Organizatia Internationala a Muncii : structura si norme adoptate

UNIVERSITATEA "SPIRU HARET" BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

Organizatia Internationala a Muncii : structura si norme adoptate

BIBLIOGRAFIE

Constantin Belu - Dreptul Muncii, Editura REPROGRAPH, Craiova 2004

Andrei Popescu - Dreptul International al Muncii, Editura Holding Bucuresti 1998

Organizatia Internationala a Muncii

1. Structura O.I.M.

Organizarea Internationala a Muncii este agentia specializata a Natiunilor unite care cauta sa promoveze justitia sociala si recunoasterea internationala a drepturilor omului si drepturilor muncii. A fost fondata in anul 1919 si este singura mare creatie supravietuitoare a Tratatului de la Versailles care a dus la aparitia Ligii Natiunilor.

Organizatia Internationala a Muncii este una din cele trei institutii specializate ale O.N.U., alaturi de Organizatia Mondiala a Sanatatii si Organizatia Internationala Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, al caror obiectiv fundamental este protectia si bunastarea fiintelor umane si are la baza principiul reprezentarii tripartite: guvern, patronat, muncitori.

Organizarea Internationala a Muncii (OIM) acorda asistenta tehnica, in principal, in domenii ca:

pregatirea si reabilitarea profesional/ ocupationala;

politica angajatilor;

managementul muncii;

dreptul muncii;

conditii de munca;

dezvoltarea menegementului;

cooperarea;

securitatea sociala.

Organizarea Internationala a Muncii promoveaza dezvoltarea organizatiilor independente ale angajatilor si asigura acestora servicii de pregatire si asistenta. In cadrul Natiunilor Unite, OIM are o structura tripartita unica: angajatii si angajatorii participa, ca parteneri egali, alaturi de reprezentantii guvernelor in cadrul organelor de conducere proprii.

Romania este membru fondator al O.I.M. prin semnarea Tratatului de la Versailles.

Principalul obiectiv al O.I.M.este de a contribui la stabilirea unei paci durabile prin promovarea justitiei sociale si a stabilitatiieconomice si sociale si imbunatatirii, prin actiuni internationale, a conditiilor de munca si a nivelului de viata al muncitorilor. In acest scop ea :

elaboreaza instrumente juridice , politice si programe, la scara internationala;

sprijina eforturile diferitelor state membre in favoarea ameliorarii conditiilor de productie si de munca.

Principalele activitati ale O.I.M.:

adoptarea de norme internationale privind conditiile de viata si de munca ale lucratorilor si urmarirea aplicarii lor;

adoptarea de programe privind folosirea fortei de munca si combaterea somajului ca si pentru cooperarea tehnica, cercetare, studii, documentare si informare.

Asa cum am mai amintit, Organizatia Internationala a Muncii are o structura tripartita. Ea reuneste la nivelul organelor de decizie, reprezentantii guvernelor, patronilor si muncitorilor. Principalele organe ale OIM sunt :

- Conferinta Internationala a muncii;

- Consiliul de administratie;

- Biroul International al muncii.

1.1 Conferinta Internationala a Muncii este organul deliberativ suprem al OIM care reuneste delegatiile tuturor statelor membre. Fiecare delagatie cuprinde patru reprezentanti, toti cu drepturi egale: doi din partea guvernului, unul reprezentand patronatul si unul reprezentand muncitorii. Conferinta se reuneste annual si decide asupra orientarii politice a Organizatiei, stabileste activitatile sale de viitor si normele internationale de munca, adopta conventii si recomandariin domeniu si controleaza aplicarea acestora. La fiecare trei ani, Conferinta alegeConsiliul de Administratie si, o data la doi ani aproba bugetul si Programul de lucru.

Conferinta Internationala a Muncii este adunarea plenara care decide marile alegeri ale organizatiei si adopta textele care fixeaxa normele internationale ale muncii.

1.2 Consiliul de Administratie, organul executiv al OIM, este ales de Conferinta pentru o perioada de trei ani si se reuneste de trei ori pe ani.. Consiliul este compus din 56 de membri, dupa urmatoarea formula: 28 de membrii reprezinta guvernele, 14 membri sunt alesi de delegatii patronilor si 14 de catre delegatii muncitorilor. In grupa celor 28 de membrii reprezentand guvernelecelor mai importante tari industriale, care devin astfel membrii de drept ai Consiliului. Consiliul de Administratie alege directorul BirouluiInternational al Muncii.

1.3 Biroul International al Muncii indeplineste functiile de secretariat ale OIM, pregatind prin rapoarte si alte documente reuniunile Conferintei si ale consiliului. El este condus de Director.

Normele adoptate de OIM imbraca forma Conventiilor si a Recomandarilor.

