Actul juridic civil

Actul juridic civil

1. Notiune si clasificare

Vom defini actul juridic civil ca fiind acea manifestare de vointa destinata sa produca anumite efecte juridice (sa creeze, sa modifice sau sa stinga un raport juridic civil) in limitele si conditiile dreptului obiectiv.

Clasificarea actelor juridice :

1. Acte juridice unilaterale (testamentul), bilaterale (contractul) si multilaterale(contractul colectiv de munca).

2. Acte juridice cu titlu oneros (vanzarea-cumpararea) si acte juridice cu titlu gratuit (donatia).

3. Acte juridice comutative si acte juridice aleatorii. Numai actele juridice cu titlu oneros pot fi subclasificate astfel.

5. Acte juridice intre vii si acte pentru cauza de moarte.

6. Acte constitutive, translative sau declarative.

7. Acte de conservare, de administrare si de dispozitie.

8. Acte consensuale, acte solemne si acte reale.

9. Acte juridice subiective si acte juridice conditie.

10. Acte juridice principale si acte juridice accesorii.

11. Acte cauzale si acte abstracte.

2. Conditii pentru valabilitatea actului juridic

2.1. Terminologie. Codul nostru civil nu se refera la actul juridic civil in general ci la prototipul sau - contractul civil - stabilind in art. 948 regula potrivit careia 'conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1.capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita'.

2.2. Clasificarea conditiilor.

A) Dupa criteriul aspectului la care se refera conditiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi:

a) Conditii de fond ; b) Conditii de forma ; c) Conditii de publicitate.

B) Dupa importanta lor pentru existenta actului, conditiile sau elementele structurale ale actelor juridice civile pot fi:

a)     Conditii esentiale ; b) Conditii neesentiale (intamplatoare)

C) Dupa criteriul izvorului lor formal, conditiile de validitate pot fi:

a) Conditii legale ; b) Conditii conventionale sau voluntare

D) Dupa criteriul legaturii lor cu actul la care se refera, conditiile de validitate pot fi: a) Conditii intrinseci ; b) Conditii extrinseci .

E) Dupa criteriul efectelor pe care lipsa lor le produce, conditiile pot fi:

a)     Conditii de validitate ; b) Conditii de eficacitate.

2.3. Capacitatea. - Prin capacitate civila intelegem aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a fi subiect de drept, adica de a sta in raporturi juridice civile si de a incheia acte juridice civile spre a deveni astfel titular de drepturi si obligatii civile.

Este suficient sa amintim ca, in principiu, toate persoanele au capacitate civila de exercitiu cu exceptia celor pe care legea le declara in mod expres ca fiind lipsite sau restranse in aceasta capacitate. Acest principiu este consacrat de textul art. 949 C. civ. potrivit caruia 'poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege'.

Art. 950 C. civ. - indica si exceptiile de la acest principiu dispunand ca: 'Incapabilii de a contracta sunt: 1. Minorii; 2. Interzisii; 4. In genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte' (textul pct. 3 care prevedea incapacitatea femeii maritate a fost abrogat in 1932).

2.4. Consimtamantul

Definitia si conditiile consimtamantului. Consimtamantul este manifestarea de vointa a subiectului de drept de a fi legat prin actul juridic la care consimte (o manifestare unilaterala de vointa).

Pentru a dobandi valoare juridica, deci pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa emane de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exteriorizat;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

2.5. Viciile de consimtamant

A. Eroarea. Eroarea poate fi definita ca fiind falsa reprezentare a realitatii in constiinta persoanei care delibereaza si adopta hotararea de a incheia actul juridic. Potrivit criteriului consecintelor pe care le produce, eroarea se clasifica in: eroare obstacol, eroare viciu de consimtamant si eroare indiferenta.

1) Eroarea obstacol . Sunt considerate erori obstacol:

- eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio), ;

- eroare asupra identitatii obiectului actului juridic (error in corpore sau error in objecto).

