Triada serviciu public - functie publica - functionar public

Triada serviciu public - functie publica - functionar public

In democratiile europene, recrutarea functionarilor publici are la baza 2 principii: egalitatea la accesul in functia publica si concursul (Declaratia    Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789 si reluat in Art. 21 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului).

In vederea atragerii tinerilor profesionisti bine pregatiti in administratia publica din Romania, se urmareste crearea unei functii publice specifice cu statut special, denumita manager public, care sa beneficieze de un sistem de promovare speciala si un nivel de salarizare motivat. Totodata, aparitia Statutului functionarilor publici a avut la baza necesitatea stabilirii intr-un cadru legal a drepturilor si obligatiilor functionarilor publici. Natura juridica a raportului dintre functionar si serviciul public in care isi desfasoara activitatea, este considerata conform celor doua curente de opinie, contractuala (prin contract de locatie de servicii, contract de mandate, contract de munca, contract civil nenumit, contract administrativ) sau cu caracter legal sau regulamentar datorita faptului ca actul de numire a functionarului public in functia publica este un act unilateral de drept administrativ. Autorii straini considera ca izvorul raportului dintre stat si functionarul public este un contract de inchiriere de servicii in baza caruia functionarul presteaza servicii pentru stat in schimbul remuneratiei, printr-un raport contractual de drept public incheiat intre angajator si persoana angajata in functie publica.

In volumul "Teoria functiei publice"*), prof.univ.dr. Ion Popescu Slaniceanu mentioneaza teoria administrativului francez din perioada interbelica, teorie valabila si astazi, ce considera functia de stat ca un statut legal, actul de instituire al acesteia fiind intotdeauna un act de autoritate, iar cel ce exercita functia exercita autoritatea statala si nu drepturile decurgand dintr-o situatie contractuala, raporturile dintre stat si functionari avand la baza statutul legal derivat dintr-un act legal de autoritate, de numire si nu dintr-un contract stabilit prin acordul de vointa al partilor. Nici competenta (continutul functiei) nu se stabileste prin acordul partilor ci este stabilita prin lege, avand caracter de continuitate, ritmicitate, iar numirea si eliberarea din functie a functionarului facandu-se pe cale unilaterala de catre autoritatea administratiei publice.

Intreg fundamentul juridic al raportului functie publica - functionar public - serviciu public are caracter legal, ceea ce duce la necesitatea ca puterea, competenta functionarului public de a face acte juridice sa fie stabilita in legea de organizare a serviciului in care isi desfasoara activitatea, fiind caracterizata de un caracter obiectiv si impersonal fara privilegii negociabile pentru anumiti functionari. Drepturile si indatoririle ce revin functionarului public sunt stabilite in vederea bunei functionari a serviciului public, nicidecum pentru privilegiul functionarului, nerespectarea normelor juridice civile atragand sanctiuni disciplinare.