MARKETINGUL ELECTORAL - STIINTA HIBRID SAU DISCIPLINA DE GRANITA?

MARKETINGUL ELECTORAL - STIINTA HIBRID SAU DISCIPLINA DE GRANITA?

Multiplicarea domeniilor de cercetare si a disciplinelor stiintifice reprezintA o trAsAturA a secolului XX. Sunt, deja, multe discipline pentru care nu se acordA premiul Nobel. Aparitia si existenta lor nu a putut fi anticipatA la vremea cand Nobel proiecta, prin testament, acordarea premiilor care-i poartA numele

Nu numai cA disciplinele s-au diversificat, dar sunt intr-o continuA transformare, specializare, fragmentare si hibridare, procese determinate atat de dezvoltarea aparatului teoretic si metodologic al acestor stiinte, cat si de abilitatea de a percepe complexitatea campului natural si social de cercetare: "specializarea stiintificA antreneazA fragmentarea disciplinelor in subdiscipline; aceastA specializare, atingand limitele sale naturale, determinA cercetAtorul care inoveazA sA recombine fragmentele in domenii hibride." (Dogan, Pahre, 1993:9). Hibridarea se realizeazA in special prin "difuzia conceptelor, imprumutul de metode, impactul noilor tehnologii, influenta teoriilor (.)" (idem, pg. 10).

CercetAtorii sunt de acord cA translarea si difuzia granitelor dintre discipline este beneficA inovatiei, apreciind cA inovatia are mai multe posibilitAti de a apArea la frontierele disciplinei decat in centrul acesteia, adicA acolo unde o problemA este studiatA de cercetAtori din domenii diferite (conexe sau nu): "ExistA douA etape in acest proces. Mai intai, un subiect sau o problemA sunt studiate in paralel de douA discipline; pe mAsurA ce se realizeazA progrese, cele douA incep sA comunice. Adesea, este institutionalizat astfel un nou domeniu hibrid. Prin emancipare, el este recunoscut ca independent." (idem, pg. 58).

Marketingul politic (si electoral) este, din acest punct de vedere, un domeniu care presupune conlucrarea mai multor discipline. Ca o consecintA logicA, el poate cu greu fi revendicat de un singur domeniu, putand apartine, cu drepturi egale, unor domenii ca: stiinte politice, management, sociologie, stiintele comunicArii, psihologie socialA etc.

Initial apArut ca disciplinA in sfera economicA, marketingul a cunoscut, in perioada postbelicA, pe langA dezvoltarea sa intensivA - perfectionarea teoriei, metodologiei si a capacitAtii organizatorice - si o puternicA dezvoltare extensivA, sfera sa de aplicare extinzandu-se in tot mai multe tAri si companii, dar si in domenii de activitate care depAsesc sfera pur economicA. Un astfel de domeniu, in care marketingul a pAtruns si s-a dezvoltat rapid pe plan mondial, il constituie sfera politicii si, in special, activitAtile pre-electorale.

Avand drept punct de plecare teoria universalitAtii schimburilor, Ph. Kotler (Kotler, 1982) lanseazA ideea generalizArii marketingului in toate domeniile de activitate, cuprinzand astfel atat organizatiile economice cat si cele neeconomice. Ideea centralA este imperativul satisfacerii nevoilor, dorintelor, asteptArilor si aspiratiilor unui public de care depinde insAsi existenta acelor organizatii. Astfel, marketingul nu mai reprezinta ansamblul mijloacelor de care dispune o organizatie pentru a-si vinde produsele clientilor sAi de o manierA rentabilA, ci ansamblul metodelor si mijloacelor de care dispune o organizatie pentru a promova in randul categoriilor de public de care se intereseazA, comportamente favorabile realizArii propriilor sale obiective.

Specificul marketingului electoral - delimitAri conceptuale, obiective, functii, capcane

1.1.1. DelimitAri conceptuale

Ca definitie de lucru, putem spune despre marketingul politic cA reprezintA translarea in domeniul politic a strategiilor si metodelor folosite de marketingul economic pentru promovarea pe piatA a unui produs/serviciu, de aceastA datA in vederea impunerii pe piata politicA a unui candidat/partid.

