MECANISME SPECIALE STABILITE IN APLICAREA INSTRUMENTELOR NATIUNILOR UNITE

MECANISME SPECIALE STABILITE IN APLICAREA INSTRUMENTELOR NATIUNILOR UNITE

Pana la ora actuala, sapte conventii si pacte au pus la punct, prin dispozitiile lor, mecanisme speciale de supraveghere a aplicarii prevederilor pe care le includ cu privire la promovarea si protejarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Acestea sunt: Pactul International privitor la Drepturile Civile si Politice, Pactul International privitor la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala, Conventia internationala asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid, Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei, Conventia impotriva torturii sau altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, Conventia internationala impotriva apartheidului in sport.

Aceste instrumente internationale au creat urmatoarele organe specializate:

1. Comitetul drepturilor omului

Comitetul drepturilor omului, creat in baza dispozitiilor art. 28-45, partea a IV-a din Pactul International privitor la Drepturile Civile si Politice[1], supravegheaza aplicarea prevederilor inscrise in acest important instrument, precum si in Protocolul facultativ referitor la acest Pact, adoptate amandoua de Adunarea Generala prin Rezolutia 2200 A(XXI) din 16 decembrie 1996 si intrate in vigoare la 23 martie 1976. Mandatul Comitetului este definit in Pact ca fiind:

studierea rapoartelor prezentate regulat de statele parti asupra masurilor adoptate in aplicarea dispozitiilor Pactului;

intocmirea de rapoarte de ordin general si sugestii adresate statelor parti;

examinarea,    in anumite circumstante, a comunicarilor prin care un stat parte pretinde ca un alt stat parte nu se achita de obligatiile care ii revin din prevederile Pactului;

examinarea comunicarilor (plangerilor) de la particulari care se pretind a fi victime ale violarii unuia sau mai multor drepturi emmtate in Pact;

comunicarea constatarilor catre statele parti interesate, precum si catre particularii in cauza.

Comitetul nu este un organ judiciar, are insa o perceptie teoretica profund juridica[2].

Examinarea comunicarilor de la particulari este inconjurata de precautii. Astfel, ele nu pot fi anonime, trebuie sa fi epuizat caile de recurs interne, sa nu fie examinate paralel de alte instante internationale de ancheta; statul incriminat este chemat sa dea explicatii, sedintele se desfasoara cu usile inchise, constatarile nu sunt publicate.

In situatia existentei unor diferende intre state, Comitetul drepturilor omului poate desemna o comisie de conciliere ad-hoc in scopul gasirii de solutii amiabile si astfel Comitetul poate fi in masura sa stabileasca un dialog constructiv cu toate statele in privinta aplicarii dispozitiilor din Pact. Comitetul poate formula observatii si comentarii referitoare la aplicarea insuficienta a prevederilor din Pact. Daca se considera oportun, Comitetul poate sa publice observatiile sale.

Dreptul de petitie al persoanelor individuale prevazute in Protocolul facultativ constituie fara nici o indoiala mecanismul de protectie cel mai avansat. in Protocol este detaliata procedura de urmat. in afara procedurilor clasice de admisibilitate, comune procedurilor internationale, respectiv criteriilor ratione tnateriae si ratione temporis, se tine seama de conditiile speciale mai sus enuntate. Comitetul a stabilit pe parcursul anilor o bogata jurisprudenta in materie.

Comitetul este compus din 18 membri alesi prin vot secret de catre statele parti pe un termen de patru ani.

2. Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale

Comitetul drepturilor economice, sociale si culturale supravegheaza aplicarea Pactului International referitor la Drepturile Economice, Sociale si Culturale[3] adoptat impreuna cu celalalt Pact prin aceeasi Rezolutie 2200 A(XXI) din 16 decembrie 1966 si intrat in vigoare la 3 ianuarie 1976. Comitetul a fost creat prin Rezolutia 1985/17 din 28 mai 1985 a Consiliului, inlocuind Grupul de lucru creat la 3 mai 1978 (Decizia ECOSOC 1978/10 pentru urmarirea indeplinirii prevederilor din Pact).

Mandatul Comitetului[4] este:

sa sprijine Consiliul Economic si Social in activitatea acestuia;

sa examineze rapoartele pe care i le supun statele parti asupra masurilor pe care acestea le-au adoptat si asupra progreselor inregistrate pe calea asigurarii respectarii drepturilor recunoscute in Pact;

sa intocmeasca recomandari, sa faca observatii si sugestii de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor primite de la statele parti si de la institutiile specializate interesate.

Statele pot, prin intermediul unor declaratii unilaterale de acceptare, sa recunoasca Comitetului o oarecare competenta in reglementarea amiabila a unor diferende referitoare la aplicarea Pactului.

Comitetul se compune din 18 experti numiti de statele parti la Pact, alesi pe un termen de patru ani de Consiliu. Membrii sai isi exercita mandatul cu titlu individual, deci independent de statele ai caror cetateni sunt; ei sunt alesi de catre ECOSOC prin vot secret.

3. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale

Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale supravegheaza aplicarea Conventiei adoptate de Adunarea Generala prin Rezolutia 2106 A(XX) din 21 decembrie 1965, intrata in vigoare la 4 ianuarie 1969[5].

