Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


FUNCTIONARUL PUBLIC1

Administratie

+ Font mai mare | - Font mai mic




FUNCTIONARUL PUBLIC1

Sectiunea I
Aspecte preliminare


1. Consideratii introductive

1.1. Notiune. Principiile ocuparii functiei publice
Detinatorul functiei publice, denumit functionar public, este persoana fizica, ce face parte din corpul functionarilor publici, avand drepturi si obligatii specifice ce se regasesc in unele prevederi constitutionale si in statutele privind functiile si demnitatile publice care definesc functionarul public ca fiind 'persoana numita intr-o functie publica.'
Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice, din administratia publica centrala si locala, alcatuiesc Corpul functionarilor publici.
Functionarii publici isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor publice prin intermediul carora administratia publica urmareste sa satisfaca unele nevoi de interes general.2
Numirea functionarilor publici se face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice printr-un act de dispozitie (act de numire in functie), emis in baza legii, in care se precizeaza functia, pozitia, obligatiile si responsabilitatile sale.
La baza ocuparii functiei publice stau conform dispozitiilor art.4 din Statutul functionarului public, urmatoarele principii:
- functionarii publici trebuie selectati exclusiv dupa criteriul competentei profesionale;
- asigurarea egalitatii sanselor la numirea in corpul functionarilor publici, prin eliminarea discriminarilor, concurentei neloiale etc.;
- desfasurarea activitatii fara influente politice, prompt si eficient, fara prejudecati si fara sa urmareasca interese materiale sau de alta natura;
- asigurarea stabilitatii functionarilor publici.
Stabilitatea in functie a functionarilor publici pune si problema evolutiei lor in cariera, a promovarii in functie. Cadrul prevazut de legea actuala, confera functionarilor publici atat stabilitate cat si garantia promovarii lor in clase si in trepte, insotite de majorari de salariu.

2. Conditii - criterii de selectare a functionarilor publici

Art.49 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, prevede ca, pentru ocuparea unei functii publice se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii, pe care le enumeram:
- cetatenia romana si domiciliul in Romania - pornind de la considerentul ca prin activitatea sa, functionarul public trebuie sa fie devotat tarii sale in care trebuie sa traiasca efectiv;
- cunoasterea limbii romane, ca limba oficiala a tarii, atat scris cat si vorbit;
- varsta de cel putin 18 ani impliniti, pentru asigurarea unei maturitati in comportament;
- deplina capacitate de exercitiu, pentru a fi responsabil de actele si faptele sale;
- stare de sanatate corespunzatoare functiei la care candideaza, atestata printr-un examen medical de specialitate;
- conditii de studii prevazute de lege pentru functia publica pentru care candideaza;
- inexistenta unei condamnari care sa faca functionarul public incompatibil pentru exercitarea functiei publice, cum ar fi: luare de mita, inselaciune, delapidare, trafic de influenta etc.;
- sa nu fi desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege;
- sa nu fi fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani.
Nivelul studiilor functionarului public este determinant in stabilirea categoriei sale si implicit in determinarea activitatilor pe care le poate desfasura. Astfel:
* functionarii publici din categoria A (cu studii superioare de lunga durata), pot sa desfasoare activitati de aplicare si executare a legilor, de control, consiliere, coordonare, conducere, elaborare de reglementari, luare de decizii sau alte activitati care necesita cunostinte superioare de specialitate;
* functionarii publici din categoria B (cu studii superioare de scurta durata), efectueaza activitati de aplicare si executare a legilor, studii, indrumare, elaborare de proiecte de reglementari, lucrari pregatitoare pentru luarea deciziilor, unele activitati de conducere si alte activitati ce necesita pregatire superioara de scurta durata;
* functionarii publici din categoria C (cu studii medii liceale sau postliceale), efectueaza activitati de aplicare si executare a legilor si a altor reglementari, activitati de birou sau de control ce necesita o cultura generala medie si cunostinte tehnice sau profesionale de nivel mediu.


Sectiunea II
Drepturile functionarului public


1. Aspecte generale

Drepturile functionarului public sunt recunoscute si garantate de dispozitiile Constitutiei, ale Statutului functionarului public in forma sa actuala si de alte reglementari speciale existente in materie. Aceste drepturi pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
- drepturi cu caracter general;
- drepturi materiale;
- drepturi cu caracter special.

2. Drepturi cu caracter general nepatrimoniale

2.1. Dreptul la opinie
Acest drept al functionarilor publici este garantat la nivel constitutional: art.30 alin.1 din Constitutie dispune: 'Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.' Astfel, art.26 alin.1din Statut, in forma sa actuala, lege generala in materie, precizeaza in acest sens faptul ca intre functionarii publici este interzisa orice fel de discriminare rasiala, politica, religioasa, etnica, sociala, ori bazata pe orientarea sexuala, starea materiala, sau orice alta discriminare.
Asadar, dreptul la opinie presupune ca functionarul public are dreptul la opinie personala, neputand fi constrans politic, etnic, moral sa aiba o alta opinie. in timpul serviciului, functionarul public este obligat sa fie loial fata de guvern si sa fie neutru din punct de vedere politic, religios, etnic. in afara serviciului, dreptul la opinie obliga functionarul public sa aiba o anumita rezerva in exprimarea ideilor sale.
in majoritatea tarilor europene, functionarii publici desi au dreptul la o exprimare libera, acestia sunt obligati la discretie profesionala, la retinere in exprimarea opiniilor lor.

2.2. Dreptul la protectie sociala
Strans legat de dreptul la munca, dreptul la protectie sociala este recunoscut de textele constitutionale (art.41 alin.2 din Constitutie) de Codul muncii, de Legea nr.90/1996 privind protectia muncii3, de Statutul functionarului public precum si de alte texte legale in vigoare.
Din continutul prevederilor legale in materie, elementele comune ale dreptului la protectie sociala sunt:
- asistenta sociala gratuita;
- conditii de munca si igiena corespunzatoare;
- repaus saptamanal;
- ajutoare in caz de accidente de munca sau boli profesionale;
- durata zilei de munca de cel mult 8 ore si de 40 de ore pe saptamana;
- concedii de odihna anuale platite si concedii medicale platite;
- regim de munca si de protectie pentru femei si tineri;
- pensie de invaliditate si pensie de urmas;
- formarea profesionala a functionarilor publici;
- salariu minim brut pe tara.
In afara de masurile de protectie sociala propriu-zise, Statutul functionarului public prevede si masuri de protectie a acestuia impotriva amenintarilor, violentelor, defaimarilor carora le-ar putea cadea victima in procesul de exercitare a functiei publice sau in legatura cu aceasta (art.36 din Statut in forma sa actuala).
De asemenea, dispozitiile acestui act normativ consacra faptul ca, serviciul public este obligat sa despagubeasca pe functionarul public care a suferit un prejudiciu material in timpul indeplinirii sarcinilor de serviciu, daca acesta s-a datorat culpei serviciului public respectiv.
Art.239 din Codul penal roman incrimineaza infractiunile ce sunt savarsite impotriva functionarul public.4