Marketingul politic include marketingul electoral. Din pAcate, preocupArile partidelor si ale liderilor politici se indreaptA aproape exclusiv spre utilizarea strategiilor de marketing electoral, adicA spre aplicarea metodelor de marketing inspre optimizarea persuasiunii politice in perioadele de campanie electoralA. Marketingul politic presupune insA promovarea permanentA a "produsului" politic, construirea unei imagini pozitive continue, fArA sincope, care sA fie doar accentuatA, intensificatA in perioada de campanie. O imagine coerentA, durabilA, relativ stabilA si cu impact pe termen lung este creionatA, conturatA "in timp de pace", in perioadele extra-electorale si finalizatA, substantializatA in timpul campaniei.

Distinctia intre marketingul politic in general si marketingul electoral (si, translatand, intre comunicarea politicA si cea electoralA) se face in urmAtorii termeni:

Marketingul electoral are o aplicare punctualA, pe termen scurt si de mare intensitate

Marketingul politic si cel electoral urmAresc obiective similare, dar le ating prin modalitAti proprii, complementare. Marketingul politic constA in a analiza si judeca in permanentA conduitele celorlalte partide si ale electoratului, pentru a se pozitiona o anumitA doctrinA cat mai avantajos pe piata politicA. De multe ori insA, partidele politice nu considerA rentabilA investirea de fonduri in perioadele extra-electorale, pentru crearea de campanii de imagine, de promovare, de adeziune, de subscriere. Marketingul electoral are obiective pe termen scurt, mai clar precizate si mai concrete, dar care derivA din obiectivele strategice ale marketingului politic. Apropierea momentului alegerilor determinA concentrarea unor resurse umane si financiare considerabile, fAcand sA parA aceste eforturi motivate de iminenta castigArii sau pierderii puterii ("acum ori niciodatA"). Finalmente insA, scopul oricArui partid/candidat este obtinerea succesului in alegeri si castigarea puterii. Distinctia se face in termenii dozArii eforturilor si a utilizArii unor tehnici generale sau specifice de promovare a produsului politic - doctrinA si candidat.

Marketingul politic gestioneazA pozitionarea doctrinei pe piatA, in timp ce marketingul electoral se concentreazA mai mult pe candidatul propus, acesta fiind un produs specific conjuncturii electorale, care ar trebui sA respecte doctrina partidului. Cu alte cuvinte, produsul, in conceptia marketingului politic, este doctrina politicA, iar in viziunea marketingului electoral, doctrina capAtA fortA si este personalizatA prin candidatul propus. Strategia de marketing politic se creioneazA pe baza doctrinei politice a partidului, in timp ce o tacticA aplicatA pe termen scurt (durata unei campanii electorale), tinand cont de strategia clAditA pe baza doctrinei, se va concentra pe candidatul propus. In Romania, continuA sA aibA loc reajustAri ale partidelor si candidatilor, dand uneori nastere la asocieri nepotrivite (ex. la alegerile locale din 1996 din Bucuresti, omul de afaceri Mihail Erbasu candida la functia de primar din partea Partidului Socialist al Muncii).

Marketingul electoral are un caracter ciclic. DupA incheierea unor alegeri, existA o perioadA determinatA de timp in care nu se desfAsoarA activitAti specifice de marketing electoral, dar se desfAsoarA activitAti specifice de marketing politic.

Utilizarea mijloacelor specifice marketingului electoral pentru atingerea obiectivelor este reglementatA prin lege (legea partidelor politice, Constitutia, legile electorale Cu toate acestea, marketingul politic foloseste foarte putine dintre mijloacele marketingului electoral, astfel:

Din tabelul de mai sus rezultA cA marketingul electoral dispune de mai multe mijloace de a-si atinge obiectivele propuse, ceea ce ne-ar putea indemna sA credem cA marketingul politic este inclus in marketingul electoral si nu invers. Ceea ce face insA ca marketingul politic sA fie genul, iar marketingul electoral specia este durata limitatA de actiune a marketingul electoral si, panA la urmA, limitarea acestuia prin reglementAri ale legii electorale: marketingul electoral se desfAsoarA numai in perioada premergAtoare campaniei electorale. Dar ce este campania electoralA?

Campania electoralA este "o practicA politicA puternic reglementatA de o intreagA serie de coduri socio-politice, care o legitimeazA pentru cA:

a). este o metodA de selectie democraticA a liderilor;

b). este o procedurA legalA de organizare a tuturor conditiilor care permit selectia - conditia spatiului concurential in regim de egalitate (.)" (Camelia Beciu, 1998:19)

Campania electoralA are loc aici si acum, intr-un timp determinat (1), este un spatiu concurential (2) organizat formal (3), in care actori specifici (4) vehiculeazA informatii specifice (5) in vederea atingerii unor obiective specifice, pe termen scurt (6), care derivA din obiectivele generale ale partidului.

