FUNCTIONARUL PUBLIC EUROPEAN IN INSTITUTIILE SI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

I.            Scurta prezentare a institutiilor si a organelor Uniunii Europene

II.        Participarea functionarului public european la realizarea reformei institutionale in cadrul Uniunii Europene

I.           SCURTA PREZENTARE A INSTITUTIILOR SI A ORGANELOR UNIUNII EUROPENE

Consiliul european

Din punct de vedere juridic, Consiliul european nu este o institutie comunitara, plasarea lui in titlul consacrat dispozitiilor comune din Tratatul de la Maastricht il plaseaza deasupra institutiilor Comunitatilor europene.

Functiile indeplinite de Consiliul european:

- functia de arhitect al evolutiei institutionale a constructiei europene, toate deciziile importante fiind luate sub impulsul lui;

- functia de stabilire a orientarilor generale in materia politicii economice si sociale, precum si in domeniul politicii externe;

- functia de decizie la cel mai inalt nivel a problemelor care apar in domeniul economic, social, financiar si al politicii externe;

Actele Consiliului european nu intra in competenta Curtii de justitie.

Consiliul Uniunii Europene

- este veritabilul legiuitor al Comunitatilor europene, chiar daca aceasta putere normativa nu este monopolizata (este impartita cu Comisia europeana si Parlamentul european);

- poate sa aduca "atingere" tratatelor institutive, potrivit unei proceduri in care sunt implicate si alte institutii. In fapt, rolul esential le revine statelor membre prin intermediul Consiliului, stiut fiind faptul ca institutia Consiliului european da, in acest sens, impulsurile politicilor fundamentale;

- procedura de revizuire - art. N (TMH).

- Consiliul incheie acorduri internationale in numele si pentru Comunitatile europene, care beneficiaza de personalitate juridica, ca orice organizatie internationala.

- Consiliul alege membrii altor institutii sau organe comunitare:

membrii Comitetului economic si social;

membrii Curtii de conturi;

membrii Comitetului regiunilor.

Comisia europeana

- Comisia = "motorul" Comunitatilor;

- elaboreaza propuneri de acte comunitare (directive si regulamente) pe care le transmite Consiliului, care adopta textul final.

- art. 155 TCE: Comisia = "gardianul" tratatelor; "vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat ca si a dispozitiilor luate de institutii, in virtutea acestuia";

- controleaza statele membre si intreprinderile.

- negociaza acordurile internationale prevazute la art. 288 incheiate intre Comunitati si state terte: Comisia are initiativa negocierilor, recomandand Consiliului ca ele sa fie deschise;

- participa la organizarea de legaturi cu celelalte organizatii internationale (Natiunile Unite si institutiile specializate - Organizatia mondiala a sanatatii, UNESCO, FMI s.a. - , Consiliul Europei, OCDE).

Parlamentul european

- controleaza Comisia europeana:

intrebari scrise; intrebari orale; procedura "ora intrebarilor" - inspirata din sistemul englez, a fost instaurata in anul 1973 si permite sa fie abordate probleme de actualitate; raport general; motiune de cenzura.

- controleaza Consiliul:

intrebari scrise; intrebari orale; "ora intrebarilor.

- controleaza Consiliul european:

Consiliul european prezinta un raport Parlamentului dupa fiecare reuniune; Raport anual scris, cu privire la evolutia Uniunii.

- controleaza alte institutii comunitare:

recursul in carenta; recursul in anulare.

- controleaza Mediatorul.

A.     Procedura avizului obligatoriu

- Parlamentul trebuie, in mod obligatoriu, consultat cu privire la directive sau regulamente. Consiliul este tinut sa consulte Parlamentul, dar nu este legat de continutul avizului emis de Parlamentul european;

- domenii:

politica agricola comuna; politica industriala comuna; libertatea de stabilire; politica vizelor; dreptul cetatenilor Uniunii; revizuirea tratatelor.

