Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite

Consiliul de Securitate este organ principal, deliberativ restrans al ONU caruia Carta i-a conferit responsabilitatea principala in mentinerea pacii si securitatii internationale, prima sa intrunire avand loc la 16 ianuarie 1946.

Consiliul a fost creat pentru a promova pacea si securitatea internationala, fiind singurul care are puterea de a decide si aplica constrangerea[i], speram noi nu intr-un mod "discretionar", cum ar spune Serge Sur, caci in aceasta situatie puterile exceptionale ale acestuia ar putea pune serioase semne de intrebare cu privire la posibilitatea Consiliului de a neglija probleme cu adevarat de urgenta si de a confisca altele care ar putea fi reglementate prin masuri mult mai blande[ii].

Consiliul de Securitate se compune din 15 membri dintre care 5 sunt membri permanenti - China, Franta, Federatia Rusa, Regatul Unit si Statele Unite ale Americii si 10 sunt membri nepermanenti[iii] alesi de Adunarea Generala, pentru mandate de 2 ani, astfel: 5 locuri pentru statele din Africa si Asia, 2 pentru America Latina, 1 pentru Europa de Est si 2 pentru Europa de Vest si celelalte. Asadar, mentinerea pacii trebuie asigurata de intelegerea si concertarea intre cei cinci membri permanenti, in special intre SUA si Rusia.

Intrucat Consiliului ii revine raspunderea principala pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, acesta va actiona in numele membrilor Organizatiei, care la randul lor, au obligatia de a executa hotararile sale, adoptate in conformitate cu Carta.

Acest organ al ONU dezbate problemele care intra in competenta sa, la cererea Adunarii Generale ori la cererea unui stat membru sau nemembru, in conditiile prevazute de Carta si de Regulamentul de functionare al Consiliului.

Ca organe subsidiare, Consiliul si-a creat Comitetul pentru studierea problemelor de procedura si Comitetul admiterii de noi membri (ambele infiintate in 1946).

Principalele functii si puteri ale Consiliului sunt:

mentinerea pacii si securitatii internationale in conformitate cu principiile si scopurile Natiunilor Unite;

investigarea oricarei dispute sau situatii care ar fi de natura sa conduca la frictiuni internationale;

rezolvarea pe cale pasnica a diferendelor internationale;

recomanda membrilor aplicarea de sanctiuni economice ori alte masuri fara implicarea fortei armate in vederea prevenirii sau chiar stoparii unei agresiuni;

ia masuri de constrangere fara folosirea fortei armate, cu folosirea fortei armate ori pentru mentinerea pacii cu folosirea de personal militar sub autoritatea Natiunilor Unite in alte scopuri decat cele care fac obiectul masurilor de constrangere;

face recomandari cu privire la admiterea de noi membri; recomanda Adunarii Generale numirea Secretarului General si impreuna cu aceasta alege judecatorii Curtii Internationale de Justitie.

Recomandarile vizeaza mijloacele pasnice de solutionare a conflictelor internationale.

In situatiile cand gravitatea amenintarii sau incalcarii pacii reclama luarea de masuri, Consiliul poate decide in acest sens, recurgand la urmatoarele mijloace:

masuri provizorii care trebuie sa fie necesare si utile si prin care sa nu fie prejudiciate drepturile si obligatiile partilor;

masuri de constrangere fara folosirea fortei armate (ruperea relatiilor diplomatice, intreruperea sau ruperea totala a comunicatiilor aeriene, feroviare, maritime etc.);

masuri de constrangere cu folosirea fortei armate in baza dispozitiilor articolelor 42-43 din Carta;

masuri pentru mentinerea pacii care se refera la folosirea de personal militar sub autoritatea Natiunilor Unite in alte scopuri decat cele care fac obiectul masurilor de constrangere (supravegherea incetarii focului, respectarea armistitiilor, controale de frontiera etc.).

Actele Consiliului de Securitate (hotarari si recomandari) sunt adoptate diferit in raport de natura problemelor care fac obiectul acestora. Astfel, pentru problemele de fond, procedura consta in obtinerea votului a 9 din 15, obligatoriu fiind votul membrilor permanenti, in problemele de procedura este necesar tot votul a 9 din 15, de aceasta data indiferent daca sunt membri permanenti sau nepermanenti.

Asadar, in adoptarea unora dintre actele Consiliului de Securitate opereaza regula unanimitatii membrilor permanenti. Prin urmare, votul negativ al unuia dintre membrii permanenti, in aceasta situatie, face imposibila adoptarea unei hotarari.

Dupa ce la cea de-a 48-a Sesiune a Adunarii Generale s-a propus reformarea Consiliului de Securitate, in ianuarie 1992 a fost convenit primul Summit al Consiliului, la care au participat 13 dintre cei 15 sefi de stat sau guvern si 2 ministri de externe si unde subiectul intalnirii a fost rolul ONU in diplomatia preventiva, pastrarea si implementarea pacii.

In 1993, la recomandarea Consiliului, au fost admise ca noi membre ale ONU urmatoarele state: Andora, Cehia, Eritrea, Macedonia, Monaco si Slovacia, in acelasi an autorizand noi operatiuni de mentinere a pacii in Somalia, Haiti, Rwanda, Georgia, Liberia, Irak-Kuweit, fosta Iugoslavie, Cambodgia etc.

Organismele dependente de Consiliul de Securitate sunt, de exemplu, Fortele Natiunilor Unite de supraveghere a incetarii focului (UNDOF), Fortele ONU de mentinere a pacii in Cipru (UNFICYP) si Fortele ONU interimare in Liban (UNFIL).

La 28 septembrie 2001, actionand in concordanta cu Capitolul Vii din Carta ONU (relativ la amenintarea pacii si securitatii internationale), Consiliul de Securitate a adoptat Rezolutia 1373/2001 prin care reafirma condamnarea atacurilor teroriste din septembrie 2001 de la New Zork si stabileste infiintarea unui Comitet pentru combaterea terorismului alcatuit din cei 15 membri ai Consiliului de Securitate.