Luand in considerare precizArile si delimitArile conceptuale din acest subcapitol, putem da urmAtoarea definitie:

Marketingul electoral reprezintA o activitate sistematicA si fundamentatA stiintific, care presupune cunoasterea nevoilor, dorintelor, asteptArilor si aspiratiilor unui grup-tintA de votanti, pentru a le adresa mesaje in vederea obtinerii, cu prilejul unei consultAri electorale, unui rAspuns favorabil, cuantificat prin vot.

PrecizAri:

Alegerea grupului-tintA presupune segmentarea totalitAtii votantilor cu ajutorul unor criterii de segmentare pertinente[4]; acestora li se adaugA alte importante categorii de public: militantii propriului partid, liderii de opinie, reprezentantii mass-media etc.

Prin "mesaje" se inteleg (dincolo de sensul propriu al cuvantului, cel mai adesea concretizat intr-un program politic) toate aspectele legate de "conceptul de produs": aspectul fizic si caracteristicile morale si psihologice ale candidatului, trecutul acestuia, pozitionarea doritA in raport cu ceilalti candidati etc.

1.1.2. Obiective

Cine este electoratul? Care este piata electoralA al candidatului/partidului si cati/cine sunt cei care nu vor vota cu acesta in nici un caz? Care sunt nevoile, dorintele, asteptArile si aspiratiile electoratului meu? Dar ale celor nehotArati? Care sunt elementele in functie de care se defineste optiunea electoratului? Care sunt componentele procesului decizional al alegAtorului? Ce strategie trebuie sA adopte un partid sau un candidat pentru a rAspunde nevoilor reale ale alegAtorilor? Care sunt modalitAtile concrete de atragere a simpatiei si voturilor electoratului? Cum se organizeazA o campanie electoralA eficientA?

IatA numai cateva dintre intrebArile-obiectiv cArora marketingul electoral le poate oferi un rAspuns adecvat.

Pentru atingerea acestor obiective, marketingul electoral se bazeazA pe douA mari directii de actiune: studierea electoratului si comunicarea politicA electoralA.

Prima directie de actiune - studierea electoratului - este similarA cu 'studierea pietii' din marketingul economic. Scopul il reprezintA cunoasterea nevoilor, dorintelor, asteptArilor si aspiratiilor electoratului si prevederea atitudinilor si comportamentului acestuia in conditiile receptArii ofertelor politice concurente.

Un partid sau un candidat care doresc sA concureze cu succes la o competitie electoralA trebuie sA incerce sA identifice principalele segmente de alegatori (segmentul majoritar, segmentul-tintA, segmentul relevant) determinate nu numai pe baza unor criterii socio-demografice (criterii clasice), ci si criterii comportamentale si psihografice. Apoi, el trebuie sA stabileascA principalele elemente care influenteazA optiunea fiecArui segment de alegAtori, dupa care sA isi punA de acord componentele interne (program politic, limbaj, tinutA etc.) cu preferintele alegAtorilor din segmentul electoral relevant.

Rolul fundamental in cunoasterea electoratului il au cercetArile de sociologie politicA - cantitative si calitative -, comandate unor institute de cercetare al cAror profesionalism, experientA si non-partizanat politic sunt verificate. Este bine ca din partea partidului/echipei de campanie sA participe la negocierea cercetArii (alegerea intrebArilor, discutarea procedeului de esantionare etc.) un specialist in sondaje electorale si cercetAri calitative, impreunA cu un specialist in marketing.

Cea de-a doua directie - comunicarea electoralA - presupune utilizarea datelor oferite de cercetare pentru a:

p       intelege nevoile, dorintele, asteptArile si aspiratiile electoratului;

p       identifica brese (nise) incA neexploatate pe piata electoralA;

p       construi si comunica eficient mesajul politic al candidatului;

p       construi si comunica eficient imaginea candidatului/partidului;

p       utiliza cu maximA eficientA canalele mass media si a intelege semnalele transmise de acestea candidatului/partidului.

Se observA cA actorii principali ce joacA pe piata electoralA sunt in numAr de trei, si anume: mass media, candidatul/partidul politic si electoratul. De aici rezultA cA vectorul de comunicare politicA are cel putin trei dimensiuni principale, aceastA comunicare fiind multidirectionalA,: "Comunicarea politicA este singura modalitate prin care electoratul participA la decizia politicA, prin faptul cA, luand act de aceasta [prin mass media - n.m.s, el o poate evalua si sanctiona cu prilejul votului." (Camelia Beciu, 1998:19).

