Descentralizarea Administrativa in Ungaria

Descentralizarea administrativa sunt,modalitatile prin care se realizeaza procesul descentralizarii,si sa prezinte modul in care s-a realizat acest proces in Ungaria. Centralizarea/descentralizarea administrativa are legatura cu concentrarea sau dispersarea puteriidecizionale la nivel administrativ (daca birourile descentralizate din teritoriu au autoritatea de a luadecizii importante) fata de puterea de a hotari natura politicii (desi cunoastem lipsa unei delimitariclare si eficiente dintre politica si administratie). In acest articol, accentul se pune pe centralizarea/descentralizarea politica

Problema centralizarii si descentralizarii in administratia publica s-a pus si se pune in orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamant si de regimul politic.

Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atat de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest rol, statul isi imparte teritoriul si populatia aflata pe acesta in anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc.

In toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. In acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese.

paralelismelor. Conducerea centralizata, in principiul subordonarii ierarhice asigura pe planul exercitarii dreptului de control, mai multe

trepte de efectuare a controlului si de luare a masurilor legale corespunzatoare, fapt ce se constituie in garantii suplimentare pentru apararea intereselor celor administrati.

Pe langa avantajele prezentate mai sus, centralizarea in administratia publica are si unele dezavantaje. In regimul organizarii si functionarii centralizate a administratiei publice interesele locale nu-si pot gasi o rezolvare optima, deoarece autoritatile centrale nu pot cunoaste in specificitatea lor aceste interese care difera de la o localitate la alta.

Concentrarea, la nivel central, a modului de conducere a unor servicii publice de interes local are ca urmare supraaglomerarea autoritatilor centrale ceea ce duce la rezolvarea cu intarziere si superficialitate a problemelor care s-ar rezolva mai operativ si mai bine de catre autoritatile locale.

de initiativa.

Descentralizarea administrativa consta in recunoasterea personalitatii juridice unitatilor administrativ-teritoriale, existenta autoritatilor publice care le reprezinta si care nu fac parte dintr-un sistem ierarhic subordonat centrului, precum si transferarea unor servicii publice din competenta autoritatilor centrale catre cele locale.

Gradul descentralizarii administrative depinde de numarul serviciilor publice date in competenta autoritatilor locale. Cu cat numarul acestora este mai mare cu atat va fi mai mare descentralizarea. Descentralizarea in administratia publica depinde si de modul cum sunt organizate autoritatile publice locale si raporturile lor cu cele centrale. Autoritatile locale pot fi alese (descentralizarea este mai mare) sau pot fi numite de catre autoritatile centrale (caz in care descentralizarea este mai mica). Gradul descentralizarii administrative depinde si de forma in care se exercita tutela administrativa (controlul special efectuat de autoritatea centrala).

Intr-o descentralizare administrativa se pot rezolva in conditii mai bune interesele locale, serviciile publice locale putand fi conduse mai bine de catre autoritatile locale intr-un regim in care acestea nu au obligatia sa se conformeze ordinelor si instructiunilor de la centru. Masurile si deciziile pot fi luate mai operativ de catre autoritatile locale iar resursele materiale si financiare si chiar forta de munca pot fi folosite cu mai mare eficienta si sa raspunda unor nevoi prioritare pe care autoritatile locale le cunosc mai bine decat autoritatile centrale.

Functionarii publici alesi sau numiti, in regimul descentralizarii administrative, pe un termen limitat, inlatura in masura mai mare fenomenele birocratice in activitatea locala. Participarea locuitorilor prin alegeri la desemnarea autoritatilor locale accentueaza spiritul de responsabilitate si initiativa pentru viata publica a localitatii in care ei locuiesc si determina sa caute si sa gaseasca ei insisi solutii la problemele cu care se confrunta.

Desconcentrarea constituie un regium administrativ care se situeaza intre centralizare administrativa si descentralizare administrativa. Ceea ce o apropie de centralizare este faptul ca titularii puterii locale nu sunt alesi de electoratul local, ci sunt numiti de la centru. Ceea ce o apropie de descentralizare este faptul ca titularii puterii locale au competenta sa rezolve ei problemele locale, fara sa le mai inainteze sefului sau ierarhic de la centru, dar el este supus controlului acestuia si obligat sa se conformeze actelor superiorului sau. In cazul desconcentrarii, autoritatea publica locala ramane parte integranta in sistemul ierarhiei centrale. Deciziile date in competenta autoritatilor publice locale sunt luate de aceasta sub puterea ierarhica a autoritatilor centrale.