B.     Procedura consultarii

- interventia Parlamentului european se situeaza, inca, in cadrul unei proceduri de tip consultativ, dar el are posibilitatea de a-si face mai bine cunoscute orientarile sale;

- se aplica atunci cand un act comunitar cu forta generala are incidente financiare notabile.

C.     Procedura avizului conform

- atunci cand tratatele cer un aviz conform Parlamentului european, in cazurile limitativ enumerate, institutia se poate opune proiectului actului care-i este supus. Aceasta nu-i da posibilitatea de a amenda el insusi textul supus examinarii sale, dar daca institutia decizionala tine la a lua decizia, va trebui sa tina cont de rezervele exprimate de Parlamentul european;

- domenii:

tratatele de aderare; acordurile de asociere; deciziile care recomanda statelor membre adoptarea unei proceduri uniforme pentru alegerile electorale; textele comunitare care definesc misiunile si organizarea fondurilor structurale.

D.     Procedura de cooperare

Sfera de aplicare:

aplicarea politicii comune a transporturilor; deciziile de aplicare cu privire la fondul social european; retelele transeuropene; actiunile in materia mediului; deciziile de aplicare cu privire la FEDER; educatie, formare profesionala si tineret; cooperarea pentru dezvoltare; discriminarile fondate pe nationalitate; cercetarea; imbunatatirea securitatii si sanatatii muncitorilor.

E.      Procedura de co-decizie

Curtea de justitie

A.     Competente consultative

- aviz privind compatibilitatea tratatului avut in vedere cu tratatele constitutive.

B.     Controlul legalitatii actelor comunitare

- recursul in anulare;

- exceptia de ilegalitate;

- recursul in carenta;

- cererea prejudiciala in aprecierea validitatii.

Tribunalul de prima instanta

1. Litigiile dintre Comunitatile europene si agentii lor
2. Recursurile formulate de persoanele fizice sau juridice

Comitetul regiunilor

- rol consultativ:

o       obligatoriu:

in materie de educatie, formare profesionala si tineret; in domeniul cultural; sanatate publica; retele transeuropene; coeziune economica si sociala;

o       facultativ

o       autosesizare.

Comitetul economic si social

- contribuie la decizia comunitara - adreseaza opinii reprezentantilor "fortelor active" care informeaza autoritatile de preocuparile sau obiectivele pe care le considera importante;

- loc de dialog privilegiat intre diferitele categorii socio-profesionale;

- centru de informare cu privire la initiativele si realitatea comunitara.

AGENTII COMUNITARE

Cedefop - Centrul european pentru dezvoltarea formarii profesionale;

EUROFOUND - Fundatia europeana pentru imbunatatirea conditiilor de viata si de munca;

AEE - Agentia europeana pentru mediu;

ETF - Fundatia europeana pentru formare;

OEDT - Observatorul european al drogurilor si toxicomanilor;

EMEA - Agentia europeana pentru evaluarea medicamentelor;

OHMI - Oficiul de armonizare in Piata interna (marci, desene si modele);

EU-OSHA - Agentia europeana pentru securitatea si sanatatea muncitorilor;

OCVV - Oficiul comunitar al plantelor vegetale;

CdT - Centrul de traducere al organelor Uniunii Europene;

EUMC - Observatorul european al fenomenelor rasiste si xenofobe;

FAR - Agentia europeana pentru reconstructie;

EFSA - Autoritatea europeana pentru securitatea alimentelor;

AESM - Agentia europeana pentru securitate maritima;

AESA - Agentia europeana pentru securitate aeriana.

II.        PARTICIPAREA FUNCTIONARULUI PUBLIC EUROPEAN LA REALIZAREA REFORMEI INSTITUTIONALE IN CADRUL UNIUNII EUROPENE

Sub aspect conceptual, functia publica la nivel comunitar reprezinta o notiune complexa care cuprinde: administrarea Comunitatilor europene, statutul agentilor comunitari si aspecte privitoare la atributiile acestora.

