ISTORICUL RELATIILOR PUBLICE

ISTORICUL RELATIILOR PUBLICE

"Relatiile publice sunt vechi ca civilizatia si noi ca ziarul de miine" - Lawrence W. Nolte in 1974.

Opiniile despre unde, cand si de catre cine a fost folosita pentru prima oara aceasta sintagma, sunt impartite. Ce este sigur este faptul ca relatiile publice sunt un fenomen care apartine secolului XX dar ale carui radacini sunt adinc "infipte" in istorie. Relatiile publice, intr-o forma rudimentara, au aparut o data cu comunicarea dintre oameni.

In civilizatiile care s-au succedat, asemeni celor din Babilonia, Grecia Antica sau Roma Antica, oamenii erau convinsi sa accepte autoritatea conducerii si a religiei. Aceasta forma de persuadare se facea prin tehnici care sunt folosite si astazi: comunicarea interpersonala, discursuri, arta, literatura, evenimentele planificate etc. Nici una din acesta activitati nu era numita "relatii publice" dar telurile si efectele ei erau asemanatoare celor ce astaziu poarta numele de relatii publice.

Peter G. Osgood, presedinte al "Carol Blayr & Asociatii", citat de Denis Wilcox, Philip Ault si Waren Agee (1995) ofera si el citava exemple despre ceea ce inseamna in trecut practica activitatii de relatii publice. "Aceasta arta are mai multe radacini. De exemplu, prtegatirea turneului unui presedinte sau demnitar nu a fost inventata de Harry S. Truman sau Richard Nixon.Stramosii lor politici din Babilonia, Grecia sau Roma erau adeptii acelorasi tehnici. Chiar si Sfintul Ioan Botezatorul a facut o astfel de superba lucratura asupra lui Iisus din Nazareth."

Promovarea, relatiile publice comunitare, scrierea discursurilor, pozitionarea, relatiile guvernamentale, analiza situationala, relatia cu angajatii, chiar si relatia cu investitorii, toate acesta activitati, daca ne gindim la tehnicile de lucru, este foarte clar ca au radacini istorice.

A fost nevoie de aceleasi tehnici pentru a promova vechile Jocuri Olimpice din Vechea Atena ca cele folosite in anul 1984 pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles.

Scrierea discursurilor insemna in vremea lui Platon exact ceea ce inseamna acum redactarea "speech-ului" lui Tony Balir: trebuie sa stii din ce e compusa audienta, sa nu ii subapreciezi, sa le oferi informatia care le atrage atentia, sa le schimbi opinia, sa le confirmi judecatile bune pe care le-au facut.

Modul in care oamenii faceau afacerile in Republica Venetiana (a doua jumatate a secolului XV-lea) insemna practicarea unor relatii cu partenerii de afaceri, relatii care adesea erau atat de delicate incat sunt perfect asemanatoare cu cele realizate de firma IBM, in Statele Unite ale Americii, in cea de a doua jumatate a secolului XX.

De fapt, istoria abunda de astfel de exemple. In secolul XI, in timpul influentei Biserici Catolice, Papa Urban al II-lea a convins mii de oameni sa-si spele pacatele participind la cruciade importiva musulmanilor.

Dezvoltarea conceptului de relatii publice in Statele Unite are mai multe etape distincte, fiecare etapa fiind caracterizata de tipul de PR practicat in acea perioada. De-a lungul timpului aceste etape arata o dezvoltare a acestui domeniu.

O prima etapa este aceea in care se creaza infrastructura propriu-zisa pentru ca relatiile publice sa fie practicate la o scara mai mare. Aceasta etapa a durat de la inceputurile colonizarii teritoriului pana la proclamarea independentei.

A doua etapa (1800 - 1900) este caracterizata prin comunicare si intiere si aceasta este perioada a ceea ce americanii numesc "press agentry". La inceputurile anilor 1900 in SUA existau multi publicisti. Unul dintre ei a devenit celebru pentru ca a stabilit standardele practice pentru persoanele care activau ca purtatori de cuvint ai clientilor. Este vorba despre Ivy Ledbetter Lee intemeietorul activitatii de relatii publice in Satele Unite.

Succesul real al termenului ii poate fi atribuit lui Edawrd L. Bernays, personaj despre care Irvin Ross spunea ca a fost primul si neindoielnic cel mai important ideolog al relatiilor publice. Bernays a fost cel dintii care a atribuit titlul de consilier in relatii publice ( in anul 1921). Doi ani mai tirziu, in 1923, el a scris prima carte cu acest subiect (" Cristalizarea opiniei publice") si a predat primul curs la Universitatea din New York.

Recesiunea din SUA (1930-1939) si-a lasat amprentele adanci in felul de gandire al unei natiuni intregi. Dificultatile cu care se confrunta natiunea americana in acea perioada a slabit pana si influenta Presedintelui Roosevelt, persoana cu extraordinare abilitati de comunicare. Cu ajutorul institutiilor de presa (dar mai ales cu ajutorul radioului), Roosevelt a dat un nou impuls americanilor si I-a motivat pentru participarea la cel de-al Doilea Razboi Mondial. Mai mult, presedintele american a numit un comitet care sa coordoneze eforturile de a promova idea participarii la razboi. "Biroul de Informatii de Razboi" este precursorul Agentiei de Informatii a Statelor Unite ale Americii.. tot in aceeasi perioada, Roosevelt a mai decis si crearea Consiliului de Promovare a Razboiului care, impreuna cu Biroul de Informatii de Razboi, au combinat relatiile publice cu publicitatea intr-o maniera care a constituit mai tirziu un model de fuzionare a firmelor de publicitate cu cele de PR, rezultind agentii care ofera o gama foarte larga de servicii. Epoca razboiului a marcat, prin urmare, inceputul unui nou stagiu in activitatea de relatii publice. In aceasta etapa care se intinde pe o perioada de 40 de ani (1940 - 1979) se remarca accentuarea activitatii de PR ca functie manageriala.

Incepind cu anii `80 putem spune ca ne confruntam cu o noua etapa a evolutiei activitatii de relatii publice marcata de un puternic simt al profesionalismului. Mai mult, dezvoltarea tehnnologiei si a sistemelor informatiate au facut ca aceasta activitate sa evolueze si sa capete noi valente. Dezvoltarea noilor cai de comunicare au facut ca tari din parti diferite ale lumii sa poata deveni "vecine". De aceea profesionistii din PR trebuie sa fie capabili sa interactioneze cu colegi din alte tari sau culturi. Este evident ca numai talentul oratoric sau persuasiunea nu sunt de ajuns. Este neboie de o dezvoltare si cunostinte multilaterale. Mai mult, activitatea devenita tot mai vizibila in ultimele decenii, a atras dupa sine si criticarea modelelor folosite in PR. In anii `90 se vorbeste din ce in ce mai des de componenta etica a acestei activitati.