Organizatie si mediu extern organizational

Organizatie si mediu extern organizational

Perspective teoretice de cercetare alternative

Evolutia diferitelor perspective de cercetare asupra organizatiilor a trecut prin patru momente importante de-a lungul timpului. Astfel, se poate vorbi despre patru categorii de cercetatori, criteriul de diferentiere a acestora fiind definit de modul in care acestia au conceput modul de structurare interna a unei organizatii si de relatia acesteia cu mediul organizational in care organizatia poate fi plasata. Cu alte cuvinte, perspectivele de cercetare pot fi diferentiate pe baza a doua dimensiuni, una endogena organizatiei si alta exogena[1] (fig.1).

Figura nr. 1. Abordari diferite asupra organizatiilor

Conform figurii 1, putem distinge patru perspective teoretice de cercetare a organizatiilor. Prima perspectiva teoretica (a) considera organizatiile ca fiind sisteme rationale si inchise. Ele sunt sisteme rationale dat fiind faptul ca, mergandu-se pe o linie teoretica de tip mecanicist, se considera ca acestea au fost designate pentru a realiza un anumit set de obiective; si inchise, deoarece nu se punea accent pe mediul in care acestea functionau, in ideea ca elementele componente ale texturii mediilor organizationale externe nu influentau capacitatea organizatiilor de a-si duce la indeplinire scopul si setul de obiective pentru care fusesera construite.

Evolutia cercetarii asupra organizatiilor a generat o a doua abordare (b) care considera organizatiile ca fiind sisteme organice si inchise. Potrivit acestei abordari, se pastra ca si constanta ideea conform careia influenta generativa a mediului asupra organizatiei nu afecta eficienta si eficacitatea organizatiei in realizarea setului de obiective si a scopului intern pentru care fusese constituita. Principala modificare adusa de aceasta noua abordare facea referire la ceea ce se intampla in interior. Se descopera faptul ca organizatia este definita de doua categorii de obiective si scopuri. Pe langa setul de obiective definite formal, prinde viata setul de obiective informale, personale. Era o modalitate prin care se explica necesitatea unei convergente, pe de o parte, intre valorile, credintele si atitudinile personale ale fiecarui actor institutional, traduse in obiective de ordin personal, si, pe de cealalta parte, setul formal de obiective pe care organizatia in ansamblu cauta sa le atinga prin diferite strategii manageriale si comportamente organizationale.

A treia perspectiva teoretica (c) defineste organizatia in termenii unui sistem rational si deschis. In cadrul acestei noi paradigme de cercetare, apare ca noutate accentuarea relatiei dintre organizatie si mediul / mediile organizationale extern(e) in care aceasta functiona. Cu alte cuvinte, se deschide o noua directie de cercetare, aceea de studiere a inter - relationarii dintre textura mediului extern si capacitatea de realizare a obiectivelor intra - organizationale de natura formala. In cadrul acestei perspective de cercetare, accentul cade pe setul formal de obiective, nefiind cercetata si abordata problematica legata de modul in care actorii intra-organizationali internalizeaza valorile, cultura organizationala si setul formal de obiective / nu este discutat potentialul conflictul care poate fi generat de valorile personale / obiectivele personale si valorile / obiectivele organizationale.

A patra perspectiva teoretica (d) de cercetare a organizatiilor este radical diferita de prima perspectiva teoretica, pozitionata la inceputul studiilor de analiza organizationala. Aceasta ultima perspectiva teoretica, a organizatiilor ca sisteme deschise si organice, pune accent atat pe potentialul generator de influente a texturii mediului extra - organizational asupra realizarii obiectivelor organizationale, cat si pe relatia intra - organizationala dintre seturile formal si informal de obiective / relatia dintre organizatie si partile sale componente, traduse prin compozitia resurselor umane, care definesc organizatia.

Organizatiile si mediul in care functioneaza

Mediul reprezinta o variabila importanta ce nu poate fi ignorata in studiul organizatiilor. Organizatiile nu pot fi imaginate ca functionand undeva intr-un vacuum, ci intr-un mediu ale carui caracteristici influenteaza atat membrii organizatiei, cat si structurile, procesele si practicile sale.[2] Relatia dintre mediul extra - organizational si organizatie este dificil de surprins, dat fiind faptul ca ne confruntam cu o triada: organizatie - mediu organizational - organizatii concurente / populatii de organizatii. In acest context, relatia de influenta este bidirectionala. Mediul, prin caracteristicile sale specifice, detine un potential consistent de influentare a evolutiei si dinamicii organizationale. Pe de cealalta parte, regimul de concurenta sau de cooperare dintre diferite organizatii, relatiile interactionale dintre acestea determina o serie de modificari si influentari la nivelul caracteristicilor mediului extern organizational.

