canale, proliferarea a tot ceea ce inseamna media (nr de publicatii);

se consolideaza pozitia de putere a media in raport cu institutiile politice;

media isi consolideaza puterea, media se diversifica, devin element cheie.

Cele 3 etape reprezinta stari calitativ destinate in evolutia comunicarii politice, atat pt. actorul politic , cat si pt. institutiile media si cetatean;

Cele 3 stari calitativ distincte au impus schimbari majore asupra calitatii si cantitatii mesajelor, calitatii discursului (schimbari datorate logicii functiilor mass-media ?);

Cele 3 stari au fost determinate de schimbarea in plan social (democratizarea societatii), cultural (alfabetizarea), economic (cresterea nivelului de trai, a veniturilor), tehnologic (permite comunicarea de masa, masificare- induce o cultura de masa).

Schimbarile amintite au loc si astazi si determina schimbari majore in functionarea institutiilor politice, iar ulterior asistam la schimbari in comunicarea politica.

Cel mai vizibil rezultat/efect este legat de modul in care se constituie agenda omului politic si ale cetateanului( probleme, prioritati);

Daca in perioada interbelica lumea incepe sa capete o oarecare stabilitate in comunicarea politica (stie acelas discurs, ritual), aceste reguli aveau la baza un sistem de valori (increderea cetateanului in institutii publice - institutiile democratice - nu se bucura de incredere), asumarea unor traditii privind cultura politica sau discursul ideologic;

accesul actorului politic la institutiile media este din ce in ce mai facil;

exista o falsa diversitate in ceea ce priveste analiza media, consolideaza increderea in institutiile politice;

dupa anii '60 se inregistreaza o restrictionare (incapacitatea de a se sustine financiar);

Accesul problematic la resursele pe care le ofera mass-media trebuie pus in contrapartida cu pozitia de arbitru pe care incepe sa o ia asupra sa mass-media.

Comunicarea politica si actiunile colective

Actiunile umane depasesc uneori aparentele rationalului.

Vilfredo Pareto considera ca cele mai multe dintre comportamentele umane au resorturi/motive din planuri nonrationale.

Actiunile de masa = comportament colectiv

desemneaza un tip de actiune care nu intruneste

cerintele rationalitatii; de obicei antreneaza un numar mare de indivizi.

Colectivitate (sinonim cu grup)

Def. O colectivitate e definita ca un grup social aparte care se comporta mai spontan si mai putin deliberat decat un grup obisnuit.

Colectivitatea reprezinta o colectie de indivizi neselectati in baza unor criterii, scopurile colectivitatii nu sunt alese pe baze rationale; colectivitatile sunt de scurta durata.

Colectivitatea e un grup temporal structurat, avand o slaba definire a rolurilor si o slaba configurare a autoritatii.

Gustave Le Bon si Jose Ortega y Gasset privesc termenul de "masa" ca fiind in opozitie cu "elita".

Exista 2 forme de comportament politic:

actiuni de masa

comportament institutionalizat

Clasificarea actiunilor de masa:

moda

zvonul

isteria de masa

miscarile sociale

Categoria multimilor:

multime intamplatoare

audienta

gloata

panica

Daca am clasifica din punct de vedere al criteriului non-rationalitatii, trebuie avute in vedere:

gradul de percepere neadecvata a realitatii (ex. Concert)

gravitatea efectelor (ex. Efectele modei)

majoritatea abaterilor de la alegerea rationala a scopurilor sau mijloacelor;

masura respectarii normelor sociale

gradul de ignorare a celorlalti

Actiuni non-rationale de masa

Opinia publica - ne intereseaza majoritatea

desemneaza publicuri formate dintr-un nr. relativ mare de oameni ce impartasesc un interes comun fata de mai multe probleme;

determina cercetari, sondaje de opinie

Moda:

apare spontan, are o viata scurta;

aspect exterior si comportament (sporturi-golful)

e privita ca o stare de succes

a devenit o practica sociala

**argumente ce sustin moda ca fenomen social:

- orientare spre viitor

- noul = ceva dezirabil

- interese comerciale

- dorinta individului de a avea un anumit statut

(dezirabilitate sociala)

capriciile si refuzurile: - schimbare in comportamentul indivizilor privita deseori ca fiind bizara/ciudata observata in anumite segmente ale populatiei, formata dintr-un nr. mare de oameni, e de mai scurta durata decat moda (atinge un punct culminant, dupa care se stinge, se pot transforma in patimi , nebunie);

zvonurile: - informatii venite din surse anonime, transmise din aproape in aproape de cei care au cunostiinta de ele, circula in spatii informale, un inlocuitor al informatiilor oficiale.

Situatii in care apar zvonuri: * nu existe inf. din .