2.3. Dreptul la asociere sindicala
Art.40 alin.1 din Constitutie stipuleaza ca 'Cetatenii se pot asocia liber in partide politice5, in sindicate si in alte forme de asociere.' Dreptul la asociere sindicala presupune atat posibilitatea infiintarii de organizatii sindicale sau profesionale cat si posibilitatea de aderare sau de exercitare a oricarui mandat in cadrul acestora.
Dreptul la asociere face parte din categoria drepturilor colective si este dezvoltat si de alte acte normative in materie5, fiind recunoscut fara nici o deosebire, tuturor cetatenilor ce au calitatea de salariati sau functionari publici.
Asocierea in sindicate are drept scop apararea drepturilor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor de sindicat.
Dreptul de asociere in sindicate sau organizatii profesionale sau de a le infiinta sau executa mandate in cadrul acestora este recunoscut si garantat si de dispozitiile legii privind Statutul functionarului public. Astfel, art.27 alin.3, subliniaza importanta miscarii sindicale, a organelor sindicale la care adera functionarii publici, care au drept scop 'reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregatirii profesionale si protejarea statutului lor'.
Cu toate acestea, inaltii functionari publici, functionarii publici de conducere si alte categorii de functii stabilite prin legi speciale nu beneficiaza la dreptul la asociere sindicala.

2.4. Dreptul la greva
Art.43 din Constitutie recunoaste dreptul la greva al salariatilor, in scopul apararii intereselor profesionale, economice si sociale, in conditiile si limitele stabilite de lege.
Exercitiul dreptului la greva este recunoscut functionarilor publici si de dispozitiile art.28 din Legea nr.188/1999 in conditiile legii si cu respectarea principiilor continuitatii, celeritatii serviciului public, Legea solutionarii conflictelor de munca nr.168/19996 permite dreptul la greva al salariatilor7, acesta fiind interzis pentru urmatoarele categorii profesionale: salariatii cu functii de specialitate in aparatul parlamentului, Guvernului, ministerelor si altor organe centrale ale administratiei de stat, al prefecturilor si primariilor.
Cu toate acestea, dreptul la greva este considerat ca fiind unul dintre cele mai controversate drepturi ale functionarului public.
Desi trebuie sa se exercite in conditiile asigurarii functionarii normale a serviciului public, se apreciaza ca prin greva se aduce atingere caracterului continuu al functiei publice, obligatiei de fidelitate la care functionarii publici sunt tinuti la punerea intereselor functiei publice deasupra intereselor personale etc.
Luand in considerare aceste aspecte dar tinand cont si de faptul ca dreptul la greva trebuie sa reprezinte exclusiv o garantie profesionala, acesta difera de la o tara la alta. Astfel:
- este interzis categoric in: Elvetia, Germania, Belgia, Danemarca si Portugalia;
- este recunoscut expres functionarilor publici, insa unele categorii de functionari (militari, politisti, cu functii de specialitate in diferite structuri administrative) sunt exclusi de la exercitarea lui in: Grecia, Italia, Franta, Spania, Luxemburg, Romania;
- nu este recunoscut expres, dar exercitarea lui nu genereaza sanctiuni in: Anglia, Irlanda, Olanda.

2.5. Dreptul la perfectionarea pregatirii profesionale
Perfectionarea pregatirii profesionale trebuie sa dureze atata timp cat dureaza cariera functionarului public, fiind necesara atat pentru indeplinirea atributiilor de moment ale functiei publice cat si pentru adaptarea la exigentele ulterioare generate de anumite schimbari, dar si pentru a avea posibilitatea sa acceada la functii superioare8.
Codul muncii din 2003, in art.39 prevede dreptul la acces la formare profesionala. Perfectionarea pregatirii profesionale si de cultura reprezinta nu numai un drept ci si o obligatie a salariatilor9 fiind o conditie esentiala de incadrare si promovare in functii corespunzatoare.
Prin specificul sau, exercitarea unei functii publice este de neconceput fara o adaptare permanenta a functionarului public la sistemul de valori si informatii in progres continuu. Aceasta conceptie, dar si masura legislativa este impusa de contextul actual al integrarii in Uniunea Europeana.

2.6. Dreptul la stabilitate si inamovabilitate in functie
Stabilitatea in functie reprezinta un drept esential al oricarei persoane ce desfasoara o activitate, fie in baza unui raport juridic de munca, fie in baza unui raport de functie publica. Ea este o conditie indispensabila bunei functionari a serviciului public, avand drept scop sa-l determine pe functionarul public sa se ataseze functiei sale si sa aiba o situatie sigura. Stabilitatea in functie este de natura sa puna si problema evolutiei in cariera a functionarilor publici, care pot sa-si puna astfel problema perspectivelor de avansare in ierarhie.
Acest drept obiectiv este consacrat si de dispozitiile legii privind Statutul functionarului public care prevad ca acesta se bucura de stabilitate in functie, neputand fi suspendat sau eliberat din functia pe care o ocupa decat in conditiile prevazute de Statut sau de alte legi organice. Stabilitatea in exercitarea functiei publice este un principiu de baza al exercitarii acesteia. De asemenea, Legea administratiei publice locale nr.215/2001, prevede la art.84 alin.3 ca, functionarul secretar al consiliului local se bucura de stabilitate in functie, in conditiile legii.
Inamovabilitatea reprezinta alaturi de stabilitate o garantie acordata de stat functionarului public ca acesta nu va putea fi transferat fara acordul lui (si in unele situatii fara respectarea unei proceduri speciale), nici in interes de serviciu si nici prin avansare.
Stabilitatea il leaga pe functionar de serviciul public din care face parte, iar inamovabilitatea il leaga atat de locul sau in cadrul serviciului public cat si de gradul sau.
Cele doua drepturi obiective ale functionarului public, stabilitatea si inamovabilitatea, sunt garantate prin lege, putand fi valorificate cand e cazul, in fata instantelor de contencios administrativ.

