Liberalismul

Liberalismul

Liberalismul = viziunea culturala, filosofica si politica prin care absolutismul si arbitrarul, in plan socio-politic, au fost invinse.

Sartori → liberalismul reuseste sa rupa cercul intrebarii, cine ii controleaza pe cei care ne controleaza. Liberalismul a reusit sa formuleze un raspuns functional la aceasta intrebare.

Liberalismul este mai mult decat o doctrina politica, e un set de principii, un nucleu ideologic.

R. Hooper considera ca printre principiile fondatoare ale liberalismului trebuie amintite:

teza necesitatii limitarii puterii politice

statul vazut ca un rau necesar

libertatea de gandire si de informare

valoarea dialogului

Dupa Lucien Jaumine, de la John Locke pana la John Rawls, liberalismul s-a definit prin cateva principii: individualism, libertate, intelegerea puterii ca mijloc si niciodata ca scop, neutralitatea spatiului public.

Pentru John Gray exista o anumita conceptie comuna tutror variantelor traditiei liberale, conceptie definita prin:

Individualism → promovat de liberalism, afirma ascendentul persoanei in fata revendicarilor oricarei colectivitati sociale. Pentru liberali importanta e persoana / individul.

Egalitarismul (moral) → atribuie tuturor acelasi statut moral. Toti se nasc egali, nu exista clase sociale.

Universalismul → afirma unitatea morala a omenirii, lasand in plan secund diferentele culturale si valorice si considerand principiile liberale universal aplicabile deoarece sunt produsul luminii ratiunii umane universale. Principiile sale sunt universal valabile.

Meliorismul liberal → afirma ca prin increderea in posibilitatea oamenilor de a imbunatati sau schimba orice institutie sau organizatie politica, totul poate fi imbunatatit.

Problematica definirii liberalismului e complicata din cauza ariei largi pe care aceasta o acopera. Nu vorbim de liberalism doar in plan politic, ci si in plan cultural.

Blackwell - locul proeminent detinut multa vreme de liberalism in viata politica occidentala a facut ca definirea lui sa para imposibila fara a-l identifica cu civilizatia occidentala in intregul ei.

Oxford - restrangand sensurile liberalismului la spatiul politic il putem defini ca fiind credinta conform careia obiectivul politicii este sa apere drepturile individului si sa maximizeze libertatea de alegere.

Altfel spus, dupa cum sintetizeaza Richard Rorty, principalul proiect al liberalismului este urmatorul: libertate maximala, umilinta minimala.

Liberalismul e preocupat de:

impunerea si protejarea unui set de drepturi universale pentru fiecare individ

delimitarea puterii politice si arbitrarietatii prin instituirea principiului domniei legii

impunerea egalitatii in fata legii si a statului constitutional

maximizarea spatiului privat, adica acea sfera de activitatea proprie fiecarei persoane, in care iti poti conduce viata conform propriilor viziuni despre ce e bine

In incercarea de a deefini succint liberalismul, Giovanni Sartori considera ca acesta este teoria si practica protectiei juridice a libertatilor individuale prin intermediul statului constitutional.

Pentru F. Hazek, nucleul central al doctrinei liberale este reprezentat de principiul domniei legii, pus in calea exercitarii arbitrare a puterii coercitive.

Spiritul politic liberal capata contur inconfundabil prin lucrarea lui John Locke scrisa in 1690, Al doilea tratat despre guvernare. Aici apar clar si amplu tratate ideile conform carora oricare organizare politica este legitima doar daca respecta domnia legii; constitutionalismul are ca scop apararea unor drepturi naturale si inviolabile.

Sfarsitul sec. XVII si intreg sec. XVIII se constituie intr-o adevarata varsta de aur a liberalismului. Pe langa Locke mai putem aminti alti autori consderati a fi liberali clasici: Montesquieu, Thomas Paine, Kant, Adam Smith. Inceputurile sec. XIX aduc cu sine si constituirea deplina a liberalismului ca doctrina politica, iar gandirea liberala e continuata de: B. Constant, J.S.Mill s.a.

Din perspectiva liberalismului clasic, asumarea principiului libertatii individuale conform caruia oamenii nu doar se nasc liberi si independenti de la natura ci si raman astfel in orice forma de organizare politica legitima, acest principiu implica si adoptarea teoriei inviolabilitatii proprietatii private si al instiutiilor proprii pietei libere.

