LEGISLATIA ARMONIZATA DIN ROMANIA SI INSTITUTIILE CU ATRIBUTII IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA LEGISLATIEI DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA IN ROMANIA

Finalitatea legislatiei de securitate si sanatate in munca in dreptul romanesc o reprezinta diminuarea riscului relativ la viata, sanatatea sau integritatea corporala a celor ce presteaza munca.

La realizarea ei contribuie dispozitii din diferite ramuri ale dreptului.

Reglementarea principala este cuprinsa in materia dreptului muncii La ea se adauga normele de drept administrativ referitoare la raspunderea contraventionala, cele de drept penal privind infractiunile, precum si ale dreptului civil, care completeaza Codul muncii in materia raspunderii patrimoniale a unitatii fata de persoanele angajate, pentru daunele produse ca urmare a nerespectarii normelor de securitate si sanatate in munca. O legatura stransa exista si cu asigurarile sociale de stat, unele reglementari fiind comune.

Important de retinut in legatura cu legislatia romana privind securitatea si sanatatea in munca este faptul ca ea se afla intr‑un proces de transformare, in vederea armonizarii cu directivele Uniunii Europene in acest domeniu.

Primul pas in acest sens a constat in adoptarea acelorasi principii care sunt respectate si in legislatia comunitara, in baza carora au fost concepute si continua sa fie emise actele juridice cu caracter national si particular.

In esenta, principiile mentionate pot fi exprimate astfel (fig.

a. Securitatea si sanatatea muncii ‑ drept fundamental al tuturor participantilor la procesul de munca. Constitutia Romaniei, afirmand dreptul la protectie sociala, face referire si la masurile de securitate si igiena a muncii (Art. 38 alin.2). Mai concret, Legea nr. 90/1996 R 2005, a protectiei muncii (art. 1) stabileste ca normele de protectie a muncii "reprezinta un sistem unitar de masuri si reguli', care sunt ,,aplicabile tuturor participantilor la procesul de munca' si se stabilesc prin lege.

Pentru realizarea acestui drept, legea cadru impune obligatii in sarcina angajatorilor si a angajatilor lor si stabileste organele specializate ale administratiei de stat care sa urmareasca modul in care unitatile si salariatii aplica si respecta normele de securitate si sanatate in munca. Asadar, activitatea de securitate si sanatate in munca nu este lasata numai la latitudinea agentilor economici, ci, fiind implementata in toate domeniile vietii economico‑sociale, statul asigura si controlul indeplinirii ei.

b. Legatura indisolubila dintre dreptul la munca si securitatea si sanatatea muncii Romania fiind un stat dedrept, democratic si social (art. 1 alin.3 din Constitutie), dreptul la munca nu numai ca este consacrat ca un drept fundamental cetatenesc, dar el se afla in stransa corelatie cu dreptul la protectie sociala al angajatilor, care include si securitatea si sanatatea in munca si este garantat. In acest sens, organele administratiei de, stat desemnate prin lege au obligatia de a organiza, coordona si controla activitatea in domeniu. Pentru realizarea integrala a dreptului la munca este necesara asigurarea unor asemenea conditii de desfasurare a procesului de munca incat viata, sanatatea si integritatea corporala a celor care isi exercita acest drept fundamental sa fie aparate. In caz contrar, insusi dreptul la munca nu s‑ar putea realiza deplin, ar avea caracter formal.

SECURITATEA SI SANATATEA MUNCII -

DREPT FUNDAMENTAL AL TUTUROR PARTICIPANTILOR

LA PROCESUL DE MUNCA

ACT STATUANT: CONSTITUTIA ROMANIEI

LEGATURA INDISOLUBILA DINTRE DREPTUL LA MUNCA

SI SECURITATEA SI SANATATEA MUNCII

ACT STATUANT: CONSTITUTIA ROMANIEI

INTEGRAREA SECURITATII SI SANATATII MUNCII

IN PROCESUL DE MUNCA

ACT STATUTANT: LEGEA PROTECTIEI MUNCII

obligatii pentru realizarea securitatii muncii au: conducerea persoanei juridice (persoana fizica);

la locul de munca - organizatorii si conducatorii proceselor de munca

CARACTERUL PREVENTIV AL SECURITATII SI SANATATII MUNCII

LEGEA PROTECTIEI MUNCII: defineste securitatea si sanatatea in munca ca fiind

ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop asigurarea celor

mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii,

integritatii corporale si sanatatii salariatilor si a altor persoane

participante la procesul de munca

ABORDAREA PREVENIRII ACCIDENTELOR DE MUNCA SI A

IMBOLNAVIRILOR PROFESIONALE CA PROBLEMA UNICA

LEGEA PROTECTIEI MUNCII defineste securitatea si sanatatea in munca ca fiind

prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

Aceleasi acte juridice reglementeaza problema prevenirii accidentelor

de munca si pe cea a prevenirii imbolnavirilor profesionale.

Fig. 1. Principiile fundamentale ale legislatiei romane privind securitatea si sanatatea in munca.

c. Integrarea securitatii si sanatatii muncii in procesul de munca Acesta este un principiu clar exprimat in Legea nr. 90/1996 a protectiei muncii, care prevede ca obligatii pentru realizarea securitatii muncii au atat conducerea persoanei juridice (persoana fizica), cat si, la locul de munca ‑ organizatorii si conducatorii proceselor de munca.

d. Caracterul preventiv al securitatii si sanatatii muncii. Prin esenta sa, securitatea si sanatatea muncii are un caracter preventiv, menirea ei fiind preintampinarea producerii accidentelor de munca si/sau a imbolnavirilor profesionale. Reglementarile legale in domeniu sunt astfel stabilite incat sa apere viata, sanatatea si integritatea corporala ale celor care participa la procesul de productie. Teoretic, daca normele de securitate si sanatate a muncii sunt realizate si respectate intocmai, accidentele si imbolnavirile profesionale pot fi prevenite.

In acelasi timp, diferitele forme ale raspunderii juridice pentru incalcarea normelor de securitate si sanatate a muncii sunt menite sa contribuie efectiv la realizarea caracterului preventiv al acesteia. A se vedea astfel impactul reglementarilor referitoare la repararea pagubelor aduse celor vatamati prin accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, care sunt de natura sa stimuleze realizarea in practica a normelor de protectie a muncii.

e. Abordarea prevenirii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale ca problema unica. Tinand seama ca, din punctul de vedere al cauzelor determinante, al spatiului de manifestare, al subiectilor susceptibili sa le suporte, ca si al masurilor si mijloacelor de combatere, fenomenele de accidentare si imbolnavire profesionala sunt identice (mai mult, in numeroase cazuri acelasi factor de risc ‑ cauza ‑ poate conduce, in functie de conditiile concrete, fie la accident de munca, fie la boala profesionala), legiuitorul a urmarit tratarea lor ca o problema unica. Astfel, nu au fost constituite doua sisteme de acte juridice, unul care sa reglementeze prevenirea accidentelor de munca, iar altul, prevenirea imbolnavirilor profesionale. Dimpotriva, prin legea de baza se defineste scopul securitatii si sanatatii muncii ca fiind "prevenirea accidentelor de munca" si a "imbolnavirilor profesionale', iar masurile obligatorii care vizeaza realizarea acestei finalitati sunt instituite prin norme comune (normele de securitate si sanatate a muncii sunt masuri care conduc atat )a eliminarea accidentelor, cat si a imbolnavirilor profesionale).

STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV ROMAN PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA

In functie de subiectul reglementarii, respectiv de natura problemei legiferate, structura sistemului legislativ al protectiei muncii (securitatii si sanatatii in munca) cuprinde doua categorii de acte juridice:

"legislatie de baza"- Acte care legifereaza strict numai activitati in legatura directa cu masurile de securitate si sanatate a muncii, dintre care fac parte:

Legea nr. 90/1996 revizuita in 2005 cu privire la protectia muncii; Normele de securitate si sanatate a muncii (Normele generale de protectie a muncii; normele specifice de securitatea muncii; normele metodologice; etc.), Standardele de securitate a muncii;

dispozitii legale privind organizarea si functionarea organelor administratiei de stat cu atributii de indrumare si control in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

"legislatie conexa Acte care contin, dar numai in subsidiar, si norme juridice de securitate si sanatate a muncii :

Constitutia Romaniei R2003, art. 22(1) si art. 38(1) si (2)

Legi in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conditii de munca

Codul Muncii sau Legea nr. 53/2003 ‑ capitolele referitoare la sanatatea si securitatea in munca, formarea profesionala, timpul de munca si timpul de odihna, munca de noapte, orele suplimentare, disciplina in munca, inspectia muncii,);

Legea nr. 245/2004 privind securitatea generala a produselor

Legea nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte

Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca

Legea nr. 436/2001 pentru aprobarea OUG nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati

Legea 155/2000 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2000 privind ratificarea unor conventii adoptate de Organizatia Internationala a Muncii

Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie pentru persoanele incadrate in munca

Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 740 din 10 octombrie 2002

Legea nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore/zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase

Legi in domeniul materialelor si substantelor periculoase

Legea nr. 360/02.09.2003 privind regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase

Legea nr. 451/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase

Legea nr. 426/18.07.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor

Legea nr. 99/26.02001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 173/1999 privind suportarea de la bugetul de stat a cheltuielilor de ecologizare a procesului de reciclare a deseurilor

Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive

Legi in domeniul asigurarilor sociale

Legea nr. 346/2002 - Legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale modificata prin OUG nr. 107 din 24/10/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 346/2002 si aprobata prin Legea nr. 598/2003 privind aprobarea OUG nr. 107/2003

Legea nr. 19/2000 - Legea privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale modificata prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si prin Legea nr. 22/2002 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

Legea nr. 100 din 26/05/1998 privind asistenta de sanatate publica

Legea nr. 145/1997 - Legea asigurarilor sociale de sanatate, abrogata si inlocuita prin OUG nr. 150 din 31/10/2002

Legi in domeniul evaluarii conformitatii

Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor

Legea nr. 245 din 29 aprilie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea si infrastructura pentru evaluarea conformitatii

Alte acte legislative

Contractul colectiv de munca unic la nivel national;

Norme de drept care, desi in principiu au un obiectiv diferit si specific altor activitati, contribuie prin aplicarea lor la adaptarea vietii si sanatatii persoanelor incadrate in munca:

Dispozitii referitoare la regimul produselor si substantelor toxice, al unor instalatii cu grad ridicat de risc, s.a.;

Dispozitii care reglementeaza drepturile angajatilor, ale sindicatelor etc.