2. Eroarea viciu de consimtamant sau eroarea grava (numita in doctrina franceza eroare-nulitate) este eroarea care poarta asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului juridic (error in substantia sau error in materia) sau asupra identitatii ori calitatilor persoanei cocontractante (error in personam).

a) Eroarea asupra substantei obiectului actului juridic Exemplu: exista eroare asupra substantei cand o persoana dorind sa cumpere un tablou autentic, cumpara din eroare o copie; sau cand cumpara un obiect fiindca il crede din aur iar in realitate obiectul este de alama; este evident ca persoana n-ar fi cumparat copia sau obiectul de alama, daca ar fi cunoscut adevaratele calitati ale obiectelor cumparate.

b) Eroarea asupra persoanei . Exemplu: cand o persoana dorind sa comande un tablou unui pictor consacrat, se adreseaza din eroare altuia, eroarea constituie un viciu de vointa, deoarece acea persoana n-ar fi comandat tabloul daca cunostea identitatea aceluia caruia i s-a adresat. Tot astfel, disimularea confesiunii religioase cu ocazia incheierii casatoriei poate fi analizata ca o cauza care antreneaza o eroare asupra calitatilor esentiale ale persoanei.

3. Eroarea indiferenta (inexpresiva sau usoara) este eroarea care nu are nici o influenta asupra validitatii actului juridic deoarece poarta asupra unor imprejurari mai putin importante ale actului juridic.

Sanctiunea erorii : eroarea obstacol (indiferent ca este error in negotiam sau error in corpore) antreneaza nulitatea absoluta. Pentru eroarea viciu de consimtamant sanctiunea este nulitatea relativa iar eroarea indiferenta - asa cum am aratat - nu desfiinteaza actul juridic incheiat.

Dupa criteriul naturii realitatii asupra careia poarta eroarea, se disting:

a) Eroarea de fapt (error facti) care consta in falsa reprezentare a unei situatii de fapt cu privire la incheierea actului juridic.

b) Eroarea de drept (error iuris) care consta in falsa reprezentare a existentei ori continutului unei norme de drept.

B. Dolul (viclenia). Prin dol se intelege inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene in scopul incheierii unui act juridic.

Structura dolului se compune din doua elemente:

a) un element intentional (subiectiv) ; b) un element material (obiectiv).

Pentru a constitui viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca doua conditii cumulative: a) sa fie determinant pentru manifestarea de vointa; b) sa provina de la cealalta parte sau mai exact spus, de la una din partile contractante.

C. Violenta. Consimtamantul la incheierea unui act juridic este viciat prin violenta atunci cand persoana in cauza este amenintata cu un rau in asa fel incat i se insufla o temere de natura a o face sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Si violenta are o structura complexa incluzand doua elemente distincte:- un element exterior constand intr-o amenintare cu un rau ; - un element psihologic constand din starea de teama insuflata persoanei.

Doctrina si practica disting intre:

1. Violenta fizica (vis), atunci cand amenintarea cu un rau priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei.

2. Violenta morala (metus) atunci cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.

D. Leziunea. Leziunea a fost definita ca reprezentand paguba materiala pe care o sufera una din partile unui contract oneros si comutativ din cauza disproportiei vadite de valoare dintre cele doua prestatii reciproce (privite ca echivalente valoric). Mai simplu spus, ea reprezinta un dezechilibru economic al contractului.

Din punct de vedere practic, leziunea are o aplicabilitate foarte restransa pentru ca, potrivit art. 1165 C. civ., 'Majorul nu poate, pentru leziune, sa exercite actiunea in resciziune'.

2.6. Obiectul actului juridic civil. Notiune. Potrivit art. 962 C. civ. (care se refera expres numai la conventii dar se aplica oricaror acte juridice), 'obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din parti se obliga'. Rezulta de aici ca prin 'obiect al actului juridic' trebuie sa intelegem prestatia (adica actiunea sau inactiunea) pe care subiectul activ o poate pretinde iar subiectul pasiv este obigat sa o savarseasca in temeiul angajamentului luat prin incheierea actului juridic.

Conditiile obiectului actului juridic

In lumina dispozitiilor legale aceste cerinte sunt:

a) Obiectul trebuie sa existe.

b) Obiectul (lucrul la care se refera prestatia) trebuie sa fie in circuitul civil

c) Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil.

d) Obiectul actului juridic trebuie sa fie posibil caci 'nimeni nu se poate obliga la imposibil' (ad impossibilium nulla est obligatio).

e) Obiectul actului juridic trebuie sa fie licit.

f) Obiectul actului juridic trebuie sa constea intr-un fapt personal al celui ce se obliga.

g) La actele juridice translative sau constitutive de drepturi reale, se mai cere o conditie cu privire la obiectul obligatiei de a da: cel ce se obliga a da trebuie sa fie titularul dreptului respectiv.

