INTRODUCERE IN INTEGRAREA ECONOMICA SI MONETARA EUROPEANA

1. Originile Uniunii Europene

Perioada 1946-1950:

Ideea europeana - evolutie.

Miscarea pan-europeana (1923; Congresul de la Viena, in 1926) (Vezi: Richard N. Coudenhove-Kalergi, PAN-EUROPA, edit. 'pro Europa', 1977).

Winston Churchill, in speech-ul rostit la Zurich in 19 sept. 1946, a declarat: 'I am going to say something that will astonish you. The first step in the recreation of the European family must be a partnership between France and Germany' (Jansen, 1975, History of European Integration 1945-75, Amsterdam: Europa Institute, p. 7).

Uniunea Federalista Europeana a fost creata in Paris, 1946, ca o miscare multi-partitista.

Liga Europeana pentru Cooperare Economica, la initiativa lui Paul van Zeeland, in 1947 (studii asupra diverselor aspecte economice ale cooperarii: mobilitatea capitalului, intreprinderile, monedele etc.).

Planul Marshall: European Recovery Programm (1948-1952).

Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana (OEEC), in aprilie 1948.

Uniunea Europei Occidentale (WEU), in Martie 1948, in scop de aparare.

Aceleasi tari WEU plus US, Canada, Norvegia si Portugalia au format, in aprilie 1949, NATO.

Congresul European, la Haga, in mai 1948, a dus la crearea Consiliului Europei (1949, semnat la Londra), avand sediul la Strasbourg.

2. Tratatul de la Paris: Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO)

Robert Schuman, Ministru de externe al Frantei, a prezentat un plan pentru Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (European Coal and Steel Community), la 9 Mai 1950, in care se spunea: ' The solidarity in the production thus established will make it plain that any war between France and Germany becomes not merely unthinkable, but materially impossible';*). Foarte important: a pus bazele reconcilierii franco-germane, o reorientare de atitudine din partea Frantei: in loc de a cauta aliati impotriva Germaniei, a trecut la controlul industriei care a contribuit la inarmarea vechiului sau dusman. **). Din partea Germaniei, Konrad Adenauer si-a dat seama ca se ofera o sansa istorica pentru recastigarea unui loc important pentru Germania;

Planul de formare a CECO a fost semnat la 18 aprilie 1951 de catre cele sase state Vest-europene sub denumirea de Tratatul de la Paris. Ce cuprinde?

Obiectiv (in preambul): mentinerea pacii, renuntarea la vechea rivalitate, in favoarea cooperarii; evitarea conflictelor si ridicarea standardului de viata.

CECO urma sa contribuie la expansiunea economica si extinderea ocuparii fortei de munca.

Oferta de produse: controlata (cote de productie), acces egal la surse de produse pentru consumatori; interzicerea discriminarii prin preturi; modernizarea productiei.

Inalta Autoritate - organism executiv supranational - urma sa puna in aplicare Tratatul.

Consiliul de Ministri se afla intre Guverne si Inalta Autoritate.

3. Tratatul de la Roma: obiective si mijloace

Ministrii de externe ai celor sase state s-au intalnit la Messina, in iunie 1955. Paul-Henri Spaak (Belgia) propune crearea unei piete comune si a unui acord sectorial pentru energie atomica, idee acceptata la Venetia, in mai 1956. Pregatirea semnarii unui tratat, ceea ce s-a realizat la 25 martie 1957, la Roma.

Principalele probleme economice in 1958; Interesele diferitelor tari.

*) Ideea planului a venit si din faptul ca siderurgia franceza depindea de carbunele renan pentru alimentare cu cocs. Germania detinea cea mai puternica industrie grea, ceea ce alimenta teama Frantei de o noua reinarmare a Germaniei.

**) Jean Monnet, un om de afaceri si financier international, de profesie, bancher, este cel care a gasit, in fapt, solutia ceruta de catre Franta in privinta raporturilor fata de Germania: punerea in comun, sub o autoritate supranationala, a resurselor siderurgice si de carbune, ceea ce a lansat procesul de integrare economica. Monnet a intuit si nevoia unor politici federale cuprinzatoare, nu doar o simpla piata comuna: 'Est-il possible d'avoir un Marche commun sans des politiques federales dans les domaines social, monetaire et macro-economique?', se intreba, retoric, Monnet.

Tratatul de la Roma, semnat cu valabilitate nedeterminata.

Preambul: mentinerea si intarirea pacii si libertatii; imbunatatirea conditiilor de munca si viata in CEE, dezvoltarea armonioasa a regiunilor.

Obiective:

promovarea unei dezvoltari continue, armonioase si echilibrate;

stabilitate sporita;

relatii mai stranse intre statele membre.

Modalitati:

crearea unei piete comune;

apropierea treptata a politicilor economice a statelor membre;

eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in comertul reciproc;

libertate de miscare pentru bunuri, persoane, servicii si capital;

instituirea unei politici comerciale comune fata de tarile terte;

politici comune in domeniul agriculturii si transporturilor;

concurenta nedistorsionata in cadrul pietei comune;

coordonarea politicilor economice si rectificarea dezechilibrelor in balantele de plati;

'aproximarea' (punerea de acord a legislatiei), care sa faca posibila functionarea pietei comune;

crearea unui Fond Social European si a unei Banci Europene de Investitii, pentru a crea oportunitati pentru noi locuri de munca;

asocierea tarilor si teritoriilor de peste mari.

Argumente economice in favoarea crearii Comunitatii Economice Europene:

impactul pozitiv al competitiei sporite asupra eficientei productiei si ocuparii fortei de munca, asupra R&D, a crearii de noi produse, calitativ superioare, noi servicii, tehnologii mai eficiente;

extinderea pietei prin specializare si economii datorate dimensiunii (economies of scale);

reducerea riscului si incertitudinii.