2.7. Dreptul la promovare
In cariera profesionala a oricarui salariat, promovarea este o problema esentiala ce consta in avansarea selectiva a functionarilor a caror valoare profesionala a fost dovedita si o determina.
Art.53 din Statut dispune in acest sens: 'cariera profesionala a functionarului public beneficiaza, in urma rezultatelor obtinute la evaluarea performantelor profesionale individuale, de dreptul de a avansa in treapta, clasa sau grad, ori in categorie, in urma dobandirii unei diplome de studii de nivel superior celei avute'.
Promovarea10 intr-o noua treapta se face anual in favoarea tuturor functionarilor publici care au obtinut la evaluarea anuala a performantelor profesionale individuale cel putin calificativul 'bun', reprezentand primul criteriu legal potrivit caruia este asigurata o avansare anuala si o posibilitate de permanenta stimulare profesionala.
Sunt consacrate prin lege doua forme de promovare: promovarea in functii si grade profesionale si promovarea in functii de conducere. Regula este ca promovarea se face in functia sau gradul ierarhic superior, pe baza de concurs sau examen, cu unele exceptii11 .
Promovarile stabilite de autoritatile sau institutiile publice implicate se comunica anual Agentiei Nationale a Functionarilor publici.
Functiile publice de conducere sunt prevazute in anexa la Statut, conditiile de ocupare a acestora fiind stabilite prin Hotarare de Guvern sau prin hotarari ale Consiliilor judetene sau locale.



2.8. Dreptul la uniforma
Acest drept face parte din categoria drepturilor speciale12 fiind reglementat in prezent atat ca drept cat si ca obligatie a functionarului public.
Au dreptul la uniforma gratuita13 functionarii publici care prin natura functiilor pe care le detin sunt obligati sa poare in timpul serviciului uniforma; cei care potrivit specificului serviciului in care functioneaza trebuie sa poarte uniforma sunt datori sa se prezinte la program in uniforma.

3. Drepturile generale materiale ale functionarului public
Aceste drepturi se pot grupa la randul lor, in doua categorii:
- drepturi acordate in perioada exercitarii functiei publice (retributii si alte indemnizatii);
- drepturi acordate dupa incetarea raporturilor de functie publica (pensiile).

In categoria acestor drepturi sunt incluse:

3.1. Dreptul la salariu (retributie)
Retributia functionarului public este stabilita in mod general si impersonal si reprezinta efectul actului de numire in functie.
Se apreciaza in doctrina ca retributia (remuneratia) nu reprezinta exclusiv contravaloarea muncii prestate, asa cum reprezinta salariul14, deoarece aceasta are ca scop asigurarea unui trai decent, corespunzator demnitatii functiei sau serviciului prestat de functionarul public, si reprezinta in acelasi timp si atitudinea autoritatii sau institutiei publice fata de angajatii sai.
Salariul functionarului public nu se negociaza ci se stabileste imperativ prin lege speciala.
Salariul functionarului public pentru activitatea pe care acesta o desfasoara se compune din: salariul de baza; sporul de vechime in munca; suplimentul postului si al gradului. in baza salarizarii functionarilor publici in tara noastra se afla principiul stabilirii unui sistem unitar de salarizare a acestora.

3.2. Dreptul la indemnizatii (suplimente)
Legea nr.188/1999 statueaza ca pentru activitatea depusa, functionarii publici au dreptul la salariu, compus din salariu de baza, sporuri si suplimente (art.29). Suplimentele sunt prevazute sub forma de: salarii de merit pentru activitatea desfasurata, sporuri de vechime si stabilitate, prime trimestriale, indemnizatii pentru functionarii cu titlul de doctor, acordate lunar etc.
Indemnizatiile acordate functionarilor publici completeaza veniturile pe care acestia le obtin din retributii.

3.3. Dreptul la pensie
Art.47 alin.2 din Constitutie stabileste ca 'cetatenii au dreptul la pensie'. Beneficiul pensiei si al altor drepturi al asigurarii sociale de stat este recunoscut si de legea generala in materie (art.37 din Statut).
Pensia reprezinta un tip de remuneratie ce se cuvine functionarului public la incetarea sau retragerea acestuia din activitate.15
Din textele legale, si pe cale de interpretare juridica rezulta ca exista mai multe tipuri de pensie.
Dupa cauza care o determina, pensia poate fi:
- pentru munca prestata si limita de varsta (denumita curent si pensie pentru vechime);
- pentru invaliditate (incapacitate);
- pentru urmasi (in caz de deces al functionarului public).
Dreptul la pensie este guvernat de urmatoarele principii:
- unicitatea pensiei;
- indexarea pensiei;
- neimpozabilitatea pensiei;
- imprescriptibilitatea si inaccesibilitatea dreptului la pensie.
Statutul functionarului public cuprinde dispozitii ce stabilesc dreptul functionarilor publici recunoscuti printr-o competenta profesionala deosebita de a fi mentinuti in functie si dupa implinirea varstei de pensionare.

4. Alte drepturi speciale

4.1. Dreptul la cumul de functie
Statutul functionarului public prevede interdictia de principiu a functionarilor publici sa poata detine in acelasi timp doua sau mai multe functii publice, exceptand: cumulul de functii in invatamant, cercetare stiintifica, domeniul medico-sanitar si artistic.16
Se interzice insa, imperativ, ca functionarul public sa exercite cu titlul profesional o activitate privata cu scop lucrativ, indiferent de natura acesteia.
Legea nr.2/1991 privind cumulul de functie17, admitea de principiu, cumularea mai multor functii si calitati.
Codul muncii din 2003 prevede la art.35 dreptul oricarui salariat de a cumula mai multe functii, fiind exceptate situatiile in care sunt prevazute, prin lege, incompatibilitati pentru cumulul anumitor functii. Legiuitorul limiteaza insa cumulul de calitati (prevazut de Legea nr.2/1991) ca modalitate a exercitarii dreptului de munca, numai la cazurile prevazute expres si limitativ de legile speciale.

4.2. Dreptul la concediul de odihna anual, concedii medicale, concedii de maternitate si pentru cresterea si ingrijirea copiilor, fara ca in perioadele respective raporturile de serviciu sa inceteze sau sa se modifice decat din initiativa functionarului public in cauza (art.33-34 din statut). Pe langa indemnizatia de concediu, functionarul public are dreptul si la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu.18
4.3. Dreptul la pensie de urmas, pentru membrii familiei in drept, in caz de deces al functionarului public, ce se acorda pe o perioada de 3 luni si reprezinta echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat (art.38 alin.1 din Statut).

4.4. Dreptul la ocrotirea sanatatii si integritatii fizice si psihice, la asistenta medicala, proteze, medicamente in conditiile legii
Acest drept reprezinta o masura de protectie sociala ce vizeaza sanatatea functionarilor publici. Dreptul la protectia sociala include obligatia institutiilor si autoritatilor publice de a asigura functionarilor publici conditii normale de munca si igiena, masuri de ocrotire a sanatatii acestora (art.41 din Constitutie si art.36 si 45 din Statut).