2.7. Cauza actului juridic civil.

Notiunea de cauza a actului juridic. Prin 'cauza', in sensul textelor citate, se intelege scopul concret in vederea caruia se incheie un act juridic.

Cauza cuprinde in dreptul nostru doua elemente distincte:

a) un element abstract, obiectiv si invariabil in aceeasi categorie de acte juridice ; b) un element concret, subiectiv si variabil de la caz la caz.

Conditiile de valabilitate ale cauzei actului juridic

a) Cauza trebuie sa existe

b) Cauza trebuie sa fie reala, adica sa nu fie falsa.

c) Cauza trebuie sa fie licita si morala (art 968 C.civ

2.8. Forma actului juridic civil.

In sens restrans, prin 'forma' actului juridic civil intelegem modul in care se exteriorizeaza vointa interna a partii (partilor) actului juridic.

Problema formei actului juridic civil este dominata de principiul consensualismului potrivit caruia un act juridic civil este valabil incheiat prin simpla manifestare de vointa a partilor, indiferent de forma in care ea se exteriorizeaza (solo consensu).

A. Forma ceruta 'ad validitatem'. Legiuitorul a prevazut pentru unele acte juridice civile, necesitatea incheierii lor intr-o anumita forma solemna ceruta ca conditie de validitate a actului (ad validitatem sau ad solemnitatem) (exemplu: contractul de donatie - art. 813 C.civ.).

B. Forma ceruta 'ad probationem'. Uneori, chiar pentru actele juridice consensuale, legea sau vointa partilor poate sa impuna incheierea actului juridic intr-o anumita forma (scrisa) necesara nu pentru validitatea actului juridic ca atare (ca negotium) ci doar pentru dovedirea existentei si continutului acestuia (ad probationem).

(deoarece manifestarea de vointa trebuie sa imbrace forma scrisa).

C. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti. Aceasta forma inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care nu au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.

3. Modalitatile actului juridic

3.1. Notiune. Prin modalitati ale actului juridic civil intelegem anumite elemente sau imprejurari viitoare care influenteaza existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor ce rezulta din actul juridic.

Aceste elemente sau imprejurari - ulterioare momentului incheierii actului - pot consta fie in scurgerea timpului (in cazul modalitatii numita termen), fie intr-un eveniment natural sau intr-o actiune omeneasca (in cazul modalitatii numita conditie si a celei numita sarcina).

3.3. Termenul. Notiune. Termenul (ca modalitate a actului juridic) este un eveniment viitor si sigur ca realizare de care depinde fie inceperea, fie stingerea efectelor actului juridic.

Clasificarea termenelor. Termenele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

- a. Termenul cert ; b. Termenul incert (de pilda, data mortii intretinutului in contractul de vanzare cu clauza de intretinere sau o inchiriere a unei locuinte pana la moartea locatarului).

- a. Termen voluntar (sau conventional) ; b. Termen legal, stabilit de legiuitor; c. Termenul judiciar, stabilit de catre judecator.

- a. Termen expres ; b. Termen implicit (tacit) .

- a. Termenul suspensiv ; b. Termenul extinctiv.

Efectele termenului Ceea ce este caracteristic acestei modalitati a actului juridic din punct de vedere al efectelor sale, este faptul ca termenul nu afecteaza existenta ci numai executarea actului juridic, adica a drepturilor si obligatiilor izvorate din act.

Renuntarea la termen si decaderea din beneficiul termenului. Partea in favoarea careia s-a stabilit un termen suspensiv poate sa renunte la acest termen; in acest caz, obligatia devine de indata exigibila ca o obligatie pura si simpla.

3.4. Conditia. Definitie. Conditia este un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea sa, de care depinde insasi existenta actului juridic (adica nasterea ori desfiintarea sa). Termenul se traduce prin cand", conditia prin "daca

Clasificarea conditiilor. Dupa criteriul efectelor pe care le produce distingem:

a. Conditie suspensiva, b. Conditia rezolutorie.

Dupa criteriul naturii evenimentului viitor in care consta conditia distingem:

a. Conditie cazuala, b Conditia mixta, c. Conditia potestativa.

Dupa modul in care este formulata distingem conditia pozitiva si conditia negativa constand in neindeplinirea unui eveniment. Aceasta clasificare este mai putin importanta .