Totalitatea actelor specificate la al doilea punct poate fi desemnata ca legislatiei de baza a protectiei muncii.

La randul ei, structura legislatiei de baza poate fi evidentiata dupa mai multe criterii, fiecare reliefand anumite caracteristici.

a. Nivelul de emitere (tipul de act juridic). In functie de organul abilitat sa emita acte juridice se disting:

acte emise de organul legislativ suprem Parlamentul

acte emise de organele executive ale administratiei de stat;

hotarari ale Guvenului (HG);ordonante si ordonante de urgenta ale guvernului;

ordine si instructiuni ale diverselor ministere.

b. Aria de obligativitate. In functie de aria de obligativitate se pot deosebi:

acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico‑sociala, respectiv pentru toate unitatile care isi desfasoara activitatea cu personal incadrat in munca; in aceasta grupa sunt cuprinse Codul Muncii - Legea nr. 53/2003, Legea nr. 90/1996 R 2005, Legea nr. 346/2002, Norme Generale de Protectie a Muncii - 2002, precum si toate HG‑urile, cu exceptia cazurilor in care se adreseaza explicit numai unui sector, unei activitati, unei categorii de persoane etc.;

acte obligatorii numai pentru anumite sectoare, activitati, categorii de persoane toate ordinele si instructiunile ministerelor, cu exceptia acelor acte emise de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei care se adreseaza explicit intregii economii nationale.

c. Aria de obligativitate si natura reglementarii. Daca se tine seama de aria de obligativitate, dar si de caracterul general sau particularizat, concret‑aplicativ, aceleasi acte se pot grupa dupa cum urmeaza (fig. 2):

d. Problema reglementata. Acest ultim criteriu, prin gruparea pe care o permite si prin continutul actelor ce se inscriu in fiecare categorie, releva caracteristicile fundamentale ale activitatii de protectie a muncii din tara noastra.

Principalele tipuri de reglementari in sensul mentionat sunt prezentate in continuare:

reglementari privind persoanele care beneficiaza de securitatea si sanatatea in munca;

reglementari privind persoanele care raspund pentru realizarea masurilor preventive;

- acte referitoare la obligatiile agentilor economici (din punct de vedere, al securitatii si sanatatii in munca), ale conducatorilor acestora, ale compartimentelor si persoanelor desemnate ca responsabili cu securitatea si sanatatea in munca, precum si ale persoanelor incadrate in munca, beneficiare ale masurilor de securitate si sanatate in munca;

reglementari privind accidentele de munca si imbolnavirile profesionale - definire, elemente, clasificare, comunicare si declarare, cercetare si evidenta, masuri de prevenire;

dispozitii privind raspunderea juridica (disciplinara, contraventionala patrimoniala, materiala si penala) pentru incalcarea reglementarilor legale referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

LEGISLATIA CONEXA LEGISLATIE DE BAZA EMITENT

CONSITUTIA

ROMANIEI

Element Generator

LEGISLATIA PRIMARA:

Principii -Cadru

LEGEA PROTECTIEI MUNCII

NR. 90/1996 (R 2005),

LEGISLATIA SECUNDARA:

Masuri de prevenire; Reguli de aplicare

NORME STANDARDE

- GENERALE    - DE SECURITATE

- SPECIFICE - DE PRODUS

- METODOLOGICE

LEGISLATIA TERTIARA

Masuri de prevenire detaliate

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII

Fig. 2. Structura sistemului legislatiei de baza privind securitatea si sanatatea muncii in Romania.

Tinand seama de aria de obligativitate, dar si de caracterul general sau particularizat, concret-aplicativ, actele din sistemul legislativ national se pot grupa dupa cum urmeaza:

- legislatia primara din care fac parte: Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996 republicata in 2005, Hotarari ale Guvernului, care sunt caracterizate prin faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul protectiei muncii;

legislatia secundara din care fac parte: Normele generale de protectia muncii, Normele specifice de securitate a muncii, Normele metodologice si Standardele de securitate a muncii; Normele generale de protectia muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, si sunt obligatorii pentru toti agentii economici si pentru toate tipurile de activitati; normele specifice de securitate a muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si sunt obligatorii pentru anumite activitati sau grupuri de activitati stabilite prin anexa la Legea Protectiei Muncii; standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul comitetelor tehnice si emise de Asociatia Romana pentru Standardizare (ASRO).

- legislatia tertiara: cuprinde instructiunile de securitate a muncii, care se elaboreaza de catre agentii economici, fiind obligatorii numai in cadrul acestora..

2.1. CONSTITUTIA ROMANIEI - 2003

Necesitatea si obligativitatea existentei unui sistem legislativ in domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt recunoscute prin legea fundamentala a Romaniei - Constitutia.

Constitutia prevede masuri de protectie care privesc securitatea si igiena muncii, instituirea salariului minim garantat in plata, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii speciale si deosebite, precum si protectia femeilor, a tinerilor si a unor persoane dezavantajate.

Acest lucru este prevazut in urmatoarele articole:

Art. 22(1) , " Dreptul la viata, precum si dreptul la integritatea fizica si psihica ale persoanelor sunt garantate."

Art. 38(1), "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera."

Art. 38(2) , "Salariatii au dreptul la masuri de protectia sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege."

Aceste articole reprezinta preluarea in legislatia romaneasca a prevederilor din "Carta Drepturilor Fundamentale" a Uniunii Europene care este integrata in Proiectul de Tratat asupra Constitutiei pentru Europa (partea a II-a).

Ultimul articol releva clar locul si rolul legislatiei de securitate si sanatate in munca in sistemul legislativ national: o componenta a sistemului de reglementari prin care se urmareste asigurarea protectiei cetatenilor, respectiv pentru un segment specific de populatie ‑ activi, impotriva riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala generate de prestarea oricarui proces de muncii (fig. 3).

CONSTITUTIA ROMANIEI

SISTEMUL LEGISLATIV NATIONAL

SISTEMUL LEGISLATIEI DE PROTECTIE

SOCIALA

SUBSISTEMUL LEGISLATIEI DE

SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA:

COMPONENTA A SISTEMULUI DE

REGLEMENTARI PRIN CARE SE

URMARESTE ASIGURAREA PROTECTIEI

CETATENILOR, RESPECTIV PENTRU UN

SEGMENT SPECIFIC DE POPULATIE -

ACTIVA, IMPOTRIVA RISCURILOR DE

ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE

PROFESIONALA GENERATE DE

PRESTAREA ORICARUI PROCES DE

MUNCA.

Fig. Locul si rolul sistemului legislativ de securitate si sanatate in munca in sistemul legislativ national.

2.2. LEGISLATIE PRIMARA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

LEGEA PROTECTIEI MUNCII NR. 90/1996 REVIZUITA IN 2001 SI 2005

Actul normativ in baza caruia se desfasoara intreaga activitate de securitate si sanatate in munca in Romania il reprezinta Legea nr. 90/1996 - Legea protectiei muncii, revizuita in 2005. Cu alte cuvinte, ea indeplineste rolul de lege fundamentala pentru realizarea securitatii si sanatati in munca, fiind din acest punct de vedere elementul generator pentru toate prevederile normative cu caracter de protectie a muncii, indiferent ca acestea se regasesc in actele componente ale legislatiei de baza sau conexe (cu exceptia prevederilor din Constitutie si din Codul muncii).

In virtutea rolului mentionat, Legea protectiei muncii indeplineste o serie de functii care asigura caracterul unitar al sistemului legislativ al protectiei muncii si al modului sau de aplicare:

stabilirea principiilor de prevenire;

trasarea cadrului general pentru intregul proces de legiferare in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

trasarea cadrului general pentru modul de desfasurare si organizare a activitatii de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Legea nr. 90/1996/R2005 a protectiei muncii are cel mai mare nivel de aplicativitate, fiind obligatorie in toata economia nationala, respectiv in toate unitatile in care se desfasoara procese de munca utilizandu‑se personal angajat printr‑una din formele prevazute de lege. in acest sens, in art. 2 se stipuleaza ca:

- prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii prevazute de lege.