4.5. Dreptul la recuperarea orelor suplimentare sau la plata acestora, atunci cand s-au executat din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice, peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori in zilele declarate nelucratoare (art.32 alin.2).

4.6. Dreptul la 5 zile libere platite pentru evenimente familiale deosebite (casatorii, decese).

4.7. Dreptul la protectia legii, conform caruia, functionarii publici, in exercitarea atributiilor lor trebuie sa fie protejati
In acest sens, autoritatea sau institutia publica, este obligata sa-i asigure protectia impotriva amenintarilor, violentelor sau faptelor de ultraj carora ar putea sa le fie victima, in exercitarea functiei publice sau in legatura cu aceasta.

4.8. Dreptul la despagubire, in cazul in care functionarul public a suferit din culpa autoritatii sau institutiei publice, un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu (conform art.40 din Statut).



4.9. Dreptul de a fi ales sau numit intr-o functie de demnitate publica, in conditiile legii
Acesta este un drept recunoscut (art.32 din Statut) functionarilor publici, cu exceptia celor civili din cadrul ministerelor privind apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala.


Sectiunea III
Obligatiile (indatoririle) functionarului public

1. Consideratii introductive

Dispozitiile art.41 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, fac o sinteza a principalelor cerinte ce constituie obligatiile fiecarui functionar public: 'Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea, indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici'.

2. Prezentare si analiza
Legislatia in materie precum si literatura juridica de specialitate recunoaste functionarului public urmatoarele indatoriri:

2.1. Obligatia de indeplinire a atributiilor in mod corespunzator19
Aceasta presupune o consacrare a functionarilor publici functiei pe care o ocupa, prin indeplinirea prompta si eficienta a atributiilor ce le revin si a celor ce le sunt delegate. Pentru corecta indeplinirea a sarcinilor de serviciu, respectiv, pentru realizarea obiectivelor serviciului public in care sunt numiti sau alesi si pentru satisfacerea intereselor publicului, fiecare functionar public este responsabil.


2.2. Obligatia de rezerva
Datoria de rezerva a functionarului public, distincta de cea de discretie profesionala si de loialitate, este formulata de legislatie si insusita de doctrina. Aceasta obligatie impune in sarcina functionarului public o anumita retinere in exprimarea sau manifestarea opiniilor sau convingerilor de diferita natura20.
Art.42 din Statut obliga functionarii publici ca 'in exercitarea atributelor ce le revin, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru'. De asemenea, se interzice categoric sa faca parte din organele de conducere ale partidelor politice.

2.3. Obligatia de supunere
Functionarul public trebuie sa se conformeze instructiunilor si ordinelor superiorului sau ierarhic, fapt ce corespunde ideii de subordonare ierarhica.
Obligatia de supunere fata de seful ierarhic rezulta din specificul si organizarea functiei publice si ea se datoreaza numai superiorilor care fac parte din aceeasi ierarhie administrativa. Fundamentele ierarhiei sunt axate pe urmatoarele ratiuni:
- functionarul ierarhic coordoneaza sarcinile si modul de indeplinire al acestora, fiind raspunzator in acest sens.
- se considera ca, seful ierarhic dispune de o experienta si competenta profesionala deosebita, fapt care-i motiveaza pozitia sa si dreptul de coordonare unitara a activitatii celor aflati in subordinea sa.

Obligatia de supunere a functionarului public la ordinul superiorului sau subzista numai atunci cand acesta nu este ilegal21. Daca ordinul este ilegal si de natura sa compromita grav un interes public, obligatia de supunere nu subzista, respectul fata de lege si ordinea publica avand prioritate.22
Regimul juridic al obligatiei de supunere, de conformare la dispozitiile sefului ierarhic, rezulta din textul art.43 alin.12 din Statut: 'Functionarul public este obligat sa se conformeze dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici.' Dispozitiile considerate ilegale pot fi refuzate de catre functionarul public, in scris si motivat. Daca functionarul public care a dat dispozitia staruie in executarea acesteia va trebui sa o formuleze in scris. in aceasta situatie dispozitia va fi executata de cel care a primit-o, cu exceptia cazului in care acesta nu este vadit ilegala.
Obligatia de supunere rezulta si din indatorirea pe care functionarii publici o au de a rezolva lucrarile ce le sunt repartizate de catre superiorii ierarhici, in termenele stabilite de catre acestia (art.47 Statut).

2.4. Obligatia de fidelitate
Functionarul public este obligat sa fie fidel, loial serviciului public din care face parte.

2.5. Obligatia de pastrare a secretului de stat si de serviciu in conditiile legii
Legea nr.182/2002 privind protectia informatiilor calificate23 defineste la art.15 informatiile, informatiile clasificate, informatiile ce reprezinta secrete de stat si de serviciu. Secretele de stat sunt definite ca fiind acele informatii ce vizeaza securitatea nationala, iar secretele de serviciu24 sunt acele informatii a caror divulgare poate determina prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Aceste informatii nu sunt destinate publicitatii ele neputand fi divulgate, fiind aplicabile sanctiuni in caz contrar, disciplinare sau penale.25
Protectia informatiilor secrete de stat sau secrete de serviciu revine acelor persoane ce ocupa functii sau demnitati publice si care emit, gestioneaza sau intra in posesia unor astfel de informatii.
Secretul de serviciu sau secretul profesional al functionarilor este un element al discretiei profesionale dictat atat de interesele statului cat si ale cetatenilor.
Cu toate acestea, problema transparentei in administratia publica, a cunoasterii continutului deciziilor si informatiilor administrative catre populatie, este de mare actualitate in tari ca: Marea Britanie, SUA, Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca, Franta, Austria26. in alte state, ca de exemplu, Elvetia, daca interesele publice sau private o cer, secretul este pastrat.
Art.31 alin.1 din Constitutia Romaniei garanteaza dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public, asadar si la documentele administrative. Modalitatea de punere in aplicare a accesului cetateanului la orice informatie cu caracter public este stabilita prin lege organica.

2.6. Obligatia de pastrare a confidentialitatii in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care functionarii publici iau cunostinta in exercitarea functiei publice.
Orice acte, documente sau informatii emise, gestionate, prezentate sau detinute de functionarii publici trebuie sa-si pastreze caracterul confidential, sa nu fie comentate, divulgate sau facute publice de catre acestia. in caz contrar se pot aduce prejudicii atat institutiei publice in cauza cat si cetatenilor care astfel isi pot pierde increderea in autoritatea publica reprezentata de catre functionarul public.
Mentionam faptul ca, dispozitiile art.44 din Statut instituie pentru functionarul public obligatia cumulativa de: pastrare a secretului de stat, a secretului de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care ia cunostinta in exercitarea functiei.