Efectele conditie sunt diferite dupa cum este vorba despre conditie suspensiva sau rezolutorie.

Regula de baza in materia efectelor conditiei este aceea potrivit careia toate efectele conditiei se produc retroactiv, din chiar momentul incheierii actului juridic, si nu numai din momentul indeplinirii conditiei.

3.6. Sarcina. Notiune. Sarcina este o obligatie (de a da, a face sau a nu face ceva) impusa de catre dispunator gratificatului in actele juridice cu titlu gratuit (donatii sau legate testamentare).

Spre deosebire de termen si conditie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina poate afecta numai liberalitatile.

Efectele sarcinii. Daca gratificatul indeplineste sarcina actul juridic gratuit se consolideaza ca si cand ar fi fost un act pur si simplu.

Daca insa gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul sau mostenitorii sai au dreptul sa ceara revocarea donatiei sau a legatului. Revocarea va produce efecte retroactive intocmai ca si rezolutiunea unui contract oneros.

4. Efectele actului juridic civil

Exista trei mari principii care guverneaza efectele actului juridic civil si anume: principiul fortei obligatorii a actului juridic, principiul irevocabilitatii actului juridic si principiul relativitatii efectelor actului juridic civil.

4.2. Principiul fortei obligatorii a actului juridic. Continutul principiului fortei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) este stabilit prin dispozitia art. 969 alin. 1 C. civ. potrivit caruia 'Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante'.

4.3. Principiul irevocabilitatii actului juridic. Acest principiu este consacrat de alin. 2 al art. 969 C. civ. care, referindu-se la conventii - dispune ca 'ele se pot revoca numai prin consimtamant mutual sau din cauze autorizate de lege', de unde rezulta per a contrario ca actul juridic nu poate fi revocat prin vointa unilaterala a uneia din partile care l-a incheiat.

4.4. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil. Acest principiu este consacrat de textul art. 973 C. civ. astfel: 'Conventiile nu au efect decat intre partile contractante'. Regula este cunoscuta si dreptului roman fiind exprimata in adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere neque prodesse potest.

Exceptiile de la principiul relativitatii actului juridic civil sunt :

a. Stipulatia pentru altul ; b. Actiunile directe, c. Contractul colectiv de munca

'Exceptiile aparente' la principiul relativitatii sunt : a. Avanzii-cauza ; b. Promisiunea pentru altul ; c. Simulatia ; d. Reprezentarea.

5. Nulitatea actului juridic civil

5.1. Definire. Nulitatea este sanctiunea de drept civil care desfiinteaza actul juridic atunci cand a fost incheiat cu nesocotirea conditiilor sale de validitate (de fond sau de forma) impuse de lege. Nulitatea este principala si cea mai vasta specie a ineficacitatii actului juridic civil.

5.4. Functiile nulitatii. Ca sanctiune juridica civila, nulitatea indeplineste o functie preventiva; de asemenea o functie represiva sanctionand incalcarea savarsita; si o functie reparatorie prin care se asigura restabilirea ordinii de drept incalcate.

5.5. Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil. a. Rezolutiunea este sanctiunea civila care consta in desfiintarea cu efect retroactiv (ex tunc) a unui contract sinalagmatic cu executare imediata, la cererea uneia din parti ca urmare a neexecutarii obligatiei celeilalte parti din cauze imputabile acesteia

Rezolutiunea se deosebeste de nulitate prin:

- domeniul de aplicare; - cauzele care o determina; - modul de aplicare; - raspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiintarea actului.

b. Rezilierea este sanctiunea civila care consta in desfiintarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva in timp ca urmare a neexecutarii obligatiei uneia din parti din cauze imputabile acesteia.

c. Inopozabilitatea (in sens restrans) este sanctiunea civila care face ca un act juridic sau situatia juridica creata prin acest act sa nu produca efecte si sa nu se impuna respectului tertelor persoane, ca urmare a nerespectarii de catre parti a formelor de publicitate cerute de lege pentru ca actul sa fie opozabil tertilor.

d. Revocarea, prin prisma analizata, este acea sanctiune civila care consta in inlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcinii.

e. Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea de efecte a unui act juridic datorita unui eveniment independent de vointa sau de culpa partilor si care survine ulterior incheierii valabile a actului. In mod obiectiv, producerea efectelor actului nu poate avea loc.

f. Reductiunea succesorala este sanctiunea civila care consta in reducerea liberalitatilor excesive, cu efecte retroactive de la data deschiderii succesiunii, a legatelor si a donatiilor facute de defunct, la cererea mostenitorilor rezervatari, in masura necesara reintregirii rezervei lor succesorale.

g. Inexistenta.