1.1.3. Functii

Functia generalA a marketingului electoral este elaborarea, implementarea, monitorizarea si adaptarea planului strategic de marketing electoral.

Functiile marketingului politic si electoral, care-i conferA specificitate si autonomie in raport cu alte discipline, sunt urmAtoarele:

Functia de analizA a pietei politice/electorale prin sondaje politice, studii de piatA, cercetAri de marketing etc.

Functia de sintezA a principalelor concluzii rezultate in urma analizei. Functia de analizA presupune o gandire strategicA, in mAsurA sA aprecieze corect pozitia pe piatA a produsului/serviciului/firmei si sA anticipeze directiile ulterioare de dezvoltare;

Functia de inovare implicA utilizarea rezultatelor analizei si sintezei pentru a identifica fie noi nise pe piatA, fie nevoi ale consumatorilor, nesatisfAcute de produsele/serviciile existente pe piatA. Inovarea inseamnA lansarea pe piatA a unui produs/serviciu, folosind in mod creativ concluziile studiilor de piatA;

Functia de comunicare, utilizand drept principal instrument mixul de marketing, care in acest sens poate fi privit ca un mix de comunicare.

Aceste functii evidentiazA intregul demers de marketing electoral: candidatul incepe prin a studia componentele mediului electoral intern (propria organizatie) si extern (electoratul si concurenta politicA), realizeazA un compromis intre propria-i oferta politicA, cerintele electoratului si oferta concurentei, apoi concepe, implementeazA si monitorizeazA programul campaniei electorale, in vederea indeplinirii obiectivelor pe care si le-a propus. In final, evalueazA intreaga strategie in lumina rezultatelor alegerilor.

1.1.4. Capcane

Strategiile electorale promovate de marketingul electoral ca specie a marketingului politic se pot confrunta cu cel putin trei pericole: subestimarea electoratului, artificializarea produsului politic oferit si iluzia unui domeniu accesibil, dupA cum urmeazA:

Subestimarea electoratului. Lucrul in culisele puterii politice conferA iluzia puterii. Specialistul in elaborarea si conducerea campaniilor electorale, prin informatiile si instrumentele specializate pe care le detine, tinde sA subaprecieze electoratul, considerandu-l neinformat (1), fArA acces la sursele puterii (2) si depinzand economic si politic de putere (3). AceastA imagine deformatA a electoratului determinA fie elaborarea unor mesaje prea simpliste, fie utilizarea unor tehnici considerate sofisticate, de fapt suficient de "transparente" pentru ca cel putin o parte a electoratului sA le sesizeze si sA se simtA subapreciat si manipulat.

Artificializarea produsului politic. In campaniile electorale, oamenii politici si partidele sunt perceptii, impresii, imagini ale unor valori, atitudini, modele comportamentale morale sau politice. Imaginea lor este construitA pentru a rAspunde unor nevoi, dorinte, asteptAri, aspiratii ale electoratului. Aici apare cea mai semnificativA diferentA intre marketingul economic si marketingul electoral, care conferA specificitate acestuia din urmA: marketingul electoral instrumenteazA, cosmetizeazA si finalmente construieste imaginea unor oameni, cu valori, asteptAri, trAsAturi si mai ales temeri proprii. Nu poti pretinde unui candidat care ia parte la o dezbatere televizatA sA citeascA, precum un robot, intrebArile mestesugite ale echipei de campanie, indiferent de parcursul discutiei, de atacurile contracandidatului si de propriile emotii. Omul politic nu este un sApun. Spre deosebire de acesta, omul politic are, incA inainte de a intra pe mana "cosmeticienilor imaginii", o proprie imagine, cu care s-a obisnuit si care adesea ii este mult mai dragA decat imaginea confectionatA ad-hoc.

