Organizatii regionale neeuropene

Organizatii regionale neeuropene

Liga Statelor Arabe (Arab League[i])

Liga Statelor Arabe (LSA), cunoscuta si sub denumirea de Liga Araba, este o organizatie internationala care reuneste 22 de state arabe si functioneaza in baza principiului cooperarii

Aparitia acestei organizatii regionale a avut locul pe fondul unor procese politico-militare, sociale si nationale semnificative precum schimbarea statutului international al unor teritorii aflate sub dominatie turca cu dominatia Angliei si Frantei, instituirea sistemului de mandate asupra unor teritorii arabe considerate incapabile sa se autoguverneze si intelegerile secrete dintre Anglia si Franta pentru impartirea resurselor de petrol si stabilirea unor interese economice in zona, toate acestea au avut un rol determinant in aparitia a ceea ce astazi numim LSA.

Intre primul si al Doilea Razboi Mondial au avut loc o serie de evenimente care au condus o parte din statele arabe catre independenta, pe altele catre o independenta relativa astfel incat in 1945 vor adera la Declaratia natiunilor Unite, vor participa la Conferinta de la San Francisco si vor deveni impreuna cu Irakul membre fondatoare ale ONU.

Liga infiintata in urma unei initiative egiptene, fondata in este rezultatul implementarii conceptului de Unitate a lumii arabe, fapt care reiese si din continutul Cartei Ligii Statelor Arabe, adoptata in martie 1945.

In prezent Liga reuneste 11 state africane[ii] si 11 state asiatice[iii]

Sediul organizatiei este la Cairo.

Admiterea statelor in cadrul organizatiei se face prin respectarea urmatoarelor conditii:

sa fie vorba de un stat arab independent

sa-si exprime vointa de a adera

solicitarea sa fie acceptata de ceilalti membri printr-o hotarare a Consiliului.

Incetarea calitatii de membru a LSA poate avea loc prin retragere voluntara sau excludere

Unul dintre scopurile principale ale ligii l-a constituit formarea unui organism de sincronizare a eforturilor privind apararea independentei si suveranitatii nationale, obiectiv inscris in articolul 4 din Pactul Ligii. In principal, actiunile Ligii s-au indreptat in realizarea a doua obiective: obtinerea de catre membrii fondatori a independentei si suveranitatii depline si dobandirea independentei politice de catre acele tari arabe care aveau regimul de colonii.

Liga Araba este implicata astazi in programe de ordin politic, economic, cultural si social destinate promovarii intereselor statelor membre. Liga serveste ca forum pentru statele membre pentru coordonarea pozitiilor lor politice si pentru deliberari in probleme de interes comun, de asemenea joaca un rol important in domeniul dezvoltarii invatamantului, conservarii operelor culturale, protejarii productiilor intelectuale, lupta impotriva crimei organizate, terorismului si traficului de droguri, precum si impotriva producerii de droguri.

In structura Ligii, asa cum rezulta din prevederile Pactului din 1945, intra o serie de organe impartite pe categorii: Consiliul Ligii, organul politic principal, compus din reprezentantii tuturor statelor membre si care se poate intruni si la nivel de sefi de state, regi si presedinti, si care colaboreaza in activitatea sa cu o serie de organisme aflate in subordinea sa precum Comitetul femeilor arabe, Comitetul expertilor arabi pentru cooperare, Comitetul comunicatiilor, Comitetul cultural, Comitetul pentru sanatate, Comitetul pentru drepturile omului etc.; Secretariatul condus de un Secretar general si un Secretar general adjunct.

Acestora li se adauga o serie de organe pentru cooperare economica si aparare precum : Comandamentul Militar Unificat Arab, Consiliul Economic format din ministrii de resort sau reprezentantii lor; Consiliul de Aparare Comuna, compus din ministrii apararii sau reprezentantii lor, Comisia permanenta Militara, precum si Institutii specializate, similare institutiilor specializate ONU.

Organizatia Unitatii Africane (Organisation of African Unity[iv]

Organizatia Unitatii Africane (OUA) si-a inceput activitatea la 25 mai 1963, la Addis Abeba (Etiopia), Carta Organizatiei fiind semnata cu ocazia Intalnirii Sefilor de Stat si Guvern ai 32 de state africane independente.

Organizatia a fost creata pentru indeplinirea urmatoarelor scopuri principale: promovarea unitatii si solidaritatii statelor africane; apararea suveranitatii statelor membre; eradicarea tuturor formelor de colonialism; promovarea cooperarii internationale in conformitate cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Declaratia Universala a Drepturilor Omului; coordonarea si armonizarea economica, diplomatica, educationala, a sanatatii, stiintifica si a politicilor de aparare a Statelor membre.