Comitetul este investit cu un rol de bune oficii si de conciliere in conditiile in care un stat apreciaza ca un altul nu aplica in mod corespunzator Conventia. De asemenea, statele parti pot accepta competenta Comitetului pentru studierea comunicarilor primite de la particulari sau de la grupuri de persoane.

Mandatul Comitetului este definit de Conventie:

studierea masurilor de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau altele adoptate de statele parti pentru aplicarea Conventiei;

examinarea rapoartelor periodice prezentate Secretarului General de catre aceste state in legatura cu

masurile luate in materie, precum si a petitiilor si rapoartelor privitoare la teritoriile neautonome;

elaborarea de recomandari si sugestii de ordin general adresate statelor parti la Conventie, precum si Adunarii Generale.

Ca si in situatia celorlalte comitete, Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale este autorizat sa creeze grupuri de lucru permanente si comisii de conciliere ad-hoc pentru examinarea diferendelor dintre state referitoare la obligatiile care decurg din Conventie, precum si pentru examinarea comunicarilor primite de la particulari.

Comitetul se compune din 18 membri alesi prin scrutin secret de statele parti pentru o perioada de patru ani; sunt "experti cunoscuti pentru inalta lor moralitate si impartialitate'. La alegerea lor, se tine seama si de o repartitie geografica echitabila, de o reprezentare a diferitelor forme de civilizatie, precum si a principalelor sisteme juridice.

Grupul celor trei

Grupul celor trei a fost creat in aplicarea Conventiei internationale asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 3068 (XXVIII) din 30 noiembrie 1973 si intrata in vigoare la 18 iulie 1976[6]. Acest Grup este constituit in fiecare an de catre presedintele Comisiei drepturilor omului si se compune din trei membri ai Comisiei care sunt reprezentanti ai statelor parti la Conventie.

Scopul Grupului este de a examina rapoartele periodice primite de la statele parti asupra masurilor legislative, judiciare, administrative sau de alta natura luate in aplicarea dispozitiilor Conventiei. Grupul intocmeste si supune un raport Comisiei drepturilor omului asupra lucrarilor sale si face recomandari in scopul aplicarii Conventiei.

Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei

Comitetul pentru eliminarea discriminarii fata de femei supravegheaza aplicarea Conventiei asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei[7], adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 34/180 din 18 decembrie 1979 si care a intrat in vigoare la 3 septembrie 1981.

Mandatul Comitetului este definit in termenii Conventiei ca fiind:

examinarea rapoartelor prezentate de statele parti asupra masurilor adoptate in vederea aplicarii dispozitiilor Conventiei;

formularea de recomandari si sugestii generale bazate pe examinarea rapoartelor si informatiilor primite de la statele parti;

intocmirea de rapoarte anuale adresate Adunarii Generale, care contin informatii asupra dispozitiilor constitutionale, coduri ale familiei, dreptul muncii s.a.

Conform art. 17, Comitetul se compune din 23 de membri alesi de catre statele parti pe un termen de patru ani, experti care se bucura de o inalta autoritate morala si cu mare competenta in domeniu. El isi exercita mandatul cu titlu individual, cu luarea in considerare a unei repartitii geografice potrivite si cu reprezentarea diferitelor forme de civilizatie si a principalelor sisteme juridice.

6. Comitetul impotriva torturii

Comitetul impotriva torturii a fost creat in aplicarea Conventiei impotriva torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante[8], adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 39/46 din 10 decembrie 1984 si intrata in vigoare la 26 iunie 1987.

Mandatul Comitetului este:

sa urmareasca progresele realizate in aplicarea Conventiei;

sa studieze rapoartele prezentate de statele parti asupra masurilor pe care le-au intreprins in vederea realizarii angajamentelor pe care si le-au asumat prin Conventie;

sa faca comentariile de ordin general pe care le considera potrivite;

sa examineze "informatiile credibile' in legatura cu practicarea sistematica a torturii pe teritoriul unui stat parte;

sa insarcineze unul sau mai multi dintre membrii sai sa procedeze la anchete confidentiale si sa primeasca I rapoarte de urgenta asupra constatarilor facute;

sa transmita statului parte interesat concluzii asupra acestor constatari, insotite de comentariile si sugestiile apreciate a fi necesare in functie de situatia respectiva.

Comitetul este format din 10 experti alesi de catre statele parti pentru o perioada de patru ani.

6.1. Comisia impotriva apartheidului in sport

Comisia impotriva apartheidului in sport a fost creata in aplicarea art. 11 al Conventiei internationale impotriva apartheidului in sport din 10 decembrie 1985. Comisia e formata din 15 membri, alesi pe o perioada de patru ani, prin vot secret, de pe listele inaintate de tarile semnatare. Membrii Comisiei trebuie sa fie personalitati de inalta tinuta morala si devotati luptei impotriva apartheidului[9]. La alegerea lor sa avut in vedere criteriul repartizarii geografice echitabile si care sa reprezinte principalele sisteme juridice. Prima alegere a avut loc la 6 luni dupa intrarea in vigoare a Conventiei. Potrivit art. 14, Comisia se intruneste cel putin o data pe an; secretariatul este asigurat de catre Secretarul General al Natiunilor Unite.