Iluzia unui domeniu accesibil. In parte si din cauzele amintite mai sus, oamenii politici refuzA ajutorul specialistilor in marketing electoral si imagine publicA. De cele mai multe ori insA, acest refuz vine si dintr-o anume autosuficientA a omului politic. Acesta considerA cA, deoarece a ajuns om politic prin forte proprii, poate sA-si pAstreze functia sau sA avanseze in ierarhia politicA fArA ajutorul specialistilor in imagine. Unii dintre ei isi fomuleazA obiectia astfel: "Dar ce, eu nu stiu sA vorbesc?". Foarte multi dintre ei stiu sA vorbeascA, si cu sigurantA vorbesc bine din punct de vedere logic, substantial, gramatical. Dar nu stiu sA comunice. In marea majoritate a cazurilor, oamenii politici consiliati de specialisti in imagine comunicA nu prin continutul comunicArii, ci prin forma si semnificatia acesteia, iar forma si semnificatia comunicArii sunt studiate, deopotrivA, de (socio)lingvisticA, semioticA, psihologie socialA, relatii publice etc. Marketingul politic/electoral nu este un domeniu accesibil oricui. Ca disciplinA de granitA, practicarea lui presupune o formatie polivalentA, avand in vedere domeniile amintite mai sus.

1.2. Primele succese ale marketingului electoral

Unii autori afirmA cA tehnicile marketingului electoral au fost utilizate pentru prima datA in Statele Unite, in 1952 (Allen, Partis, 1993). Pentru prima datA in istorie, un candidat la alegerile prezidentiale generalul Dwight Eisenhower, a apelat la o agentie de publicitate pentru a realiza o campanie de spoturi televizate. Reactia adversarilor sAi politici a fost vehementA, acestia reprosandu-i cA 'se vinde ca o savonierA'. Este cert cA dezbaterile incepute atunci privind etica folosirii tehnicilor de marketing in politicA nu au incetat nici panA astAzi, dar este la fel de cert cA Eisenhower a obtinut aproximativ 34 milioane de voturi, in timp ce contracandidatul sAu democrat, Stevenson, a obtinut cu 6,5 milioane de voturi mai putin.

Alti autori, desi nu contestA intaietatea americanA in domeniu, considerA cA "prima campanie democratA modernA, cu un plan de obiective, cu o nouA relatie cu presa" a fost dusA de Franklin Delano Roosevelt, in 1936. (Thoveron, 1996:11).

In Europa, primele lucrAri despre propagandA apar in anii '50 . Tot atunci incepe sA se facA distinctia intre propagandA (ca promovare a ideilor, a oamenilor si partidelor politice, actionand la nivelul modificArii culturale)    si publicitate (ca promovare a produselor comerciale, actionand la nivelul optiunii) . In 1958, intrA in scenA "primul guru al marketingului politic": Michel Bongrand infiinteazA societatea "Services et Mthodes". Bongrand a avut prima tentativA de a-si oferi serviciile generalului De Gaulle, insA acesta a refuzat. Bongrand se orienteazA spre lumea show-business-ului, lucrand pentru Beatles, apoi pentru promovarea seriei James Bond in Franta. In 1965, Bongrand isi oferA din nou serviciile lui De Gaulle, care il refuzA din nou. Bongrand renuntA la simpatiile sale gaulliste si promoveazA imaginea electoralA a lui Jean Lecanuet, candidat de centru, cvasinecunoscut . Lecanuet castigA un capital politic considerabil. (Thoveron, 1996:18-20).

De atunci, candidatii si partidele politice nu isi concep campania electoralA fArA ajutorul unei echipe de specialisti si fArA un plan strategic de marketing electoral. Evident, se poartA incA discutii aprinse privind aspectele etice si de deonotologie profesionalA a constructorilor de imagine politicA sau fidelitatea unora dintre acestia fatA de partidele/candidatii pentru care lucreazA: statutul de "independent" (free lancer) este in mAsurA sA faciliteze detasarea obiectivA a profesionistului de clientii pentru care lucreazA? Sau, dimpotrivA, lucrul unui specialist pentru mai multi clienti determinA "transferul de metode" si de tehnici de imagine panA la confundarea imaginii "mArcilor politice" de pe piata electoralA? Lucrarea de fatA va incerca sA contureze aria de rAspuns la aceste intrebAri, in mAsura in care va reiesi din cele douA aplicatii practice prezentate cA, alAturi de specialistul in marketing electoral, un cuvant hotArator in conturarea personalitatea campaniei il au alegAtorii, cu nevoile, dorintele, asteptArile si aspiratiile lor, ca si doctrina partidului si trAsAturile politice, morale si personale ale candidatului.

1.3. Marketingul politic in Romania

In Romania, marketingul politic se aflA abia la inceputurile sale. El este incA privit - spre deosebire de marketingul comercial, si acesta relativ recent aplicat in Romania - cu destul de multA reticentA, atat de cAtre oamenii politici, cat si de cAtre un electorat cAruia ii este teamA de manipulAri si este pe cale de a fi suprasaturat de publicitatea comercialA, pe de o parte, si de demagogia politicA, pe de altA parte.