In primul rand, in cazul descentralizarii, autoritatile centrale sunt obligate sa veghezee ca nu cumva interesele locale sau regionale sa fie satisfacute in detrimentul intereselor generale.

In al doliea rand, puterea centrala trebuie sa vegheze ca autoritatile locale sa satisfaca in conditiile cele mai bune nevoile locale.

Problematica regimului juridic al institutiilor descentralizare) in administratia publica din Ungaria este legata de modul de organizare si functionare a autoritatilor administratiei publice centrale si locale si a raporturilor dintre acestea. In administratia publica a unui stat nu se poate vorbii de existenta unui singur regim administrativ, descentralizator, ci de coexistenta acestora, predominand unul sau altul in diverse etape de organizare si functionare a statului.

Atat la nivel central cat si local, exista autoritati organizate pe principiul subordonarii ierarhice care realizeaza puterea executiva. Guvernului i se subordoneaza direct ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei centrale si prefectul, iar ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei centrale li se subordoneaza serviciile lor descentralizate in unitatile administrativ - teritoriale.

In primul rand, la nivel de varf nu se afla numai o singura autoritate - Guvernul, ci, alaturi de acesta, este si Presedintele Romaniei, care potrivit Constitutiei exercita in afara unor atributii din sfera puterii legislative si atributii specifice puterii executive.

In unele situatii, aceste autoritati autonome isi organizeaza in teritoriu servicii desconcentrate care au competenta sa exercite atributii de control si asupra activitatii desfasurata de autoritatile administratiei publice autonome descentralizate - consilii locale, primari, consilii judetene - in domeniul ce-i constituie obiectul propriu de activitate. Aceste organe autonome, desi sunt autoritati administrative sunt abilitate prin Constitutie sa exercite si atributii jurisdictionale.

Fundamentul material si obiectiv al descentralizarii administrative il constituie organizarea teritoriului Romaniei in unitati administrativ-teritoriale - comune, orase, judete - in conformitate cu dispozitiile art. 3 (3) din Constitutie.

In aceste unitati administrativ-teritoriale sunt constituite autoritati ale administratiei publice, in a caror organizare si functionare se intalnesc multe din trasaturile specifice regimului administrativ al descentralizarii, dar si al regimurilor intermediare: desconcentrarea si tutela administrativa.

Constitutia Ungaria prevede ca ,,Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice ,,Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase, sunt

consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii. Consiliile locale si primarii functioneaza, in

conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si orase.

Din prevederile constitutionale rezulta elementele specifice descentralizarii administrative care caracterizeaza si in prezent administratia publica .

In primul rand, rezolvarea problemelor locale care intereseaza comuna, orasul sau judetul este data in competenta autoritatilor si functionarilor publici alesi de corpul electoral. Aceste autoritati locale au o competenta materiala generala, dreptul si obligatia de a rezolva toate problemele care intereseaza unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

In al doilea rand, persoanele care alcatuiesc aceste autoritati (consilierii locali, consilierii judeteni, primarii) sunt alesi de catre locuitorii localitatii sau judetului respectiv.

In privinta raporturilor acestor autoritati cu autoritatile centrale, precum si a raporturilor dintre ele este de subliniat faptul ca insasi Constitutia prevede ca administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul ,,autonomiei locale , deci pe inexistenta unei subordonari a acestor autoritati fata de autoritatile locale.

In ceea ce priveste un element specific descentralizarii administrative si anume imposibilitatea autoritatii centrale de a anula actele autoritatilor locale descentralizate si acesta este prevazut in actuala legislatie a Romaniei. Nici o autoritate a administratiei publice centrale - Guvern, ministere - nu are competenta sa emita, sa modifice sau sa suspende un act adoptat sau emis de consiliul local, consiliul judetean sau de primar. In acest sens, Constitutia prevede ca ,, Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal.

Dupa cum am mai spus, desconcentrarea administrativa este situata intre descentralizare.