Din cele expuse rezulta ca inexistenta este sanctiunea care declara invaliditatea unui act juridic civil care s-a indeplinit cu neobservarea conditiilor esentiale prevazute de lege pentru existenta sa; actul inexistent nefiind o realitate juridica, este un act aparent.

5.6. Cauzele nulitatii sunt acele imprejurari care invedereaza lipsa unui element structural al actului juridic sau incalcarea unei conditii legale de validitate a actului.

Cauzele de nulitate absoluta :

- nesocotirea regulilor privind capacitatea in unele ipoteze ; - lipsa consimtamantului in cazul erorii obstacol nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

- nevalabilitatea cauzei actului juridic ; - nerespectarea formei cerute ad validitatem; - lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative; - incalcarea ordinii publice; - fraudarea legii; - incalcarea dreptului de preemtiune al statului (de pilda, art. 52 din Codul silvic, Legea nr. 26/1996).

Cauzele de nulitate relativa: - -lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic civil; - viciile de consimtamant: eroarea (mai putin eroarea obstacol), dolul, violenta si leziunea; - nerespectarea dreptului de preemtiune (de pilda, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor).

5.7. Clasificarea nulitatilor. Cea mai importanta clasificare a nulitatilor se face in functie de natura interesului ocrotit prin norma incalcata si numai derivat de regimul juridic care li se aplica; ea distinge nulitatile absolute de cele relative.

Astfel, in principiu, nulitatea absoluta intervine in cazul in care la incheierea actului s-au incalcat norme juridice imperative (de ordine publica) care au ca scop ocrotirea unor interese generale pe cand nulitatea relativa intervine in cazurile in care la incheierea actului s-au incalcat dispozitii legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale (de interes privat).

Regimul juridic al nulitatii absolute difera de regimul juridic al nulitatii relative sub trei aspecte:

a. Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu de catre instanta de judecata, pe cand nulitatea relativa, poate fi invocata, de regula, numai de catre persoana ocrotita prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului ;

b. Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune (actiunea in constatarea nulitatii absolute fiind imprescriptibila), pe cand nulitatea relativa nu poate fi invocata decat in limita termenului legal de prescriptie, actiunea in anulare fiind prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani daca legea nu prevede un termen mai scurt

c. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea actului, pe cand nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmarea actului de catre cel indreptatit a cere anularea lui.

5.8. Efectele nulitatii actului juridic. Consideratii generale In esenta, efectul nulitatii consta in desfiintarea actului juridic si a raportului juridic creat prin act.

Cele trei principii ale efectelor nulitatii sunt: principiul retroactivitatii, principiul repunerii in situatia anterioara si principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, adica desfiintarea actelor subsecvente ca urmare a anularii actului initial.

5.9. Mentinerea efectelor actului lovit de nulitate in temeiul unor principii de drept. Neaplicarea in unele situatii a consecintelor firesti ale nulitatii actului juridic se explica si se intemeiaza pe aplicarea altor principii de drept care impun aceasta solutie. Astfel:

a. Principiul conversiunii actului juridic nul intr-un alt act juridic ale carui conditii de validitate sunt in intregime indeplinite.

b. Principiul raspunderii civile delictuale consacrat de art. 998 C. civ.

c. Principiul validitatii aparentei in drept exprimat de adagiul latin error communis facit jus, poate justifica si el uneori mentinerea efectelor juridice produse de un act lovit de nulitate.

Test de autocontrol:

Ce intelegeti prin act juridic civil?

Identificati articolul din Codul civil care reglementeaza conditiile de valabilitate ale actului juridic civil.

Dati exemplu de eroare asupra substantei obiectului actului juridic.

Realizati o privire comparativa asupra viciilor de consimtamant.

Ce intelegeti prin forma ad validitatem? Aplicatii ale acestei forme.

Car sunt efectele conditiei rezolutorii?

Explicati principiul    pacta sunt servanda. Articolul din Codul civil.

Care sunt principalele diferente dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa?

Explicati principiul restitutio in integrum.