Dat fiind faptul ca demersul de cercetare pe care imi propun sa il dezvolt este strict legat de relatia dintre mediul organizational si organizatia in sine sau definita prin diversele sale componente organizationale, definirea continutului conceptului de mediu organizational se impune cu necesitate. (Acest argument ar putea fi intarit si de faptul ca doua din cele trei niveluri de analiza presupun investigarea mediului organizational, atat cu referire la dimensiunea sa locala, cat si cu referire la dimensiunea sa generala - nationala / centrala -).

Conform Mihaelei Vlasceanu, dar si a altor autori care s-au oprit asupra definirii mediului organizational (Jeffrey D. Ford; John W. Slocum, Jr, 1997, pp.561 - 562; Rosalie L. Tung, 1979, pp.672 - 674; Howard E. Aldrich; Jeffrey Pfeffer, 1976, pp.79 - 82), in sensul cel mai larg conceptul poate fi definit prin ceea ce include - lucruri, persoane, conditii (resurse, constrangeri) sau influente (culturale, politice, legislative, etc.) care pot interfera cu functionarea organizatiei.

O dificultate reala in analiza relatiei dintre mediu si organizatie ar fi faptul ca nu exista un mediu unic stabil sau uniform structurat cu factori care se imbina intr-un mod decelabil si comprehensiv. Se poate vorbi, in schimb de medii (economic - compus din piete de bunuri si servicii, piete financiare sau ale fortei de munca; social - structura de clasa, interetnica, status-uri si pozitii, demografie si stiluri de viata, institutii traditionale de tipul sistemelor educationale, practicilor religioase, profesiilor; politic - raportabil la caracteristicile sistemelor politice si la modurile de concentrare si distributie a puterii; juridic - totalitatea reglementarilor legale si practicile juridice specifice societatilor in care isi desfasoara activitatea organizatia respectiva; cultural - traditii, istorie, valori; tehnologic - stadiul dezvoltarii stiintei, si cunoasterii, disponibilitatea tehnologiilor de varf ce pot fi folosite de organizatii; natural - factori geografici, climaterici, resurse naturale.

Aceasta identificare a multitudinii mediilor organizatiilor nu inseamna ca in realitate vom putea trasa granite rigide intre acestea. Mai degraba mediile se intersecteaza, iar aceste distinctii sunt facute cu scopul de a putea sesiza si analiza multiplele influente ale factorilor specifici diferitelor medii asupra comportamentului organizational. Cu alte cuvinte, exista o multitudine de factori, conditii sau variabile ale mediului general care pot fi teoretic grupate in cateva categorii definite ca medii specifice.

Totusi in ciuda complicatiilor de terminate de necesitatea considerarii tuturor factorilor ce influenteaza dinamica relatiei dintre mediu si organizatie, exista cateva modalitati de a initia si organiza analiza, in functie de interesul specific de cercetare. O prima modalitate este de a considera un mediu de referinta, oricare ar fi acesta, si de a identifica un set de dimensiuni ce pot fi considerate responsabile pentru diferentele pe care le sesizam intre organizatii. O a doua modalitate este aceea de a diferentia intre nivelurile si unitatile de analiza ale mediilor organizationale pentru ca pe aceasta baza sa putem studia atat efectele acestora asupra organizatiilor, cat si modul de constituire a inter - relatiilor dintre ele.

Un prim set de indicatori de caracteriozare a mediului este raportabil la urmatoarele dimensiuni: predictibilitatea, diversitatea, orientarea mediului fata de organizatie si stabilitatea.[3] Aceste dimensiuni de caracterizare a mediului unei organizatii pot fi distribuite in trei variante: dihotomic - polare (predictibil - impredictibil, uniform - divers, ostil - prietenos, stabil - schimbator ), continue (se refera la situatia in care fiecarei dimensiuni ii corespunde o variabilitate care nu este de tip polar, ci care ia valori de-a lungul unui continuum dintre cei doi poli / stfel ca exemplu, un mediu nu este predictibil sau impredictibil, ci mai mult sau mai putin predictibil) si combinatorii (este detectabila atunci cand imbinam dimensiunile intre ele pentru a putea caracteriza dupa mai multe criterii mediul unei organizatii / o organizatie poate avea un mediu predictibil, divers, prietenos, schimbator)

O alta modalitate de caracterizare a mediilor, promovata o data cu dezvoltarea abordarii organizatiilor ca sisteme deschise, are in vedere diferentierea acestora pe doua dimensiuni: tehnica si institutionala.

