Cetatenia Uniunii Europene

Cetatenia Uniunii Europene

Prima conceptie de "cetatean european" ii apartine lui Montesquieu (1689 - 1755), scriitor francez si jurist, ulterior, aceasta notiune transformandu-se in "cetatean francez". Montesquieu devine cunoscut ca scriitor cu lucrarea lui in care vorbeste despre doi aristocrati care calatoresc in Europa, lucrare in care el satirizeaza politica contemporana franceza, conditiile sociale si literatura. Cartea sa a castigat imediat o mare popularitate, fiind una dintre primele lucrari ale momentului din perioada Iluminismului, care prin criticarea institutiilor franceze sub monarhia Bourbonilor, a ajutat la izbucnirea Revolutiei Franceze.

Cea mai mare opera a sa a fost "Spiritul legi" (1748 - 1750), in care examineaza cele trei tipuri de guvernamant - republica, monarhia si despotismul - sustinand ca exista o relatie intre zonele ce apartin aceluiasi climat si coordonate geografice. De asemenea, el sustinea ca puterile guvernamentale trebuie sa fie separate si echilibrate pentru a garanta drepturile individului si libertatea.

Primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor sunt mentionate in Tratatul de la Roma, care stabilea eliminarea intre statele membre a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului, fiind interzisa orice discriminare pe motiv de nationalitate.

Semnarea acordului de la Schengen, la 14 iunie 1985 (de Franta, Belgia, Olanda, Luxemburg si R.F.Germania), a constituit un salt calitativ in calea realizarii ulterioare a liberei circulatii a persoanelor. Prin semnarea acordului, partile contractante si-au propus in materie de circulatie a persoanelor, sa suprime controalele la frontierele comune si sa le transfere la frontierele externe. In 1990 partile contractante ale acordului semneaza Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen, imprimand o noua dimensiune eforturilor de realizare a liberei circulatii a persoanelor. Ulterior, Conventia a fost semnata de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Marii Britanii si a Irlandei: Italia (27 noiembrie 1990), Spania si Portugalia (25 iunie 1991), Grecia (6 noiembrie 1992), Austria (28 aprilie 1995), Danemarca, Suedia si Finlanda (19 decembrie 1996). Norvegia si Islanda, fiind in afara spatiului comunitar, au incheiat acorduri de cooperare privind spatiul Schengen.

Prin Actul Unic European (intrat in vigoare in 1987), libera circulatie a persoanelor capata o noua calificare, fiind definita drept una    dintre cele patru libertati fundamentale ale Pietei Interne. Acest nou statut a condus la accelerarea procesului de extindere a dreptului de libera circulatie privind noi categorii de persoane, cum ar fi studenti, pensionari, persoane care nu desfasoara activitati economice, dar au resurse suficiente de trai.

Prin Tratatul de la Maastricht (1993) a fost introdus conceptul de "cetatenie europeana", prin intermediul careia s-a acordat drept de libera circulatie si de libera rezidenta in interiorul Uniunii Europene tuturor cetatenilor statelor membre. In plus, Tratatul a inclus in domeniul de interes comun al statelor membre si politica referitoare la azil, trecerea frontierelor externe si politica referitoare la imigratie.

Libera circulatie a persoanelor trebuie insotita de masuri de securitate si justitie, pentru a se crea un cadru favorabil de exercitare a acesteia in interesul si beneficiul tuturor. Aceasta cerinta a fost inscrisa in Tratatul de la Amsterdam sub forma infiintarii progresive a unei zone de libertate, securitate si justitie.

Un alt act juridic in care este mentionata notiunea de "cetatean european" este Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, in cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000), care reglementeaza in Capitolul V intitulat "Cetatenie"- drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european si anume:

- art. 39 - dreptul de vot si de a fi ales la alegerile    pentru Parlamentul European:

1. Orice cetatean al Uniunii au drept de vot si de a fi alesi la alegerile pentru Parlamentul European in statul - membru in care el isi au domiciliul in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.

2. Membrii Parlamentului European sunt alesi prin sufragiu universal direct, liber si secret.

- art. 40 - dreptul de vot si de a fi ales la alegerile municipale:

Orice cetatean al Uniunii au drept de vot si de a fi ales la alegerile municipale in statul membru in care isi are domiciliul.

- art. 41 - dreptul la o buna administrare:

1.Orice persoana are dreptul ca treburile sale sa fie tratate impartial, echitabil si intr-un timp rezonabil de institutiile si organele Uniunii.

2. Acest drept comporta indeosebi:

- dreptul oricarei persoane de a fi ascultata inainte ca o masura individuala, care o afecteaza defavorabil, sa fie adoptata impotriva sa;

- dreptul de acces al oricarei persoane la un dosar care o priveste, cu respectarea intereselor legitime de confidentialitate si a secretului profesional si de afaceri;

- obligativitatea pentru administratie de a-si motiva deciziile;

3. Orice persoana are dreptul la reparare din partea Comunitatii    a daunelor cauzate de institutii sau de catre agentii lor aflati in exercitiul functiunilor lor, in conformitate cu principiile generale comune drepturilor statelor - membre.

