Franta

Franta

1. Scurt istoric. Generalitati, particularitati

Franta este republica prezidentiala, potrivit Constitutiei din 6.10.1958. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de catre Parlament, compus din Senat si Adunarea Nationala. Puterea executiva apartine atat presedintelui cat si Consiliului de Ministri (numit de presedinte in urma alegerilor legislative). Exista 22 de partide politice, printre care: Adunarea pentru Republica (1976), Uniunea pentru Democratia Franceza (1978, alianta de patru partide), Partidul Socialist Francez (1901), Miscarea Radicalilor de Stanga (1973), Partidul Socialist Unificat (1960), Partidul Comunist Francez (1920), Partidul Ecologist (1984).

Din punct de vedere al populatiei, la nivelul anului 2005, in Franta erau 57.206.000 locuitori, natalitatea fiind de 13,3%. Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1.262 mii locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii locuitori).

Situata printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franta dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modesta si in scadere, apeland in masura din ce in ce mai mare la importul de materii prime si semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales in aeronautica, material rulant, energia nucleara, industria alimentara. In ansamblul economiei mondiale, pozitia Frantei s-a erodat in ultimele doua decenii (in 1970 reprezenta 8,2% din productia industriala a OECD iar in 1990 doar 5,7%).

Agricultura antreneaza 7% din populatia activa desi are o contributie redusa in PNB (3,3%), Franta situandu-se pe locul intai in Europa si cinci in lume la productia de cereale.Ca valoare a exporturilor agricole, Franta ocupa locurile doi-trei pe glob. Viticultura este si ea larg reprezentata (locul al doilea pe glob la productia de struguri si de vinuri). Cea mai mare cantitate de vin se produce in zona Languedoc, dar majoritatea vinurilor de calitate sunt originare din zona Bordeaux, din Cote d'Or de langa Dijon si din Champagne.

2. Relatiile Frantei cu Uniunea Europeana

Franta de dupa 1945 se caracterizeaza fata de Europa printr-o dilema care nu inceteaza sa se reformuleze in fiecare etapa, fiind considerata a fi cheia unificarii comunitare.

Pe de o parte, Franta tinea sa ramana o mare putere. Intre 1870 si 1945 insa, aceasta pozitie a fost contestata de vigoarea Germaniei. Pe de alta parte, la sfarsitul anilor '40, Franta traia experienta noii repartizari a puterii in lume. Pentru Statele Unite, aflate in razboiul rece cu Uniunea Sovietica, partea occidentala a Germaniei nu putea ramane in ruine; ca intreaga Europa de Vest, ea trebuia reconstruita. Franta, nu fara mari dispute, a inteles ca trebuie uitate trei sferturi de secol de confruntari si ca era necesara reconcilierea cu dusmanul ereditar dupa o formula care sa faca imposibil orice conflict intre cele doua tari. Pentru Franta, Comunitatea reprezenta un spatiu largit, reglementat, organizat, in care economia se putea acomoda cu constrangerile concurentei internationale. Aceasta viziune franceza pretindea Comunitatii sa nu fie doar o zona de schimburi, ci o uniune economica, dotata cu politici comune (in primul rand PAC) si care sa-si afirme identitatea fata de statele terte (taxa vamala comuna, politica comerciala comuna).

Pe de alta parte, fiecare dintre cele trei "mari" state membre - Franta, Germania, Marea Britanie - tindea sa considere Comunitatea ca pe o prelungire a sa, ca locul de realizare a ceea ce el nu (mai) putea sa intreprinda doar cu capacitatile proprii. Astfel, Franta, acceptand suprematia Statelor Unite si a Uniunii Sovietice, avea in vedere o Europa unita, ce devine, sub imboldul sau, un pol de putere, avand controlul asupra protectiei sale.

Aceasta angajare europeana nu a avut loc insa fara tensiuni. In primul rand, ea pretindea Frantei rigoare financiara si monetara in domeniul politic. Franta, desi promova identitatea europeana, a tinut sa-si pastreze un rol propriu; Europa trebuia sa fie ceva suplimentar. De exemplu, daca Franta mobiliza Comunitatea pentru a ajuta Africa neagra francofona ea se    dorea mult timp partenerul hotarator al acestei Africi. Franta, in numele suveranitatii sale, a insistat asupra dorintei de integrare. Aceasta trebuia sa progreseze cu acordul clar si constient al statelor membre, in fiecare etapa.

Balanta comerciala este echilibrata, principalii parteneri fiind tarile CEE. Turismul are o contributie insemnata (peste 20 miliarde USD anual) la balanta de plati. Ajutorul financiar extern acordat de Franta insumeaza 7,5 miliarde USD anual.

O data cu dezvoltarea constructiei europene, pentru Franta, sensul sau a evoluat. Franta a constientizat apartenenta sa la Comunitate intr-un mod greu reversibil. Dezbaterile din jurul suveranitatii si independentei incepusera sa isi piarda din intensitate, animandu-se violent in 1992 cu ocazia ratificarii Tratatului de la Maastricht. Totusi, viitorul Frantei parea de acum in Uniunea Europeana, chiar daca visul european al presedintelui Francois Mitterand lasa locul unei linii mai pragmatice.