- in sensul prezentei legi, prin persoane juridice si fizice se intelege: operatorii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei; autoritatile si institutiile publice, precum si operatorii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari in baza unor conventii internationale sau contracte bilaterale; asociatiile, fundatiile si organizatiile nonprofit; membrii asociatiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente si persoanele fizice care angajeaza personal prin incheierea unui contract individual de munca.

In stransa corelatie cu cele mentionate, Legea nr. 90/1996/R2005 detaliaza la art. 3 categoriile de persoane beneficiare ale masurilor de protectie a muncii.

Normele de protectie a muncii se aplica salariatilor, membrilor cooperatori, ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale.

Ca structura, Legea nr. 90/1996/R2005 a protectiei muncii cuprinde sapte capitole, al caror continut asigura acoperirea tuturor problemelor de baza ale organizarii si desfasurarii activitatii practice de prevenire a riscurilor profesionale:

-Capitolul I ‑ dispozitii generale, cu privire la nivelul de aplicabilitate, persoanele beneficiare, organele administratiei de stat cu atributii de organizare, coordonare si control, modul de emitere a normelor de securitate a muncii, includerea de prevederi de protectie a muncii in contractele colective si individuale de munca, in regulamentele de organizare a unitatilor, in conventiile internationale si contractele bilaterale, obligativitatea obtinerii autorizatiei de functionare a agentilor economici din punctul de vedere al protectiei muncii, modul de finantare a activitatii preventive etc.;

Capitolul II echipamente tehnice, echipamentul individual de protectie si de lucru, alimentatia de protectie si materiale igienico‑sanitare: definitii, cerinte de securitate, mod de acordare;

Capitolul III obligatii privind realizarea masurilor de protectie a muncii: ale conducerii persoanei juridice si ale persoanei fizice, ale organizatorilor si conducatorilor proceselor de munca si ale executantilor;

Capitolul IV coordonarea si controlul activitatii de protectie a muncii: atributiile principale ale Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, functiile autorizate ale inspectorilor de munca si obligatiile acestora;

‑ Capitolul V ‑ accidentele de munca si bolile profesionale: definire, elemente, comunicare, raportare, cercetare, evidenta;

Capitolul VI raspunderi: raspunderea in cazul incalcarii dispozitiilor legale privitoare la protectia muncii: disciplinara, administrativa materiala, civila, penala (mod de constatare si sanctionare);

Capitolul VII dispozitii tranzitorii si finale: cerinte legate de intrarea in vigoare a legii, definitii, acte juridice abrogate.

2. LEGISLATIE CONEXA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

2.1. CODUL MUNCII - LEGEA NR. 53/2003

Codul muncii sau Legea nr. 53/2003 reprezinta cadrul legislativ ce reglementeaza in Romania relatiile de munca intre angajat si angajator. Acesta stipuleaza in Titlul V denumit ""Sanatatea si securitatea in munca" de asemenea regulile generale ce guverneaza securitatea si sanatatea in munca.

Angajatorul are obligatia sa ia toate masurile necesare pentru protejarea vietii si sanatatii salariatilor.

Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.

Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.

Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.

Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in nici un caz, obligatii financiare pentru salariati.

Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.

Prin normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:

masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;

masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a securitatii si sanatatii in munca.

In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.

Principiile generale de prevenire cuprinse in Directiva - cadru 89/391/C.E.E. sunt preluate in totalitate de art. 173, alin. 2 :

evitarea riscurilor;

evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

combaterea riscurilor la sursa;

adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora asupra sanatatii;

luarea in considerare a evolutiei tehnicii;

inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;

planificarea prevenirii;

adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie individuala;

aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Codul muncii stabileste pentru angajator si alte obligatii:

Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in munca.

In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind securitatea si sanatatea in munca.

In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si sanatate in munca.

Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli profesionale, in conditiile legii.

Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre angajator, impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.

Instruirea se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de inceperea efectiva a activitatii.

Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in domeniu.

Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si sanatatea salariatilor.

Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.

Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.

Un alt principiu preluat din legislatia europeana de securitate si sanatatea in munca este cel privind infiintarea si functionarea "Comitetului de securitate si sanatate in munca" stipulat in codul muncii la art. 181.

La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu scopul de a asigura implicarea salariatilor la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul protectiei muncii.

Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei.

Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii persoane juridice la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.

In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai putin de 50 de salariati.

In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate si sanatate in munca. Numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.

Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de securitate si sanatate in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.

In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca, atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit de angajator.

Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sanatate in munca sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii si solidaritatii sociale.

Capitolul III art. 182, din cod este consacrat "Protectia salariatilor prin servicii medicale" si stipuleaza faptul ca angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a muncii.

De asemenea stabileste sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii care constau in:

prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;

asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata executarii contractului individual de munca.

In finalul Codului Muncii in Titlul XIII: "Dispozitii tranzitorii si finale" se stipuleaza:

Art. 292 Potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania, legislatia muncii va fi armonizata permanent cu normele Uniunii Europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii, cu normele dreptului international al muncii.

Art. 293 Romania va realiza transpunerea, pana la data aderarii la Uniunea Europeana, in legislatia nationala a dispozitiilor comunitare privind comitetul european de intreprindere in unitatile de dimensiune comunitara, pe masura aparitiei si dezvoltarii in economie a unor astfel de intreprinderi, precum si pe cele privind detasarea salariatilor in cadrul furnizarii de servicii.

Art. 295 (1) Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile.

(2) Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.

2.2. LEGEA PRIVIND ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE NR. 346/2002

Legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale nr. 346/2002, obliga toti angajatorii sa-si asigure angajatii.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale garanteaza un ansamblu de servicii si prestatii in beneficiul persoanelor asigurate, in vederea:

promovarii sanatatii si a securitatii in munca si prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

diminuarii si compensarii consecintelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale se fundamenteaza pe urmatoarele principii:

• asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca;
• riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;
• fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se constituie din contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care incheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
• cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de munca si al bolilor profesionale;
• solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;
• asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;
• asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;
• repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale are urmatoarele obiective:

• prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
• reabilitarea medicala si socioprofesionala a asiguratilor, victime ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale, precum si recuperarea capacitatii de munca a acestora;
• acordarea de prestatii in bani pe termen lung si scurt, sub forma de indemnizatii si alte ajutoare, in conditiile prevazute de prezenta lege.

Asiguratorul are obligatia de a promova si de a stimula activitatea de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale, in scopul:

• mentinerii integritatii fizice si psihice a persoanelor asigurate;
• imbunatatirii conditiilor de munca;
• eliminarii sau reducerii riscurilor de accidente de munca si boli profesionale.

Personalul tehnic al asiguratorului, care desfasoara activitati de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale, atestat de autoritatea de stat competenta potrivit legii, precum si personalul medical specializat in medicina muncii au urmatoarele atributii:

• acorda consultanta si asistenta tehnica si medicala de medicina muncii cu privire la masurile si mijloacele de prevenire;
• initiaza si elaboreaza studii si analize si asigura documentatia privind riscurile si conditiile de munca din unitati, in vederea fundamentarii unor masuri de prevenire;
• propun finantarea, din fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, a unor proiecte sau programe de cercetare pentru fundamentarea stiintifica a masurilor de prevenire necesare;
• elaboreaza si propun angajatorilor instructiuni de prevenire si proceduri de lucru specifice unor locuri de munca;
• participa la cercetarea accidentelor de munca ce au ca urmare incapacitatea temporara de munca, in comisiile de cercetare numite de angajatori;
• controleaza aplicarea si respectarea masurilor de prevenire convenite cu angajatorii;
• elaboreaza si propun forme si mijloace de educare si informare pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
• tin evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
• propun asiguratorului majorari sau reduceri ale contributiei, pentru stimularea activitatii de prevenire;
• acolo unde este cazul, pot propune asiguratorului incheierea unor conventii cu angajatorii, in scopul imbunatatirii activitatii de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

In conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 346/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratii au dreptul la urmatoarele prestatii si servicii:

reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca;

reabilitare si reconversie profesionala;

indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;

indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca;

- indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;

- indemnizatie pe durata cursurilor de calificare si de reconversie profesionala

compensatii pentru atingerea integritatii;

despagubiri in caz de deces;

rambursari de cheltuieli;

Atributiile specifice de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, in calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, in conditiile prezentei legi, si de asociatii profesionale de asigurare, constituite in acest scop pe sectoare de activitate ale economiei nationale.

Asociatiile profesionale de asigurare functioneaza pe baza de statut propriu, cu respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii si ale prezentei legi.

Persoanele care datoreaza contributii de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale pot constitui asociatii la nivelul sectoarelor de activitate ale economiei nationale.

Asociatiile profesionale de asigurare sunt organisme paritare, care se constituie si functioneaza ca persoane juridice in conditiile prezentei legi si ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000. Asociatiile profesionale de asigurare isi pot elabora regulamente si instructiuni proprii.

In vederea functionarii asociatiile profesionale de asigurare sunt obligate sa solicite autorizarea de catre Fondul National.

