Consiliul European

Consiliul European

Consiliul European, institutie comunitara ce reuneste sefii de state si guverne, nu a fost prevazut in tratatele initiale, fiind rezultatul unui proces istoric.

Crearea Consiliului European a fost decisa la Conferinta la nivel inalt de la Paris, la 10 decembrie 1974, reunindu-se pentru prima data in martie 1975.

Aceasta a raspuns cerintelor de cooperare politica la nivel inalt intre statele comunitare.

Fundamentul juridic initial al Consiliului European il reprezinta Actul unic European, care prevedea in art. 2 din Titlul I, infiintarea acestuia, compunerea si frecventa reuniunilor.

Conform Actului Unic European, Consiliul European reunea sefii de state si de guverne comunitare asistati de ministrii de externe si de catre un membru al Comisiei, precum si presedintele Comisiei.

Tratatul de la Maastricht completeaza dispozitiile Actului Unic European privind Consiliul European, statuand ca reuniunile au loc de cel putin doua ori pe an, sub presedentia sefului de stat sau guvern al statului membru care exercita presedentia Consiliului de Ministri.

In urma fiecareia dintre reuniunile sale, Consiliul European are obligatia de a prezenta un raport Parlamentului European, iar anual un raport scris privind progresele realizate de Uniune.

In procesul constructiei comunitare, Consiliului European ii revin atributii de cea mai mare importanta, avand rolul orientarii politicii generale a Uniunii Europene.[1] Daca privim structura sistemului institutional comunitar intr-o viziune piramidala, se poate considera ca locul Consiliului European se afla in varful acestei piramide, celorlalte institutii revenindu-le sarcina de a pune in aplicare orientarile generale stabilite de acesta.