2.7. Obligatia de a nu solicita sau primi daruri ori alte avantaje
Se interzice categoric ca functionarul public 'sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje' (art.46 alin.1 din Statut).
Incriminata sub forma 'Primirea de foloase necuvenite' de catre art.256 din Codul penal, aceasta infractiune consta in primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani, valori sau orice alte bunuri, dupa indeplinirea unui act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.
Functionarul public este dator sa nu accepte sau sa solicite beneficii, sa-si indeplineasca si sa-si desfasoare activitatea cu dezinteres.

2.8. Obligatia de declarare a averii
Art.46 alin.2 din Statut obliga functionarii publici ca, la numirea intr-o functie publica si la eliberarea din functie sa prezinte conducatorului autoritatii sau institutiei publice in conditiile legii, declaratia de avere.
Legea nr.115/199627 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere, instituie prin art.1. obligatia declararii averii si pentru functionarii publici, precum si procedura controlului averilor acestora atunci cand exista dovezi certe ca unele bunuri sau valori au fost dobandite ilicit.
Declaratia de la inceperea si incetarea raportului de serviciu trebuie sa aiba mentionate bunurile proprii, cele comune si cele detinute in indiviziune.
Legea nr.161/2003 prevede in art.33 faptul ca declaratia de avere se prezinta conducatorului autoritatii sau institutiei publice, fiind necesar ca aceasta sa se actualizeze anual.

2.9. Obligatia la un comportament profesional corespunzator
Aceasta obligatie presupune ca functionarul public, in exercitiul functiei sale, sa aiba un comportament corespunzator consecvent, in relatiile cu colegii, cu intreg personalul din institutia in care se afla.
Astfel, functionarul public este obligat sa fie cuviincios si onest in relatiile cu colegii, sa colaboreze si sa-l suplineasca daca este nevoie, sa fie respectuos fata de superiori, dar si cuviincios si onest fata de subalterni.

2.10. Obligatia de moralitate
Obligatia de moralitate priveste viata privata a functionarului public inainte de ocuparea unei functii publice, in timpul exercitarii functiei sau dupa ce a incetat raportul de serviciu.
Functionarul public este obligat ca prin tinuta si comportamentul sau sa se dovedeasca a fi demn de increderea si consideratia pe care o impune pozitia sa publica si sa se abtina de la orice acte sau fapte de natura sa-i compromita prestigiul functiei sale.
Comportamentul moral il obliga pe functionarul public atat in afara cat si in timpul serviciului.

2.11. Obligatia perfectionarii pregatirii profesionale
Perfectionarea pregatirii profesionale este atat un drept cat si o obligatie legala pentru functionarii publici, care trebuie sa fie preocupati permanent de ridicarea continua cunostintelor lor profesionale.28 in acest scop, ei pot sa urmeze cursuri de perfectionare si instruire continua in cadrul institutiei publice din care fac parte sau in cadrul unor institutii specializate. Rezultatele ce se obtin la cursurile de perfectionare vor fi luate in considerare cu particularitatile acestora, in evaluarea anuala a functionarilor publici, fiind o conditie esentiala a mentinerii si promovarii acestora in functii publice.


Sectiunea IV
Statutul inaltilor functionari publici

1. Prezentare introductiva. Statutul inaltilor functionari publici in Romania

Categoria inaltilor functionari publici a aparut recent in cadrul sistemului administratiei publice si reprezinta acei functionari publici de cariera bine instruiti si experimentati care formeaza sau ar trebui sa formeze elita serviciului public.
Inaltii functionari publici ca persoane ce exercita prerogative de putere publica, beneficiaza de un statut aparte care include: conditii speciale de recrutare, de numire, de salarizare, perfectionare de constituire a unei cariere. Aceasta categorie de functionari publici beneficiaza de un regim juridic aparte incepand cu modalitatea de recrutare si numire, de instruire si perfectionare profesionala, de evaluare, promovare si sanctionare a acestora.
Astfel, numirea si incetarea raporturilor juridice de serviciu ale inaltilor functionari publici se face de catre:
- Guvern pentru prefecti, pentru general si secretar general adjunct al Guvernului;
- Primul-ministru pentru subprefecti, consilieri de stat secretari generali si secretari generali adjuncti din ministere si alte organe de specialitate administrative;
- Ministrul administratiei publice pentru secretari generali de prefecturi judet si municipiul Bucuresti;
- Ministru pentru directori generali din ministere si alte organe centrale specialitate.
Calitatea de inalt functionar public presupune pe langa conditiile generale comune calitatii de functionar public si indeplinirea unor conditii specifice:
- promovarea concursului pentru care se instituie o comisie formata din 5 personalitati in administratia publica, numite de premier la propunerea ministrului administratiei publice.
- studii superioare de lunga durata si stagii de perfectionare in domeniu;
- o vechime in specialitatea respectiva de cel putin 7 ani.
Reprezentand acei functionari publici de cariera ce realizeaza managementul superior al administratiei publice, este necesar ca acestia sa urmeze un program de instruire si de perfectionare profesionala continua. in contextul integrarii europene, este necesara adoptarea unei practici unitare si armonizarea cu standardele Uniunii Europene si in acest domeniu. De aceea, in scopul instruirii si perfectionarii permanente a inaltilor functionari publici s-au stabilit atributii in sarcina Institutului National de Administratie si a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Datorita calificarii superioare si a nivelului superior al administratiei publice pe care-l reprezinta, categoria inaltilor functionari publici are stabilit si un regim distinct al incompatibilitatilor. Astfel, inaltii functionari publici nu pot fi implicati politic, adica nu pot fi membri ai unui partid politic, nu pot fi aserviti, sau suspectati de afiliere politica, sub sanctiunea destituirii din functia publica.
Inaltii functionari publici trebuie sa aiba un inalt nivel moral si profesional asa cum se cere in majoritatea statelor europene.
In vederea constatarii abaterilor disciplinare ale acestei clase de functionari publici, prin art.72 alin.5 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, se stabileste ca, se constituie o comisie de disciplina alcatuita din 7 inalti functionari publici, care propun sanctiuni disciplinare pentru acestia; ele se aplica prin decizie a Primului-ministru, prin ordin al ministrului, sau dupa caz, al conducatorului autoritatii sau institutiei publice centrale.
Inaltii functionari publici au atributii la nivelul superior al sistemului, in asigurarea cresterii standardelor administratiei publice din tara noastra, a crearii unui management unitar si de calitate in sistemul administratiei publice.
Institutia inaltilor functionari publici reprezinta serviciul public de cariera care trebuie sa ofere manageri cu abilitati deosebit si cu o conduita profesionala si etica exemplara.