Asociatiile profesionale de asigurare exercita urmatoarele atributii:

presteaza servicii in scopul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

acorda prestatiile de asigurare prevazute in prezenta lege si intocmesc documentatia necesara in vederea acordarii acestora;

elaboreaza studii si evaluari privind riscul de accidentare si imbolnavire profesionala;

tin evidenta accidentelor de munca si a bolilor profesionale, a prestatiilor acordate si a costurilor aferente;

asigura acordarea de prestatii medicale prin servicii proprii sau pe baza de contract incheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii;

verifica modul in care sunt utilizate prestatiile banesti acordate pentru serviciile de reabilitare medicala si socioprofesionala.

Contributiile se stabilesc in functie de tarife si clase de risc.Tariful de risc se determina pentru fiecare sector de activitate in functie de riscul de accidentare si de imbolnavire profesionala din cadrul sectorului respectiv. In cadrul tarifelor de risc diferentierea pe categorii de activitati se realizeaza prin clase de risc. Tarifele si clasele de risc se revizuiesc o data la 4 ani. Incadrarea in clasele de risc se face de catre asigurator, corespunzator activitatilor desfasurate in fiecare unitate.

Cotele de contributie datorate de angajatori in functie de clasa de risc se vor situa in limita unui procent minim de 0,5% si a unui procent maxim de 4% aplicat asupra fondului brut de salarii.

Contributia datorata de persoanele fizice este unica, indiferent de activitatea prestata, de la 0,5% la 1% aplicata asupra venitului lunar asigurat.

2.4. LEGISLATIE SECUNDARA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA, NORMELE DE PROTECTIE A MUNCII

Din punctul de vedere juridic, normele (tehnice) de protectie a muncii sunt acele norme de convietuire sociala care, garantate sau nu prin forta de constrangere a statului, reglementeaza conduita oamenilor in cadrul unor comunitati productive, determinand conditiile in care urmeaza sa efectueze diferite operatii concrete de utilizare a uneltelor si obiectelor muncii si excluzand orice riscuri urmarind cu prioritate apararea sanatatii, a integritatii corporale a executantului.

Cu alte cuvinte, normele de protectie a muncii pot fi definite ca o masura legislativa de realizare a securitatii muncii; continutul lor este format din colectii de prevederi cu caracter obligatoriu, prin a caror respectare se urmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in procesul muncii. Fiecare prevedere reprezinta in sine o masura de prevenire, tehnica sau organizatorica a producerii accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale.

In consecinta, rolul normelor de protectie a muncii este de a stabili acele masuri de prevenire. necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala dependenti de executant.

Functiile normelor de protectie a muncii pot fi descrise dupa cum urmeaza:

‑Normele constituie principalul instrument in realizarea instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca. In conformitate cu prevederile legislative in vigoare, continutul de baza al oricaruia dintre tipurile obligatorii de instructaj de protectie a muncii este format din normele de protectie a muncii corespunzatoare activitatii pentru care este instruit subiectul. De asemenea, si verificarea nivelului de instruire se realizeaza tot in raport cu prevederile normelor.

Normele constituie unul dintre instrumentele in baza carora, in cazul cercetarii accidentelor de munca, se stabilesc cauzele producerii acestora si vinovatia. Utilizarea lor in acest context permite si identificarea masurilor de prevenire care nu au fost aplicate, respectiv a factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala care continua sa existe in procesul de munca.

Normele reprezinta unul dintre instrumentele cu ajutorul carora se realizeaza controlul si autocontrolul de protectie a muncii. Conform Legii nr. 90/1996/R2001 a protectiei muncii si a actelor juridice referitoare la organizarea si functionarea Inspectiei muncii, prin controlul de protectie a muncii efectuat de organismele specializate se urmareste modul in care se desfasoara activitatea de prevenire, a accidentelor si a imbolnavirilor profesionale si, in primul rand, gradul in care sunt aplicate si respectate masurile cuprinse in normele de protectie a muncii.

Autocontrolul, ca forma de control intern al activitatii de protectie a muncii, are aceleasi obiective ca si controlul efectuat de organismele publice, deci va utiliza aceleasi instrumente.

Normele reprezinta unul dintre principalele acte juridice in functie de care se stabilesc si se sanctioneaza abaterile in domeniul protectiei muncii. Aceasta functie deriva in mod necesar din functia lor de instrument de control.

‑ Normele constituie unul dintre principalele criterii in fundamentarea politicii generale si a programului de activitate pentru realizarea securitatii muncii la nivelul agentilor economici. In conceperea planurilor de activitate de protectie a muncii se urmareste in primul rand, in virtutea legii, inscrierea ca obiectiv a realizarii acelor masuri preventive care se regasesc in norme si nu au fost inca aplicate sau sunt indeplinite doar partial.

Sistemul national de, norme de protectie a muncii cuprinde:

normele generale de protectie a muncii;

norme specifice de securitate a muncii;

instructiuni proprii de securitate a muncii (legislatie tertiara) - acte juridice de natura normelor, cu aplicabilitate restransa la emitentul lor.

2.4.1. NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII PROTECTIEI MUNCII NR. 90/1996/R2001

Normele metodologice reglementeaza procedurile de aplicare a unor principii prevazute in legislatia primara, care sunt nominalizate in Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996 si au ca obiect:

• autorizarea functionarii agentilor economici din punctul de vedere al protectiei muncii;
• certificarea calitatii de protectie a prototipurilor si sortimentelor de echipament individual de protectie si de lucru si avizarea introducerii lor in fabricatie -abrogata;
• certificarea calitatii echipamentelor tehnice din punctul de vedere al securitatii muncii -abrogata;
• avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul protectiei muncii;
• clasificarea minelor din punct de vedere al emanatiilor de gaze;
• comunicarea, cercetarea, inregistrarea, raportarea, evidenta accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea, evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc morbiditatea profesionala;
• finantarea cheltuielilor pentru realizarea masurilor de protectie a muncii;
• locurile de munca cu pericol deosebit si pericol iminent de accidentare.

2.4.2. NORMELE GENERALE DE PROTECTIE A MUNCII ‑ Editia 2002

Normele generale de protectie a muncii, instituite prin Ordinul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei nr. 508/20.10.2002 si Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 933/25.10.2002, cuprind "principii generale de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora', care, au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant sarcina de munca mijloace de productie mediu de munca)', informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.

Functia acestui act juridic este de a asigura cadrul general pentru elaborarea normelor specifice de securitate a muncii si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Respectarea Normelor generale de protectie a muncii, este obligatorie pentru toti angajatorii; de aplicarea lor beneficiaza toate persoanele nominalizate de lege ca fiind vizate de masurile securitate si sanatate a muncii.

La elaborarea Normelor generale de protectie a muncii s‑a urmarit armonizarea, cu legislatia Uniunii Europene, ele tratandu‑se ca un corespondent (ca rol, functii, continut) al Directivei ‑ cadru 89/391/CEE.

Structura Normelor generale de protectie a muncii si a directivelor europene armonizate este urmatoarea:

Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.

In anexe la norme sunt prezentate lista standardelor de referinta ale caror cunoastere si respectare sunt obligatorii pentru realizarea nivelului minim impus de securitate a muncii.

In esenta, se poate afirma ca Normele generale de protectie a muncii contin:

directiile generale ale activitatii de prevenire pentru orice angajator din Romania;

masurile de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale pentru orice tip de activitate desfasurata in Romania.

Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.

Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educationale, culturale, de recreere etc.).

Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice

Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor.

Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic.

Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii.

Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si au aplicabilitate nationala.

Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca.

Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania.

Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de munca.

Obligatiile angajatorului privind securitatea si sanatatea in munca

Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca.

Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte componenta a sistemului general de management.

Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina:

a)      cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente;

b)      instrumente pentru control si evaluare:

analiza initiala;

evaluarea si controlul riscului;

auditul;

analiza efectuata de conducere;

c)      principiul imbunatatirii continue a performantei;

d)     abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale managementului general.

Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre angajatorii care au in structura compartiment de protectie a muncii.

