Fondurile si cheltuielile organizatiilor internationale

Fondurile si cheltuielile organizatiilor internationale

Bugetul se refera in general la o lista cu toate veniturile si cheltuielile. Bugetul este un concept important in microeconomie si este reprezentat grafic printr-o linie, pentru a ilustra schimbul intre doua sau mai multe bunuri.

Particularizand, in domeniul organizatiilor internationale, bugetul reprezinta temeiul juridic in baza caruia vor fi colectate, respectiv platite, contributiile statelor la cheltuielile organizatiei.

Sursele de venit ale organizatiilor internationale provin din contributiile statelor membre, donatii (pot fi primite fie din partea statelor, fie din partea particularilor ori chiar a altor organizatii internationale si pot imbraca diferite forme - terenuri pentru sedii ori birouri, obiecte de arta, fonduri de carte, chirii simbolice, imprumuturi fara dobanda si chiar sprijin financiar nerambursabil etc. ), plati pentru servicii, taxe, contributii voluntare (pentru finantarea diferitelor programe internationale sub egida Natiunilor Unite si care pot proveni de la state membre, nemembre si alte surse), imprumuturi.

Contributiile statelor membre reprezinta aproximativ 90% din veniturile organizatiilor internationale.

Inegalitatile de ordin economic dintre statele membre au facut ca stabilirea cotei valorice a contributiei obligatorii a acestora sa fie o problema destul de dificila. Asa fiind, de-a lungul timpului s-a operat potrivit unuia dintre cele trei sisteme: al cotelor egale[i], al optiunii claselor de contributii[ii] si al scarii de evaluare sau repartizare[iii]. Cel mai raspandit principiu dintre cele enuntate este cel al scarii de evaluare.

Potrivit acestui sistem, introdus si folosit de ONU si unele institutii specializate, fiecarui stat membru ii revine un anumit procent din cheltuielile organizatiei.

In conformitate cu dispozitiile art.17 alin.2 din Carta ONU cheltuielile organizatiei "vor fi suportate de membri potrivit repartitiei stabilite de Adunarea Generala". Avantajul acestui sistem instituit de ONU provine din faptul ca in stabilirea cotei de contributie a statelor membre se ia in considerare marimea si puterea economica a fiecarui stat, dar si o serie de alte criterii[iv] precis stabilite prin rezolutiile Adunarii Generale, criterii care se revad ori de cate ori este necesar.

Pentru ca organizatia sa nu devina dependenta de principalii contribuitori si din dorinta de a asigura un anumit echilibru, Adunarea Generala a introdus "limite superioare si minime" ale contributiei. Neplata contributiei anuale de catre statele membre poate atrage dupa sine fie pierderea dreptului de vot, fie a dreptului de reprezentare. De altfel, in acest sens art.19 din Carta ONU prevede ca: "un membru al Organizatiei Natiunilor Unite care este in intarziere cu plata contributiei sale financiare catre Organizatie nu va putea participa la vot in Adunarea Generala daca totalul arieratelor egaleaza sau depaseste contributia datorata de el pentru ultimii doi ani impliniti. Adunarea Generala poate totusi permite acestui Membru sa ia parte la vot in cazul in care constata ca neplata se datoreaza unor imprejurari independente de vointa lui."

In ceea ce priveste cheltuielile unei organizatii internationale, subliniem faptul ca acestea pot avea fie caracter administrativ, fie caracter operational.

Cheltuielile cu caracter administrativ privesc plata personalului, organizarea sesiunilor organizatiei, plata chiriei, intretinerea sediului etc.

Cheltuielile operationale sunt acele fonduri destinate sprijinirii unor activitati specifice[v] in statele membre.