1.2. Statutul inaltilor functionari publici in diferite tari ale Uniunii Europene

1.2.1. inaltii functionari publici din Marea Britanie
Aceasta categorie de functionari publici sunt numiti de Primul Ministru al Marii Britanii si cuprinde persoane care sunt recrutate din afara functiei publice si persoane care sunt numite din interiorul functiei publice.
Pentru candidatii la aceste functii se cer calificari speciale si competente manageriale, instruire si perfectionare continua. Astfel, prin legi speciale s-au stabilit doua programe obligatorii de instruire: un program introductiv si un program intensiv.
In vederea intrarii in corpul inaltilor functionari englezi se cer atat competente speciale cat si competente generale. Este prevazuta si incurajata mobilitatea, in sensul ca, desi sunt angajati pe perioada nedeterminata ei migreaza de la o functie la alta din 5 in 5 ani. Interdictia de afiliere sau implicare politica nu este prevazuta in mod expres si imperativ cu privire la categoria inaltilor functionari publici din Anglia.

1.2.2. Inaltii functionari publici din Franta
In Franta, inaltii functionari publici sunt selectati si recrutati in urmatoarele feluri, dupa ce au intrat in anumite institutii de specialitate (cum ar fi: Scoala Nationala de Administratie, Scoala Politehnica etc.), pe baza unui examen de admitere care se anunta public in Jurnalul Oficial sau direct pe baza unui examen deosebit de sever care permit accesul in institutia inaltilor functionari publici.
Inaltii functionari publici din Franta sunt numiti: temporar sau pe viata in cadrul unei categorii speciale de functionari publici.
Spre deosebire de alte state ale Uniunii Europene, in Franta nu exista o practica in organizarea de programe de instruire si de formare profesionala permanenta a inaltilor functionari publici, ei fiind cei care decid daca este necesar sa participe la cursuri de pregatire si perfectionare profesionale in scopul imbunatatirii cunostintelor lor.
In scopul prevenirii coruptiei in randul inaltilor functionari publici, in Franta s-a creat Serviciul central de prevenire a coruptiei (S.C.P.C.).

Sectiunea V
Cariera functionarilor publici


1. Consideratii prealabile. Temei legal.

Reforma in administratie publica reprezinta una dintre prioritatile Guvernului Romaniei, dar si o cerinta esentiala a integrarii tarii noastre in sistemul comunitar, in sistemul Uniunii Europene.
Unul dintre obiectivele programului de guvernare actuala il reprezinta formarea functionarului public instruit si profesionist, tinand cont de meritele si performantele sale, precum si dezvoltarea capacitatii sale manageriale.
Functionarii publici sunt cei care se afla in contact direct cu cetatenii si care creeaza imaginea institutiei publice. De aceea este nevoie sa se intretina si sa se completeze permanent competenta lor profesionala, sa se mentina in administratia publica functionari publici de inalta tinuta profesionala si morala.
Crearea unui sistem de cariera a functionarilor publici (pe orizontala si pe verticala) a unui sistem de salarizare corespunzator, a unui management de calitate in administratia publica, reprezinta cateva din conditiile reformei in administratia publica.
Sistemul administratiei publice se cere sa fie eficient si de calitate profesionala, fapt ce implica o recrutare corecta si selectiva, precum si o metodologie a planificarii carierei functionarilor publici.
Cariera functionarului public poate fi definita ca fiind succesiunea realizarilor profesionale ale acestora dar si a functiilor in structura ierarhica a institutiei sau autoritatii publice din care functionarul public face parte.29
Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si mediului de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, modifica si completeaza Statutul functionarilor publici, cu elemente de noutate privind sfera atributiilor ce implica exercitarea prerogativelor de putere publica.
Principiile care guverneaza functia publica (legalitatea, impartialitatea, transparenta, stabilitatea, orientarea catre cetatean etc.) sunt aliniate la principiile ce se apleaca in spatiul comunitar, urmare a corelarii legislatiei in materie.
Legea sus-mentionata introduce un capitol distinct, cap.6 (art.46-58) privind cariera functionarilor publici (recrutarea, numirea, promovarea si evaluarea performantelor).
Legea speciala in materie o reprezinta Hotararea de Guvern nr.1209/octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici.30 Art.2 al acestui act normativ defineste cariera in functia publica ca fiind 'ansamblul situatiilor juridice si efectelor produse, care intervin de la data nasterii raportului de serviciu pana la momentul incetarii acestui raport, in conditiile legii.

2. Etapele si principiile carierei functionarilor publici
Eficienta si profesionalismul Corpului functionarilor publici presupune existenta unor competente responsabile, oneste, corecte si impartiale, dedicate intocmai servirii interesului public. Acest lucru implica o recrutare si o selectie exigenta, o perioada de stagiu necesara si corespunzatoare adaptarii, dar si a cunoasterii functionarului public, 'o instruire si o pregatire continua.'
Dupa etapele pe care le parcurge cariera functionarilor publici, distingem:
- intrarea in Corpul functionarilor publici;
- perioada de stagiu in functia publica;
- definitivarea in functia publica;
- promovarea si mobilitatea in functia publica;
- iesirea din Corpul functionarilor publici

Principiile care stau la baza organizarii si dezvoltarii carierei in functia publica sunt:
- competenta, ce implica detinerea si confirmarea cunostintelor si aptitudinilor necesare exercitarii unei functii publice;
- competitia, care implica participarea la un concurs sau examen in scopul confirmarii cunostintelor si aptitudinilor necesare in acest scop;
- egalitatea de sanse, ce presupune faptul ca oricarei persoane care indeplineste conditiile cerute de lege, i se recunoaste vocatia de cariera in functia publica;
- profesionalismul functionarului public;
- motivarea morala si materiala a functionarilor publici de catre colectivitatile publice din care fac parte, precum si sprijinirea dezvoltarii lor profesionale;
- transparenta informatiilor de interes public referitoare la cariera in functia publica;