Daca esenta desconcentrarii este faptul ca titularii puterii locale sunt numiti de autoritatea centrala, dar au competenta sa rezolve problemele locale fara sa ceara aprobarea autoritatilor centrale, fiind totusi supusi controlului acesteia, intr-o astfel de situatie sunt in prezent serviciile ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei centrale numite de Constitutie ,, servicii descentralizate dar care sunt de fapt servicii desconcentrate.

Potrivit reglementarilor in vigoare, conducatorii acestora sunt numiti de catre ministrii, au competenta sa rezolve problemele din domeniul respectiv care apar in unitatea administrativ-

teritoriala, iar actele emise de ei sunt supuse controlului administrativ ierarhic. Pe de alta

parte, aceste servicii desconcentrate fac parte integranta din sistemul ierarhiei centrale, ca orice serviciu desconcentrat.

Statul nu are numai dreptul ci si obligatia de a exercita controlul asupra autoritatilor administratiei publice, atat asupra celor desconcentrate cat si asupra cele descentralizate. Controlul asupra autoritatilor descentralizate este un control special numit ,,control de tutela , dar pe care legislatia actuala nu-l mai reglementeaza in mod expres. Dar aceasta nu inseamna ca el nu exista sau nu se realizeaza. Ratiunea pentru care actuala Constitutie nu mai consacra in mod expres controlul de tutela este fundamentata pe considerente de ordin politic.

Controlul exercitat de Guvern este un control general. Pentru realizarea acestui control general Guvernul si-a constituit structuri adecvate - Departamentul de Control, Departamentul pentru Administratia Publica Locala care potrivit competentelor stabilite prin hotarari ale Guvernului exercita si atributii de control asupra activitatii autoritatilor locale, autonome, descentralizate.

Dar nici Guvernul si nici Departamentul de Control al acestuia nu au competenta de a modifica, suspenda sau anula actele autoritatilor locale, autonome, descentralizate. Pentru ca aceste acte care contravin prevederilor legale nu pot ramane nesanctionate, Constitutia si Legea administratiei publice locale prevad alte mijloace de a intrerupe sau stopa definitiv efectele actelor ilegale emise de autoritatile autonome descentralizate. Aceste mijloace speciale sunt puse la indemana unei alte autoritati locale si care reprezinta Guvernul, actionand in numele acestuia. Este vorba de prefect pe care Constitutia il declara ,,reprezentant al Guvernului", ,,numit de Guvern" Din Constitutie spune ca ,,Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in care considera actul ilegal Dar natura controlului efectuat de prefect nu este un control ierarhic, deoarece intre prefect, pe de o parte si consiliile locale si judetene si primari, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.

Atat dispozitiile constitutionale cat si cele ale Legii administratiei publice locale precizeaza ca prefectul controleaza numai legalitatea, iar controlul priveste numai actele administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene.

Legea ii recunoaste prefectului si dreptul de a putea lua sau de a propune Guvernului al carui

reprezentant este, masuri corespunzatoare pentru indeplinirea obligatiilor ce-i revin. Prefectul poate propune Guvernului dizolvarea consiliului local si judetean, demiterea unui consilier local sau judetean ori a unui primar si poate suspenda din functie consilierul a carui demitere a propus-o, sau primarul aflat in cursul unei anchete judiciare.

In ceea ce priveste gradul de descentralizare administrativa acest grad este nemijlocit legat de modul de organizare a autoritatilor autonome descentralizate (daca sunt sau nu alese, daca trebuie confirmate de autoritatile centrale), de forma in care se exercita tutela administrativa si de numarul serviciilor publice date in componenta autoritatilor descentralizate.

In legatura cu primul element - modul de formare a autoritatilor autonome, descentralizate - reglementarile in vigoare prevad ca aceste autoritati sunt toate alese.

Descentralizarea poate fi apreciata ca fiind mai ingradita daca tinem cont ca de la controlul exercitat de prefect sunt exceptate numai actele de gestiune curenta. La acceasi concluzie duce si dreptul recunoscut prefectului de a propune Guvernului dizolvarea unui consiliu local sau judetean, demiterea sau suspendarea din functie a unui consilier sau primar, chiar daca hotararrea in cauza este luata de Guvern.