Conventiile sunt instrumente care creeaza obligatii juridice pe plan international pentru statele ce le ratifica.Recomandarile sunt documente elaborate si adoptate in cadrul OIM, referitoare la probleme a caror rezolvare nu poate fi impusa printr-o conventie.

Normele Organizatiei Internationale a Muncii sunt:

a)     Libertatea sindicala si protectia dreptului sindical.(Conventia 87/1948 privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical).

Salariatii au dreptul sa se constituie in organizatii care sa le reprezinte si sa le apere interesele sau se pot afilia unei astfel de organizatii, fara ca exercitarea acestui drept sa necesite aprobarea prealabila din partea unei autoritati. Organizatia are dreptul sa obtina personalitate juridica , sa-si elaboreze statutul si regulamentele administrative, sa-si aleaga reprezentanti, sa-si organizeze activitatea conform obiectivelor proprii, fara ca autoritatile publice sa aiba dreptul de a interveni pentru limitarea sau inpiedicarea exercitarii legale a libertatilor sindicale. In exercitarea drepturilor sindicale, membrii si organizatiile lor sunt obligate sa respecte legile tarii, in conditiile in care legislatia nationala trebuie sa fie aplicata astfel incat sa nu prejudicieze garantiile prevazute de respectiva Constitutie.

b)     dreptul la organizare si negociere colectiva. (Conventia 98/1949 privind dreptul de organizare si negociere colectiva).

Aceasta conventie are ca scop asigurarea protectiei impotriva actelor de interferenta ale patronilor sau organizatiilor de patroni in activitatea sindicala. Este interzis ca angajarea unui salariat sa fie conditionata de neafilierea la un sindicat sau la incetarea activitatii in cadrul unei astfel de organizatii. Totodata este interzis ca unui angajat sa I se desfaca contractul de munca sau sa fie prejudiciat in vreun fel de din cauza afilierii sindicale sau a participarii la activitati sindicale.

c)     Protectia reprezentantilor lucratorilor.

d)     Egalitatea de remunerare a femeilor si barbatilor.( Conventia nr.100/1951 privind egalitatea de remuneratie). Aceasta conventie a fost adoptata la 29 iunie 1951 si ratificata la 18 ianuarie 1958 prin Decretul nr. 213/1957. Remuneratia se refera atat la salariul obisnuit, de baza sau minim, cat si la alte forme de plata datorate lucratorului, direct sau indirect, in bani sau in natura, de catre angajator, pentru o munca prestata, in valoare egala.

e)     Abolirea muncii fortate. ( Conventia nr.105/1957 privind abolirea muncii fortate).aceasta masura a fost adoptata la 25 iunie 1957 si ratifica la 15 iunie 1998 prin Legea nr.140/1998 prin ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.105/1957 privin abolirea muncii fortate. Conform acestei Conventii, este considerata munca fortata orice forma de munca impusa in urmatoarele conditii:

ca masura de constrangere, ca pedeapsa sau ca forma de educatie politica pentru persoanele care care exprima anumite opinii politice sau se manifesta impotriva ordinii politice;

Ca masura de disciplina a muncii;

Ca masura de discriminare rasiala, sociala, etnica, nationala sau religioasa;

Ca pedeapsa pentru participarea la greve, mitinguri;

Ca metoda de mobilizare si utilizare a mainii de lucru in scopul dezvoltarii economice.

f)      Reglementarea varstei minime de angajare a fortei de munca. ( Conventia nr.138/1973 privin varsta minima). Orice stat memru OIM se obliga sa renunte la orice forma de utilizare a muncii copiilor si sa mareasca treptat varsta minima de incadrare in munca pana la un nivel care sa asigure o dezvoltare fizica si intelectuala completa. Varsta minima impusa de Conventia de fata este de 15 ani. In cazul activitatilor care, prin natura sau prin conditiilor lor, pot dauna sanatatii, securitatii sau moralitatii adolescentilor, angajarea nu se poate face la o varsta mai mica de 18 ani.

g) Eliminarea celor mai grave forme de exploatare a muncii copiilor. (Conventia nr. 182/1999 a fost adoptata la 17 iunie 1999 si ratificata la 15 noiembrie 2000 prin Legea nr. 203/2000 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor, adoptata la cea de-a 87-a sesiune a Conferintei Generale a OIM la Geneva la 17 iunie 1999.

