POLITICA AGRICOLA COMUNA

POLITICA AGRICOLA COMUNA

Trasaturi generale

una din primele politici comunitare puse in aplicare

cea mai cuprinzatoare si cea mai importanta politica comunitara (inclusiv in termeni bugetari)

puternic centralizata:

competenta cvasi-exclusiva a institutiilor comunitare in formularea sa

punerea in aplicare este insa foarte descentralizata (spre deosebire de alte politici comunitare)

puternic autonomizata: interactiuni minore cu alte politici comunitare (care, de regula, se adapteaza la cerintele PAC) sau cu mediul international. In ultima perioada, apar semne de schimbare.

s-a dezvoltat ca o parte integranta a "statului bunastarii", cu anumite particularitati (fuziunea obiectivelor productive cu cele de venit)

Principii fundamentale

a) libera circulatie a produselor agricole in interiorul UE

Presupune eliminarea atat a obstacolelor explicite in calea schimburilor intra-comunitare, cat si a celor implicite. Barierele implicite au fost indepartate gradual. Jaloane importante: armonizarea progresiva a TVA; recunoasterea reciproca; disciplinarea subventiilor nationale

Corolar: unicitatea preturilor in interiorul pietei UE; nu este realizata in fapt din cauza persistentei unor distorsiuni:

Þ"inclinatia nationala" (home bias);

Þ diferente ale preturilor input-urilor (e.g., costul mainii de lucru; accesul lesnicios la materii prime importate)

Þ vicieri ale climatului concurential:

practici neconcurentiale in reteaua de distributie

ajutoare de stat (programe de infrastructura, subventii pentru asigurari sociale)

b) "preferinta communitara"

c) solidaritate financiara: toate incasarile sunt afectate bugetului comunitar, iar toate cheltuielile sunt suportate de acesta, indiferent cine a contribuit mai mult la incasari si cine a beneficiat mai mult de cheltuieli

PREZENTARE GENERICA A MECANISMELOR PAC

Instrumentul central pentru gestionarea PAC: Fondul European de Orientare si Grantare Agricola (FEOGA)

Trebuie facuta o distinctie neta intre:

administrarea pietei (sectiunea 'Garantie'): finanteaza cheltuielile necesare functionarii organizatiilor comune de piata (stocuri de interventie, desfacerea surplusurilor acumulate, plati directe catre fermieri)

politica structurala (sectiunea 'Orientare'): imbunatatirea structurilor de productie, prelucrarea si marketingul produselor agricole, programe de dezvoltare rurala

Raportul dintre cei doi "piloni" ai PAC nu a fost stabilit de la bun inceput, in conditiile in care ei nu pot fi promovati in egala masura prin aceleasi instrumente. Conferinta de la Stresa (1958) a conturat o preferinta a Statelor membre in favoarea primului pilier, care s-a amplificat ulterior, transformand "pilonul II" intr-un apendice simbolic al PAC, cel puain pana pana la incercarile de resuscitare facute in ultimii ani.

ORGANIZATIILE COMUNE DE PIATA (OCP) = seturi de aranjamente destinate sa orienteze productia, sa influenteze preturile si sa controleze schimburile comerciale externe

au fost extinse progresiv asupra tuturor produselor agricole, cu exceptia cartofilor si a bauturilor alcoolice distilate

de la produs la produs, exista diferente importante in ceea ce priveste gradul de interventie si costul functionarii lor: de la o postura foarte interventionista (ducand la substituirea, practic, a mecanismelor de piata prin inteventia autoritatilor publice) pana la asumarea unui rol de facilitare a absorbirii socurilor manifestate pe piata

extensiunea OCP se explica prin capacitatea lor de a oferi solutii la urmatoarele probleme:

riscul si incertitudinea asociate evolutiilor de pe pietele agricole (de regula, abrupte)

asigurarea unor venituri mai mari pentru un numar mare de beneficiari (initial, 15 milioane de fermieri)