Angajatorul are urmatoarele obligatii in domeniul securitatii si sanatatii in munca:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, echipamentelor tehnice, precum si la elaborarea tehnologiilor de fabricatie si exploatare, solutii conforme normelor de protectie a muncii, standardelor de securitate a muncii si reglementarilor specifice, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau reduse la minimum riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala a angajatilor;

b)      sa asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea si sanatatea angajatilor in vederea stabilirii masurilor de prevenire, incluzand alegerea echipamentului tehnic, a substantelor chimice si a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de munca etc.; angajatorul trebuie sa dispuna evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru toate locurile de munca, inclusiv pentru acele grupuri de angajati care sunt expusi la riscuri particulare; in urma acestei evaluari, masurile preventive si metodele de lucru stabilite de catre angajator trebuie sa asigure o imbunatatire a nivelului de protectie a angajatilor si sa fie integrate in toate activitatile unitatii respective, la toate nivelurile ierarhice;

c)       sa asigure auditarea de securitate si sanatate in munca a unitatii, cu ajutorul institutiilor abilitate;

d)      sa solicite autorizarea functionarii unitatii din punctul de vedere al protectiei muncii, sa mentina conditiile de lucru pentru care s-a obtinut autorizatia si sa ceara revizuirea acesteia in cazul modificarii conditiilor initiale pentru care a fost emisa;

e)       sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de protectie a muncii, corespunzator conditiilor de munca si factorilor de risc evaluati la locurile de munca, pentru asigurarea securitatii si sanatatii angajatilor;

f)          sa stabileasca in fisa postului atributiile si raspunderea angajatilor si a celorlalti participanti la procesul de munca in domeniul protectiei muncii, corespunzator functiilor exercitate;

g)       sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii, care sa detalieze si sa particularizeze prezentele norme si normele specifice de securitate a muncii, in raport cu activitatea care se desfasoara;

h) sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii a masurilor tehnice si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale in domeniul protectiei muncii;

i) sa ia in considerare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca capacitatea angajatilor de a executa sarcinile de munca repartizate;

j) sa asigure, pentru angajatii avand o relatie de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, acelasi nivel de protectie de care beneficiaza ceilalti angajati ai unitatii;

k) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii angajatilor: afise, filme, carti, brosuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fise tehnice de securitate etc.;

1) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii, asupra riscurilor la care aceasta va fi expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor tehnice si organizatorice de prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului in caz de pericol iminent;

m) sa asigure masurile necesare pentru informarea angajatorilor din orice unitate exterioara, ai caror angajati lucreaza in unitatea sa, referitor la riscurile pentru securitate si sanatate la care acestia din urma pot fi expusi, precum si la masurile de prevenire si protectie adoptate la nivel de unitate si loc de munca, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea in caz de urgenta;

n) sa se asigure ca angajatii din unitati din exterior, care lucreaza in unitatea sa, au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile pentru securitatea si sanatatea lor la care pot fi expusi pe durata desfasurarii activitatii respective;

o) sa asigure resurse pentru instruirea, testarea, formarea si perfectionarea personalului cu atributii in domeniul protectiei muncii;

p) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor conform reglementarilor in vigoare;

q) sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinilor de munca pe care urmeaza sa le execute;

r) sa ia masurile necesare informarii compartimentului de protectie a muncii despre angajatii care au relatii de munca cu durata determinata sau cu caracter interimar, pentru ca acestia sa fie inclusi in programul de activitate care are ca scop asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca;

s) sa se asigure ca sunt consultati angajatii si/sau reprezentantii lor in problemele referitoare la masurile si consecintele privind securitatea si sanatatea in munca la introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentului tehnic, imbunatatirea conditiilor si a mediului de munca, la desemnarea persoanelor cu atributii specifice sau la angajarea, cand este cazul, a institutiilor specializate sau persoanelor juridice si fizice abilitate pentru a presta servicii in domeniul protectiei muncii, la desemnarea persoanelor cu atributii privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor, evacuarea angajatilor, precum si la modul de desfasurare a activitatii de prevenire si protectie impotriva riscurilor profesionale, inclusiv a celei de instruire in domeniu;

t) sa acorde reprezentantilor angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca un timp adecvat, care va fi considerat timp

de munca, si sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile prevazute in prezentele norme;

u) sa ia masuri corespunzatoare pentru ca numai angajatii care au fost instruiti adecvat sa poata avea acces la locurile de munca unde exista riscuri pentru securitatea si sanatatea acestora;

v) sa asigure periodic sau ori de cate ori este cazul, verificarea incadrarii nivelului noxelor in limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate;

w) sa stabileasca si sa tina evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit si sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol iminent;

x) sa comunice, cerceteze, inregistreze, declare si sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, a accidentelor tehnice si a avariilor;

y) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in procesele tehnologice;

z) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca in timpul controlului sau al cercetarii accidentelor de munca;

aa) sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu ocazia controalelor si a cercetarii accidentelor de munca;

bb)sa desemneze, din oficiu sau la solicitarea inspectorului de munca, persoanele care participa la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

ce) sa ia masuri pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea unui accident de munca mortal sau colectiv, in afara cazurilor in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente sau avarii cu consecinte grave, sau ar periclita viata accidentatilor sau a altor angajati;

dd)sa anunte imediat producerea unor avarii tehnice, evenimente, accidente de munca sau imbolnaviri profesionale la inspectoratul teritorial de munca si organele de urmarire penala competente, potrivit legii;

ee) sa asigure dotarea, intretinerea, verificarea echipamentelor individuale de protectie si a echipamentelor individuale de lucru si sa nu permita desfasurarea nici unei activitati de catre angajatii sai fara utilizarea corecta de catre acestia a echipamentului din dotare;

ff) sa acorde, la recomandarea medicului, materiale igienico-sanitare si alimentatie de protectie;

gg)sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare a riscurilor

pentru sanatate la care angajatii sunt expusi in timpul lucrului;

hh)sa asigure intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie;

ii) sa intocmeasca evidenta nominala a angajatilor cu handicap si a celor cu varsta sub 18 ani.

Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca

Angajatii vor desfasura activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericole de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana proprie sau alti angajati, in conformitate cu pregatirea si instruirea in domeniul protectiei muncii primita de la angajatorul sau.

in acest scop angajatii au urmatoarele obligatii:

a)       sa-si insuseasca si sa respecte normele si instructiunile de protectie a muncii si masurile de aplicare a acestora;

b)      sa utilizeze corect echipamentele tehnice, substantele periculoase si celelalte mijloace de productie;

c)       sa nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrara a dispozitivelor de securitate ale echipamentelor tehnice si ale cladirilor, precum si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

d)      sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala;

e)       sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca in cel mai scurt timp posibil accidentele de munca suferite de persoana proprie sau de alti angajati;

f)          sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere
a unui accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;

g)       sa refuze intemeiat executarea unei sarcini de munca daca aceasta ar pune in pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala persoana sa sau a celorlalti participanti la procesul de productie;

h) sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare, corespunzator scopului pentru care a fost acordat;

i) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este

necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea sa se asigure ca toate conditiile de munca sunt corespunzatoare si nu prezinta riscuri pentru securitate si sanatate la locul sau de munca;

j) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu angajatii cu atributii specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca, atata timp cat este necesar, pentru realizarea oricarei sarcini sau cerinte impuse de autoritatea competenta pentru prevenirea accidentelor si bolilor profesionale;

k) sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si de cercetare in domeniul protectiei muncii.

Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca.

Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.

Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului.

In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajati.

Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si mijloacele tehnice de care dispun.

Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca.

Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea,

formarea si perfectionarea lor se realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia, fie in unitati exterioare.

Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca:

a)       sa fie informati referitor la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, la masurile de prevenire si de protectie corespunzatoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului;

b)      sa aiba acces la evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si la masurile de protectie stabilite, la evidentele privind accidentelede munca si bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;

c)       sa fie informati cu privire la existenta institutiilor si organizatiilor de profil la nivel national si local.

Angajatii si/sau reprezentantii lor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca pot sa apeleze la autoritatile competente si sa semnaleze observatiile lor in timpul inspectiilor pe probleme de securitate si sanatate in munca, in cazul in care considera ca masurile luate si mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale.

In timpul controlului efectuat de catre inspectorii de munca, reprezentantilor angajatilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a supune atentiei acestora observatiile lor.

Normativul‑cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie.(Ordinul MMPS nr. 225/1995). Acest act stabileste criteriile. generale de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie in functie de factorii de risc de accidentare si imbolnavire profesionala existenti la fiecare loc de munca. In baza lui, fiecare angajator este obligat sa-si elaboreze propriul normativ de echipament, tinand seama de procesele de munca pe care le organizeaza si de conditiile sale concrete de desfasurare a activitatii. Aprobarea Normativului-cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie se realizeaza prin ordin emis de Ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale.

2.4. NORMELE SPECIFICE DE SECURITATE A MUNCII.

Normele specifice de securitate a muncii sunt aprobate prin Ordin al Ministrului Muncii si Solidaritatii Sociale. Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996 reglementeaza activitatile pentru care se elaboreaza normele specifice de securitate a muncii.

Normele specifice de securitate a muncii cuprind prevederi de securitate a muncii valabile pentru anumite activitati sau grupe de activitati caracterizate prin riscuri similare. Prevederile acestor norme se aplica cumulativ, indiferent de forma de proprietate sau modul de organizare a activitatilor reglementate.

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala, cuprinzand prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate. Respectarea acestor prevederi nu absolva persoanele juridice sau fizice de raspunderea ce le revine pentru asigurarea si a altor masuri, corespunzatoare conditiilor concrete in care se desfasoara activitatile respective, prin instructiuni proprii.

Normele specifice au ca obiect stabilirea masurilor de prevenire a comportamentului accidentogen al executantului, in conditiile interrelationarii complexe dintre elementele sistemelor de munca, pentru un anumit tip de activitate din Romania.

La constituirea sistemului de norme specifice s‑a tinut seama de doua criterii: criteriul riscurilor comune si cel al clasificarii oficiale a activitatilor.

Conform primului dintre ele, delimitarea activitatilor s‑a facut in functie de factorii de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala comuni. De exemplu, exista o singura norma pentru sudarea si taierea metalelor, care este valabila atat pentru unitatile din domeniul constructiilor de masini, cat si pentru atelierele de reparatii din agricultura, deoarece procesul de sudare si taiere a metalelor prezinta aceleasi riscuri intrinseci, indiferent de procesul de productie in cadrul caruia se desfasoara.

Concret, pentru fiecare activitate reprezentativa s‑a elaborat sau este in curs de elaborare o singura norma specifica. Activitatile pentru care se elaboreaza norme specifice sunt nominalizate in anexa la Legea nr. 90/1996 (R) a protectiei muncii. Aplicarea lor este obligatorie pentru toti angajatorii care desfasoara respectivul proces de munca, indiferent de obiectul principal de activitate, de tipul de capital sau de forma de organizare.

Aplicarea celui de‑al doilea criteriu a insemnat ca la gruparea activitatilor pentru care se elaboreaza norme specifice s‑a tinut seama si de delimitarea activitatilor din economie promovata de Comisia Nationala pentru Statistica, clasificare aliniata la standardele internationale ale Organizatiei Internationale a Muncii si ale Uniunii Europene.

Sistemul normelor specifice raspunde unor obiective clare, si anume:

evitarea paralelismului in elaborarea si aplicarea lor;

simplificarea insusirii si o mai mare expeditivitate in aplicare;

evidenta clara si permanenta a normelor;

caracterul unitar sub aspectul structurii si modului de formulare si prezentare;

acoperirea cu, reglementari obligatorii, prin asamblarea normelor specifice, a tuturor activitatilor din economie;

- preluarea, in mare parte, a directivelor derivate din Directiva ‑ cadru 391/CEE (referitoare la manipularea manuala a sarcinilor, lucrul la videoterminale, in industria extractiva de foraj etc.)

Intrucat, sistemul national al normelor specifice este structurat pe activitati, persoanele juridice sau fizice vor selectiona si aplica cumulativ normele specifice corespunzatoare, atat activitatii de baza, cat si celor conexe sau complementare.

Structura fiecarei norme specifice are la baza abordarea sistemica a aspectelor de securitate a muncii - practicata in cadrul Normelor generale - pentru orice proces de munca. Conform acestei abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem, compus din urmatoarele elemente ce interactioneaza:

EXECUTANTUL omul implicat nemijlocit in executarea unei sarcini de munca.

SARCINA DE MUNCA: totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate de executant, prin intermediul mijloacelor de productie si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca.

MIJLOACE DE PRODUCTIE: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini, aparate, dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizeaza in procesul de munca.

MEDIUL DE MUNCA: ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale in care unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.

Reglementarea masurilor de securitate a muncii in cadrul normelor specifice, vizand desfasurarea uneia sau mai multor activitati in conditii de securitate, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de securitate a muncii la nivelul fiecarui element al sistemului: executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca, propriu proceselor de munca din cadrul activitatii care face obiect de de reglementare.

Prevederile sistemului national de reglementari normative pentru asigurarea securitatii muncii constituie, alaturi de celelalte reglementari juridice referitoare la sanatatea si securitatea in munca, baza pentru:

activitatea de conceptie si proiectare a echipamentelor tehnice si a tehnologiilor;

autorizarea functionarii unitatilor;

instruirea salariatilor in domeniul securitatii muncii;

cercetarea accidentelor de munca, stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor.

Normele sunt structurate pe capitole si subcapitole in functie de activitatile reglementate, pe care utilizatorii le pot gasi rapid, servindu-se de cuprins. De asemenea, normele cuprind o serie de anexe cu informatii utile atat pentru utilizatori cat si pentru factorii de conceptie si proiectare.

Activitatile din economia nationala pentru care se elaboreaza norme specifice de securitate a muncii prevazute in anexa 2 din Legea nr. 90/1996 (R) a protectiei muncii sunt:

1. Agricultura:

- Cultura mare, viticultura, pomicultura, legumicultura, plante tehnice si utilizarea substantelor toxice in activitatile din agricultura ;

- Valorificarea deseurilor proteice

- Prelucrarea, pastrarea, industrializarea si livrarea furajelor

- Receptionarea, conservarea, pastrarea si valorificarea produselor agricole

- Imbunatatiri funciare si irigatii

- Exploatarea stufului

- Cresterea animalelor.

Silvicultura, exploatare forestiera si economia vanatului:

- Silvicultura si economia vanatului

- Exploatari si transporturi forestiere.

Piscicultura si pescuit:

- Piscicultura si pescuit.

Industria extractiva:

- Prospectiuni si explorari geologice

- Extragerea substantelor minerale utile in cariere cu mijloace mecanizate

- Mine de carbune, sisturi si nisipuri bituminoase

- Prepararea carbunilor

- Mine de petrol

- Lucrari de foraj sonde

- Foraj cu platforme marine

- Foraje speciale

- Lucrari speciale in activitatea de foraj-extractie a hidrocarburilor

- Extractia titeiului

- Extractia titeiului si a gazelor prin sonde marine

- Extractia gazelor naturale

- Transportul prin conducte al gazelor naturale

- Exploatarea in subteran a minereurilor feroase, neferoase, rare, radioactive si a nemetaliferelor

- Prepararea minereurilor

- Exploatarea substantelor minerale in cariere, prin derocare cu explozivi

- Transportul titeiului, al gazolinei si al etanului prin conducte

- Excavatii si constructii subterane

- Exploatarea si prelucrarea sarii.

Industria prelucratoare:

- Industria carnii si a produselor din carne

- Instalatii frigorifice

- Industria prelucrarii pestelui

- Prelucrarea conservelor din legume si fructe si producerea sucurilor

- Fabricarea uleiurilor si a altor grasimi vegetale

- Fabricarea produselor lactate

- Fabricarea produselor de morarit si de panificatie

- Fabricarea zaharului si a produselor zaharoase

Vinificatie, fabricarea alcoolului, bauturilor alcoolice, berii, drojdiei, amidonului, glucozei si a apei minerale

- Industria de prelucrare a tutunului

- Prelucrarea plantelor textile (in, canepa si bumbac)

- Industria textila

- Industria confectiilor din textile, blanuri si piele

- Industria de prelucrare a pieilor

- Fabricarea articolelor din piele si a incaltamintei

- Fabricarea mobilei din lemn, inclusiv tapitate

- Fabricarea usilor, ferestrelor, caselor prefabricate si a panourilor pentru constructii

- Fabricarea articolelor sportive, ambarcatiunilor, planoarelor, articolelor muzicale si a rechizitelor scolare din lemn

- Fabricarea cherestelei, parchetului, ambalajelor, butoaielor si altele

- Fabricarea furnirului, placajului, panelului, lemnului stratificat-densificat si a elementelor mulate din furnire sau aschii

- Fabricarea si innobilarea placilor din aschii sau fibre de lemn

- Fabricarea creioanelor

- Fabricarea chibriturilor

- Fabricarea lanii si fainii din lemn, a drojdiei furajere, extraselor tanante si a furfurolului

- Industria hartiei si a celulozei

- Industria poligrafica

- Prelucrarea titeiului

- Fabricarea produselor petrochimice de baza

- Fabricarea materiilor explozive

- Transportul, depozitarea si folosirea materialelor explozive

- Fabricarea, stocarea, transportul si utilizarea oxigenului si azotului

- Desfacerea produselor petroliere

- Manipularea, transportul si depozitarea produselor petrochimice

- Fabricarea, transportul, depozitarea si utilizarea hidrogenului

- Fabricarea, transportul si utilizarea acetilenei

- Producerea aerului comprimat

- Fabricarea, depozitarea si transportul produselor anorganice

- Fabricarea, depozitarea si transportul produselor organice (exclusiv petrochimice)

- Fabricarea, depozitarea si transportul firelor si fibrelor sintetice

- Fabricarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

- Prelucrarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

- Fabricarea, depozitarea si transportul apei grele

- Fabricarea sticlei pentru menaj, ambalaje si sticlarie tehnica

- Fabricarea portelanului si ceramicii fine pentru menaj

- Fabricarea geamului

- Fabricarea liantilor si azbocimentului

- Fabricarea si prelucrarea fibrelor din sticla

- Fabricarea betonului celular autoclavizat

- Fabricarea produselor din beton, beton armat si precomprimat

- Prelucrarea pietrei si a marmurii

- Producerea materialelor termo si hidroizolante

- Fabricarea produselor din ceramica bruta si fina pentru constructii

- Fabricarea produselor din PAS (poliesteri armati cu fibre de sticla)

- Fabricarea cocsului si a produselor cocsochimice

- Fabrici de aglomerare

- Elaborarea si turnarea fontei

- Elaborarea si turnarea otelului

- Laminarea profilurilor si a produselor plate

- Fabricarea produselor refractare, placilor si a pulberilor folosite la turnarea otelului

- Fabricarea produselor abrazive si carbunoase

- Activitatea in turnatorii

- Elaborarea si prepararea metalelor neferoase si rare

- Prelucrarea azbestului

- Constructii si confectii metalice

- Prelucrarea metalelor prin deformare plastica la cald

- Prelucrarea metalelor prin deformare plastica la rece si stantare

- Prelucrarea metalelor prin aschiere

- Constructii navale

- Laboratoare de analize fizico-chimice si mecanice

- Sudarea si taierea metalelor

- Tratamente termice si termochimice

- Activitatea de vopsire

- Acoperiri metalice

- Prelucrari neconventionale (electroeroziune, electro-chimie, laser si ultrasunete)

- Fabricarea componentelor si echipamentelor electronice, electrotehnice si a materialelor electroizolante

- Fabricarea acumulatoarelor si a pilelor electrice

- Fabricarea lampilor electrice, tuburilor cinescop si a corpurilor de iluminat

- Fabricarea masinilor electrice rotative, transformatoarelor si a condensatoarelor de forta

- Exploatarea si intretinerea transportoarelor cu banda

- Lucrul cu radiatii neionizante

- Prelucrarea automata a datelor

- Activitati care se desfasoara la binoculare.