Conform acestei Conventii, cele mai grave forme ale muncii copilului sunt:

toate formele de sclavie sau practicile similare, inclusiv recrutarea fortata sau obligatorie a copiilor in vederea folosirii lor in conflicte armate;

utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul prostituarii, productiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;

utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul unor activitati ilicite, mai ales pentru productia si traficul de stupefiante

muncile care, prin natura lor sau prin conditiile in care se exercita, sunt susceptibile sa dauneze sanatatii, securitatii sau moralitatii copilului.

g)     obligativitatea adoptarii, la nivel national, a unei politici referitoare la ocuparea fortei de munca (Conventia nr. 122/1964 privind politica de ocupare a fortei de munca). O astfel de strategie are ca scop stimularea cresterii si dezvoltarii economice, cresterea nivelului de trai si controlul somajului. Ea va trebui sa tinda catre:

asigurarea unui numar suficient de locuri de munca pentru toti cei disponibili a se angaja;

asigurarea posibilitatilor de dobandire a calificarilor necesare pentru a ocupa un loc de munca potrivit aspiratiilor si aptitudinilor fiecaruia, fara deosebire de rasa, culoare, sex, religie, origine sociala, opinii politice, sau apartenenta etnica.

h)     promovarea unei politici de angajare a fortei de munca si protectia impotriva somajului.(Conventia nr. 168/1988 privind promovarea ocuparii si protectia impotriva somajului). Stabilirea si implementarea politicilor privind angajarea fortei de munca , protectia impotriva somajului si securitatea sociala trebuie sa constituie obiective prioritare ale oricarui stat membru. In principal, ele urmaresc:

sa diminueze somajul total si partial prin masuri de politica economica ce au ca efect crearea de noi locuri de munca;

sa mareasca, atunci cand circumstantele o permit, numarul de persoana protejate;

sa majoreze cuantumul indemnizatiilor;

sa ia masuri care conduc la diminuarea intervalului mediu in timp necesar pentru gasirea unui loc de munca;

sa extinda durata de plata a indemnizatiilor de somaj;

sa adapteze regimurile legale de securitate sociala la conditiile profesionale ale lucratorilor care beneficiaza de program redus de lucru;

sa gaseasca posibilitati de garantare a ingrijirii medicale pentru beneficiarii ajutoarelor de somaj si pentru persoanelor aflate in ingrijirea acestora

i)      repaosul saptamanal.( Conventia nr 14/1921 privind repaosul saptamanal in industrie). Personalul angajat beneficiaza, in cursul fiecarei perioade de 7 zile, de un repaos de cel putin 24 de ore consecutive, acordat, in masura in care este posibil, in acelasi timp intregului personal al unei intreprinderi. Guvernul poate autoriza suspendari sau diminuari ale repausului, cu consultarea organizatiilor sindicale si patronale, prevazand si perioadele de repaus compensatoare corespunzatoare.

j)      protectia lucratorilor fata de utilizarea unor substante chimice cu grad crescut de toxicitate

Conventia nr. 13/1921 privind protectia fata de utilizarea ceruzei, a sulfatului de plumb si a altor produse care contin pigmenti albi.

Conventia nr. 136/1971privind protectia contra riscurilor de intoxicare datorate benzenului si a produselor care contin mai mult de 1% benzen.

k)     protectia femeii. Conventia nr.3/1919 privind protectia femeilor in perioada pre-maternala, natala si post-natala.

l)      negocierea colectiva. (Conventia nr.154/1981 privind promovarea vegocierii colective. Termenul de negociere colectiva se aplica tuturor negocierilor care au loc intre o persoana, un grup de persoane sau una ori mai multe organizatii care angajeaza, pe de o parte, si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor, pe de o parte, in vederea:

fixarii conditiilor de munca si angajarii

reglementarii relatiilor intre cei care angajeaza

reglementarii relatiilor intre cei care angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.

Autoritatile publice trebuie sa ia toate masurile pentru a incuraja si promova dezvoltarea negocierii colective.

m)   plata asigurarii in caz de boala. (Conventia nr.24/1927 relativa la asigurarea de boala. Persoana asigurata care se afla in incapacitate temporara de munca are dreptul la o indemnizatie in bani, cel putin in timpul primelor 26 de saptamani de incapacitate, socotita din prima zi indemnizata. Totodata, asiguratul are dreptul, cel putin in acest interval de timp, la tratament medicalsi medicamente acordate in mod gratuit. La constituirea fondurilor destinate asigurarilor in caz de boala trebuie sa participe atat asiguratii cat si angajatorii.

Conventii ratificate de Romania in modul in care acestea sunt transpuse in dreptul intern:

Conventia nr.117/1962 privind obiectivele si normele de baza ale politicii sociale. A fost adoptata la 22 iunie 1962 si ratificata la 11 mai 1973, fiind ratificata apoi prin Decretul nr.284.

Conventia nr.111/1958 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei. Aceasta Conventie a fost adoptata la data de 25 iunie 1958 si ratificata prin Decretul nr. 284 la 11 mai 1973.

Conventia nr. 183/2000 privind protectia maternitatii. Intra in domeniul Munca tinerilor si a femeilor si a fost adoptata la 15 iunie 2000 fiind ratificata prin Legea nr.452/2002 la 8 iulie 2002.