* inf. furniate nu sunt credibile

Zvonurile- ofera explicatii sau predictii

Zvonuri: - reale

- false

- combinatia celor 2

*perioade de stres, de inrautatire a situatiei economice

3 faze:

De nivelare (zvonul devine accesibil, circula foarte usor)

De cizelare (preia caracteristicile persoanei care il transmite)

De asimilare (indivizii adauga asteptari, exponente proprii care sa corespunda criteriilor grupului)

individ axios, marginalizat

impactul se simte in plan economic si politic

Fan- ismul:

simpatii exagerate, audienta mare

iesiri patologice (lesin)

Cultul personalitatii:

celebritatea

sunt respectate, cu statut aparte

determina dezvoltarea de campanii

Tranzitia democratica si forme ale comunicarii politice

Orice forma culturala creata intr-un loc anume trebuie adaptata contextului cultural in care trebuie sa functioneze.

In Romania: - anii '45 - trecerea de la un sistem democratic la unul

comunist (propagada, manipulare)

- anii '69 - persuasiune (prezentare repetata)

societate democratica

Tranzitia dinspre un model de manipulare si propaganda catre peruasiune

Manipulare - alba - incerci sa convingi pe cineva sa faca bine, in mod inconstient;

Tarile europene se angajeaza intr-o tranzitie economica, politica, sociala dupa anii '90; aceste schimbari impun noi modele, principii;

Dupa aceste reguli functioneaza o comunicare politica, asistam la o trecere dinspre comunicarea politica de tip propagandistic, manipulator, inspre forme democratice ale comunicarii politice, care are la baza strategii elocvente de persuasiune ce exclud elemente, forme de coercitie (imaginea care convinge);

Anii '90 au insemnat pt. societatea romaneasca instabilitate politica, economica, axiologica (norme, principii);

Instabilitatea normativa are un impact si influente majore asupra comportamentului individual si institutional;

La nivel politic, perioadele de dupa '90 este perioada in care se reinventeaza regulile jocului democratic, regulile, regulile comunicarii politice in spatiul public;

In spatiile de tranzitie este extrem de dificil sa anticipezi cursul unor evenimente, desfasurarea lor, nu poti anticipa castigatorii, pt. ca vorbim de un spatiu de negociere simbolica;

Observatie: Marketingul politic, ancheta sociologica

In perioada de tranzitie, ideologia, discursul plitic, mesajele politice, identitatea actorului politic nu sunt bine conturate;

Tranzitia si schimbarea sunt constant prezente si sub aspect comunicational exista o permanenta comunicare, exista o nevoie de inovatie ridicata.

plictiseala

nevoia de a fi placuti

tranzitia:- o schimbare impune noi strategii , forme de discursuri;

situatiile de tranzitie si schimbarea sunt asociate cu instabilitatea (o sursa de stres pt.individ si pt. organizatii); in conditii de stres, oamenii gresesc;

In conditii de instabilitate, comunicarea politica presupune apelul la strategii de adaptare permanente (presupune informatii, inteligenta, adaptabilitate, flexibilitate).

Plan de comunicare;

stabilim obiectivele comunicarii (ex. Informare)

stabilirea grupului tinta (psihografic) sociodemografic

camale/ mijloace de comunicare

analiza experientelor trecute

Procesele de tranzitie, consideram ca sunt incheiate atunci cand are loc o schimbare a mentalitatilor si comportamentelor.

Tranzitia se incheie odata cu schimbul de generatii.

Lucrurile sunt dinamice si evolueaza.

Transformarile ce rezulta in urma perioadelor de tranzitie aduc cu sine noi imagini, forme de discurs, mesajele, simbolurile sunt noi.

Dupa '90 (primii ani), asistam la revenirea unor sintagme, reprezentari (modul de a vedea lumea), abordari sociale inspirate de perioada comunista (socialism cu fata umana), expresii ce tin de de limbajul de lemn.

Limbajul politic postdecembrist il regasim in campaniile de comunicare politica , in discursul politic si avem urmatoarele dimensiuni :

3 tipuri de mesaje:

discursul moralizator- specific celor aflati la putere- incearca sa angajeze opinia publica, incearca sa obtina sprijinul opiniei publice

mesaje contestatoare- sunt practicate de opozitie; mesajul contestator si cel mobilizator contine multe abstarctiuni despre democratie;

mesajul moralizator- in discursurile ce fac apel la intelegere, la consens, la dialog;

mesaj cu tenta nationalista- apare ca o specie a masajului moralizator

dimensiunea populista din discursul politic aduce cu sine mituri si teme constant prezente in discursul politic.

Unele partide , unii actori politici identifica cauzele esecului ( insuccesului) in plan economic, in entitati extra-romanesti (B.M, FMI).