Ceea ce insA era o obisnuintA pe piata occidentalA, a inceput sA-si facA aparitia si pe piata din Romania: profesionalizarea specialistilor in imagine si relatii publice, migrarea multora dintre acestia dinspre presA inspre sfera politicA de nivel doi: consilieri de imagine, purtAtori de cuvant, membri in echipa de campanie sau chiar implicati in conducerea campaniei electorale.

Ceea ce lipseste insA campaniilor electorale de la noi este viziunea strategicA. In cele mai multe dintre cazuri, existA obiective destul de clar conturate, estimarea eforturilor financiare si umane si un plan de campanie sAptAmanal. Lipsesc aproape complet obiectivele specifice, analiza profesionistA a mediului intern si extern al organizatiei politice, proiectarea si validarea unui mix de marketing care sA functioneze ca instrument managerial de proiectare, conducere, control si audit (certificare) al campaniei. Foarte putine dintre organizatiile politice evalueazA pas cu pas modul de desfAsurare a campaniei, modificand "din mers" un mix de marketing aproape inexistent.

O tendintA nouA in istoria (foarte recentA, de altfel) campaniilor electorale din Romania este importul de specialisti occidentali pentru elaborarea si conducerea campaniei. Echipele de specialisti din alte tAri au insA dezavantajul de a nu cunoaste realitatea socialA si politicA a tArii, starea de spirit si mentalitatea electoratului cAtre care isi lanseazA mesajele. Drept dovadA poate fi amintitA "teoria fricii" care, utilizatA pe piata politicA din Romania in alegerile din 1992 si 1996, nu a avut succesul scontat. Dincolo de toate acestea insA, este imbucurAtoare intelegerea importantei crescande pe care o are marketingul electoral in asigurarea victoriei unui partid/candidat in campaniile electorale. AceastA carte isi propune sA ofere tuturor celor interesati: partide, oameni politici, specialisti in marketing electoral si domenii conexe, alegAtori, specialisti in comunicare, imagine si relatii publice, studenti si cadre didactice, atat o parte a cunostintelor teoretice necesare proiectArii si conducerii unei campanii electorale, cat si douA exemple consistente si elaborate privind aplicativitatea practicA a principiilor marketingului electoral. Capitolele 2 si 3 vor incerca sA radiografieze electoratul si ofertantii politici din Romania, iar cel de-al patrulea si al cincilea vor explicita, la nivel teoretic, etapele unei strategii electorale eficiente si elementele ce trebuie luate in calcul la proiectarea unei campanii electorale. Capitolele 6 si 7 vor prezenta, pentru prima datA in Romania, douA aplicatii de marketing electoral. Prima dintre ele prezintA o strategie pentru ocuparea fotoliului de primar in alegerile locale din iunie 1996 din comuna Balotesti, judetul Ilfov (candidatul era incumbent ), ca si rezultatele alegerilor conduse dupA aceastA strategie. Cea de-a doua demonstreazA eficienta marketingului electoral in proiectarea si conducerea unei campanii electorale la nivelul judetului Constanta, in alegerile parlamentare din 1996. Strategia a fost proiectatA pentru USD (PD+PSDR), dar poate fi genralizatA si adaptatA de orice alt partid. Alegerea USD a fost intamplAtoare, avand la bazA numai posibilitatea de a accede la informatii privind analiza internA a partidelor componente, cat si mediul economic si social pentru care a fost ganditA strategia (respectiv judetul Constanta). Autorul nu a avut nici in 1996, nici in momentul scrierii acestor randuri vreo afinitate particularA pentru vreun partid politic.

In final, lucrarea prezintA rAspunsuri la intrebAri practice privind etapele unei strategii de marketing electoral.

Cu aceastA ocazie, aduc multumirile mele sincere colaboratorilor de la Scoala NationalA de Studii Politice si Administrative, Facultatea de Management, si anume studentilor mei postuniversitari de exceptie Sorin-George Nistor, in momentul de fatA bursier in Statele Unite ale Americii, si Micu Daniel, actualmente director de marketing la o renumitA agentie de publicitate.

Nu in ultimul rand doresc sA mentionez ajutorul deosebit de util acordat de Alina-Monica Socolov, sociolog si absolventA a celei mai prestigioase FacultAti de Comunicare si Relatii Publice din Romania, facultatea "David Ogilvy", in momentul de fatA consilier in cadrul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.