Mediul tehnic isi are originea si este legat de un alt concept dezvoltat de William Dill, mediul de sarcina. (Mihaela Vlasceanu, 2003, p. 143) Acest concept include toate aspectele mediului "potential relevante pentru stabilirea si atingerea scopului organizatiei". Potrivit lui Richard W. Scott, mediul de sarcina include caracteristicile si sursele input-urilor, pietele pentru output-uri si competitori. Mediul tehnic este conceptualizat care reprezentand acel mediu in care organizatia produce un produs sau un serviciu, fiind recompensata pe piata pentru output - urile sale de inalta calitate si pentru performanta inalta. Conceptele de mediu de sarcina si mediu tehnic accentueaza ideea de baza conform careia organizatiile sunt sisteme de activitati create pentru realizarea scopurilor economice. Din moment ce organizatiile nu sunt entitati auto - suficiente, ele trebuie sa intre in variate schimburi cu mediul pentru a dobandi resursele si informatiile necesare supravietuirii. Necesitatea organizatiilor de a obtine informatii genereaza incertitudine[5] , pe cand necesitatea de a dobandi resurse creeaza dependenta (Pfeffer si Salancick).

Conceptul de mediu institutional evidentiaza faptul ca mediile nu reprezinta doar simple surse pentru input - uri sau piete pentru output - uri. Aspectele simbolice si normative ale mediilor sunt la fel de importante ca cele tehnice. Teoria institutionala accentueaza faptul ca organizatiile trebuie sa se conformeze cerintelor si regulilor institutionalizate, daca doresc sa obtina sprijin si legitimitate.[6] In mediile institutionale, organizatiile primesc recompense pentru faptul ca folosesc structuri si practici acceptabile si nu pentru calitatea si cantitatea output-urilor.

Partidul politic ca organizatie de tip sistem rational si deschis

Din cele patru perspective de cercetare a organizatiilor, am selectat drept paradigma de analiza aceea potrivit careia organizatia partid politic este un sistem rational si deschis. Este un sistem rational deoarece scopul final care justifica aparitia si existenta partidului politic este acela de a castiga puterea si de a o mentine. Pentru realizarea acestui obiectiv, fiecare partid politic functioneaza pe baza unui set de norme si institutii formale. Sistem deschis, pentru ca, partidul politic functionand pe piata politica, trebuie sa isi elaboreze si sa isi promoveze produsele catre consumatori / cumparatori in asa fel incat sa isi maximizeze functia de utilitate / atragerea unui numar cat mai mare de consumatori / cumparatori - cucerirea puterii.

Un concept extrem de important in cadrul acestei analize care trebuie definit in vederea operarii cu acesta este acela de piata. Piata trebuie privita ca rezultanta deciziilor pe care le iau cumparatorii de produse, producatorii antreprenori si proprietarii de resurse.[7] Din dinamica interactionala a acestora rezulta ceea ce se poate defini drept piata. Mai mult decat atat putem aplica aceasta definire la nivelul societatii politice, in interiorul careia poate fi identificata o pluralitate de piete politice la nivelul caror se realizeaza un numar consistent de tranzactii. Alegatorii pot fi identificati in ipostaza cumparatorilor de produse (a ofertelor electorale, a ofertelor de politici publice, etc. actorii politici pot fi imaginati in ipostaza antreprenorilor producatori de bunuri (oferte electorale, politici publice, etc.), iar proprietarii resurselor pot fi imaginati in ipostaza oricarui actor social care ofera fondurile economice, sociale si simbolice, astfel incat oferta producatorilor sa poata fi realizata. In situatia baronilor locali ai PSD, se poate constata faptul ca in unele situatii proprietarul resurselor este unul si acelasi cu antreprenorul producator de produse. Directia relatiei de suprapunere intre producatorul antreprenor si proprietarul de resurse este foarte greu de determinat (cu greu se poate spune daca proprietarii de resurse au decis sa devina si antreprenori producatori, sau antreprenorii producatori au acumulat suficient capital astfel incat sa devina la randul lor proprietari de resurse.) Exista situatii in care elita proprietarilor de resurse critice pentru organizatia de partid sunt parte integranta dintr-o retea, in general de tip paianjen, alaturi de noduri de retea de natura politica (presedinte de Consiliu Judetean, presedinte de OJ PSD, prefect, subprefect, etc.). Reteaua de tip paianjen confera nodului de retea care se afla in centrul acesteia cea mai mare putere. Retelele de acest tip sunt si cele mai vulnerabile. Disparitia centrului de retea lasa celelalte noduri, in unele situatii fara posibilitatea de a comunica.