Conventia nr.88/1948 privind organizarea activitatii de folosire a fortei de munca este adoptata la data de 9 iulie 1948 si ratificata la 11 mai 1973 prin Decretul nr. 284.

Conventia nr.81/1947 privind inspectia muncii in industrie si comert. Este in domeniul Inspectia Muncii, adoptata la data de 11 iulie 1947 si ratificata la 11 mai 1973 prin Decretul nr.284.

Conventia nr.59/1937 privind stabilirea varstei minime pentru admiterea copiilor la muncile industriale. Adoptata la 22 iunie 1937 si ratificata la 11 mai 1973 prin Decretul nr.284.

2. Conventiile Organizatiei Internationale a Muncii neratificate de Romania

ale caror prevederi se regasesc in legislatia nationala:

1.Conventia 132/1970 privind concediile anuale platite;

2.Conventia 151/1978 privind preotectia dreptului de organizare si procedurile de determinare a conditiilor de ocupare a functiei publice;

3.Conventia 159/1983 privind readaptarea profesionala si angajarea persoanelor cu handicap.

Ca semnatara a Tratatului de la Versailles, Romania este, de drept, membra fondatoare a Organizatiei Internationale a Muncii. In perioada interbelica, tara noastra a avut o activitate intensa, ratificand 17 Conventii, din cele 67 elaborate de OIM, si facand eforturi pentru a-si adapta legislatia la reglementarile adoptate in sesiunile Conferintei Internationale a Muncii. Dupa 1938, odata cu instituirea dictaturii regale, prezenta Romaniei la sesiunile Romaniei OIM se diminueaza treptat, pana la anulare, desi, oficial, Romania nu a parasit niciodata aceasta organizare. Activitatea este reluata dupa 1956, reprezentantii tariinoastre fiind desemnati in diferite organismede conducere. Dupa 1976, relatiile cu OIM au cunoscut o stare de tensiune, ceea ce a determinat ca in intervalul 1976 - 1989, Romania sa nu ratifice nici un act la Organizatiei. Dupa raporturile de colaborare dintre Romania si OIM s-au relansat, situatia relansata prin actele normative ratificate si aplicate de legislatia romana.

Din 1992 functioneaza la Bucuresti Biroul Corespondentului National al BIM pentru Romania care asigura schimbul de informatii intre OIM si partenerii sociali din Romania, facilitand,totodata, dezvoltarea programelor de asistenta tehnica din tara noastra.

3. Speta

Cazul Volkswagen Commission 3 decembrie 2003.

Situatia de fapt

Firma producatoare de automobile Volkswagen a interzis concesionarilor sai din Germania practicarea unor reduceri la vanzarea noului model Passat, recomandand un pret unic de vanzare. Comisia a considerat ca aceasta practica incalca principiile liberei concurente prevazute de tratat si a aplicat o amenda societatii Volkswagen in valoare de 30,96 milioane de euro.

Volkswagen a atacat decizia Comisiei in fata tribunalului de prima instanta, motivand ca nu s-au incalcat principiile comunitare in materia liberei concurente, din moment ce initiativele de plafonare a pretului de vanzare al noului model Passat aveau caracter unilateral, neexistand un acord intre constructor si concesionarii in acest scop.

Dreptul aplicabil

TPI a anulat decizia Comisiei de aplicare a unei amenzi societatii Volkswagen, argumentand ca nu fusese dovedita in speta existenta unui acord de vointa intre constructorul de automobile si concesionarii sai din germania, in vederea impunerii unui anumit pret de vanzare, fiind vorba doar de un act unilateral, al societatii Volkswagen. Astfel, Comisia nu a facut dovada acceptarii efective de catre concesionaria pretului recomandat de constructor. Pentru a exista o limitare a liberei concurente sanctionata de art.81 TCEeste necesara constatarea unei intelegeri, intre cele doua intreprinderi, adica realizarea unui acord de vointa intre cele doua parti, si nu o simpla decizie unilaterala a unei intreprinderi.

Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit careia acordul de vointa dintre constructor si concesionar, in vederea impunerii unui anumit pret de vanzarerezulta din insusi contractul de concesiune intre aceste parti.

Tribunalul considera ca simpla semnare a unui contract de concesiune nu poate fi interpretata drept o acceptare tacita, in avans, a unor initiative ulterioare ale concedentului, susceptibilesa contravina principiilor comunitare privind libera concurenta in cadrul pietei interne.

Evaluare

Art. 5 din Legea 21/1996 modificat prin OUG 121/2003 prevede:

,, Sunt interzise orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii de asociere sau practici concertate intre acestia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe de o parte a acesteia, fixarea concertata, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, rabaturilor,adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile."