DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI

DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI

1. Drepturile functionarilor publici

Abordand problema drepturilor functionarilor publici trebuie sa precizam faptul ca nu exista drepturi si obligatii independente unele de altele. Astfel, fiecarui drept ii corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie naste, la randul sau, un drept.

Drepturile functionarilor au fost clasificate de doctrina in: drepturi care privesc situatia personala a functionarului (salarizare, concediu, protectie sociala) si drepturi specifice functiei publice detinute.

Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat si comporta doua aspecte: aderarea la opinii si dreptul de a exprima o opinie. Legiuitorul constituant a prevazut in acest sens la articolul 29 libertatea gandirii, a opiniilor si la art. 30 caracterul inviolabil al libertattii de exprimare a gandurilor, a opiniilor.

"Observam ca legiuitorul roman a inteles sa nu faca nici un fel de restrictii in ceea ce priveste dreptul la opinie, anumite restrictii exista totusi, ele se subinteleg din sfera obligatiilor, intre care obligatia de confidentialitate si de pastrare a secretului."

In doctrina se face distinctie intre exprimarea opiniilor in timpul serviciului, care este interzisa din ratiuni ce tin de obligatia de neutralitate a serviciului public, intemeiata pe doua principii: subordonarea ierarhica si buna functionare a serviciului public; si exprimarea opiniilor in afara serviciului, care este libera. Daca functionarul public nu-si poate exprima opiniile referitoare la probleme din afara sferei activitatii desfasurate in cadrul raporturilor de serviciu este normal insa ca el sa-si exprime opiniile referitoare la atributiile de serviciu, in sensul oferirii unor solutii alternative superiorilor sai, la cerere sau din proprie initiativa. In motivarea acestei judecati avem prevederile legii cadru, care dau dreptul functionarului public sa refuze, motivat, executarea unui ordin ilegal al superiorului sau ierarhic si sa solicite reiterarea ordinului in scris. Refuzul respectiv poate fi considerat si ca o opinie personala a functionarului public.

Codul de conduita al functionarilor publici confirma aceasta sustinere, stipuland ca, in indeplinirea atributiilor de serviciu, functionarii publici au obligatia de a respecta demnitatea functiei publice detinute, coreland libertatea dialogului cu promovarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, deasemenea mai prevede faptul ca functionarii publici au obligatia de a respecta libertatea opiniilor si de a nu se lasa influentati de considerente personale sau de popularitate, iar in exprimarea opiniilor, functionarii publici trebuie sa aiba o atitudine concilianta si sa evite generarea conflictelor datorate schimbului de pareri.

Concluzionand , in afara exercitarii serviciului, functionarul public are indatorirea sa respecte o obligatie de masura, sa-si impuna un autocontrol in exprimarea opiniilor sale, astfel incat sa nu puna in pericol imaginea proprie si a institutiei in care lucreaza .

Este interzisa orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala sau de orice alta asemenea natura.

Functionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau in aplicarea statutului si care il vizeaza in mod direct.

Dreptul la asociere sindicala este garantat functionarilor publici. Acestia pot, in mod liber, sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora. In situatia in care inaltii functionari publici sau functionarii publici de conducere sunt alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, acestia au obligatia ca in termen de 15 zile de la alegerea in organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa opteze pentru una dintre cele doua functii. In cazul in care functionarul public opteaza pentru desfasurarea activitatii in functia de conducere in organizatiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspenda pe o perioada egala cu cea a mandatului in functia de conducere din organizatia sindicala.

De asemenea functionarii publici se pot asocia in organizatii profesionale sau in alte organizatii avand ca scop protejarea intereselor profesionale.

Functionarilor publici le este recunoscut dreptul la greva, in conditiile legii. Functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte drepturi salariale pe durata grevei.

Anterior modificarilor aduse de Legea nr. 251/2006, in exercitarea acestui drept exista conditia respectarii celeritatii si al continuitatii serviciilor publice. "Aceste restrictii au fost eliminate in prezent, insa s-a adaugat precizarea ca functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte drepturi salariale pe perioada grevei.

Potrivit altor pareri libertatea sindicala si dreptul la greva au accentuat politizarea administratiei si, prin acest fapt, reticenta acesteia in a asculta de o putere pe care, in alte conditii, n-ar aproba-o.[5]

Pentru activitatea desfasurata functionarii publici au dreptul la un salariu, compus din : salariul de baza, sporul pentru vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.

Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici, act normativ care nu a fos adoptat pana in prezent, , ceea ce a determinat reactii in doctrina, unii autori apreciind ca in privinta drepturilor de care beneficiaza, functionarii publici sunt net dezavantajati fata de alte categorii de personal din sectorul public .

Functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului o primesc gratuit.

Durata normala a timpului de lucru pentru functionarii publici este, de regula, de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana.