Avand in vedere caracteristicile Comunitatilor europene, care intrunesc atat elemente specifice organizatiilor internationale, cat si elemente proprii statelor membre ale Comunitatilor, functia publica comunitara are o structura originala, reunind trasaturile celor 2 entitati. Astfel, din perspectiva nationala a statelor membre, aceasta functie se inspira din realitatile franceze si belgiene cu privire la aspecte ce tin de organizare si functionare, dar se regasesc si trasaturi specifice altor sisteme nationale de drept. Acestora li se adauga unele trasaturi cu influenta internationala, date de organizatiile internationale, cu precadere cele regionale.

Functia publica la nivel comunitar este deseori criticata pe motive ce tin de birocratie si tehnocratie, prin conceptul numit EUROCRATIE. Aceste aspecte pornesc de la faptul ca functionarii comunitari detin un rol important in cadrul institutiilor comunitare. In prezent, acestia numara peste 27500 - cifra ce este considerata rezonabila in comparatie cu administratiile marilor metropole ale lumii. Din acest total, cea mai mare parte a functionarilor isi desfasoara activitatea in cadrul Comisiei europene - peste 17500, urmand Parlamentul european, Consiliul de ministri, Curtea de conturi, Curtea de justitie si Tribunalul de prima instanta.

Notiuni

In cadrul organismelor Comunitatii Europene, isi desfasoara activitatea agenti supusi unor norme speciale, care reprezinta dreptul functiei publice europene. Initial, functionarii erau recrutati pe baza de contract de drept public

Prin art. 24 din Tratatul de fuziune din 8 aprilie 1965 a fost impusa "stabilirea unui regulament al personalului unic si comun tuturor institutiilor comunitare".

Acest regulament supus mai multor modificari impreuna cu alte texte, este reunit intr-un document intern al Comunitatilor intitulat "STATUT", care are ca subtitlu "Regulamente si reglementari aplicabile functionarilor si altor agenti ai Comunitatilor Europene".

Statutul are menirea ca grupeaza principalele probleme pe care le presupun conditiile juridice ale salariatului.

Regimul functionarului public european a imprumutat unele din dimensiunile regiunilor nationale ale functiilor publice, peste care s-a suprapus elemente deduse din faptul ca el isi desfasoara activitatea intr-un spatiu pe care doctrina comunitara il denumeste teritoriu comunitar.

Cetatenia functionarilor comunitari

In principiu, cetatenia functionarilor este aceea a statelor membre , constatandu-se o diferenta care exista intre numarul functionarilor din diferite state, corespunzator nivelului ierarhic al functiei ocupate. Astfel, la nivelul cel mai inalt exista o distribuire relativ egala a functionarilor in functie de statele pe care le reprezinta, respectandu-se criteriul geografic, dar, pe masura ce gradul functiei scade, constatam o preponderenta a functionarilor de nationalitate belgiana, preponderenta data de faptul ca majoritatea institutiilor comunitare isi au sediul la Bruxelles.

Raportul functiei europene cu politica

In Comunitatea Europeana se regaseste o categorie de functionari de grad superior (categoria A) care sunt sustrasi procedurii de numire a celorlalti functionari publici, fiind vorba despre functionarii politici.

In stransa dependenta cu criteriul politic se mai afla cel al nationalitatii, care obliga la o repartizare proportionala intre tari a functiilor europene. Sunt avute in vedere in primul rand functiile inalte, de conducere, care nu pot fi monopolizate de catre un stat membru.

Prin reglementarile adoptate de Comunitate, prin practica si jurisprudenta Curtii, se urmareste realizarea unei politici in materia functiei publice europene de natura sa permita accesul si mentinerea unor persoane apte sa faca fata complexelor probleme care revin celor investiti. Dificultatea efectuarii unui asemenea deziderat este evidenta: nici o regula juridica, oricat de bine conceputa ar fi ea, nu va impiedica, de una singura, clientelismul, nepotismul si toate celelalte forme de coruptie4.

