Caile de atac împotriva sanctiunilor administrativ disciplinare

Caile de ataca împotriva sanctiunilor administrativ disciplinare

Statutul consacra titlul VII intitulat „caile de recurs' reglementarii acestei probleme.

Dispozitiile din titlul VII vizeaza doua categorii de destinatari:

orice persoana interesata, care cade sub incidenta
prevederilor Statutului. în aceasta categorie intra nu doar functionarii
europeni, ci si alti agenti ai Comunitatii;

functionarii europeni, care urmeaza un regim special în ceea
ce priveste accesul la jurisdictia comunitara.

În acest titlu, regasim practic consacrate doua drepturi
fundamentale ale oricarei persoane care este vizata de prezentul
Statut, inclusiv ale functionarului european:

a) dreptul de petitionare catre autoritatea învestita cu puterea
de numire, deci catre administratia europeana competenta;

b) accesul liber la jurisdictia europeana.

a) Dreptul de petitionare este garantat oricarei persoane care se
poate prevala de ocrotirea acestui drept în baza Statutului, cu atât mai
mult functionarilor europeni. în baza lui, persoana îndrituita îi poate
solicita autoritatii învestite cu puterea de numire sa ia o anumita
decizie cu privire la ea. Autoritatea de numire are obligatia sa ia
aceasta decizie, care trebuie sa fie motivata, si sa o comunice
functionarului, într-un interval de patru luni de la data introducerii
cererii.

Autoritatea sesizata are, în interiorul acestui termen, doua
solutii:

sa se pronunte asupra petitiei care i-a fost înaintata;

sa nu se pronunte asupra acestei petitii, caz în care refuzul
autoritatii de a se pronunta în termenul stipulat valoreaza el
însusi cu respingerea petitiei si naste dreptul de a exercita calea
de atac prevazuta la articolul 90 (8)(96) aliniatul (2).1 Constatam
ca prin intermediul acestui drept persoana interesata nu exercita o
cale de atac împotriva unui act care o nedreptateste, ci solicita
institutiei careia îi apartine, prin autoritatea învestita cu puterea
de numire, de a lua o anumita decizie cu privire la ea.

În cazul în care autoritatea învestita cu puterea de numire ia o
decizie necorespunzatoare sau nu ia în termen decizia solicitata
se naste dreptul celui în cauza de a se adresa jurisdictiei
comunitare.

b) Liberul acces la jurisdictia europeana.

Acest al doilea drept este garantat, de asemenea, atât
functionarilor comunitari, cât si oricarei alte persoane careia îi
sunt opozabile prevederile Statutului.

Exercitarea accesului la jurisdictia europeana este precedata de procedura prealabila, prin care persoana interesata este obligata
sa se adreseze mai întâi autoritatii învestita cu puterea de numire
si abia apoi, daca este nemultumita de decizia acesteia, se va
putea adresa Curtii Europene de Justitie.

Accesul la jurisdictia europeana poate fi determinat de doua
categorii de situatii:

1. în litigiile care privesc legalitatea unui act, când, prevalându-se
de dreptul de petitionare, decizia expresa sau implicita a autoritatii
învestita cu puterea de numire îl nemultumeste pe functionarul
european;

2. în litigiile cu caracter pecuniar, când a fost emis un act
prejudiciabil pentru functionarul public, Curtea de Justitie având
o competenta de plina jurisdictie.

Acest act care îl vatama pe functionarul european, poate de
asemenea sa îmbrace forma tipica si asimilata, în sensul ca articolul
90 (8)(96) aliniatul (2) prevede ca el poate consta în:

o anumita autoritate din cadrul Comunitatii a emis un act
prejudiciabil pentru o anumita persoana;

autoritatea respectiva a respins expres sau implicit o reclamatie
facuta de persoana interesata. în oricare din situatiile care au
determinat situatia respectiva, persoana interesata poate sa se
adreseze autoritatii învestita cu puterea de numire într-un termen
de trei luni, calculat în mod diferit, în functie de fiecare caz concret
în parte:

în cazul în care se ataca un act comunitar cu caracter
individual, termenul se calculeaza de la data aducerii la cunostinta
destinatarului, prin notificare;

în cazul în care se ataca un act comunitar implicit, termenul
de recurs curge de la data la care autoritatea competenta era
obligata sa raspunda si nu a facut-o.

Persoana interesata, poate ataca actele emise de organismele europene care au caracter individual.

Acestea din urma, la rândul lor, pot fi atacate atât de
destinatarul lor, cât si de orice alta persoana, alta decât
destinatarul, care a fost prejudiciat prin actul individual respectiv.