Principiile si obiectivele     Organizatiei sunt statuate in Articolul I si II din Carta dupa cum urmeaza:

promovarea Unitatii si Solidaritatii Statelor africane;

coordonarea si intensificarea cooperarii si a eforturilor pentru cresterea nivelului de viata al popoarelor africane;

apararea suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei;

eradicarea tuturor formelor de colonialism din Africa;

promovarea cooperarii internationale in conformitate cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

Pentru indeplinirea acestor obiective, Statele membre urmaresc armonizarea politicilor lor in domenii precum: cooperarea in domeniul politicii si diplomatiei; cooperarea economica, inclusiv in domeniul transporturilor si comunicatiilor; cooperarea in domeniul educational si cultural; in domeniul sanatatii, stiintei si tehnicii, dar si in domeniul apararii securitatii.

Sapte principii fundamentale sunt statuate in vederea respectarii obiectivelor anterior enuntate, si anume: principiul egalitatii suverane, principiul neamestecului in treburile interne, principiul respectarii suveranitatii si integritatii teritoriale a fiecarui stat si a dreptului sau inalienabil la o existenta independenta, principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale prin intermediul negocierilor, medierii, concilierii si arbitrajului, principiul condamnarii neconditionate a asasinatelor politice si a activitatilor subversive in interiorul statelor vecine, emancipare a teritoriilor africane care mai sunt inca sub orice forma de dominatie si principiul afirmarii politicii de nealiniere.

In concordanta cu dispozitiile Articolului I si V din Carta, Organizatia este deschisa tuturor "statelor africane independente si suverane si insulelor invecinate".

Organizatia are 53 de membri si urmatoarea structura organizatorica.

Adunarea sefilor de stat si guvern, este un organ plenar, care se reuneste 1 data pe an in sesiuni ordinare si extraordinare, coordoneaza si armonizeaza politicile statelor membre in domeniile diplomatic, educational, medical, stiintific si al apararii; Deciziile Adunarii au caracter de recomandari;

Consiliul ministerial, alcatuit din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau alti ministri numiti de statele membre, se reuneste de 2 ori pe an in sesiuni ordinare, cu posibilitatea de a fi convocat de oricare dintre statele membre, insa cu acordul a 2/3 din membrii OUA, in sesiuni extraordinare. De asemenea, alege cei 11 membrii Comisiei de mediere, conciliere si arbitraj pentru o perioada de 5 ani, cu posibilitatea realegerii, defera cazurile spre solutionare Comisiei, adopta decizii care au caracter de recomandari, pregateste lucrarile Adunarii si implementeaza deciziile acesteia si coordoneaza cooperarea inter-africana, elaboreaza proiectul de buget etc.

Secretariatul condus de un Secretar general ales de catre Adunare indeplinind atributii exclusiv administrative,

Comisia de mediere, conciliere si arbitraj are competenta de a rezolva disputele dintre state;

Comisiile specializate: economice, sociale, culturale, de sanatate si alimentatie, aparare etc.

Organizatia Statelor Americane (Organisation of American States[v])

In aprilie 1948, 21 de state de pe continentul american s-au intalnit la Bogota, Columbia, pentru a adopta Carta Organizatiei Statelor Americane.

Inceputul secolului al XIX-lea a marcat pentru popoarela Americii Latine, trecerea de la colonialism la independenta, de unde au evoluat catre solidaritatea paracontinentala.

Paternitatea organizarii relatiilor interamericane este atribuita de majoritatea specialistilor lui Simon Bolivar, care in 1826 a convocat Congresul din Panama in vederea crearii Confederatiei Republicilor Americane. Altii vad pe adevaratii precursori in persoana lui San Martin, Bernardo Monteguado si Henry Clay. Bolivar a fost presedintele Columbiei, eliberatorul Ecuadorului, Venezuelei, Perului de sub dominatie spaniola.

In 1818 in plin razboi de eliberare, Bolivar vorbea de "pactul american care va forma din toate republicile noastre un corp politic".

In 1890 are loc prima Conferinta Internationala a Statelor Americane care a avut loc la Washington, marcand momentul trecerii de la hispano-americanism la panamericanism prin infiintarea Uniunii Internationale a Republicilor Americane, predecesoarea actualei Organizatii.

Asadar, pana la al Doilea Razboi Mondial, ca urmare a Conferintei din 1890 a functionat Uniunea Internationala a Republicilor Americane, pentru ca dupa al Doilea Razboi Mondial dorindu-se instituirea unui sistem de securitate colectiva sa se incheie Tratatul de la Rio.

Principiile care guverneaza organizatia au strabatut istoria cooperarii regionale datand din secolul al XIX-lea si se bazeaza pe principiile dreptului international.

OSA are 35 de membri, sediul la Washington, limbile oficiale fiind engleza, spaniola, franceza si portugheza.

Scopurile OSA privesc apararea democratiei, prin supravegherea si monitorizarea alegerilor ; apararea drepturilor omului, prin intermediul Comisiei inter-americane a drepturilor omului si a Curtii inter-americane a drepturilor omului ; promovarea pacii si securitatii, prin intermediul unor misiuni speciale ale OSA de supraveghere a pacii in Nicaragua, Surinam, haiti si Guatemala ; dezvoltarea comertului prin colaborarea cu Banca pentru dezvoltare Inter-Americana si Comisia Economica a natiunilor Unite pentru America Latina si Caraibe in vederea crearii unei zone libere ; prevenirea problemelor privind saracia, drogurile si coruptia etc.