Energia electrica si termica, gaze si apa:

- Producerea energiei electrice

- Transportul si distributia energiei electrice

- Utilizarea energiei electrice in medii normale

- Producerea energiei termice

- Centrale termice echipate cu cazane care functioneaza cu combustibil lemnos

- Transportul, distributia si utilizarea energiei termice

- Distributia si utilizarea gazelor

- Alimentarea cu apa a localitatilor si pentru nevoi tehnologice (captare, transport si distributie)

- Evacuarea apelor uzate rezultate de la populatie si din procesele tehnologice

- Exploatarea, gospodarirea apelor, intretinerea lucrarilor si a cursurilor de apa, cadastrul apelor si al folosintelor legate de ape si apararea impotriva inundatiilor.

Constructii:

- Lucrari geotehnice de excavatii, fundatii, terasamente, nivelari si consolidari de teren

- Prepararea, transportul, turnarea betoanelor si executarea lucrarilor din beton, beton armat si precomprimate

- Executarea constructiilor inalte (inclusiv glisari si liftari)

- Lucrari de zidarie, montaj prefabricate si finisaje in constructii

- Lucrari de izolatii termice, hidrofuge si protectii anticorosive

- Lucrari de instalatii tehnico-sanitare si de incalzire

- Lucrari de montaj utilaje tehnologice si constructii metalice

- Constructii hidrotehnice, portuare si canale navigabile

- Lucrari de reparatii, consolidari, demolari si translatii de cladiri

- Lucrari de drumuri, poduri si constructii cai ferate

- Alpinism utilitar

- Lucrari de cofraje, schele, cintre si esafodaje.

Comert cu ridicata si cu amanuntul, repararea si intretinerea autovehiculelor:

- Comertul cu ridicata si cu amanuntul

- Manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace mecanizate si depozitarea materialelor

- Intretinere si reparatii autovehicule.

Hoteluri si restaurante:

- Turism, alimentatie publica si transportul persoanelor cu instalatii pe cablu.

Transport, depozitare si comunicatii:

- Transporturi rutiere

- Transporturi pe calea ferata

- Exploatarea metroului

- Transportul urban cu tractiune electrica (tramvai, troleibuz) si instalatii aferente, exploatare si intretinere

- Transport intern

- Transporturi navale

- Transporturi aeriene

- Exploatarea si intretinerea drumurilor si a podurilor

- Exploatarea si intretinerea portuara

- Posta

- Telecomunicatii

- Radiocomunicatii.

Sanatate si asistenta sociala:

- Activitati din domeniul sanatatii.

Alte activitati de servicii sociale colective si personale:

- Gospodarire comunala si salubritate publica

- Activitatea de prestari de servicii.

Alte activitati:

- Lucrul la inaltime

- Lucrul in spatii inchise

- Semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca

- Organizarea santierelor temporare sau mobile.

Lista normelor specifice de securitatea muncii aparute pana la data de 01.11.2005 este data in Anexa nr. 1.

Activitatile pentru care nu au fost elaborate normele specifice de securitatea muncii sunt:

Industria extractiva:

1. Prepararea carbunilor

2. Foraj cu platforme marine

Foraje speciale

4. Lucrari speciale in activitatea de foraj-extractie a hidrocarburilor

5. Transportul titeiului, al gazolinei si al etanului prin conducte

6. Excavatii si constructii subterane

Industria prelucratoare:

1. Prelucrarea plantelor textile (in, canepa si bumbac)

2. Industria de prelucrare a pieilor

Fabricarea articolelor din piele si a incaltamintei

4. Fabricarea articolelor sportive, ambarcatiunilor, planoarelor, articolelor muzicale si a rechizitelor scolare din lemn

5. Fabricarea si innobilarea placilor din aschii sau fibre de lemn

6. Fabricarea creioanelor

7. Fabricarea lanii si fainii din lemn, a drojdiei furajere, extraselor tanante si a furfurolului

8. Prelucrarea titeiului

9. Fabricarea produselor petrochimice de baza

10. Manipularea, transportul si depozitarea produselor petrochimice

11. Fabricarea, transportul, depozitarea si utilizarea hidrogenului

12.Fabricarea, depozitarea si transportul produselor anorganice

1 Fabricarea, depozitarea si transportul produselor organice (exclusiv petrochimice)

14. Fabricarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

15. Prelucrarea cauciucului sintetic si a produselor macromoleculare

16. Fabricarea produselor din PAS (poliesteri armati cu fibre de sticla)

17. Fabricarea produselor din beton, beton armat si precomprimat

18. Elaborarea si prepararea metalelor neferoase si rare

Energia electrica si termica, gaze si apa:

1. Producerea energiei electrice

2. Producerea energiei termice

Centrale termice echipate cu cazane care functioneaza cu combustibil lemnos

4. Transportul, distributia si utilizarea energiei termice

5. Distributia si utilizarea gazelor

6. Exploatarea, gospodarirea apelor, intretinerea lucrarilor si a cursurilor de apa, cadastrul apelor si al folosintelor legate de ape si apararea impotriva inundatiilor.

Constructii:

1. Lucrari geotehnice de excavatii, fundatii, terasamente, nivelari si consolidari de teren

2. Constructii hidrotehnice, portuare si canale navigabile

Lucrari de drumuri, poduri si constructii cai ferate

4. Lucrari de cofraje, schele, cintre si esafodaje.

Transport, depozitare si comunicatii:

1. Exploatarea si intretinerea portuara

Alte activitati de servicii sociale colective si personale:

1. Activitatea de prestari de servicii.

Alte activitati:

1. Lucrul in spatii inchise

2. Organizarea santierelor temporare sau mobile.

STANDARDELE ROMANESTI DE SECURITATE SI SANATATE A MUNCII

Urmarindu‑se alinierea la conventiile si directivele Organizatiei Internationale a Muncii si ale Uniunii Europene, dar si din alte necesitati, cum ar fi: realizarea securitatii muncii cu costurile cele mai reduse; asigurarea competitivitatii produselor pe piata externa; stabilirea corecta a raspunderilor intre cele doua niveluri: producator si utilizator, s‑a impus delimitarea reglementarilor privind produsele de cele referitoare la activitati.

A inceput astfel constituirea sistemului national de standarde de securitate a muncii. Ele sunt acte juridice care reglementeaza aspectele de protectie a muncii vizand produsele, si anume: terminologie, principii constructive, cerinte, metode de masurare.

Respectarea prevederilor standardelor se asigura prin certificarea produselor.

La baza includerii standardelor de securitate a muncii in sistemul legislativ stau o serie de reglementari juridice. Prima dintre ele a reprezentat‑o Ordonanta Guvernului nr. 19 din august 1992, in care se preciza:

Art. 19 ‑ Standardele romane referitoare la protectia vietii, protectia sanatatii, securitatea muncii si protectia mediului inconjurator au caracter obligatoriu

Art. 21 ‑ Standardele profesionale si de firma trebuie sa respecte prevederile standardelor romane obligatorii.'

De asemenea, H.G. nr. privind constituirea si functionarea Sistemului National de Certificare a Calitatii a stabilit:

"Art. 6 ‑ Certificarea produselor si serviciilor reglementate prin standarde romane obligatorii referitoare la protectia vietii, protectia sanatatii, securitatea muncii si protectia mediului inconjurator este obligatorie, in caz contrar fiind interzisa comercializarea lor.'

In fine, Legea nr. 90/1996 (R) a protectiei muncii stipuleaza obligativitatea respectarii standardelor, ca si, in legatura cu, aceasta, a certificarii echipamentelor tehnice si de protectie.

Standardele de securitate a muncii indeplinesc in cea mai mare parte aceleasi functii ca si normele, dar legat de echipamente:

instrument pentru stabilirea vinovatiei si a sanctiunilor corespunzatoare in cazul accidentelor de munca;

instrument al controlului si autocontrolului de protectie a muncii;

instrument folosit in elaborarea programelor de prevenire la nivelul angajatorilor.

Standardele reprezinta una din masurile de prevenire cele mai eficiente pentru eliminarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala ele constituind un mijloc ce poate si trebuie sa fie folosit pe de o parte, la conceperea echipamentelor tehnice, iar pe de alta, la selectionarea, prin receptie, a acelor elemente ale viitorului sistem de munca la care sa nu existe un substrat cauzal accidentogen.

De regula, demararea unei activitati productive are la baza prospectarea pietei, prin care sunt puse in evidenta necesitatile potentialilor beneficiari, precum si rezultatele unor studii, cum ar fi cele de securitatea sau igiena muncii. Inca de la inceput, producatorul trebuie sa‑si defineasca conditiile tehnice de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca viitorul produs. In aceasta faza, el va tine seama in primul rand de solicitarile beneficiarilor privind performantele functionale si modul de prezentare exterioara a produsului respectiv. De obicei, beneficiarii isi formuleaza pretentiile in mod subiectiv, iar aspectele care tin de securitate si sanatate sunt subintelese de acestia. Producatorul, din nestiinta, din neglijenta sau chiar din motive financiare, poate sa nu tina seama de ele. Aceasta ar putea conduce la promovarea pe piata a unor produse necorespunzatoare din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca al protectiei mediului etc.

