Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Sectiunea I

Notiune si caractere juridice

Capacitatea civila cuprinde, pe langa capacitatea de folosinta, si capacitatea de exercitiu, care reprezinta aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii savarsind acte juridice civile (art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954).

Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este definita si in literatura de specialitate, existand unele diferente de formulare de la un autor la altul. Astfel, Sanda Ghimpu defineste capacitatea deplina de exercitiu ca "aptitudinea persoanei de a savarsi ea insasi, nemijlocit si fara ajutorul juridic al altei persoane acte juridice de drept civil"; pentru Traian Ionascu "capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii incheind personal si fara autorizarea prealabila a vreunui ocrotitor, acte juridice, precum si de a participa la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau ca parat, in privinta realizarii drepturilor si obligatiilor sale civile"; pentru Constantin Statescu, capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind personal si singura acte juridice"[1].

Aceste definitii au in vedere deplina capacitate de exercitiu a persoanei fizice si mai putin capacitatea de exercitiu restransa pe care o are minorul intre 14 si 16 ani.

Gheorghe Beleiu arata, ca din definitia capacitatii de exercitiu a persoanei fizice nu trebuie omise aspectele esentiale, precum:

1) corelatia capacitatii de exercitiu cu notiunea de gen, "capacitatea civila" a omului;

2) capacitatea de exercitiu presupune incheierea de acte juridice civile, iar nu a oricaror acte juridice;

3) incheierea de acte juridice civile trebuie sa se refere nu numai la exercitarea de drepturi si asumarea de obligatii civile, ci si dobandirea de drepturi subiective civile si executarea obligatiilor civile.

Pornind de la aceste premise, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este definita ca acea parte a capacitatii civile a omului care consta in aptitudinea acestuia de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile.

In ceea ce priveste premizele capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, acestea sunt in numar de doua, si anume: existenta capacitatii de folosinta a persoanei fizice; existenta discernamantului, a puterii omului de a-si reprezenta, corect, consecintele juridice civile ale manifestarii sale de vointa.

Prima premisa nu ridica probleme in dreptul civil roman, deoarece un caracter juridic al capacitatii de folosinta al persoanei fizice este universalitatea sa: apartine tuturor oamenilor.

A doua premiza se infatiseaza diferit in functie, in principal, de varsta omului; intr-o prima perioada, de fragezime a varstei, nu exista discernamantul vietii juridice civile; apoi, discernamantul incepe sa se formeze, sa se dezvolte, consolideze; in fine, de la o anumita varsta, omul trebuie prezumat ca a dobandit experienta necesara vietii juridice civile proprii.

In afara de varsta, discernamantul mai este in functie de sanatatea mintii. Tinand seama de existenta si calitatea discernamantului omului, avand in vedere inaintarea ei in varsta, capacitatea de exercitiu are trei ipostaze:

lipsa capacitatii de exercitiu;

capacitatea de exercitiu restransa;

capacitatea de exercitiu deplina.

Sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu:

1) minorii sub 14 ani;

2) alienatii ori debilii mintali pusi sub interdictie judecatoreasca.

Capacitatea de exercitiu restransa apartine minorilor intre 14 si 16 ani . Reglementarea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice se gaseste in:

Decretul nr. 3111954 (art. 5 alin. 3; art. 8, 9; art. 10 alin. final, art. 11); Codul familiei (art. 4, art. 105 alin. 1 si 2, art. 124, art. 129, art. 133, art. 147); Codul civil (art. 807, art. 950 - 952, s.a.); Decretul nr. 3211954 (art. 25); alte izvoare de drept civil.

Capacitatea de exercitiu (deplina sau restransa) prezinta urmatoarele caractere juridice: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si egalitatea.

Legalitatea exprima ideea ca aceasta capacitate este opera legiuitorului, legea stabilind toate elementele sale, respectiv inceputul, continutul si sfarsitul. Aceste aspecte, nefiind de domeniul vointei omului, ci numai al legii, normele legale respective au caracter imperativ, persoanele fizice neputand deroga de la ele.

Generalitatea priveste continutul capacitatii de exercitiu, respectiv, aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea oricaror acte juridice civile, cu exceptia celor oprite de lege. Acest grad de generalitate este si el diferit, dupa cum ne aflam in fata unei capacitati de exercitiu depline sau in fata unei capacitati de exercitiu restranse.

