Twinning - instrument de constructie institutionala

Twinning-ul este o initiativa a Comisiei Europene care a fost lansata in 1998 in contextul pregatirii pentru extindere a Uniunii Europene. A fost conceput ca un instrument pentru cooperarea administativa tinta pentru a asista tarile candidate in vederea intaririi capacitatii administrative si judiciare pentru a implementa legislatia comunitara ca viitoare state memebre ale Uniunii Europene. Inca din 1998, mai mult de 1000 proiecte de Twinning au fost implementate in tarile candidate si finantate de PHARE sau alte insrumente de pre-aderare. Twinning-ul continua sa joace un rol vital in contextul constructiei institutionale in noile State Membre si ramane un instrument de constructie institutionala esential in tarile candidate (Bulgaria, Croatia, Romania si Turcia).

CARDS - twinning-ul a inceput in vara lui 2002 pentru anumite programe de constructie institutionala, in special pentru Justitie si Afaceri Interne. Acum este oferit tuturor tarilor care beneficiaza de programul CARDS si este disponibil pentru toate programele de constructie institutionala indiferent de sectorul specific.

De la sfarsitul anului 2003, twinning-ul este disponibil pentru unele tari care beneficiaza de programul TACIS. In cazul tarilor MEDA, Acordurile de Asociere se semneaza intre acestea si UE pentru a intari cooperarea din cadrul obiectivelor generale ale Parteneriatului Euro-Mediteranean. In vederea implementarii acestor acorduri, programele suport pentru implementarea Acordurilor de Asociere. Pentru a implementa aceste acorduri, au fost lansate Programele Suport de implementare a Acordului de Asociere (AAA). In contextul unei Europe extinse si ca instrument de implementare a Acordurilor de Asociere, twinning-ul este introdus ca instrument de cooperare pentru constructie institutionala pentru tarile beneficiare (a se vedea sectiunea 1.2). in tarile MEDA proiectele de twinning au inceput in 2004.

Totusi, in pofida necesitatii de adaptare la procedurile si situatiile specifice pentru fiecare zona geografica, twinning-ul ca instrument de constructie institutionala se sprijina pe anumite carasteristici generale.

In primul rand, proiectele de twinning sunt construite in jurul unor obiective politice, de comun acord cu Uniunea Europeana, cum ar fi pregatirea pentru extindere a Uniunii Europene (PHARE), consolidarea capacitatii administrative a noilor state membre (Facilitate de Tranzitie) sau intensificarea cooperarii cum a fost prevazut in cadrul acordurilor CARDS, MEDA si TACIS.

Mai precis, proiectele de twinning sunt bazate pe un numar mic de principii de baza:

Unele proceduri speciale trebuie sa tina cont de natura speciala a twinning-ului si sa asigure un management financiar solid. Absenta licitatiei comerciale si alegerea statului membru partener de proiect de catre tara beneficiara face necesara gasirea altor mijloace de control a cheltuielilor care apar in cadrul programului. Aceste proceduri exprima natura specifica a proiectelor de twinning. Proiectele de twinning cuprind a serie de actiuni si contributii. Secondarile expertilor pe termen lung din statul membru alcatuiesc "coloana" proiectului de twinning. Acesti experti pe termen lung se numesc "Consilieri Rezidenti de Twinning" (RTA) (a se vedea sectiunea 2.2.2). Pentru a atinge aceste obiective este nevoie, de asemenea, de diverse contributii de experti, precum specialisti pe termen mediu si scurt, de instruiri, etc.

Ulterior incheierii proiectului de twinning, se asteapta ca tara beneficiara sa fi facut progrese insemnate in domeniul proiectului. In unele cazuri, se poate intampla ca un singur proiect de twinning sa nu fi fost suficient pentru a atinge obiectivele si sa fie nevoie de o serie de actiuni suplimentare in vederea obtinerii unei conformitati cu obligatiile relevante. Totusi, acest lucru nu diminueaza cu nimic necesitatea ca fiecare proiect sa aiba definite clar niste obiective si sa aiba un plan de lucru minutios pentru a le obtine.

Activitatile de twinning sunt potrivite proiectelor care au urmatoarele caracteristici:

Daca tara beneficiara nu are nici un punct de referinta pentru dezvoltarea unui anumit sector, traditionala asistenta tehnica poate ajuta la definirea optiunilor de reforma. De exemplu, in statele membre exista cel putin doua tipuri diferite de sisteme de arhivare. Un sistem necesita un plan bazat pe masuri foarte detaliate, deoarece acest plan este considerat el insusi o dovada suficienta a

Trecere in revista a finantarii UE