Mijloace de comunicare in campania electorala

Mijloace de comunicare in campania      electorala

Mijloacele de comunicare ce pot fi folosite de un candidat in campania electorala sunt foarte variate. Cu toate acestea, majoritatea candidatilor sau partidelor utilizeaza de fiecare data aceleasi tehnici de comunicare, fie ca urmare a necunoasterii altor posibilitatii, fie din cauza unei flexibilitati mult prea scazute. In plus exista obiceiul ca, indiferent de natura alegerilor ce vor avea loc, mijloacele de comunicare folosite sa fie aceleasi pentru intreg electoratul. Acelasi slogan, aceeasi scrisoare (pe care o numesc "personalizata"), acelasi program prezentat tuturor persoanelor cu drept de vot, chiar daca sondajele sau numai o intuitie adecvata arata ca exista segmente de varsta sau categorii profesionale sau sociale mai degraba favorabile iar altele mai degraba ostile      unui anumit candidat. O actiune directionata catre fiecare segment identificat si care prezinta interes ar fi mult mai eficienta. Bineinteles, acest lucru ar insemna si un efort material, financiar si uman mai mare si poate chiar mai mult profesionalism.

In ceea ce priveste posibilitatile de alegere a cailor de comunicare, acestea pot fi grupate dupa cum urmeaza:

Televiziunea. Ea asigura informarea unui numar mare de persoane (in functie de audienta postului respectiv), precum si compararea diferitilor candidati ca urmare a participarii acestora la dezbaterile politice televizate. Studiile arata ca oamenii sunt mai degraba interesatii de aceste dezbateri, la care participa mai multi candidati aflati in competitie, decat de emisiunile in care se prezinta un singur candidat sau candidati din acelasi partid. Totusi, aceste emisiuni influenteaza prea putin in timp comportamentul electoral. Se considera ca opinia electoratului se formeaza dupa primele emisiuni de prezentare si de dezbatere, urmatoarele avand doar rolul de a intarii eventual opinia formata, iar interesul pentru asemenea emisiuni scade pe masura ce se deruleaza campania electorala.

Acelasi lucru se intampla si cu emisiunile radio. Diferenta intre televiziune si radio consta in faptul ca radioul, spre deosebire de televiziune, pune accent pe prezentarea programului, a ofertei electorale. Nemaiputand imaginea candidatului, ascultatorul trebuie sa se concentreze asupra mesajului, drept pentru care prezenta candidatului la radio presupune o expunere mai riguroasa, mai clara a ideilor si propunerilor proprii. Comparatia intre candidati se va realiza numai in functie de opiniile exprimate de acestia, iar tinuta, aspectul fizic, mimica, etc. nu au nici o semnificatie pentru ascultatori.

Presa scrisa este un alt mijloc de comunicare in masa, care are insa dezavantajul, in raport cu televiziunea si radioul, ca nu permite dialog dinamic si inchegat. Este nevoie de mai multe aparitii in presa ale diferitilor candidati, pentru ca electoratul sa poata compara opiniile si programul acestora in privinta continutului masajului. In presa apar probleme de fond si nu poate fi prezentata o imagine a candidatului, ca in cazul televiziunii.

Afisajul este de trei tipuri: oficial, comercial si "salbatic". Afisajul oficial presupune utilizarea panourilor oficiale, puse la dispozitia candidatilor in mod gratuit, in toate zonele, astfel incat sa asigure o prezentare minima a candidatului.

Afisajul comercial permite utilizarea unor amplasamente foarte bune, din punct de vedere al impactului vizual, pentru prezentarea candidatilor costul acestui tip de afisaj fiind insa foarte ridicat.

Pe langa afisajul oficial si cel comercial se practica si afisajul "salbatic", la intamplare, fara respectarea normelor legale. Se poate obtine astfel o prezentare a unui candidat pe un numar extrem de mare de pereti, garduri, etc. sau peste afisele altui candidat. Riscul este ca, printr-o asemenea actiune, candidatul sa creeze o impresie defavorabila, care sa-i afecteze destul de mult imaginea.

Profesiunea de credinta. Este o scrisoare adresata intregului electorat, distribuita prin posta sau prin persoane care se prezinta direct la domiciliu. Scopul este sa prezinte candidatului intr-o maniera mai succinta, in fraze scurte si simple. De regula, profesiunea de credinta cuprinde o fotografie a candidatului, o scurta prezentare a acestuia, principalele elemente ale ofertei electorale, sigla partidului care-l sustine sau mentiunea ca el este independent. Axul campaniei si sloganul trebuie sa fie prezentate cu caractere ingrosate. Scopul acestui gen de material tiparit este sa capteze atentia tintei vizate (intregul electorat).