Sesizarea Curtii Europene de Justitie
este declansata de o procedura prealabila, care obliga persoana
interesata sa sesizeze mai întâi autoritatea învestita cu puterea de
numire si abia apoi are deschisa calea la instanta de jurisdictie
europeana.

Autoritatea învestita cu puterea de numire are la îndemâna un
termen de patru luni, în interiorul caruia poate sa emita o decizie
motivata.

Termenul se calculeaza începând cu ziua în care a fost
sesizata cu reclamatia administrativa.

Indiferent ca autoritatea învestita cu puterea de numire a emis o
decizie de raspuns sau nu a facut-o, daca cel interesat se considera
prejudiciat, se poate adresa Curtii Europene de Justitie.

Dupa ce autoritatea învestita cu puterea de numire s-a
pronuntat printr-o decizie motivata sau nu a raspuns în
termenul legal, ceea ce echivaleaza cu o decizie implicita de
respingere a cererii persoanei interesate, se declanseaza cea de-a
doua etapa a procedurii jurisidictionale, si anume sesizarea Curtii
Europene de Justitie.

Prin articolul 91 se instituie o competenta materiala generala a Curtii Europene de Justitie în ceea ce priveste orice litigiu dintre
Comunitati si o persoana care cade sub incidenta Statutului,
privind legalitatea actelor cu caracter vatamator, prejudiciabil.

Atunci când Curtea este sesizata cu solutionarea unor litigii
care au caracter pecuniar, ea are o competenta de plina
jurisdictie.

Urmatoarele conditii sunt necesare pentru ca persoana interesata sa aiba deschisa calea unui recurs la Curtea Europeana de Justitie:

a) sa se fi parcurs procedura prealabila instituita prin articolul
90 (8)(96) alineatul (2) în sensul de a fi fost sesizata autoritatea
învestita cu puterea de numire;

b) aceasta sesizare sa se fi realizat în termenul prevazut de
textul respectiv, adica termenul de trei luni calculat în mod
diferit, în functie de categoria de act care a determinat litigiul. In
situatia în care autoritatea învestita cu puterea de numire emite o
decizie expresa de respingere a unei reclamatii ulterior celei
implicite însa în interiorul termenului de recurs, decizia expresa
naste un nou termen de recurs în fata Curtii Europene de
Justitie, de trei luni de la data la care a fost emisa decizia
expresa.

c) autoritatea învestita cu puterea de numire sa se fi pronuntat
printr-o decizie expresa sau implicita.

d) prin derogare, persoana interesata se poate adresa Curtii si
înaintea termenului de trei luni, în situatia în care reclamantul
urmareste suspendarea executarii actului atacat sau a unor
masuri provizorii pe care aceasta le implica.

În acest caz, recursul se poate formula imediat dupa ce a fost
sesizata autoritatea învestita cu puterea de numire.

Totodata, judecarea cererii principale de catre Curtea de
Justitie este suspendata pâna când autoritatea învestita cu
puterea de numire se pronunta, printr-o decizie expresa sau
implicita, asupra reclamatiei cu care a fost sesizata.

Înaintea cererii principale, Curtea de Justitie se va pronunta
asupra cererii privind masurile provizorii de suspendare a executarii
actului sau alte masuri cu caracter provizoriu.

e) prin articolul 2 (69)(73)(96) alineatul (2) se instituie
posibilitatea ca doua sau mai multe institutii europene sa poata sa
încredinteze competentele autoritatii învestite cu puterea de
numire altor organisme sau unui organism interinstitutional. în
aceasta situatie, avem de-a face cu institutia delegarii de
competenta cu exceptia celor care privesc numiri, promovari sau
transferuri.

În mod implicit în astfel de cazuri dreptul de petitionare ca si
procedura prealabila se va realiza fata de organismul delegat sa
exercite competentele autoritatii învestite cu puterea de numire.

Pe cale de consecinta, si recursurile vor fi îndreptate împotriva
actelor exprese sau asimilate emise de organismul delegat sa
exercite prerogativele autoritatii învestita cu puterea de numire.

Efectele anularii sanctiunii disciplinare

Indiferent de modul în care se produce anularea, efectele ei sunt
ex tune, deci retroactive, functionarul fiind repus în situatia anterioara,
potrivit principiului quod nullum est, uullum producit effectum

Ca în cazul oricarei operatii de anulare, pot fi sterse numai
efectele juridice, nu si cele materiale (exemplu imposibilitatea, atrasa
de suspendare, de timp de a-si exercita functia o anumita perioada de
timp).