"Interpretarea corecta presupune ca nu se poate depasi media de 8 ore pe zi, ceea ce nu exclude posibilitatea ca durata zilei de lucru sa poata fi sub aceasta limita maxima."

Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori declarate zile nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 intr-un an.

Functionarii publici pot fi alesi sau numiti intr-o functie de demnitate publica, in conditiile legii.

Inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti in functii de demnitate publica si deasemenea pot candida pentru functii de demnitate publica numai dupa incetarea, in conditiile legii, a raporturilor de serviciu. Aceasta limitare, adusa de Legea nr. 251/2006, a nascut controverse, apreciindu-se faptul ca in aceste cazuri ar fi fost mult mai corecta masura suspendarii si nu a incetarii raportului de serviciu, deoarece "este putin probabil ca un functionar public de cariera care ocupa o inalta functie publica sau o functie publica de conducere va renunta la aceasta pentru o demnitate publica, din care poate sa fie schimbat oricand si care nu presupune, neaparat si din pacate, competenta si profesionalism" .

Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna, la concedii medicale si la alte concedii.

Legiuitorul constituant califica regimul concediului de odihna ca o masura de protectie a muncii, alaturi de alte masuri.

Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat. Prin acordarea acestor drepturi se consacra o deosebire intre regimul concediului de odihna al functionarilor publici si cel al concediului salariatilor, in sensul acordarii ex lege si a unei prime de concediu, pe langa indemnizatia cuvenita si salariatilor deoarece in cazul acestora prima de concediu se poate acorda numai daca exista o clauza expresa in acest sens in contractul colectiv sau in contractul individual de munca.

In perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa asigure functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica. Textul legii are un caracter imperativ care impune autoritatilor publice sa asigure functionarilor publici conditii corespunzatoare de munca.

Functionarii publici beneficiaza de asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii.

Constitutia Romaniei reglementaeza la art. 34 dreptul la ocrotirea sanatatii, drept receptat indeosebi din Pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale, care, in articolul 12, prevede dreptul persoanei de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mentala, drept care presupune si obligatia de a se asigura tuturor cetatenilor mijloacele necesare realizarii acestui deziderat.

Functionarii publici beneficiaza de pensii, precum si de celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, potrivit legii.

"De vreme ce se face trimitere la lege, in ceea ce priveste pensia, se deduce ca si functionarii vor intra in sfera dreptului comun, atat sub aspectul conditiilor (vechime, varsta), cat si sub aspectul bazei si a modului de calcul a pensiei."

In caz de deces al functionarului public, membrii familiei sale, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat.

In cazul in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau a institutiei publice in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita in continuare drepturile prevazute mai sus pana la emiterea deciziei pentru pensia de urmas.

Functionarii publici beneficiaza in exercitarea atributiilor lor de protectia legii. Autoritatea sau institutia publica este obligata sa asigure protectia functionarului public impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei publice sau in legatura cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau institutia publica va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii. Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si pentru alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Codul Penal instituie infractiuni care au scopul de a-l proteja nu numai pe functionarul public, ci si familia acestuia. Astfel, articolul 239 indice 1, astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 140/1996, prevede ca in cazul infractiunilor prevazute in articolele 180-182 si 193 , savarsite impotriva sotului, copiilor sau parintilor persoanelor prevazute in art. 238 sau in articolul 239 alin.3, in scop de intimidare sau de razbunare pentru acte sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, maximul se majoreaza cu o treime.

Autoritatea sau institutia publica este obligata sa il despagubeasca pe functionarul public in situata in care acesta a suferit, din culpa autoritatii sau a institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu. Se consacra astfel atat un drept al functionarului publici cat si o obligatie a autoritatii sau institutiei publice.

2. Obligatiile functionarilor publici.

Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea, indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.

Profesionalismul se manifesta pe multiple planuri: in relatiile de serviciu, cu colegii de compartiment si din institutie, fata de subordonati sau superiorii ierarhici, dar si in exteriorul acesteia, cu persoanele fizice sau juridice cu care autoritatea vine in contact si include respectul de sine conform pozitiei si prestigiului functiei ocupate si a asteptarilor celorlalti in acest sens.

Aceasta obligatie a functionarilor publici comporta de fapt doua aspecte, doua tipuri de obligatii:o obligatie de a face, obligatie in faciendo, care ii impune functionarului public un anumit comportament profesional si o obligatie de a nu face, care este o obligatie in abstinendo, prin care functionarul public este tinut sa se abtina de la orice fapta care ar putea cauza un prejudiciu persoanelor fizice sau juridice sau prestigiului corpului functionarilor publici.

Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.

Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege. Este vorba in primul rand de Codul de conduita al functionarilor publici, adoptat prin Legea nr. 7/2004, care reglementeaza normele de conduita profesionala a functionarilor publici, obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. Obiectivele codului urmaresc sa asigure cresterea calitatii serviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, precum si sa contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica, prin : reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare creerii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului institutiei functiei publice si al functionarilor publici; informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este indreptatit sa se astepte din partea functionarilor publici in exercitarea functiilor publice; crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici, pe de o parte si intre cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte.

Functionarilor publici le este interzis sa ocupe functii de conducere in structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau ale fundatiilor sau asociatiilor care functioneaza pe langa partidele politice.

Pentru functionarii publici de conducere si inaltii functionari publici interdictia vizeaza si calitatea de membru al unui partid politic sau organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic, precum si asociatii sau fundatii care functioneaza pe langa acestea. Toti functionarii publici sunt obligati, in exercitarea atributiilor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice .

Cu toate acestea practica administrativa demonstreaza o prezenta activa la nivel de decizie a factorului politic, a functionarilor promovati pe criterii politice, fara cunostinte temeinice de administratie publica, ceea ce duce si la un sentiment de frustrare in randul functionarilor publici de cariera, bine pregatiti, carora li se refuza accesul la functii de conducere pe baza competentei si a performantei profesionale. In aceeasi idee, prevederea potrivit careia inaltii functionari publici nu pot face parte dintr-un partid politic, exemplificam aici cazul prefectilor si al subprefectilor, este lipsita de continut datorita modului in care s-a realizat atestarea pe post a acestora. In doctrina s-a formulat opinia conform careia pentru numirea inaltilor functionari publici este absolut necesara o comisie de concurs si deasemenea ar trebui ca aceasta comisie sa nu fie complet dependenta de vointa reprezentantilor Guvernului.

Pe de alta parte insa dreptul de a avea anumite afinitati politice, de a impartasi o anumita doctrina, de a crede in ea, este un drept inalienabil si imanent al omului, care nu poate fi interzis de nici o Constitutie si de nici o lege.

Functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin in functia publica pe care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate.

Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici. Functionarul are dreptul sa refuze, in scris si motivat, indeplinirea dispozitiilor primite de la superiorul ierarhic, daca le considera ilegale. Daca cel care a emis dispozitia o formuleaza in scris, functionarul public este obligat sa o execute, cu exeptia cazului in care aceasta este vadit ilegala. Functionarul public are indatorirea sa aduca la cunostinta superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispozitia, astfel de situatii. Binenteles ca aceasta prevedere se va aplica doar atunci cand exista un astfel de superior ierarhic indirect.

In situatia unor ordine ierarhice contradictorii, se va executa cel cu forta juridica mai mare, iar daca ordinele au forta juridica egala, pe cel mai recent.

Referitor la aceasta obligatie a functionarului public, executarea unei dispozitii vadit ilegale atrage si raspunderea functionarului executant, alaturi de cea a superiorului care a emis dispozitia. Legea contenciosului administrativ da dreptul functionarului actionat in justitie de a chema in garantie pe superiorul ierarhic de la care a primit ordinul sa semneze actul a carui legalitate este supusa judecatii, dispozitie care se coreleaza cu reglementarea din statut.

Functionarii publici au obligatia sa pastreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei publice, in conditiile legii, cu exeptia informatiilor de interes public.

Obligatia se refera la doua aspecte distincte: secretul profesional, respectiv discretia profesionala.

Secretul profesional poate fi secret de stat sau secret de serviciu. Codul de conduita al functionarilor publici vine sa precizeze, la randul lui, faptul ca functionarilor publici le este interzis sa dezvaluie informatii care nu au caracter public, in alte conditii decat cele prevazute de lege.

Obligatia de discretie profesionala presupune interdictia de a divulga fapte, documente sau informatii cunoscute in exercitiul functiei, evident fara a include cazul in care se solicita informatii de interes public. Mai mult, Codul de conduita al functionarilor publici prevede in mod expres ca prevederile sale nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligatia legala a functionarilor publici de a furniza informatii de interes public celor interesati, in conditiile legii.

Initial pastrarea secretului de serviciu s-a dorit a fi in alt fel legiferata, in sensul ca in proiect era prevazuta pentru un timp de trei ani, dupa incetarea raporturilor de serviciu, solutie la care Statutul a renuntat, reiesind ca se va aplica dreptul comun.

In doctrina s-a apreciat faptul ca in cazul functionarului public, indatorirea de confidentialitate constituie o indatorire ex lege, in timp ce, in cazul salariatului, poate rezulta, de regula, dintr-o clauza contractuala.

Functionarilor publici le este intezis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje.

La numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice, declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii. "Ea este analizata, de regula, sub denumirea de obligatie de dezinteresare si face parte din categoria indatoririlor care vizeaza, in egala masura, atat viata profesionala, cat si viata privata a functionarului public.

