Sisteme electorale si moduri de scrutin

Sisteme electorale si moduri de scrutin

Practicile electorale s-au dezvoltat o data cu procesul de democratizare, fiind identificabile mai multe tendinte:

a) o tendinta de extindere a dreptului de vot de la un numar mic de cetateni, alesi dupa diferite criterii limitative, pana la universalizarea acestiu drept

b) o tendinta de a cobori varsta necesara pentru a putea exercita dreptul la vot

c) o tendinta care a avut ca finalitate confidentialitatea votului

Initial, in toate tarile cu sistem parlamentar, electiv si constitutional, votul era percpeut ca un drept al barbatilor, selectati dupa anumite criterii. Extinderea dreptului de vot a fost aplicata doar barbatilor. Astfel incat, dupa primul razboi mondial, in majoritatea democratiilor liberale exista un sufragiu masculin universal.

Dupa cum arata P. Martin, dreptul de vot al femeilor s-a obtinut mult mai tarziu si mai greu. In Franta - 1944, in Italia - 1946, in Grecia - 1952, Elvetia - 1971. Au existat insa si tari precum SUA, Australia, Finlanda, Norvegia, unde acest lucru s-a antamplat mult mai devreme.

Varsta necesara pentru a putea practica dreptul la vot a fost foarte diferita de la o tara la alta. Initial, erau hotarate limite de varsta in acte. In Franta, limita de varsta era la 30 ani in 1815, 21 ani intre 1848 - 1974, iar apoi 18 ani.

Desi initial votul a fost caracterizat de transparenta, treptat, in toate democratiile reprezentative contemporane s-au impus votul secret.

Modul de scrutin, adica regulile legislative ce determina cine sunt alesii plecand de la voturile electoratului, sunt de 3 mari categorii: moduri de scrutin majoritare, moduri bazate pe reprezentare proportionala si moduri de scrutin mixte.

Modul de scrutin majoritar poate fi:

uninominal : pentru fiecare circumscriptie electorala exista un singur mandat pus in joc si fiecare alegator dispune de un singur vot

plurinominal: fiecare circumscriptie electorala pune in joc mai multe locuri eligibile, iar conducatorii sunt alesi in functie de numarul de voturi si mandate din cirsumscriptia respectiva.

Sistemele majoritare preferate sunt cele uninominale, care pot fi:

I. sistem majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin - este cel mai simplu si cel practicat in mod spontan si firesc, cand un grup isi alege un lider. In acest sistem, tara este impartita in circumscriptii, in fiecare putand fi ales un singur reprezentant / deputat. Este ales castigator conducatorul ales primul in fiecare circumscriptie (Ex: Marea Britanie). Prin acest tip de scrutin, de regula, partidul care la nivel national este pe locul doi, desi apropiat ca punctaj procentual de primul, este (puternic) subreprezentat.

II. sistem majoritar uninominal cu doua tururi de scrutin - aduce ca diferenta majora faptul ca acolo unde un conducator nu obtine majoritatea absoluta a voturilor (50 + 1 %), se organizeaza un al doilea tur de scrutin in care majoritatea relativa este suficienta. Elementul de noutate adus ce acest sistem este posibilitatea pe care o au partidele ca intre doua tururi sa coalizeze si sa castige cirscumsciptia.

P. Martin considera ca scrutinul majoritar are urmatoarele efecte:

o puternica amplificare a numarului de locuri obtinut de partidul dominant

partidele de pe locurile secundare sunt puternic subreprezentate

repartitia in locuri a fiecarei forte politice depinde mult de repartitia geografica a electoratului

scrutinul majoritar cu doua tururi favorizeaza aliantele intre partidele minoritare, iar partidele izolate sunt puternic penalizate

egalitatea intre alegeri cere ca toate circumscriptiile sa fie demografic echivalente si sa aiba acelasi numar de locuri eligibile.

Moduri bazate pe reprezentarea proportionala: plecand de la premisele tot mai larg raspandite, precum cele ale egalitatii cetatenilor si cele ale ideii ca forta unui partid se regaseste in numarul de voturi obtinute din ansamblul corpului electoral - national, apaarut teoria reprezentarii proportionale a fortelor politice pe care le are o comunitate. Acest lucru s-a intamplat in contextul cresterii importantei atribuite partidelor politice precum si a capacitatii birocratice a aparatului administrativ de a corela voturile intr-un calcul sistematic, astfel incat sa rezulte cifre corecte si proportionale

Adaptarea reprezentarii proportionale a facut parte dintr-un ansamblu de masuri de democratizare a vietii politice. Ea s-a impus dupa primul razboi mondial in Olanda, Norvegia, Germania, Italia, Elvetia, austria, Irlanda. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Grecia, Portugalia, Spania, iar in Estul Europei, reprezentarea proportionala a fost aleasa de majoritatea statelor din fostul bloc sovietic, dupa 1990.