"Democratie si totalitarism", Raymond Aron - "Despre politica"

"Democratie si totalitarism", Raymond Aron - "Despre politica"

Volumul "Democratie si totalitarism" (Dmocratie et totalitarism) este ultimul dintr-o serie de 3 lucrari, serie constituita plecand de la lectiile despre societatea industriala tinute la Sorbona de catre Raymond Aron in perioada 1955-1958 .

Primul capitol, "Despre politica", se poate spune ca e alcatuit din 3 parti: conturarea si intelegerea termenului de "politica", stabilirea existentei primatului politicii si intelegerea corecta a acestui primat.

In prima parte a capitolului "Despre politica", autorul Raymond Aron incearca sa explice multiplele intelesuri ale cuvantului "politica", sa gaseasca o unitate intre numeroase sensuri pe care le poate avea termenul. Pentru a realiza acest lucru, el propune concentrarea asupra a trei echivocuri fundamentale si bine intemeiate, dupa cum urmeaza sa demonstreze.

Primul echivoc identificat de Aron este faptul ca termenul frantuzesc "politica" (politique) traduce doua cuvinte englezesti: policy si politics.

Policy reprezinta "o conceptie sau o actiune in sine a unui individ, a unui grup sau a unui guvern"[2]: politica alcoolului, politica lui Richelieu. "Un prim sens desemneaza deci programul, metoda de actiune sau actiunea in sine a unui individ sau a unui grup, referitor la o problema sau la totalitatea problemelor unei colectivitati" , concluzioneaza Aron.

Politics "se aplica domeniului in care rivalizeaza sau se opun diversele politici (in sensul de policy)".[4] Astfel, politica-domeniu reprezinta ansamblul in care se lupta indivizi sau grupuri care au fiecare propria policy, propriile interese si, eventual, filosofii.

Aron considera ca, desi cele doua sensuri sunt diferite, ele sunt legate. Politica-domeniu are atat un element de conflict (pentru ca politicile ca programe de actiune risca mereu sa se confrunte cu alte politici, sa nu fie consensuale), dar si un element de intelegere (deoarece altfel nu ar mai fi existat colectivitatea politica, adica alcatuirea planurilor de actiune partial contradictorii si partial compatibile). Autorul considera ca ideea ca ar putea sa existe politica fara conflict este falsa.

Cel de-al doilea echivoc identificat de Raymond Aron este faptul ca termentul "politica" desemneaza in acelasi timp realitatea si constiinta acestui fapt. Cuvantul e folosit petnru a desemna conflictul, dar si cunoasterea conflictului. Originea acestui echivoc, spune Aron, este in constiinta realitatii ca parte din realitatea insasi. Cu alte cuvinte, un lucru exista in masura in care avem cunostinte despre el.

Ultimul si cel mai important achivoc, in opinia autorului, este acela ca "politica" desemneaza, pe de o parte, un sector particular din ansamblul social (partidele, Parlamentul, administratia) si, pe de alta parte, ansamblul social insusi (familia, religia, munca), observat dintr-un anumit punct de vedere. Iar acest sector din ansamblul social are efecte imediate asupra ansamblului. Aici autorul combate o posibila critica, de a spune ca si sectorul economic are o influenta, prin faptul ca guvernantii sunt cei care guverneaza viata economica si iau decizii referitoare la toate sectoarele ansamblului social. Aron propune si un alt unghi de abordare al relatiei sector partial-ansamblu social: Politica este caracteristica majora a colectivitatii in ansamblul sau deoarece este conditia oricarei cooperari intre oameni, cooperarea care presupune in mod necesar o autoritate.

Dupa ce explica si exemplifica aceste 3 echivocuri, autorul revine la afirmatia conform careia echivocurile enumerate sunt inteligibile si bine intemeiate si subliniaza cele 3 legaturi.

Urmeaza o analiza a cuvantului "politica" din perspectiva originii sale grecesti, politeia. In legatura cu acest fapt, Raymond spune: "Politica este in esenta ceea ce grecii numeau regimul cetatii, adica modul de organizare a conducerii considerat ca fiind caracteristic modului de organizare al colectivitatii in ansamblul ei." De aici rezulta alte 3 echivocuri:

Echivocul sensului limitativ (se aplica sistemului particular care-i determina pe guvernanti si modul de exercitare a autoritatii) si al sensului cuprinzator (se aplica modului de cooperare al indivizilor in interiorul fiecarei colectivitati).

Echivoc ce decurge din cel dintai: fiecare societate are un regim si nu poate fi constienta de sine fara sa descopere diversitatea regimurilor si problema pusa de aceasta diversitate.

Echivocul intre programele de actiune si domeniul lor de aplicare. Exista numeroase politici (politica celor care detin autoritatea si a celor care vor sa o obtina, politica celor care doresc sa schimbe regimul s.a) care comporta modalitati multiple, politici care reprezinta programe de actiune, partiale sau globale, in functie de obiectivele interne regimului sau de obiectivele care privesc regimul insusi.