Functionarii publici au obligatia de a rezolva, in termenele stabilite de catre superiorii ierarhici, lucrarile repartizate. Functionarilor publici le este interzis sa primeasca direct cereri a caror rezolvare intra in competenta lor sau sa discute direct cu petentii, cu exceptia celor carora le sunt stabilite asemenea atributii, precum si sa intervina pentru solutionarea acestor cereri.

Functionarii publici au obligatia sa respecte intocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

Perfectionarea profesionala a functionarilor publici

"Unul din adevarurile care strabate ca un fir rosu conceptia referitoare la administratia publica contemporana este nevoia de profesionalizare a celor care o infaptuiesc, competenta care se impune, intr-o masura din ce in ce mai mare, celor care au fost investiti cu atributii in sfera administratiei publice."

Atributiile deosebite care revin functionarilor publici, atat celor care detin functii de conducere cat si de executie, pun pe prim plan problema pregatirii si perfectionarii lor profesionale, in mod temeinic si intr-un cadru organizat.

Informatizarea si automatizarea tot mai accentuata a activitatilor din administratia publica, sporirea eficientei organelor si institutiilor publice care realizeaza aceste activitati, nu se pot face decat cu functionari temeinic pregatiti din punct de vedere profesional, care sa aiba in permanenta cunostinte la nivelul dezvoltarii contemporane, a stiintei si tehnicii de specialitate.

Activitatea de pregatire si perfectionare profesionala are totodata drept scop actualizarea si imbunatatirea nivelului cunostintelor de specialitate ale functionarilor publici pentru a evita ca ei sa fie depasiti profesional, iar eficienta lucrarilor pe care le fac sa fie indoielnica.

Activitatea de executare in concret a legii si a celorlalte acte normative, cu toata problematica si complexitatea pe care o comporta, nu se poate realiza fara o pregatire temeinica de specialitate a functionarilor publici pentru obtinerea si aprofundarea cunostintelor de baza corespunzatoare sarcinilor si nivelului dezvoltarii actuale a administratiei publice.

Datorita transformarilor si dezvoltarii rapide in toate domeniile de activitate, functionarii publici, chiar si cei cu studii superioare, au nevoie de continuarea pregatirii profesionale, de anumite cursuri de perfectionare, intrucat cunostintele teoretice, daca nu sunt completate si actualizate permanent, devin insuficiente sau perimate, cu consecinte negative asupra activitatii functionarilor si implicit a institutiilor in care muncesc.

Improspatarea cunostintelor prin perfectionarea sistematica a pregatirii profesionale trebuie sa constituie o prioritate pentru functionarii publici, care trebuie sa fie preocupati de ridicarea continua a nivelului cunostintelor profesionale si insusirea a tot ceea ce este nou in sectoarele lor de activitate.

Cerinta de baza este ca orice forma de perfectionare, pe care o urmeaza functionarul public, sa se reflecte in imbunatatirea exercitarii functiei pe care acesta o ocupa.

Potrivit Statutului functionarii publici au dreptul si obligatia de a-si imbunatati in mod continuu abilitatile si pregatirea profesionala.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici organizata la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice. Pe perioada in care functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite, in situatia in care acestea sunt:

v     organizate la initiativa sau in interesul autoritatii sau institutiei publice;

v     urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile intr-un an calendaristic, organizate in tara sau strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratia publica intre 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada.

Functionarii publici care au urmat forme de perfectionare profesionala, in aceste conditii, ale caror raporturi de serviciu inceteaza inainte de implinirea termenului prevazut: prin acordul partilor, prin destituire din functia publica, prin demisie, condamnare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva , ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei ca masura de siguranta ori pedeapsa complementara, pentru incompetenta profesionala in cazul obtinerii calificativului "nesatisfacator" la evaluarea performantelor profesionale individuale, sunt obligati sa restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si dupa caz, drepturile salariale primite pe perioada perfectionarii, calculate in conditiile legii proportional cu perioada ramasa pana la implinirea termenului. Aceste prevederi nu se aplica in cazul in care functionarul public nu mai detine functia publica din motive neimputabile acestuia.

In cazul in care persoanele care au urmat o forma de perfectionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate sa restituie institutiei sau autoritatii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfectionare, precum si drepturile salariale primite in perioada perfectionarii, calculate in conditiile legii, daca acestea au fost suportate de autoritatea sau institutia publica.

Nu constituie forme de perfectionare profesionala si nu pot fi finantate din bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de doctorat.

Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa comunice anual Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in conditiile legii, planul de perfectionare profesionala a functionarilor publici, precum si fondurile prevazute in bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfectionare profesionala a functionarilor publici, organizate la initiativa ori in interesul autoritatii sau institutiei publice.