Derogarile permise in ceea ce priveste ajutoarele de stat

Derogarile permise in ceea ce priveste ajutoarele de stat

Aparitia a noi forme de ajutoare publice (garantii publice destinate institutiilor publice, forme diferite a ajutoarelor fiscale) la orizontul anilor '90 a determinat autoritatile comunitare sa consimta la unison necesitatea redefinirii cadrului de analiza economica si de control printr- o monitorizare mai stricta si mai eficienta. Intentia autoritatilor a fost de a adapta mijloacele de analiza si control al ajutoarelor publice la dimensiimea majora a distorsiunilor aduse mediului concurential. Implicarea autoritatilor comunitare a continuat in cadrul intalnirilor ce au avut loc la Lisabona in martie 2000 si la Stockholm in martie 2001 cand s- a conturat o noua filosofic in materie de ajutoare publice axata pe doua elemente esentiale ridicate la rang de obiective generale de PCC: reducerea nivelului total al ajutoarelor publice si orientarea lor catre obiective orizontale de interes comun: protectia mediului inconjurator, promovarea cercetarii- dezvoltarii si a intreprinderilor mici si mijlocii, crearea de locuri de munca, promovarea formarii si dezvoltarea regionala.

Necesitatea reducerii nivelului ajutoarelor de stat. Actiunea intreprinsa in vederea diminuarii apare ca reactie a autoritatilor comunitare la caracterul nociv al ajutoarelor publice, in ansamblul lor. Sprijinul public al activitatilor ineficiente a unor intreprinderi, in general din ratiuni sociale se traduce la nivelul mediului concurential prin efecte nefaste si prin inlocuirea barierelor tarifare si netarifare din UE cu obstacole private. Acest rol protectionist al statului are loc in detrimentul reducerii altor locuri de munca eficiente din intreprinderi care nu beneficiaza de ajutoare publice, cu atat mai mult cu cat mentinerea artificiala a intreprinderilor deficitare se face din veniturile colectate de la contribuabili. In consecinta, acordarea de ajutoare publice implica alocarea ineficienta a resurselor prin antrenarea pe termen lung a unei supraproductii (subventionata) obtinuta la un cost mai ridicat sau a unui produs mai putin performant sau cu o calitate inferioara decat s-ar fi obtinut intr-o situatie de eficienta optima.

Orientarea ajutoarelor publice. Dupa principiul 'orice lucru are partile sale bune', formularea celui de-al doilea obiectiv a avut in vedere utilitatea ajutoarelor publice care a fost redirectionata acolo unde mecanismele de piata functioneaza mai putin bine sau acolo unde imperfectiunile pietei exista. In consecinta, autoritatile comunitare au vazut functionalitatea maxima a ajutoarelor de stat in compensarea legala a activitatii sectoarelor unde erau prezente slabiciunile pietei. Spre exemplu, finantarea publica a activitatilor care genereaza extemalitati pozitive (avantajul colectiv este superior avantajului producatorului) este justificabila in acest sens, iar fondurile comunitare mobilizate pentru programe cadru de cercetare- dezvoltare tehnologica se sprijina pe aceasta logica. De asemenea ajutoarele publice destinate reducerii extemalitatilor negative (costul colectiv este inferior costului suportat de agentul economic) functioneaza dupa un mecanism asemanator. Exemplul unei intreprinderi sprijinita din fonduri publice in activitatea sa de protectie a mediului inconjurator este edificator.

Un alt factor cu un impact decisiv asupra reformei procedurilor de control al ajutoarelor publice este considerat a fi procesul de extindere a Uniunii Europene. La nivelul autoritatilor comunitare de control sosirea noilor state membre aduce suplimentarea activitatilor de analiza si control. Aceasta intensificare a activitatilor la nivel comunitar se datoreaza nu numai nevoii de a lucra in 20 de limbi straine, dar si preluarii unei parti din activitatea autoritatilor nationale de concurenta de autoritatile comunitare. Desi cunoastem ca printre conditiile de aderare a tarilor candidate la UE a figurat obligativitatea de a fi adoptate aceleasi principii de acordare a ajutoarelor publice si mecanisme de evaluare si monitorizare ca in Comunitate, transferul catre Comisie a controlului ajutoarelor publice existente in noile state membre nu exclude posibilitatea identificarii unor ajutoare existente incompatibile cu mecanismele Pietei Comune. Cu atat mai mult, cu cat in noile state membre s-au practicat pana la intrarea in Comunitate forme de ajutoare de stat care in spatiul comunitar sunt incluse la categoria incompatibile cu Piata Comuna, spre exemplu ajutoare publice destinate atragerii de investitiile straine directe, cu implicatii negative asupra concurentei si comertului intra-comunitar. Nivelul redus de dezvoltare economica al noilor venite care implica existenta unui numar mare de regiuni cu un nivel de viata scazut, in care predomina somajul are o influenta covarsitoare asupra nivelului ajutoarelor publice regionale. In conformitate cu termenii articolului 87 (ex art. 92) aceste regiuni sunt considerate eligibile pentru primirea de ajutoare publice acordate la nivel european si sunt incadrate in categoria ajutoarelor regionale in vederea sprijinirii dezvoltarii economice. Mentinerea aceluiasi mecanism dupa 1 mai 2004, ar determina sporirea numarului total al regiunilor benefici ale ajutoarelor regionale si cresterea volumului ajutoarelor destinate regiimilor asistate, in conditiile in care o parte a regiunilor din UE-15 asistate inainte de extindere ar fi excluse.

Acordul general asupra necesitatii reducerii nivelului ajutoarelor de stat si al redirectionarii acestora catre obiective orizontale de interes comun impreuna cu procesul de extindere al UE au dat prioritate actiunii de modernizare a regulilor si procedurilor de acordare a ajutoarelor publice la nivel european.

In vederea simplificarii procedurii de acordare a ajutoarelor publice o ipoteza a fost descentralizarea controlului la nivel comunitar dupa modelul reformei acordurilor intre intreprinderi. Impedimentul 1- a constituit neomogenizarea legislatiilor comerciale nationale care ar avea ca finalitate intarirea protectionismului. Pana la armonizarea legislatiilor comerciale din toate statele membre, solutia cea mai pertinenta a ramas consolidarea mecanismelor de control la nivel comunitar si simplificarea procedurilor de acordare a ajutoarelor publice in vederea concentrarii resurselor comunitare asupra cazurilor importante. La nivelul monitorizarii ajutoarelor de stat acordate s-a actionat prin dezvoltarea instrumentelor statistice si a indicatorilor de cuantificare a eficientei. Statisticile anuale grupate pe fiecare stat membru si pe obiective finale principale si secundare impreuna cu alti indicatori cheie au fost inclusi intr- un document de monitorizare. 'Tabloul de bord al ajutoarelor de stat' este considerat instrumentul cel mai transparent pentru atingerea obiectivelor de la Lisabona si este elaborat de expertii comunitari disponibil pentru cei cunoscatori in materie pe internet. In vederea simplificarii activitatilor in materie de acordare a ajutoarelor publice si a crearii unei flexibilitati in utilizarea lor, regula 'de minimis' considera ca pana la valoarea de 100.000 de euro acordati pentru o perioada de pana la 3 ani nu poate fi vorba de ajutor de stat si ca atare controlul comunitar este suspendat. S-a considerat ca orice suma inferioara valorii de 100.000 de euro scutita de controlul comunitar implica un risc minim de distorsionare a concurentei. Cu acelasi obiectiv al inlaturarii birocratiei admistrative au fost formulate 'scutirile in bloc' care identifica anumite sectoare incluse in categoria celor 'pozitive'.