Principala critica care poate fi adusa impotriva acestei perspective teoretice ar fi aceea potrivit careia sunt ignorate sau cel putin slab accentuate componenta informala, setul de norme si institutii informale care (pot) exista la nivel intraorganizational.

Fara a anula legitimitatea si pertinenta unei astfel de critici, voi cauta sa demonstrez faptul ca organizarea si modalitatea de structurare formale ale partidului politic sunt suficient de puternice ca sa genereze un anumit set de relatii si sa tina sub control eventualele forte centrifuge care ar putea afecta eficienta si eficacitatea organizatiei politice in ansamblu. Cu alte cuvinte, este vorba despre principiul structuralist conform caruia raporturile si relatiile care se stabilesc intre diferitii actori institutionali si care sunt semnificative pentru evolutia partidului politic pe piata sunt tinute sub control de arhitectura organizationala formala. Pe de alta parte, ideea de baza, fundamentala pe care se centreaza aceasta prima etapa a demersului de cercetare este aceea potrivit careia structurarea interna a unui partid, deciziile strategice ale top managementului sunt determinate prioritar de caracteristicile texturii mediului extern organizational. Din aceasta perspectiva, voi trece la prezentarea relatiei interactionale dintre organizatia partidului politic si mediul extern organizational in care acesta functioneaza si a masurii in care poate actiona potentialul de influenta a texturii mediului asupra organizatiei partidiste.

James D. Thomson, in lucrarea clasica Organizations in Action, considera ca mediul organizational este o sursa cheie generatoare de incertitudine pentru organizatie si din aceasta perspectiva buna parte din comportamentul si profilul actional al unei organizatii poate fi explicata din incercarea acesteia de a reduce gradul de incertitudine pe care mediul extern il detine. Cu alte cuvinte, capacitatea de adaptarea a unei organizatii politice la nivelul mediului in care functioneaza consta in reducerea incertitudinii in sensul adecvarii ofertei politice la caracteristicile pietei politice in directia atragerii de voturi.

Paul Allen Beck, in lucrarea Environment and the Party: The Impact of Political Demographic County Characteristics on Party Behavior, evidentiaza una dintre concluziile unanim acceptate in cadrul cercetarii comportamentului partidelor politice conform careia modul in care actioneaza un partid pe piata politica este mai degraba un raspuns, decat o cauza, la conditiile circumstantelor mediului extern organizational cu care se confrunta. Din aceasta perspectiva autorul defineste activitatea organizatiilor locale ale partidelor politice ca variabila dependenta in relatia cu textura mediului extraorganizational in care actioneaza. In acest sens, variatiile inregistrate in comportamentul politic al diferitelor organizatii locale sunt interpretate prin relationarea cu caracteristicile politice ale mediului extern organizational asa cum sunt ele reflectate in cadrul sistemului intrapartidist concurential si al sistemului zonal de caracteristici socio - demografice. In contra partida, Cutright si Putnam considera ca nu se poate vorbi despre nici un fel de relatie intre mediul politic si eficienta activitatii partidului politic. Aceste concluzii radical distincte generate de cercetarile centrate pe cele doua variabile compozite sunt explicate de Paul Allen Beck prin lipsa unei unitatii de cercetare. Printre motivele metodologice care au generat astfel de rezultate contradictorii pentru cele doua cercetari empirice, sunt enumerate: (1) masurare diferita a variabilelor independente si dependente, (2) examinarea unor comportamente politice diferite, (3) implicarea unor niveluri diferite de analiza - unele cercetari au fost realizate la nivel subzonal, altele la nivel zonal sau regional.

