CONSERVATORISMUL BRITANIC

CONSERVATORISMUL BRITANIC

Ideea de conservatorism se confrunta cu conservatorismul anglo-saxon. Acesta din urma genereaza foarte multe curente si se regaseste in multe alte curente.

Diferenta dintre conservatorism si reactiune.

Edmond Burke este cel care face apologia democratiei de tip britanic in raport cu teoria majoritatii din Franta. El se refera la reprezentativitate, constitutionalism, proprietate, traditie juridica. Pentru Burke, conceptul esential al conservatorismului este comunitatea, pe care incearca sa o apere de individualism.

Conservatorii iau apararea societatii asa cum este ea, considerand ca aceasta e sursa schimbarii. Plecand de la apararea societatii, conservatorii considera ca nu intemeiaza o utopie, ci din contra, el e singurul concept dinamic si necesar societatii, in vreme ce restul ideologiilor sunt acuzate de ...

Conservatorismul pleaca de la conceptul de "natura umana", inteleasa intr-o paradigma diferita decat cea liberala. Conservatorii spun ca oamenii nu au o capacitate spre altruism, fiind prin natura lor egoisti.

Omul are constiinta ca acest interes poate fi satisfacut doar in relatie cu ceilalti; omul nu e o fiinta eminamente activa, fiind inclinat spre lene, spre satisfacerea placerilor; omul nu e bun de la natura; omul e un amestec intre rationalism si sentimentalism care nu poate fi eludat teoretic.

Conservatorismul neaga individualismul si conceptul de masa, ambele fiind considerate fatete ale aceleasi monede.

Burke spune ca omul, ca natura si motivatie ramane neschimbat. Omul ca entitate e anistoric, el intra in contact cu civilizatia deoarece nu poate fi gandit in afara istoriei, dar natura sa ramane constanta peste timp si circumstante.

Din punctul de vedere al conservatorismului, liberalismul e fals, e negat.

Se pare ca in timp nr. de nevoi al oamenilor ramane constant. Ceea ce ii modifica pe oameni este traiul in societate.

Grupul social este singurul care se modifica permanent..

Viata in comunitate devine o a doua natura, deoarece ea contine toate cutumele si traditiile.

Apartinand comunitatii omului nu i se neaga libertatea; doar in cadrul comunitatii exista libertate, care nu e doar o valoare abstracta. Ca si concept ea nu exista, in schimb, oamenii in comunitate se bucura de libertati. In afara de libertatile recunoscute de ceilalti, nu poate exista libertate.

Traditia este pentru conservatori cea mai importanta componenta a comunitatii, pentru ca prin ea se incearca mereu ameliorarea conditiilor umane. De aceea comunitatea ca depozitar al traditiei se subordoneaza acestei functii devenind creatoarea de facto al omului istoric.

Omul capata constiinta doar in societate, in raport cu traditia caci individul e anistoric, in schimb comunitatea are existenta temporala, fiind creatoare de istorie si beneficiara a ei.

Fiind creaturi determinate istoric si social prin comunitate, oamenii reflecta in mod natural pattern-urile naturale ale inegalitatii si aceasta inegalitate este harazita chiar de Dumnezeu, pentru ca asa cum in natura toate fiintele de pe pamant se subordoneaza lui D-zeu, in societate oamenii trebuie sa se subordoneze autoritatii; autoritate e necesara, inegalitatea e necesara.

CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE CONSERVATORISMULUI

Libertatea si inegalitatea sunt doar o parte a continutului traditiei care inglobeaza toata intelepciunea umana. De aceea traditia e superioara creatiei umane particulare care cel mult devine parte integranta a traditiei.

Burke considera ca nici o revolutie/cataclism nu a distrus traditia, ba chiar ideile revolutiei au fost incorporate traditiei.

Traditia este esenta miscarii, cea care produce progresul. De aceea conservatorii doresc ca schimbarea politica/sociala sa se produca treptat prin decantarea elementelor noi.

Pentru ca traditia sa se manifeste e necesar ca si comunitatea sa participe la miscare. Iar comunitatea poate participa la miscare doar in conditii democratice, pentru ca societatea nu se schimba de la sine, ci prin transferul de informatii de la o comunitate la alta. Societatea e inteleasa nu ca o masa de indivizi, ci ca o structura organica, care-si schimba forma si directia in functie de elementele interne - progres.

Societatea ca masa e inteleasa ca o mobocratie (puterea gloatei) = masa actioneaza impotriva tuturor..Libertatea este libertatea grupului, a comunitatii mici din care face parte individul si care accepta schimbarea.

Conservatorismul se considera la inceput act national si considera ca legitimitatea statului e data de traditie si nu de natiune, concept care nu poate fi inteles decat ca si concept al masei.

Libertatea ca forma a comunitatii se realizeaza doar in societatea organica. Aceasta societate se constituie ca un macro-antropos (organism mare) care se structureaza pe baza autoritatii conducatorului si determina o societate ierargica. In aceasta structura, drepturile si libertatile sunt probleme stricte ale comunitatii.

Burke: democratia e esential reprezentativa, avand votul imperativ din partea comunitatii si structurand comunitatea de interese in planul ierarhic. Statul e asemanator misterului, pentru ca partile si majestatea sa nu pot fi disecate si analizate, din cauza ca statul nu a fost facut, ci s-a nascut odata ci comunitatea.