Intre a fi proprietar si a fi liber xista o relatie sustantiala si nu una accidental contingenta (intamplatoare). A fi liber inseamna a dispune conform propriei vointe de trupul si de intelectul propriu. Acest lucru nu e posibil daca individul nu este unicul stapan al trupului si al mintii sale si implicit asupra a tot ce decurge din activitatile acestora prin munca, libertate, proprietate. Locke considera ca dreptul la proprietate asupra propriei persoane nu ar putea fi exercitat efectiv daca ar lipsi conditiile create de sistemul proprietatii private.

In orice comunitate oamenii vor avea interese si obiective diferite, multe dintre ele conflictuale. Acest fapt conduce catre aparitia competitiei si rivalitatii.

Din perspectiva liberala, doar descentralizarea procesului decizional si aducerea lui la nivelul individului ingaduie tuturor sa-si exercite si sa aleaga propriile valori.

In lumea ideilor liberale, teoria clasica a pietei libere este expusa prima oara de Adam Smith in 1776 in Avutia natiunilor. Autorul sustine ideea ca dezvoltarea societatii omenesti duce printr-o serie de etape si culmineaza cu sistemul intreprinderii liberale, ca schimburile economice merg impreuna cu cele politice si ca institutiile sociale sunt rezultatele actiunilor indivizilor. La Adam Smith agentul uman individual este punctul de plecare si de oprire al explicatiei sociale.

Printre fundamentele doctrinei liberale poate fi gasita pe un loc foarte onorabil teoretizarea facuta de Smith a "pietei libere ca mana invizibila". Individul are nevoie aproape intotdeauna de ajutorul semenolir insa traieste, atat el cat si restul comunitatii, intr-o lume profund individualista in care fiecare doreste sa-si maximizeze avantajele personale. Solutia e aproape intotdeauna principiul reciprocitatii in care individul, pentru a obtine ajutorul cuiva, trebuie sa ofere ceva in schimb. Interesele egoiste si individualismul, considera Sartori, au ca efect dezvoltarea unei intregi civilizatii a schimbului.

O civilizatie in care exista o anumita convergenta intre interesul personal al investitorului si interesul general, potrivire care face ca proprietatea si capitalul privat sa nu actioneze doar in sfera limitata individuala, ci sa iradieze si in jurul sau pentru binele intregii comunitati. "Ne adresam nu omeniei ci egoismului oamenilor si niciodata nu le vorbim de nevoile noastre ci de dezavantajele lor proprii" → pentru ca oamenii isi privesc interesele lor.

In viziunea lui Smith, si ulterior a liberalismului clasic, pentru ca o societate si fie cat mai prospera, individualismul nu trebuie condamnat ci trebuie lasat sa se dezvolte natural, de la sine, si sprijinit. Orice individ, remarca Smith, cauta sa gaseasca investitia cea mai avantajoasa pentru capitalul sau. El are in vedere avantajul sau si nu pe acela al socitatii, insa avantajul sau il face sa prefere investitia cea mai avatajoasa si pentru societate. Chiar daca individul nu doreste in mod constient promovarea interesului public ci al celui personal, acest lucru se intampla de la sine, in mod spontan, datorita unei interventii, unui soi de "mana invizibila".

Aceasta idee a "mainii invizibile" ascunde o idee clara a liberalismului clasic, si anume aceea ca libera actiune a intereselor private este cheia rezolvarii problemelor economice si sociale a unei comunitati.

Dezvoltarea economica si sociala, pentru a fi durabila si benefica pentru cat mai multi din perspectiva liberala, trebuie facuta in temeiul libertatii initiativei private si a pietei, iar ingerinta statului trebuie limitata cat mai mult.

Individualismul, teoria proprietatii si a pietei libere vor influenta decisiv imaginea liberalismului despre rolul statului.

Dupa cum arata Adrian Paul Iliescu, in conceptia liberala. Statul nu trebuie sa aiba decat preocupari generale, niciodata particularizate; pentru un individ sau un grup statul trebuie doar sa garanteze cadrul general al vietii sociale sau economice in care fiecare sa poata alege liber ce solutii doreste.

Statul liberal are rol de arbitru si nu de jucator. Trebuie sa asigure respectarea reguluilor generale si sa nu intervina in viata comunitatii. Astfel, viziunea liberala despre stat este cea a statului minimal.