In privinta gradului de descentralizare administrativa - numarul serviciilor publice date in competenta autoritatilor descentralizate - potrivit dispozitiilor cuprinse in Legea administratiei publice locale, care stabilesc atributiile consiliilor locale, ale primarilor si ale consiliilor judetene aceste autoritati au competenta de a rezolva toate problemele de interes local sau judetean, in conditiile stabilite prin prevederile legale. Aceasta competenta exprima un grad mare de descentralizare administrativa.

Legislatia ungara in materie poate fi apreciata ca profund democratica, instituind pentru

autoritatile locale, autonome un regim de larga descentralizare, care raspunde pe deplin

exigentelor si principiilor statului de drept si se racordeaza in total la legislatia statelor europene cu administratie publica eficienta.

Descentralizarea, plasand guvernul mai ,aproape de public, alimenteaza o mai mare receptivitate a politicienilor fata de vointa cetatenilor si duce la o congruenta intre preferintele publice si politica publica. Aceasta nu este numai din cauza ca autoritatea din unitatile descentralizate cunosc mai bine si actioneaza in armonie cu nevoile zonei lor de

actiune mai mult decat autoritatile guvernului national centralizat, dar si din cauza ca descentralizarea le permite sa fie direct raspunzatori cetatenilor locali prin alegerile locale Reforma administratiei publice incepe in Ungaria post comunista inca din 1990, oficilalii maghiariintelegand importanta si totodata necesitatea adoptarii si implementarii rapide a unui sistemadministrativ bazat pe autonomie locala care sa indeplineasca principiile expuse de catre institutiileeuropene in Carta Europeana a Guvernarii Locale.

Procesul reformei administratiei publice maghiare s-a desfasurat in doua etape majore, caracterizate printr-o puternica legatura de continuitate.

Importanta majora a noii legi a fost aceea ca a adus si mai aproape de cetatean sistemul de luare a deciziilor la nivel local atat prin instituirea votului direct pentru primari in toate unitatile administrative locale din tara cat si prin aplicarea unor alte masuri cu caracter reformator pe care le vom prezenta pe parcursul acestui articol.

Actualmente, administratia publica maghiara este realizata la nivel local prin doua cadre sau structuri de putere care isi exercita atat atributii specifice fiecaruia dintre ele, dar exista si numeroase cazuri de suprapunere de atributii.

City managerul are obligatia, instituita prin lege, de a participa la sedintele consiliului local, avand dreptul, prin intermediul primarului, sa prezinte initiative sau proiecte ce pot fi adoptate de catreconsiliu.Principalul avantaj al institutiei city managerului, numit pe o perioada nedetrminata, cu respectarea unor prevederi legale concrete in ceea ce priveste comptentele profesionale, il constituie faptul ca realizarea efectiva a actului administrativ se face de catre o persoana profesionista, capabila sa puna in aplicare in mod eficient strategia de guvernare locala a primarului, respectiv a consiliului local.

Totodata, city managerul asigura continuitatea actului de administratie publica locala, intrucat, de regula, mandatul unui asfel de functionar public, depaseste ca durata de timp, mandatul unui primar ales pentru 4 ani.

Consideram oportuna introducerea institutiei de city manager si in administratia publica locala romaneasca, in conditiile in care, necesitatea profesionalizarii serviciilor publice este cat se poate de evidenta. Credem, de asemenea, ca, o data introdusa, institutia city managerului va diminua efectele unor politici inconsecvente la nivelul administratiei publice, politici ce pot aparea ca urmare a schimbarii regimurilor politice.

Ca si regula, serviciile publice sunt asigurate fie in mod direct si nemijlocit prin organismele subordonate administratiei publice locale, fie sunt oferite, spre realizare, prin relatii de ordin contractual unor persoane juridice cu capital privat, existand de asemenea solutia parteneriatului public-privat.

Avand in vedere faptul ca finantarea proiectelor de interes local se face cu precadere din surse independente, raportate la bugetul de stat si in prisma celor mentionate pe parcursul acestei succinte analize, putem conchide, ca stadiul actual al sistemului administratiei publice din statul vecin, poate oferi solutii demne de urmat in vederea reformarii administratiei publice romanesti.