Pentru a controla puterea, conservatorismul face apel la separatia puterilor in stat, dar in forma in care erau ele statutate prin revolutia de la 1688, adica rolul esential il avea puterea executiva, controlata strans de puterea legislativa; puterea judecatoreasca apartinea eminamente comunitatii.

Conservatorismul clasic n-a reusit sa-si depaseasca dimensiunea decat atunci cand liberalismul nu a mai avut suflu.

In toata perioada de maxima dominatie a liberalismului, conservatorismul ramane blocat in conceptul romantic, neconstruind o dimensiune proprie, dar dupa 1832, cand TORRY din Marea Britanie    se transforma in Partidul Conservator, conservatorismul adopta si dimendiunea nationala.

De acum conservatorismul isi gaseste un nou dusman in UTILITARISM, construind o noua dimensiune conservatoare prin Israeli - prim ministru al Marii Britanii. Acesta il considera pe J.Bentham ca fiind utopistul principalal liberalismului, pentru ca impunea un model prea schematic si bulversant pentru societatea britanica.

Pentru Bentham modelul competitional era necesar si natural. Dar pentru conservatori revenirea le comunitatea era absolut imperioasa, pentru ca exista riscul ca clivajul intre bogati si saraci sa duca la distrugerea natiunii engleze.

Viziunea lui Israeli apeleaza la un rationalism cu puternice accente sociale, ceea ce l-a impus ca reformator al conservatorismului.

Reforma propusa de Israeli a influentat urias societatea britanica si intreg modelul european. Israeli incearca sa formeze o baza cat mai larga a societatii. Pentru asta avea nevoie de legitimitate pe care o cauta in randul saracilor.

El a reusit sa micsoreze somajul britanic; dezvolta modelul colonial.

Modelul sau are foarte multe accente sociale, dar presupune si o noua reforma economica - se refera la introducerea conceptului de "wellfare-state", explicat practic prin impunerea ca statul sa cheltuiasca o suma fixa pentru fiecare cetatean, indiferent de statutul sau social.

Astfel iau nastere unitati de stat care se ingrijesc de cei neajutorati; dar avantajele sociale nu sunt dublate de unele politice, deoarece primul ministru conservator doreste sa pastreze intacta traditia inegalitatii.

Dupa 1870, conservatorismul britanic capata un nou inamic, chiar pe terenul reformelor facute de el: miscarea socialista. Mult mai radicala si cu o teologie bine definita , miscarea socialista cere guvernelor conservatoare sa produca schimbari mult mai radicale.

Conservatorismul ca ideologie se blocheaza in sistem mai mult de 50 de ani, dar ideea conservatoare nu a disparut in spatiul anflo-saxon, ci a capatat noi dimensiuni, atat im Marea Britanie, cat si in SUA.

Teoreticienii din secolul 20 impun conservatorismului o noua perspectiva: perspectiva liberalismului clasic.

Autori: K. Popper, Oakshott, Friedman.

Cel mai important : Filipe Hyde.

Constructia sa teoretica este prima care stabileste proprietatile luate de viziunea socialista si propune o noua viziune pozitiva despre liberalismul clasic. El arata cum a fost abandonata traditia liberala...

La organizarea problemei se afla marea utopie: credinta eronata ca socialismul democratic exista ca posibilitate umana sau chiar logica. El a aratat ca acest obiectiv nu e doar indezirabil, dar ca atingerea lui produce ceva atat de diferit si rau, incat chiar si socialistii s-au ingrozit.

Socialismul nu conduce spre libertate, ci spre servitute, pentru ca elementul esential in socialism este planificarea.

TEZA: nimeni nu poate planifica un sistem economic in toate detaliile, deoarece sunt prea multe variabile. Consecintele pe termen lung ale planificarii totale, pentru a da rezultate, aceasta trebuie sa reduca optiunile individuale pana cand dispar, pentru ca in sistemul de planificare nu e loc pentru concurenta.

HYDE: institutia care protejeaza institutiile politice e suprematia dreptului, care trebuie respectat de indivizi, atat ca persoane publice cat si private, dar pentru a implementa un plan economic bun, statul ar trebui sa se implice in cele mai detaliate aspecte, ar trebui sa ia decizii inclusiv in privinta profesiilor oamenilor; ori intr-o astfel de situatie suprematia dreptului ar fi o piedica, iar autonomia personala ar ceda locul nevoilor statului, ceea ce presupune eronarea treptata a socialismului _ totalitarism si subdezvoltare. In final, in loc de bunastare, oamenii ar trebui sa accepte mizeria si servitutea.

Cea care transforma conservatorismul intr-o doctrina economica este Scoala de la Chicago in frunte cu Friedman.

TEZA: economia este motorul esential al societatii, iar orice interventie a statului in economie produce blocaje. Pentru ca e un element vital, economia trebuie sa impuna legi statului. Astfel, prin Friedman, conservatorismul se opune conceptului de "wellfare-state" si doreste revenirea la modelul clasic al liberalismului, existent in SUA in anii pionieratului "the West".

Colonizarea West-ului = forma esentiala a nasterii economice, pentru ca acolo piata a reglat dreptul; nu exista nici o instanta superioara ei. Societatea a prosperat. Modelul pietei libere e mult mai avantajos si produce bunastare pt mai multi oameni, decat "wellfare-state-ul", care repartizeaza saracia la saraci.