Prin urmare, aspectele care tin de securitatea si sanatatea utilizatorului nu pot fi lasate la latitudinea producatorului, iar cerintele exprimate de utilizatori trebuie completate cu performantele care confera produsului "calitatea de securitate'. De stabilirea unor astfel de performante se ocupa standardele de securitate a muncii. Conformitatea produselor cu standardele se demonstreaza prin certificare.

Daca certificarea produselor si a serviciilor in general poate fi privita ca un instrument de castigare a pietei, calitatea de securitate trebuie obligatoriu certificata, pentru a nu permite proliferarea pe piata a unor produse in masura sa afecteze securitatea si sanatatea utilizatorului.

Pentru certificarea produselor din punctul de vedere al securitatii muncii este necesar sa fie cunoscute cerintele esentiale de securitate pe care societatea, din motive de protectie sociala, considera ca trebuie sa le indeplineasca respectivele produse.

Cerintele de securitate rezulta din standardele de securitate a muncii.

Exista si situatii in care standardele cuprind expres prevederi nu numai in ceea ce priveste modul in care trebuie proiectate anumite produse, dar si in ceea ce priveste separarea raspunderilor intre producatorii si utilizatorii acestora.

Un exemplu in acest sens il reprezinta versiunea romana SR EN 292‑1:1996, respectiv SR EN 292‑2:1997, a standardelor europene armonizate EN 292/1:1991 si EN 292/2:1991, care stabilesc ca:

a) In sarcinile proiectantului intra:

masurile de prevenire intrinseca (realizarea masinilor astfel incat, din constructie, acestea sa prezinte un nivel de securitate ridicat);

dotarea cu toate dispozitivele de protectie necesare;

toate informatiile privind utilizarea in conditii de securitate;

masurile suplimentare de protectie, daca este cazul, pentru asigurarea nivelului de securitate minimum admisibil.

b) In sarcinile utilizatorului intra obligatia ca, dupa studierea cartii masinii si a conditiilor de la locul de munca, sa realizeze:

dotarea cu mijloace individuale de protectie, daca este cazul;

instructajul de protectie a muncii;

sistemul de permise de lucru, daca este cazul;

controlul securitatii la locul de munca.

In cazul aparitiei unor daune, este evident ca standardele si certificarea au un rol foarte important, deoarece astfel producatorul poate face dovada ca produsul lui are un anumit nivel de performanta (specificat in standardele de securitate a muncii mentionate in documentul de certificare) si ca, implicit, prezinta un anumit nivel de securitate.

Prin continutul lor, standardele de securitate a muncii trebuie sa furnizeze:

datele tehnice necesare producatorilor profesionisti pentru a realiza produse care sa corespunda prevederilor din reglementarile in vigoare in domeniul securitatii;

metodele de masurare si de verificare, relevante si reproductibile, necesare atat pentru realizarea produselor, cat si pentru asigurarea si certificarea calitatii in productia de serie.

Dupa criteriul continutului, standardele de securitate a muncii se clasifica astfel:

standarde de terminologie trebuie sa aiba in vedere reglementarile nationale in domeniul securitatii muncii, dar si alinierea la prevederile din Uniunea Europeana;

standarde pentru forme, dimensiuni, continut, pentru mesajele de atentionare, avertizare, interdictie (semnale, marcaje, etichete) urmaresc alinierea legislatiei nationale la cerintele europene si internationale, precum si satisfacerea conditiilor de transport, manipulare, depozitare, punere in functiune;

standarde de cerinte (caracteristici, performante) ofera o baza clara pentru: proiectare/fabricatie, certificare, utilizare, transport/depozitare, scoatere din uz, dezmembrare (casare);

standarde de limite admisibile si metode de evaluare a nivelului de expunere ‑ s tau la baza realizarii si aprecierii conditiilor de munca din punctul de vedere al securitatii muncii.

Ca si in sistemul UE de standarde armonizate, si in Romania se uziteaza clasificarea in standarde de tip A (standarde de securitate fundamentale), de tip B (standarde de securitate de grup), de tip C (de produs) si conexe (nu trateaza direct aspecte de securitate si nu se refera la produse specificate, sunt de interes general si au incidenta si asupra securitatii si sanatatii in munca ‑ standarde de terminologie, simboluri si unitati, privind fiabilitatea, mentenabilitatea si disponibilitatea etc.).

In prezent, Romania este membra a ISO si CEI si membru observator al CEN. Avand in vedere si statutul de tara in curs de aderare la UE, la completarea sistemului national de standarde se tine seama atat de ierarhizarile ISO si CEI, cat si de tipurile de standarde CEN, respectiv:

standarde europene (simbol EN);

documente de armonizare (simbol HD);

proiecte de standarde europene (simbol ENV).

Standardele EN trebuie implementate la nivel national de catre toate statele afiliate la CEN, prin publicarea lor si retragerea standardelor nationale cu care intra in conflict.

Documentele de popularizare suporta aceeasi procedura, in timp ce proiectele trebuie doar facute publice, fara sa implice retragerea standardelor nationale.

Lista ne-exhaustiva a acestor standarde se afla in Anexa nr.

2.6. LEGISLATIE TERTIARA DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII

Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa elaboreze instructiuni proprii de aplicare a normelor de protectia muncii, in functie de particularitatile proceselor de munca (Legea nr.90/1996 art.5, al.6).

Instructiunile proprii de securitate a muncii sunt acte juridice emise de persoanele juridice sau fizice aflate sub incidenta Legii protectiei muncii si au ca scop stabilirea tuturor masurilor de protectia muncii necesare pentru prevenirea accidentelor de munca sau a imbolnavirilor profesionale care se pot produce la locul de munca. Aceste acte juridice sunt obligatorii numai pentru emitent.

Ele detaileaza prevederile cuprinse in normele generale de protectia muncii si in normele specifice de securitate si sanatate in munca.

INSTITUTIILE CU ATRIBUTII IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA DIN ROMANIA

Institutiile cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca se pot clasifica functie de gradul de competenta:

Institutii cu rol legislativ:

o       PARLAMENTUL ROMANIEI

o       GUVERNUL ROMANIEI

o       MINISTERE

Institutii cu rol legislativ, coordonare si control:

o       MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITATII SOCIALE SI FAMILIEI

o       MINISTERUL SANATATII

Institutii cu rol de coordonare si control

o       INSPECTIA MUNCII

o       CASA NATIONALA DE PENSII

o       INSPECTORATELE TERITORIALE DE MUNCA

o       CASELE JUDETENE DE PENSII

o       DIRECTIILE JUDETENE DE SANATATE PUBLICA

Institutii stiintifice de invatamant, cercetare, tratament si expertiza:

o       INSTITUTULUI NATIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTARE PENTRU PROTECTIA MUNCII

o       INSTITUTELE DE SANATATE PUBLICA

o       INSTITUTULUI NATIONAL DE CERCETARE STIINTIFICA IN DOMENIUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE

o       INSTITUTUL NATIONAL PENTRU INFORMARE SI DOCUMENTARE

o       INSTITUTUL NATIONAL DE SECURITATE MINIERA SI PROTECTIE ANTIEXPLOZIVA

o       SPITALUL "COLENTINA" - CLINICA DE BOLI PROFESIONALE

o       CLINICA DE MEDICINA MUNCII DIN IASI

o       CLINICA DE MEDICINA MUNCII DIN CLUJ-NAPOCA

o       UNIVERSITATEA DE MEDICINA "CAROL DAVILA" BUCURESTI - CATEDRA DE MEDICINA MUNCII

o       UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE "GR. T. POPA" IASI - CATEDRA DE MEDICINA MUNCII

Organizatii cu rol consultativ:

o       ORGANIZATII PATRONALE

o       ORGANIZATII SINDICALE

o       ORGANIZATII PROFESIONALE

o       O.N.G. - uri

1. ORGANISME ALE EU - OSHA IN ROMANIA

Romania avand calitatea de tara in curs de aderare are statutul de observator in cadrul Agentiei.

Agentia are la nivelul Romaniei un punct focal[4] deschis in cadrul Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii Bucuresti.

Reteaua de informare din Romania este sustinuta de Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei si este formata din:

Organisme Publice

Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei;

Inspectia Muncii;

Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii;

Institutul de Sanatate Publica;

Institutului National de Cercetare Stiintifica in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale;

Institutul National pentru Informare si Documentare;

Institutul National de Securitate Miniera si Protectie Antiexploziva;

Spitalul "Colentina" - Clinica de Boli Profesionale;

Clinica de Medicina Muncii din Cluj-Napoca;

Universitatea de Medicina "Carol Davila" Bucuresti - Catedra de Medicina Muncii;

Organizatii Patronale

Confederatia Nationala a Patronatelor din Romania;

Uniunea Nationala a Patronilor Intreprinderilor Mici si Mijlocii;

Organizatii Sindicale

C.N.S.L.R.- FRATIA;

Confederatia Sindicala "Cartel ALFA";

Blocul National Sindical;