Structura OSA asa cum a fost ea stabilita prin protocolulu de la Buenos Aires din 1970 care a modificat Carta cuprinde o serie de organe principale direct interesate in aducerea la indeplinire a obiectivelor inscrise in Carta. Astfel,: Adunarea Generala, are o competenta generala si cuprinde toate statele membre reunind o data pe an pe ministrii afacerilor externe ai statelor membre.

Consiliul Permanent, este alcatuit din reprezentantii tuturor statelor membre cu rangul de ambasador si are competenta in rezolvarea problemelor de natura politica si administrativa incredintate de Adunarea Generala, reunindu-se regulat. Presedentia Consiliului este detinuta de un stat membru pentru o perioada de trei luni in ordinea alfabetica a alfabetului spaniol.

Consiliul permanent inter-american pentru integrare a fost creat pentru dezvoltarea si promovarea economiilor si combaterea saraciei in statele membre.

Acestor organe li se adauga o serie de organisme subsidiare impartite pe comisii, comitete si departamente dintre care exemplificam : Comitetul Interamerican Juridic; Comisia Inter-americana pentru drepturile omului si Curtea inter-americana a drepturilor omului, Comisia inter-americana de control asupra drogurilor; o serie de institutii specializate in domeniul sanatatii, agriculturii, istoriei etc.

Secretariatul condus de un Secretar General are in componenta sa departamente si birouri cu activitate specifica compartimentului pe care-l reprezinta, precum Biroul relatiilor externe, Departamentul relatiilor cu publicul, Biroul afacerilor culturale, Departamentul pentru promovarea democratiei etc.

Asociatia Statelor din Sud - Estul Asiei (Association of Southeast Asian Nations[vi])

Asociatia Statelor din Sud - Estul Asiei (ASEAN) a fost infiintata la 8 august 1967 la Bangkok, prin Declaratia de la Bangkok, de catre cinci state membri originari, respectiv, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore si Tailanda.

Asa cum rezulta din dispozitiile Cartei ASEAN, organizatia are ca obiective principale :

accelerarea cresterii economice, a progresului social si a dezvoltarii culturale in regiune ;

promovarea pacii si stabilitatii in regiune prin respectarea normelor de drept si a justitiei in relatiile dintre state,

promovarea si respectarea principiilor inscrise in Carta Organizatiei Natiunilor Unite.

In realizarea scopurilor pentru care a fost creata organizatia se ghideaza dupa urmatoarele principii stabilite la primul Summit al ASEAN din 1976 si anume:

respectul mutual pentru independenta, suveranitatea, egalitatea, integritatea teritoriala si identitatea nationala a tuturor natiunilor ;

dreptul fiecarui stat de a-si conduce singur interesele fara vreun amestec din afara ; neamestecul in treburile interne ale statelor ;

solutionarea diferendelor pe cale pasnica ;

renuntarea la amenintare sau folosirea fortei si cooperarea efectiva intre statele membre.

In domeniul cooperarii politice, Organizatia promoveaza pentru mentinerea pacii si securitatii in zona dialogul politic si cooperarea regionala bazata pe principiile increderii, respectului mutual, cooperarii si solidaritatii, principii care constituie temelia comunitatii Statelor din Sud - Estul Asiei.

In domeniul cooperarii economice in perioda care a urmat constituirii organizatiei si pana in 1992 cand a avut loc Summit-ul ASEAN din Singapore, nu s-au inregistrat cresteri semnificative in materia comertului, insa de la momentul 1992 s-a creat o schema de comert liber intre statele membre realizandu-se o Zona de liber schimb ASEAN pentru eliminarea berierelor tarifare in vederea cresterii economice, eficientei, productivitatii si competitivitatii statelor membre.

In 1995 cu ocazia Summit-ului de la Bangkok s-a adoptat Agenda Marii Integrari Economice, care includea accelerarea programelor concepute in 1992.

In 1997 liderii ASEAN au adoptat ceea ce s-a numit Viziunea ASEAN 2020, care inseamna pentru organizatie un Parteneriat pentru o Dezvoltare Dinamica printr-o reala integrare economica in regiune. Din 1992 si pana in prezent organizatia a reusit sa realizeze cooperarea economica in domeniile comertului, investitiilor, industriei, serviciilor, finantelor, agriculturii, dorestier, energiei, transporturilor si comunicatiilor, proprietatii intelectuale si turismului prin intermediul unei lungi serii de Planuri de actiune.

In planul relatiilor internationale ASEAN si-a propus tot in 1997 ca organizatia sa joace un rol important in cadrul comunitatii internationale prin promovarea intereselor statelor membre.

In structura organizatiei intra Intalnirea Sefilor de Stat si de Guvern care se reuneste anual, Intalnirea Ministeriala ASEAN, alcatuita din ministrii afacerilor externe reunindu-se de asemenea anual, 29 de comitete si 122 de grupuri de lucru, precum si secretariatul condus de un Secretar General ales pentru un mandat de cinci ani, dar si un mare numar de organisme specializate pentru diferite domenii de interes.