4. Orice persoana poate sa se adreseze institutiilor Uniunii intr-una din limbile tratatelor si trebuie sa primeasca un raspuns in aceeasi limba.

- art. 42 - dreptul de acces la documente:

Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat-membru are dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului sau ale Comisiei.

- art. 43 - mediatorul:

Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica, care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat - membru are dreptul de a-l sesiza pe mediatorul Uniunii in caz de proasta administrare in activitatea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta, in exercitarea functiilor lor jurisdictionale.

- art. 44 - dreptul la petitie:

Orice cetatean al Uniunii sau orice persoana fizica sau juridica care locuieste sau isi are resedinta statutara intr-un stat-membru are dreptul de petitie in fata Parlamentului European.

- art. 45 - libertatea de circulatie si de sedere:

1. Orice cetatean al Uniunii are dreptul sa circule liber pe teritoriul statelor-membre.

2. Libertatea de circulatie si de sedere poate fi acordata conform Tratatului de constituire a Uniunii Europene, resortisantilor statelor-terte ce locuiesc legal pe teritoriul unui stat-membru.

- art. 46 - protectia diplomatica si consulara:

Orice cetatean al Uniunii beneficiaza, pe teritoriul unei tari unde statul membru al carui resortisant nu este reprezentat, de protectia misiunilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru in    aceleasi conditii ca si nationalii acestuia. In principiu, protectia se refera la: asistenta sociala in caz de deces, asistenta sanitara in caz de accident sau boala grava, asistenta juridica in caz de arestare, repatrierea etc.

Drepturile ce decurg din calitatea de cetatean european, pot fi clasificate in urmatoarele categorii: drepturi politice, libertati cu caracter economic si drepturile garantii.

Din categoria drepturilor politice fac parte:

dreptul de vot si de a fi ales la alegerile locale;

dreptul de vot si de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European.

Din categoria libertatilor cu caracter economic fac parte:

dreptul la libera circulatie si dreptul la sejur;

libera circulatie a lucratorilor si accesul liber la locurile de munca salariate;

libertatea de stabilire pe teritoriul oricarui stat membru care presupune accesul la activitatile nesalariate precum si infiintarea si administrarea intreprinderilor.

Din categoria drepturilor - garantii fac parte:

dreptul de petitionare;

dreptul de a se adresa mediatorului european.

Dreptul de comunicare cu institutiile si organele de comunicare a fost introdus in art. 8D(21) par.3 din Tratatul de la Amsterdam. Conform acestei reglementari fiecare cetatean european poate sa se adreseze in scris oricarei institutii sau organ comunitar si sa primeasca un raspuns de la acestea. Dreptul de comunicare este prevazut si in art. 41 par. 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Dreptul de acces la documentele Consiliului, Comisiei si Parlamentului European, este consacrat prin dispozitiile art.191A(225) par. 1 introdus in Tratatul CE de la Amsterdam.

Conform dispozitiilor acestui articol, orice cetatean al Uniunii si orice persoana fizica sau morala rezidand sau avand sediul intr-un stat membru are drept de acces la documentele Parlamentului European, Consiliului si Comisiei, sub rezerva principiilor si conditiilor ce vor fi stabilite conform paragrafelor 2 si 3.[2]

Esenta liberei circulatii a persoanelor consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii statului membru pe teritoriul caruia acestia se afla si muncesc pe teritoriul aceluiasi stat. Aceste discriminari pot sa priveasca conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Prin asigurarea unui regim nediscriminatoriu privind aceste aspecte, se realizeaza libera circulatie a persoanelor in spatiul comunitar.

Libera circulatie a persoanelor constituie o parte a conceptului mai cuprinzator - Piata Interna - care nu poate fi realizata in conditiile existentei unor frontiere interne si a restrictionarii circulatiei persoanelor. Sensul conceptului de libera circulatie a persoanelor a evoluat mult de la aparitia sa, odata cu evolutia reglementarilor comunitare, ajungand de la persoana privita doar ca agent economic la notiunea de cetatean al Uniunii. Astfel, Tratatul CE dispune adoptarea de catre Consiliu, in domeniul securitatii sociale, masurile necesare pentru asigurarea liberei circulatii a lucratorilor. In acest scop se vor lua toate masurile necesare pentru a asigura lucratorilor migranti si succesorilor lor in drepturi:

- cumulul tuturor perioadelor luate in considerare de diferitele legislatii pentru a dobandi calculul acestor drepturi;

- plata prestatiilor catre persoanele rezidate pe teritoriul statelor membre;

Ulterior, de libera circulatie a persoanelor au beneficiat si resortisantii unui stat membru care nu desfasoara activitate salariala pe teritoriul unui stat membru, dar dispun de mijloace suficiente de trai.