In cea de-a doua parte a prezentarii, autorul afirma ca prin recunoasterea celor de mai sus,

admitem un anumit primat al politicii. Aici, el pune intrebarea: "acest primat sugerat nu contravine oare metodei folosite pana in prezent?"[6], facand referire la cursurile anterioare, despre economie si clasele sociale.

Aron reaminteste despre punctul de plecare: opozitia lui Tocqueville si cea a lui Marx, opozitia dintre presupusele efecte ale democratiei si cele ale socialismului. Aron justifica faptul ca a inceput cu prezentarea economiei prin dorinta de a defini societatea industriala, si nu a de stabili un primat al fenomenelor economice in raport cu cele politice. Dimpotriva, cercetarile realizate pe parcursul ultimilor 2 ani demonstreaza chiar contrariul: primatul fenomenelor politice in raport cu fenomenele economice.

In sprijinul acestei afirmatii, Aron ofera exemplul Revolutiei Ruse din 1917, in care politicul a fost determinantul, dat fiind ca nu existau conditiile de maturitate economica necesare unui asemenea eveniment. De asemenea, el pune, cel putin partial, caracteristicile majore ale economiei sovietice pe seama partidului si a ideologiei: "Economia sovietica este dependenta in cel mai inalt grad in egala masura de regimul politic din Uniunea Sovietica si de programele de actiune ale conducatorilor partidului din fiecare clipa."

In plus, Raymond Aron ofera si exemplul occidental, in care politizarea economiei este mai putin determinata decat in Uniunea Sovietica, desi ideologia revendicata de regimurile occidentale impune primatul politicii si nu al economiei, ca la sovietici. Astfel, daca economia sovietica este efectul unei anumite politici, economia occidentala este efectul unui sistem politic care isi accepta propria limita, conchide scriitorul.

In ceea ce priveste cel de-al doilea subiect, clasele sociale, Aron considera politizarea ca fiind si mai accentuata. El da tot exemplul societatii occidentale in opozitie cu cea sovietica. Desi in ambele cazuri exista o eterogenitate a indivizilor si exista o ierarhie a autoritatii si a veniturilor, in occident grupurile de interes au voie sa se uneasca, pe cand in societatea sovietica acest lucru este interzis. Aceasta diferenta intre dreptul la organizare si negarea lui are un caracter politic; faptul ca intr-o societate exista clase, iar in alta pare sa nu existe, se explica din punct de vedere politic. Astfel, programele claselor sociale nu pot fi discutate facand abstractie de natura regimului politic.

Dupa ce demonstreaza primatul politicii, Aron doreste sa stabileasca felul in care trebuie sa intelegem acest primat. In primul rand, nu trebuie sa inlocuim doctrina determinarii unilaterale a societatii de catre economie cu determinarea unilaterala de catre politica. Organizarea puterilor politice nu explica toate caracteristicile societatii. Politologul demonstreaza atat pe cale sociologica, cat si pe cale istorica, faptul ca orice teorie a determinarii unilaterale a ansamblului social de catre o parte a realitatii colective este falsa. Astfel, nu se poate spune ca o anumita stare de lucruri e mai importanta decat alta.

Autorul stabileste doua semnificatii ale primatului politicii: intai, politica determina diferitele tipuri de puteri si modifica in intregime stilul vietii in comun prin diferentele politici, iar apoi, sensul uman - in raport cu omul, politica este mai importanta decat factorul economic pentru ca politica priveste in mod mai direct sensul insusi al existentei.

In finalul capitolului, Aron reia cateva idei de baza pentru a se asigura ca ideile propuse sunt intelese corect si explica scopul lectiilor: acela de a studia sectorul particular al colectivitatii, denumit politica in sensul strict al termenului, de a stabili influenta exercitata de politica asupra ansamblului colectivitatii, de a intelege dialectica sensului strict si a sensului care inglobeaza politica. "Altfel spus, ma voi stradui sa studiez sistemul particular care se numeste politica pentru a vedea in ce masura filosofii din trecut aveau dreptate sa admita ideea ca trasatura fundamentala a colectivitatilor este organizarea puterilor."[8]

Admir la acest capitol rigurozitatea de care da dovada Raymond Aron, seriozitatea cu care incearca sa explice toate aspectele posibile, sa dea exemple concludente pentru fiecare caz in parte, sa justifice fiecare pas pe care il urmeaza in analiza, sa anticipeze si sa contracareze posibilele critici. Dorinta de a fi totul bine inteles contureaza un stil didactic, accesibil oricui este disponibil sa acorde timp citirii cu atentie a textului. Aron porneste de la premise de netagaduit si nu ia ca fapt ceva ce nu a fost demonstrat. Arata modestie si deschidere fata de diferitele puncte de vedere, pe care nu le neaga cu vehementa, ci incearca sa le combata prin argumente logice si intemeiate.

Explicarea termenului "politica" nu reprezinta doar o noua incercare de a oferi o definitie cat mai cuprinzatoare, ci incearca sa contureze o unitate, o legatura intre diferitele concepte asociate aceastui termeni, o intelegere logica si o asociere imediata a aspectelor ce descriu fenomenul politic.

Bibliografie:

Aron, Raymond, Democratie si totalitarism, Ed. All Educational, Bucuresti, 2001.