Doctrine politice

Doctrine politice

Liberalismul pune accent pe competitia dintre indivizi care are ca rezultat obtinerea si satisfacerea intereselor fiecarui individ. Modelul economic si politic clasic al liberalismului era sa limiteze la maxim rolul statului in societate, reducandu-l la "jandarmul de noapte al societatii", dar o limitare totala nu s-a produs niciodata chiar daca rolul acestuia in raport cu societatea si piata s-a diminuat mult. Aceasta diminuare a produs disfunctii care s-au adancit in timp si au aparut ca evidente tarele capitalismului in secolul 19: monopolul particular si clivajele tot mai vizibile intre bogati si saraci.

Marea problema teoretica a liberalismului: impune concurenta intre indivizi, iar in aceste conditii doar unul poate invinge (ex: Roquefeller).

Problemele liberale au generat diferentieri majore intre clasele sociale intre capitalisti si clasele salarizate, dependente material si organic de capitalism.

La sfarsitul secolului 19--(1871), T.H. Green remarca un paradox al liberalismului: libertatea absoluta a competitiei, deci a economiei, conduce la diminuarea libertatii individuale - conceptul de liberalism/libertate e utopic. Green doreste o reimplicare a statului in societate doar la nivelul pastrarii drepturilor privind posibilitatea de manifestare a libertatii, considera ca modelul meritocratic propus de liberali la inceputul secolului 19 nu mai este reprezentativ, ducand la o reducere a libertatii individuale.

Libertatea economica trebuie dublata de posibilitatea optiunilor egale ale cetatenilor, adica egalitatea de sanse. Dar pentru ca aceasta egalitate sa se poata impune e necesara o largirea a bazei de reprezentativitate    (introducerea scrutinului universal) si construirea unor institutii capabile sa asigure mentinerea egalitatii de sanse si protectia persoanei, considerata ca bun absolut al societatii . Pentru asta, Partidul Liberal al Marii Britanii a acceptat deschiderea unor institutii de sanatate si educatie publica al caror scop era reevaluarea pozitiilor privind drepturile personale.

Perioada interbelica: criza 1929 - 1933 - criza care explica ce erau "tarele capitalismului"(model de dezvoltare haotica-criza de supraproductie).

KEYNES analizeaza modelul de crestere a liberalismului si intelege ca sistemul economic al unei piete absolut libere are o rata de crestere exponentiala, care poate fi exprimata matematic - un sistem economic al unei piete libere nu poate produce mai mult decat limita sistemului de productie, dar obtinerea acestei limite in sistemul de reproductie se poate face doar prin absorbtia totala a masei monetare in societate.

El propune un sistem de monotorizare a statului asupra pietei si o echilibrare a sistemului prin acceptarea interventiei a statului in economie in raport cu masa monetara. Teza sa pleaca de la echilibrul dintre inflatie si somaj. Acest echilibru nu poate fi rezolvat prin piata libera ci doar prin aplicarea unor masuri de reechilibrare a masei monetare de catre stat.

Al doilea element introdus este cel legat de teoria inclinatiei marginale spre economisire si a inclinatiei marginale spre consum.

Trebuie legat consumul de economisire facuta direct in productie. Avantajul e ca sistemul productiv primeste constant masa monetara, iar consumatorul nu trebuie sa se priveze prea mult. Pentru a se putea realiza un asemenea sistem trebuie ca moneda sa fie stabila pe o perioada lunga (se refera la rolul statului ce trebuie sa gaseasca metode de investitii directe sau indirecte pe piate libera.

Cresterea investitiilor statului nu trebuie inteleasa ca o actiune a agentului economic, caci roul lui este doar de a investi in proiecte publice, ce nu pot fi sustinute de investitori privati, dar si pentru a mentine un numar cat mai mare de indivizi la nivelul locurilor de munca.

Acest model economic de NEOLIBERALISM a avut o influenta masiva asupra destructurarii conceptelor liberale, pentru ca statul capata atribute mai largi cu rol de supraveghere, monotorizare, alaturi de cele clasice. Aceasta crestere a interventiei statului a determinat o crestere reala a interventiei statului nu doar la nivel social , dar si la nivel tehnologic si industrial, generand o confuzie intre socialism si liberalism keynesian.