Astfel, dreptul de sedere este conditionat de dovedirea mijloacelor de trai constand in resurse materiale suficiente pentru a nu solicita ajutor social de la statul pe teritoriul caruia se afla. In acest sens, mijloacele de trai trebuie sa fie mai mari decat nivelul pensiei minime de securitate sociala care se acorda in statul in care se afla. Dreptul de sedere in acel stat inceteaza in momentul in care beneficiarul nu mai poseda mijloacele de trai necesare. De asemenea, beneficiarul dreptului de sejur trebuie sa dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul de resedinta.

Dreptul de a ramane permanent pe teritoriul unui stat membru este recunoscut lucratorilor salariati sau independenti migranti, care au ocupat un loc de munca in acest stat. Astfel, pentru ca o persoana sa poata ramane permanent pe teritoriul unui stat membru, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- lucratorul migrant sa fi avut resedinta in mod continuu pe teritoriul acelui stat pe o perioada de cel putin 3 ani; continuitatea nu se considera intrerupta daca absentele temporare nu depasesc in total 3 luni pe an;

- incetarea activitatii salariale in acel stat sa se datoreze fie pensionarii, fie unei incapacitati permanente de munca sau prestarii unei munci salariale pe teritoriul altui stat membru (daca revine in statul de resedinta zilnic sau cel putin o data pe saptamana).

Dreptul de sedere al studentilor este conditionat de indeplinirea unor conditii stabilite de Consiliul European, si anume:

- dovedirea calitatii de student intr-o institutie de invatamant acreditata din acel stat, care sa asigure formarea profesionala;

- sa nu beneficieze de dreptul de sejur in acel stat, conform altor dispozitii prevazute in dreptul comunitar;

- sa dispuna de asigurare medicala care sa acopere ansamblul riscurilor majore in statul de resedinta.

Beneficiarul acestui drept este studentul inscris intr-o institutie de pregatire profesionala, precum si membri familiei acestuia aflati in intretinerea sa. Pentru dovedirea dreptului de sedere se elibereaza o carte de sedere valabila pe o perioada de 5 ani, care poate insa fi reinnoita odata cu expirarea acestui termen. Pentru cetatenii tarilor terte cuprinse in lista comuna a tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare, este necesara viza unica valabila pe intreg spatiul Scengen. In cazul cetatenilor altor tari terte, fiecare stat membru are libertatea de a solicita viza valabila de intrare. Astfel, sunt reglementate tipurile de vize valabile in spatiul comunitar si procedura de eliberare a acestora. Vizele valabile pentru accesul in spatiul comunitar sunt:

- viza pentru sederile de scurta durata, care este uniforma, valabila pe teritoriile tuturor statelor membre si se poate prezenta sub una din urmatoarele forme:

1. viza de calatorie valabila pentru una sau mai multe intrari, fara ca durata unei sederi neintrerupte sau durata totala a sederilor succesive, calculata la data primei intrari, sa depaseasca 3 luni pe semestru;

2. viza de tranzit, care permite titularului sau tranzitarea statelor membre o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori, pentru a se deplasa pe teritoriul unui stat tert, fara ca durata unui tranzit sa depaseasca 5 zile.

- viza pentru sederi de lunga durata, care se elibereaza pentru o perioada mai mare de 3 luni; aceste vize sunt calificate ca fiind vize nationale si se elibereaza de statele membre conform propriilor legislatii.

In privinta migratiei, Romania a incheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre comunitare, cu exceptia Angliei si Portugaliei. In vederea armonizarii legislatiei cu dreptul comunitar in acest domeniu, au fost adoptate reglementari interne privind:

- Legea nr. 323/2001 privind regimul refugiatilor in Romania;

- Ordinul comun al Ministerului de Interne si Ministerul de Afacerilor de externe nr. 213/A/2001, privind reunificarea familiei;

- Hotararea Guvernului nr. 119/2002 in cadrul careia au fost derulate activitati in vederea integrarii socio-profesionale a refugiatilor, prin compartimentul special infiintat in acest scop, Oficiul National pentru Refugiati (O.N.R.)

In perioada de doar cateva luni ramase pana la aderare, Romania are in vedere urmatoarele prioritati:

- participarea deplina la Sistemul de Informatii - Schengen;

- armonizarea legislativa cu dreptul comunitar in materie de vize;

- continuarea alinierii la legislatia si practica comunitara in domeniul liberei circulatii a lucrarilor si a regulilor de coordonare a sistemelor de securitate sociala. Astfel, statutul de cetatean european in adevaratul sens al cuvantului, cu toate drepturile si obligatiile adiacente, ar putea fi accesibil oricarui roman.

Cetatenii celor 25 tari ale Uniunii Europene nu sunt numai actori ai constructiei europene, ci reprezinta ei insisi scopul final, chiar daca nu isi dau intotdeauna seama de impactul pe care il au deciziile luate de catre instantele de la Bruxelles asupra vietii lor personale si profesionale.