Actiuni introduse de functionarii publici comunitari la organele comunitare de jurisdictie

Beneficiaza de dreptul de a introduce astfel de actiuni atat functionarii oficiali ai Comunitatii, cat si alti functionari. Prin functionarii oficiali se desemneaza: persoanele numite in functii stabilite in cadrul personalului unei autoritati comunitare prin decizia scrisa a autoritatii competente sa numeasca, potrivit regulamentului de personal in vigoare5.

Ceilalti functionari ii includ pe functionarii temporari, personalul auxiliar si local, consilierii speciali etc.

Tuturor acestora le este recunoscuta capacitatea de a se adresa organelor jurisdictionale comunitare, in urmatoarele conditii:

Se impune avizul autoritatii care i-a numit in functia publica pe care o ocupa;

Adresarea se face prin intermediul superiorilor directi;

Actiunea formulata are caracterul unei actiuni in anulare;

Functionarii pot sa actioneze impotriva oricarui act care ii afecteaza, chiar daca actul atacat nu le-a fost lor adresat, ci altor persoane;

Functionarului ii este recunoscut dreptul de a introduce o plangere direct la instanta, dupa ce a notificat-o autoritatii care l-a numit, si in scopul de a obtine o hotarare preliminara. Instanta nu poate insa sa se pronunte definitiv pana ce autoritatea de numire nu a luat o decizie expresa sau implicita cu privire la plangerea functionarului reclamant.

Practica s-a indepartat de la acest spirit al reglementarilor comunitare si a admis ca functionarul sa poata aduce noi argumente in fata autoritatii judiciare in scopul sustinerii actiunii sale, fara a putea insa sa modifice plangerea initiala. S-a admis astfel posibilitatea suplimentarii actiunii si chiar a solicitarii unor daune cauzate de actul comunitar.

Tratatul de la Maastricht, Art. 127, prevede:

"Comunitatea pune in aplicare o politica de formare profesionala care ajuta si completeaza actiunile statelor membre, respectand totodata, pe deplin, responsabilitatea fiecarui stat membru pentru continutul si organizarea formarii profesionale."

In spatiul european, exista doua modele de pregatire a functionarului public:

a.          modelul francez in care pregatirea este facuta de Scoala Nationala de Administratie;

b.          modelul englez, unde universitatile au acest rol.

In Romania, sunt imbinate aceste modele: sunt si universitati care pregatesc functionari publici, dar si institutii specializate.

S-au cristalizat doua concepte care trebuie sa calauzeasca intreaga activitate de formare profesionala:

I.        ca functionarii sunt in slujba comunitatii

II.     ca functionarii trebuie sa fie nonpartizani din punct de vedere politic in desfasurarea activitatii lor profesionale.

Perfectionarea profesionala a functionarului public trece prin mai multe etape:

Pregatirea introductiva, acordata la intrarea in serviciul public; in linii mari, in aceasta etapa se urmareste acomodarea functionarului public cu particularitatile locului de munca.

Pregatirea dobandita prin desfasurarea activitatii curente; functionarul in activitatea sa zilnica castiga experienta si devine din ce in ce mai util.

Pregatirea pentru audierea unor cursuri

Instruire in stiinta conducerii; pregatirea tehnica de specialitate este insuficienta in cazul functionarilor publici cu functii de conducere, acestia avand nevoie sa fie instruiti si in stiinta conducerii.

Pregatirea individuala continua a fiecarui functionar

Bibliografie:

1. Augustin Fuerea, "Manualul Uniunii Europene", editia a II-a, Editura Universull Juridic, Bucuresti, 2004;
2. Augustin Fuerea, "Drept comunitar european. Partea generala", Editura All Beck, Bucuresti, 2003;
3. Augustin Fuerea, "Institutiile Uniunii Europene", Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2002;
4. Ion Filipescu, Augustin Fuerea, "Drept institutional comunitar european", ed. a III-a , Ed. Actami, Buc., 2000;
5. R.M. Popescu, M.A. Dumitrascu, A. Fuerea, "Drept comunitar european. Caiet de seminar", Editura Pro Universalis, Bucuresti, 2005.