Scrisorile personalizate prezinta, intr-o maniera dezvoltata, un anumit punct din program si sunt adresate prin posta, de regula, electoratului interesat de tema aleasa. Sansele ca electoratului respectiv sa il voteze pe candidat sunt mai mari daca acesta ofera solutii la problemele care intereseaza in mod deosebit.

Manifestele electorale sunt trimise prin posta sau prin militanti si permit difuzarea unui mesaj scurt si simplu, care sa atraga atentia electoratului asupra unui punct precis: o realizare a candidatului, un scandal, etc.

Sfaturi cu utilitate generala. Pe langa ideile politice, candidatul isi poate exprima pozitia in legatura cu anumite probleme de interes general: securitatea rutiera, descurajarea consumului de alcool sau droguri sau alte cauze sociale care pot asigura imbunatatirea imaginii candidatului.

Anunturi in presa: este vorba de intercalarea intre anunturile obisnuite din presa a unui anunt in care sunt incluse numele candidatului si sloganul acestuia sau un mesaj scurt, impreuna cu sigla partidului care-l sustine. In plus, utilizarea textului manuscris are un impact foarte mare.

Reuniunile la domiciliu. Este vorba de intalniri ale candidatului si militantilor cu grupuri reduse de invitati din randul electoratului. Intr-o prima etapa, candidatul este cel care trebuie sa participe la aceste reuniuni iar mai tarziu se pot organiza reuniuni, la care sa participe numai militantii si colaboratorii sai. In cadrul acestor reuniuni are loc o scurta prezentare a programului, dupa care se desfasoara un scurt dialog direct intre candidati si invitati. O astfel de reuniune ii asigura candidatului imaginea unei persoane deschise, abordabile, comunicative. Dezavantajul consta in durata destul de mare a acestor reuniuni. Totusi, o data convinsi, participantii pot sa devina purtatori ai unor informatii favorabile candidatului.

Reuniunile politice se realizeaza cu participarea candidatului, a colaboratorilor sai, a consilierilor si a catorva militanti. Nu participa decat acele persoane care sunt implicate sau responsabile cu indeplinirea deciziilor ce se vor lua in cursul reuniunilor respective. Scopul este stabilirea strategiei electorale, a modului de aplicare a acesteia si urmarirea derularii ei, culegerea si transmiterea de informatii suplimentare, coordonarea colaborarilor si incurajarea acestora.

Mitingurile sau reuniunile publice au ca scop sa prezinte in amanunt programul sau axul principal al campaniei, stabilind totodata un dialog cu publicul. Cu aceasta ocazie, candidatul poate sa-si exprime pozitia fata de o problema precisa aflata in actualitate, sa demonteze acuzele unui concurent. In plus, ca urmare a unei astfel de reuniuni se poate obtine si stimularea militantilor, atragerea sau convingerea electoratului indecis, precum si o larga mediatizare a evenimentului (prin prezentarea lui in presa, la radio sau televiziune). Prezenta unei personalitati foarte cunoscute si apreciate de public (ministru, actor, cantaret, sportiv) face manifestarea si mai atractiva si imbunatateste imaginea candidatului, putand chiar influenta intentiile de vot ale electoratului.

Caravanele de masini cu drapele, afise, distribuitorii de manifeste reprezinta un alt mod de comunicare. Un sistem special de sonorizare trebuie sa asigure repetarea sloganelor si a unor mesaje scurte in care trebuie sa fie mentionat si numele candidatului.

Mentionam si operatiunile telefonice, constand in apelarea unui anumit numar de abonati, selectionati dupa un anumit criteriu sau intamplator, carora li se propune sa asculte un anumit mesaj inregistrat cu o durata de cateva minute. Metoda este foarte costisitoare, iar efectele sale sunt dificil de evaluat. Uneori aceasta metoda poate determina respingerea candidatului, fiind perceputa ca prea agresiva.

Lista mijloacelor de comunicare poate continua, cele prezentate mai sus fiind totusi cele mai importante si mai frecvent intalnite.

Pentru a alege mijloacele de comunicare adecvate, un candidat trebuie sa dovedeasca flexibilitate si intuitie. Costul si durata implicate de mijloacele alese sunt criterii importante, dar nu esentiale. Un candidat priceput este acela care obtine o imagine favorabila sau un numar cat mai mare de voturi, cu eforturi financiare cat mai mici. Alegerea mijloacelor de comunicare necorespunzatoare pentru starea de spirit a electoratului sau caracteristicile acestora, indiferent de costurile implicate, poate avea consecinte negative greu de recuperat.