Modalitati de dezvoltare a carierei functionarilor publici
Principiile modalitati de dezvoltare a carierei functionarilor publici sunt: recrutarea si stagiul; promovarea si avansarea (ce reprezinta o mobilitate pe verticala) si mobilitatea pe orizontala a functionarilor publici.
Reformularea cadrului legislativ cu privire la cariera functionarilor publici a instituit masura de clasificare a acestora pe baza criteriului privitor la nivelul studiilor absolvite, (clasa I, II, III) precum si dupa natura atributiilor si responsabilitatilor prevazute pentru functia publica pe care o detin (inalti functionari, functionari publici de conducere si de executie), sau comune tuturor functiilor publice (functii generale) sau specifice doar unora dintre ele (functii publice specifice).
Recrutarea in functia publica, in noul context legislativ, a adus noutati in legatura cu conditiile de acces, criteriile de selectie, procedura de organizare si de desfasurare a concursurilor.
De asemenea, perioada de stagiu31 urmareste verificarea cunostintelor si aptitudinilor functionarului public in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor ce ii revin, dar si cunoasterea de catre acesta a specificului administratiei publice.
Promovarea in functie publica superioara reprezinta o alta modalitate de dezvoltare a carierei functionarului public. Aceasta intervine in urma evaluarii performantelor profesionale individuale, cu conditia existentei unei functii vacante. Promovarea se poate face prin concurs sau prin examen (cand se inscrie un singur candidat)32 pe baza unor conditii stabilite conform legii, si poate fi: definitiva (cand se ocupa pe o perioada nedeterminata) sau temporara (cand se ocupa pe o perioada determinata).
Conditiile de concurs sunt expres prevazute de lege.
Mobilitatea reprezinta modalitatea de dezvoltare a carierei prin modificarea raporturilor de serviciu, in conditiile legii (mobilitatea pe orizontala) sau prin mutarea in cadrul altor compartimente, potrivit legii (mobilitatea pe verticala). De asemenea, mobilitatea este de regula voluntara, putand fi obligatorie, doar in situatii de forta majora, motivata de progresul pe plan profesional sau dezvoltarea de noi aptitudini in cadrul altor domenii de activitate, precum si de nevoia de crestere a flexibilitatii functionarii serviciilor publice.
Mobilitatea sau cariera pe orizontala a functionarului public presupune modificarea temporara sau definitiva a raporturilor de serviciu. Mobilitatea temporara presupune delegarea sau detasarea functionarului public, sau mutarea sa temporara in cadrul altui compartiment, pe functii publice echivalente, iar mobilitatea pe orizontala definitiva presupune transferul functionarului public in alte autoritati sau institutii publice.
Mobilitatea pe verticala sau cariera pe verticala a functionarului public poate fi definitiva, situatie in care este necesar acordul scris al functionarului public, sau temporara, fara sa poata depasi 6 luni intr-un an. Mobilitatea pe verticala exista atunci cand are loc:
- mutarea definitiva a functionarului public in alt compartiment al autoritatii sau institutiei publice;
- mutarea temporara a functionarului public intr-o functie publica de conducere vacanta.
Mobilitatea pe verticala a functionarilor publici implica, asadar, o promovare in ierarhie si o avansare in grila de salarizare, asadar o dezvoltare atat a carierei profesioniste cat si a celei financiare.
Pentru realizarea unui sistem de mobilitati eficient, se impune in sarcina institutiilor sau autoritatilor publice necesitatea si obligatia initierii unor programe de mobilitati si a unor politici de management al personalului.

4. Cariera si mobilitatea functionarilor publici din sistemul comunitar
In tarile din Uniunea Europeana, dezvoltarea carierei functionarilor publici reprezinta o problema de interes deosebit. Procedurile, conditiile si frecventa promovarilor, avansarilor si mobilitatilor difera de la un stat la altul in functie de: sistemul legislativ, sistemul serviciilor publice, traditii administrative, anumite principii.
Promovarea si avansarea reprezinta o mobilitate pe verticala a functionarilor publici europeni, care implica dezvoltarea carierei lor profesionale si a carierei financiare si care are la baza criterii si motivatii diferite.
Exista tari (Austria, Germania, Franta, Belgia, Luxemburg, Portugalia, Spania), in care, la baza carierei functionarilor publici sta ca regula principiul vechimii in serviciul public, iar pentru unele posturi este necesara sustinerea de examinari specifice sau cursuri de instruire (Germania, Belgia si Luxemburg), ori se cere si criteriul performantei (Portugalia).
In alte tari (Suedia, Danemarca, Finlanda, Olanda), promovarea si avansarea se bazeaza pe procedura competitiei deschise, in timp ce in Italia, promovarea functionarilor publici se face numai prin concurs.
Mobilitatea pe orizontala (sub forma de delegare, detasare, transfer) nu este posibila in Olanda, Suedia si Finlanda, unde se cere ca cel interesat de un anumit post sa candideze pentru acesta. Transferul la cererea functionarului public este posibil, dar nu este garantat in Germania, Marea Britanie, Belgia, Danemarca si Portugalia, in timp ce in Italia si Luxemburg transferurile au numai caracter temporar.


Sectiunea VI
Rolul functionarului public in procesul integrarii Europene


1. Consideratii prealabile

Conditiile generale pe care le implica integrarea in Uniunea Europeana, sunt de natura economica, politica si legislativa. Alaturi de aceste conditii se impune si existenta unor institutii publice stabile capabile sa garanteze democratia, libertatea si egalitatea cetatenilor, separatia puterilor in stat, suprematia legii si totodata respectarea ei.
In domeniul administratiei publice alaturi de reforma legislativa de crearea unui cadru legislativ corespunzator, este necesara si descentralizarea serviciilor publice, consolidarea si crearea unui corp de functionari publici de cariera compatibili cu cele din tarile membre ale Uniunii Europene.
Obiectivele generale ale strategiei Guvernului privind accelerarea reformei in domeniul administratiei juridice in perioada 2001-2004, sunt reprezentate de reforma legislativa si functionala in administratia publica, perfectionarea managementului administratiei publice centrale si locale, realizarea coerentei actelor administrative in scopul cresterii gradului de compatibilitate cu administratiile existente in tarile Comunitatii Europene.
In scopul armonizarii legislatiei romanesti cu aquis-ul comunitar s-au adoptat o serie de acte normative ce reglementeaza functia publica si functionarul public, dezvoltarea functiei publice, instruirea si perfectionarea permanenta a functionarului public in scopul formarii sale la standarde europene (mentionam in acest sens: Legea nr.161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a fundatiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, care a modificat si completat substantial Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarului public).
Functionarul public care realizeaza functia publica poate fi considerat un actor important in integrarea Romaniei in structurile comunitare.
Cartea Europeana a Administratiei Publice Locale, prevede urmatoarele:
- autoritatile publice locale sunt cele care trebuie sa-si determine propriile structuri administrative, in scopul adaptarii acestora la nevoile locale si asigurarii unui management de calitate;
- in serviciile publice este necesar sa se recruteze personal competent si calificat, caruia trebuie sa i se asigure conditii corespunzatoare de munca, de formare profesionala, de remuneratie;
- transparenta decizionala;
- servicii publice eficiente si de calitate;
- respectarea drepturilor cetatenilor;

2. Conditiile care influenteaza integrarea europeana a functionarilor publici

Functionarii publici reprezinta potentialul uman ce imprima valoare administratiei publice, asigura cresterea performantelor serviciilor publice din care fac parte. De aceea, recrutarea, formarea si perfectionarea corespunzatoare a functionarilor publici, dar si cresterea motivarii acestora printr-un sistem de salarizare corespunzator, reprezinta conditii esentiale, de natura sa influenteze integrarea lor in structurile comunitare.
Crearea si dezvoltarea unui corp profesionist, stabil si impartial al functionarilor publici implica atat reglementarea de obligatii si indatoriri in sarcina acestora cat si aplicarea, concomitent, a unui sistem de drepturi compensatorii. Numai asa se poate contribui la imbunatatirea relatiilor dintre administratia publica si societatea civila, precum si la eficientizarea sistemului administrativ, in concordanta cu cerintele uniunii Europene in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici.