O alta linie de cercetare, care face parte din ramura teoriei organizationale si care aseamana organizarea partidului politic cu cea a unei mecanism sau a unei masinarii a folosit ca variabila independenta caracteristicile demografice ale mediului politic. Conform acestei abordari masinariile de partid apar in zonele compuse din segmente electorale foarte diferentiate. Caracteristica specifica a acestei forme de organizare este aceea ca accentueaza o gama variata de interese, teme si activitati centrata pe o furnizare directa si continua de beneficii materiale si servicii electoratului local prin intermediul liderilor locali de partid. Atunci cand votantii se afla in apropierea nivelului de subzistenta, acestia sunt pregatiti sa isi ofere votul in schimbul beneficiilor pe care le acorda masinaria de partid. In situatiile in care avem de-a face cu apeluri mai generale catre votanti, in care recompensele asteptate sunt mai putin directe, aceste sunt lovite de ineficienta. Despre aceasta situatie vorbeste Scott in articolul Corruption, Machine Politics and Political Change (p.1150): "Saracia scurteaza orizontul temporal al cetateanului si maximizeaza disponibilitatea catre obtinerea de beneficii pe termen scurt. Foarte rational, acesta este dispus sa accepte un loc de munca, o masina sau doar promisiunea acordarii de asistenta sociala atunci cand o necesita in schimbul votului sau si al familiei sale. Afilierile doctrinare sau la un scop politic de o anumita natura implica orientari temporale de viitor si o gama larga de loialitati, in timp ce saracia depreciaza castigurile pe care viitorul le poate aduce si centreaza de neinlaturat atentia pe termeni de zilei de maine" Benzina masinariei de partid consta intr-o gama extrem de larga de servicii care este propusa electoratului local - cum ar fi recompense materiale de tipul ofertei de locuri de munca, de servicii sociale, asistenta juridica si protectie, bani pentru a ajuta familiile sa depaseasca perioada grea in care acestea se afla. Performanta pe care ar putea-o genera numai imbunatatirea calitatilor bunurilor publice pe care le ofera anumite servicii si agentii nu asigura o sustinere electorala puternica in ziua alegerilor. Pentru a putea colecta datoriile care s-au strans in dreptul celor saraci in urma unei perioade continue de furnizare de stimulente, importanta cade pe mobilizarea activitatii de votare. Atragerea la vot a celor saraci trebuie sa inregistreze niveluri ridicate de performanta datorita lipsei de motivare a acestora in a vota spre deosebire de alte categorii cu ar fi cele din care fac parte cei mai educati. Adecvarea furnizarii de stimulente si a mobilizatii la vot sunt dependente de eficienta organizationala la nivelurile de partid care intra in contact direct cu masa alegatorilor.

Revenind la cadrul teoretic centrat pe relatia dintre organizatie si mediul in care functioneaza, trebuie facute o serie de distinctii conceptuale si de abordare. Astfel, mediul extern organizational poate fi descris ca un composituum de doua elemente. Pe de o parte, sistemul de relatii interorganizationale (relatiile care se stabilesc intre specii de organizatii izomorfe care actioneaza pe aceesi piata) si, pe de cealalta parte sistemul de relatii care se stabileste, pe de o parte, intre organizatie si nisa acesteia (privita in termeni de interactiuni cu clientii, prin intermediul setului de produse pe care il ofera), si, pe de cealalta parte, relatia dintre organizatie si factorii obiectivi din mediu (oportunitati pe piata pentru anumite produse, dezvoltari tehnologice, etc.)

CONCLUZII PRELIMINARE

Rolul acestui prim referat este in principal acela de a oferi o perspectiva integratoare asupra principalilor pasi ce vor fi urmati in cadrul demersului de cercetare, ce are ca subiect de analiza puterea, concentrarea puterii si modul de generare si stabilire a relatiilor de putere.

In prima parte a acestui referat am introdus structura motivatiei de cercetare si principalele directii de investigare ce vor fi urmarite. Complementar, sectiunea a doua a referatului a introdus cateva notiuni de ordin metodologic, a schitat continutul general al modelului teoretic referentia ce urmeaza a fi abordat ulterior si a prezentat un scurt background teoretic cu privire la analiza de retea sociala - unul din mijloacele de identificare a modului in care puterea se concentreaza in partidul politic si in afara acestuia.

A treia parte a referatului evidentiaza relatia dintre organizatie si mediul extern organizational, in vederea promovarii fundamentului la nivelul carora vor fi identificati baronii locali ai PSD - obiectul analizei.

Relatia dintre structura si comportament este abordata restrans atat la nivelul sectiuni a doua, cat si la nivelul sectiunii a treia. Definirea relatiei si urmarirea modului in care cele doua variabile primesc valori vor fi abordate in urmatorul referat. Acest al doilea referat va promova un set de date empirice ce urmeaza a fi colectate in cadrul unui proiect de cercetare ce va incerca sa raspunda problematicilor lansate in acest prim referat - referat care detine o functie orientativa in constructia modelului de colectare a datelor empirice si de elaborare a indicatorilor si subindicatorilor.