CASATORIA

CASATORIA

1. Notiunea de casatorie

1.1. Terminologie

Din punct de vedere terminologic casatoria are un triplu inteles:

Codul familiei considera casatoria ca fiind:

un act juridic - presupune consimtamant,

o stare juridica - confera statut legal - determina drepturi si obligatii sotilor.

Din punct de vedere doctrinar, familia este o institutie juridica si se refera la ansamblul reglementarilor juridice care privesc casatoria.

In vorbirea curenta, se face referire la momentul celebrarii.

Din acest punct de vedere casatoria este uniunea dintre barbat si femeie incheiata potrivit legii, in scopul intemeierii unei familii. De aici decurg trei elemente:

actul juridic al casatoriei;

starea de casatorit;

scopul casatoriei.

1. Actul juridic al casatoriei

A. Conceptul de casatorie

Actul juridic al casatoriei este actul juridic bilateral, solemn prin care un barbat si o femeie consimt public sa devina soti si sa li se aplice statutul legal de persoana casatorita.

Caracterele acestui act juridic:

a.      are caracter bilateral -se incheie prin acordul de vointa al sotilor

B. Actul juridic al casatoriei si contractul

Pana la adoptarea Codului familiei casatoria se incheia printr-un contract

Asemanarile cu contractul:

ambele sunt rezultatul unui acord de vointa

se bazeaza pe libertatea consimtamantului partilor

se caracterizeaza prin egalitatea partilor

Deosebiri de contract:

este act juridic irevocabil si nemodificabil deoarece actul juridic al casatoriei are un scop unic pentru ambele parti si limitat, la contract fiecare parte are propriul sau scop

actul juridic al casatoriei nu este susceptibil de modalitati: conditie, termen, sarcina

limitele libertatii de vointa difera: la contract, partile pot sa-si stabileasca, in principiu, neingradit drepturile si obligatiile, la casatorie, drepturile si obligatiile decurg din lege

in cazul unor contracte , egalitatea partilor exista in ce priveste incheierea, la casatorie egalitatea partilor exista pe toata durata acesteia.

Casatoria nu este un contract cu toate ca in vorbirea curenta se foloseste expresia "contract de casatorie", iar legislatia anterioara si legislatia straina reglementeaza contractul de casatorie.

Casatoria este o conventie prin care viitorii soti reglementeaza regimul lor matrimonial, respectiv conditia bunurilor prezente si viitoare in raporturile pecuniare ce izvorasc din casatorie.

Conventia se numea: "contract matrimonial", "conventie matrimoniala", sau "foaie dotala".

Potrivit vechilor autori, corelatia dintre actul casatoriei si contractul de casatorie este:

actul casatoriei priveste persoana sotilor, in vreme ce contractul priveste bunurile lor

actul casatoriei este incheiat in fata delegatului de stare civila, in vreme ce contractul este incheiat in fata unei alte autoritati

efectele actului casatoriei sunt strict si imperativ reglementate de lege, partile neputandu-le modifica pe cale conventionala; in cazul contractului de casatorie, partile beneficiind de principiul libertatii contractuale

actul casatoriei este un act principal, iar contractul de casatorie este un act accesoriu care exista si isi gaseste aplicare doar atata timp cat exista casatoria.

b.      Cauza limitata

act pentru o cauza limitata - este act juridic conditie care are un singur efect - face aplicabil un anumit statut legal.

C. Caracterele actului juridic al casatoriei

c.       Caracterul civil

Cand vorbim de caracterul civil nu desemnam faptul ca actul casatoriei este act de drept civil ci ca are caracter laic in opozitie cu caracterul religios.

Evolutia acestui caracter in dreptul roman: casatoria a avut initial un caracter laic consensual civil, catre sfarsitul Republicii a fost un act eminamente consensual. Acest caracter s-a pastrat si in evul mediu, pana in 1563, cand Conciliul de la Trento, biserica a preluat incheierea si evidenta actelor de stare civila (casatoria este o taina religioasa).

Codul civil din 1865 a secularizat casnicia trecand-o in competenta exclusiva a autoritatii de stat, iar reglementarea actuala - art. 3 din Codul familiei - prevede ca numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti prevazute de prezentul cod. Aceasta dispozitie consacra expres caracterul civil al casatoriei.

Libertatea credintei da posibilitatea de a proceda si la celebrarea religioasa a casatoriei. Semnificatia acesteia este aceea de binecuvantare spirituala si se caracterizeaza prin faptul ca este facultativa, ulterioara si lipsita de eficacitate juridica.

d.      Act solemn

Spre deosebire de actul juridic civil, in care solemnitatea consta in indeplinirea unei anumite forme - autentica, de regula, in materia casatoriei, solemnitatea se realizeaza in urmatoarele conditii:

prin prezenta personala si impreuna a viitorilor soti in fata delegatului de stare civila;

prin exprimarea personala a consimtamantului fata de acesta;

prin constatarea consimtamantului de catre delegatul de stare civila si declararea de catre acesta a celor doi ca sot si sotie.

e.      Act public

Art. 16 din Codul familiei prevede: consimtamantul trebuie dat in fata delegatului de stare civila, in mod public.

Legiuitorul a inteles publicitatea in sensul cel mai restrans, adica trebuie permis accesul publicului la incheierea casatoriei, dar o casatorie e valabila si daca s-a incheiat doar in prezenta delegatului de stare civila si a celor doi soti.

Actul casatoriei trebuie considerat act public, deoarece, practic el nu poate fi simulat.

Scopul casatoriei

In literatura de specialitate, scopul este privit sub doua aspecte:

ca scop juridic care consta in intemeierea unei familii

ca scop social care consta in comunitatea de viata dintre barbat si femeie care asigura procrearea, cresterea si educarea copiilor.

Uneori scopul social al casatoriei este realizat doar in parte: soti fara copii sau casatoria incheiata in extremis vitae momentis (pe patul de moarte).

In literatura juridica straina s-a discutat problema posibilitatii incheierii postume a casatoriei, iar unele legislatii cuprins dispozitii exprese in aceasta privinta:

Art. 171 din Codul civil francez prevede ca Presedintele Republicii poate, pentru motive temeinice, sa autorizeze celebrarea casatoriei daca unul din viitorii soti decedeaza inainte de indeplinirea formalitatilor oficiale care marcheaza fara echivoc consimtamantul sau. Efectele casatoriei se produc de la data zilei precedente aceleia a mortii viitorului sot. Aceasta casatorie nu antreneaza nici un drept de succesiune ab intestat in beneficiul sotului supravietuitor si se considera ca nu exista nici un regim matrimonial intre soti.