Sectiunea VII
Agentia Nationala a Functionarilor Publici



1. Consideratii generale. Cadrul legal actual

Crearea corpului functionarilor publici, dezvoltarea, organizarea si buna sa organizare, precum si evidenta tuturor posturilor de functionari publici, monitorizarea activitatii publice a constituit si constituie o preocupare permanenta a legiuitorului roman.
in statutul functionarilor publici, reglementat de Legea nr.188/1999, modificata si completata, prin art.20 se dispune ca, pentru crearea si dezvoltarea unui corp de functionari publici profesionist, stabil si impartial, se infiinteaza Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Aceasta este un organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat (numit de primul-ministru la propunerea ministrului Administratiei Publice) care emite ordine (cu caracter normativ sau individual). Finantarea cheltuielilor A.N.F.P. este asigurata de la bugetul de stat, lucru motivat de faptul ca administratia publica este un aparat al statului.
Pe baza Regulamentului de organizare si functionare a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, aprobat prin Hotararea de Guvern nr.109/200033. Agentia a functionat in subordinea Guvernului pana la intrarea in vigoare a Hotararii de Guvern nr.299/200134 prin aceasta institutie s-a reorganizat si a functionat in subordinea Minsterului Administratiei Publice, pana in anul 2003. Noul Regulament de organizare si functionare a A.N.F.P. a fost aprobat prin hotararea de Guvern nr.624/200335, iar prin O.U.G. nr.63/200336 referitoare la organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, Agentia functioneaza in prezent in subordinea acestuia.

2. Atributiile Agentiei Nationale a Functionarilor Publici

Agentia Nationala a Functionarilor Publici este institutia cu competenta materiala specifica in domeniul functiei publice si administratiei publice centrale, ce asigura aplicarea strategiei si Programului de guvernare in domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publici.
Atributia sa principala este aceea de elaborare a strategiilor si politicilor de management al functiei publice, in scopul eficientizarii sistemului administrativ, a imbunatatirii relatiilor dintre serviciile publice si societatea civila, conform aquis-ului comunitar si cerintelor integrarii europene.
Art.21 din Statut stabileste A.N.F.P. urmatoarele atributii:
- elaborarea politicilor si strategiilor privind managementului functiei publice si al functionarilor publici;
- elaborarea si avizarea proiectelor de acte normative ce vizeaza functia publica si functionarul public;
- monitorizarea si controlul aplicarii legislatiei in materie;
- elaborarea de reglementari comune in domeniu;
- atributia de elaborare a proiectului de lege privind salarizarea unitara a functionarilor publici;
- stabilirea criteriilor de evaluare a activitatii functionarilor publici, necesare in promovarea sau avansarea acestora;
- colaborarea cu Institutul National de Administratie, in vederea stabilirii tematicii specifice programelor de formare specializata in administratia de stat si de perfectionare a functionarilor publici;
- intocmirea si administrarea bazei de date ce cuprinde evidenta nationala a functiilor si functionarilor publici, pe baza datelor si informatiilor primite de la autoritatile si institutiile publice;
- stabileste conditiile si procedura de recrutare si selectie a functionarilor publici, avizeaza si monitorizeaza aceasta activitate;
- atributii in domeniul redistribuirii functionarilor publici carora, din motive neimputabile lor, le-au incetat raporturile de serviciu;
- asigura redistribuirea pe functii publice temporar vacante, ca urmare a suspendarii titularului, a functionarilor publici din corpul de rezerva, dupa o testare prealabila;
- coordoneaza si acorda asistenta de specialitate compartimentelor de resurse umane;
- participa la negocierile dintre sindicate si M.A.P.;
- propune Guvernului, modul de constituire a comisiilor de disciplina, componenta, atributiile si procedura de lucru;
- analizeaza rapoartele trimestriale ale comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare, monitorizand in felul acesta activitatea celor doua comisii;
- verifica si controleaza actele de constituire a comisiilor paritare;
- colaboreaza cu organisme si organizatii internationale din domeniul sau de activitate;
- elaboreaza anual Planul de ocupare a functiilor publice, dupa consultarea prealabila a autoritatilor si institutiilor publice;
- intocmeste anual raportul cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici, pe care il prezinta Guvernului;
- detine lista functiilor publice vacante;
- detine cazierul administrativ, pe care il elibereaza in scopul evidentierii situatiei disciplinare a functionarului public.

De asemenea, Agentia Nationala a Functionarilor Publici indeplineste orice alte atributii care ii sunt stabilite prin lege.
Un alt aspect important cu privire la A.N.F.P. este acela ca i s-a conferit legitimare procesuala activa cu privire la actele prin care autoritatile sau institutiile publice incalca legislatia, incalca legislatia cu privire la functia publica si functionarul public, sau refuza sa aplice prevederile legale in domeniu. in aceste situatii, Agentia poate sesiza instantele de contencios administrativ competente.
Un rol deosebit de important are stabilit Agentia Nationala a Functionarilor Publici cu privire la evidenta functiilor publice si a functionarilor publici37 pe baza datelor transmise de autoritatile si institutiile publice.
Pentru fiecare functionar public, in scopul gestionarii eficiente a resurselor umane si a urmaririi carierei acestuia, autoritatile si institutiile publice ii vor intocmi dosarul profesional. Orice functionar public are dreptul sa cunoasca dosarul sau profesional si sa i se elibereze la cerere, copii de pe actele pe care acesta le cuprinde.
Continutul dosarului profesional se stabileste prin Hotarare de Guvern la propunerea A.N.F.P. Autoritatile si institutiile publice raspund de intocmirea si de actualizarea dosarelor profesionale, de pastrarea lor in siguranta, fiind obligate sa comunice Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, in termen de 10 zile, orice modificare intervine in cuprinsul acestora.
Functionarul public care se transfera sau pentru care inceteaza raporturile de serviciu are dreptul de a solicita si obtine dosarul sau profesional in original. Datele si informatiile cuprinse in dosarul profesional al functionarului public, sunt de stricta confidentialitate.









Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1190
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site