Inalienabilitatea este prevazuta in mod expres in art. 6 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia nimeni nu poate renunta nici in tot, nici in parte la capacitatea de exercitiu. De asemenea, capacitatea de exercitiu nu poate face obiectul unei cesiuni sau instrainari.

Un alt caracter juridic al capacitatii de exercitiu il reprezinta intangibilitatea, care are o formulare expresa in lege. Astfel, potrivit art. 49 alin. 1 din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau a unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca legea se impune, dupa caz. Tot astfel, art. 6 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca: "Nimeni nu poate fi lipit, in tot sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege'".

Egalitatea capacitatii de exercitiu rezulta si ea mai intai din art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei care prevede: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatii publice, fara privilegii si fara discriminari" si ca, "Nimeni nu este mai presus de lege". Constitutia garanteaza nu numai egalitatea in drepturi a cetatenilor, dar si exercitarea lor. Alaturi de textele constitutionale egalitatea capacitatii civile de exercitiu rezulta si din prevederile art. 4 alin. 2 ale Decretului nr. 31/1954, dupa care "sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii".

Egalitatea capacitatii de exercitiu este asigurata si prin normele altor ramuri de drept. In acest sens, mentionam art. 247 Cod penal care prevede: "ingradirea de catre un functionar a folosintei sau exercitiunii drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor situatii de inferioritate pe temei de nationalitate, rasa, sex sau religie se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani"[2].

Sectiunea a II-a

Capacitatea de exercitiu deplinǎ a persoanei fizice

In materia capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, capacitatea deplina formeaza regula, fata de lipsa si capacitatea restransa, care constituie exceptie.

Capacitatea de exercitiu deplina a persoanei fizice consta in aptitudinea sa de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea personal si singura a oricarui act juridic civil admis de lege.

Din definitie rezulta ca insusirea capacitatii de exercitiu de a fi deplin rezida in trei caracteristici:

a)      actele juridice se incheie personal (iar nu prin reprezentant legal, ca in cazul lipsei capacitatii de exercitiu); chiar in cazul cand omul cu deplina capacitate de exercitiu incheie actul juridic prin reprezentare, aceasta este o reprezentare conventionala, izvorata din contractul de mandat, pe care il incheie personal;

b)      actele juridice civile se incheie singur (fara vreo incuviintare prealabila ca in cazul capacitatii de exercitiu restranse);

c)      persoana cu capacitate de exercitiu deplina poate incheia toate actele juridice civile (fara a-i fi interzise unele acte, cum e cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa); bineinteles, insa, atributul "toate" nu exclude unele acte interzise, oprite chiar si pentru cei cu capacitate de exercitiu deplina; ingradirile capacitatii de folosinta reprezinta, astfel, si ingradiri ale capacitatii de exercitiu.

Potrivit art. 8 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 31/1954 "Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora".

Persoana devine majora la varsta de 18 ani. Minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitatea deplina de exercitiu".

Exceptia prevazuta in art. 8 alin. 3 priveste, potrivit art. 4 Codul familiei, numai persoanele de sex feminin care au dreptul sa se casatoreasca la varsta de 16 ani, iar pentru motive temeinice, de la implinirea varstei de 15 ani.

Prevederile mentionate, conform carora, prin casatorie femeia minora dobandeste deplina capacitate de exercitiu, sunt desprinse din principiul deplinei egalitati care trebuie sa existe intre soti in timpul casatoriei. Asa fiind, din moment ce legea permite unei femei minore sa se casatoreasca, adica sa incheie unul din actele juridice de cea mai mare insemnatate, nimic nu se opune ca sa i se dea dreptul ca, ulterior casatoriei, sa poata incheia singura celelalte acte juridice. Daca femeii casatorite inaintea implinirii varstei de 18 ani nu i s-ar fi recunoscut, prin efectul casatoriei, capacitatea de exercitiu deplina, principiul dupa care sotii hotarasc, de comun acord, in tot ceea ce priveste casatoria, ar fi fost golit de continut.

Exista doua moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu: dobandirea prin implinirea majoratului civil, adica la data implinirii varstei de 18 ani; acesta este modul - regula de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu, (pentru ca este aplicabil in cele mai multe cazuri); dobandirea prin incheierea casatoriei de catre femeie inainte de a implini varsta de 18 ani.

In ceea ce priveste continutul capacitatii de exercitiu, acesta fiind foarte larg, trebuie de precizat doar ca el consta in aptitudinea de a incheia orice fel de act juridic civil: de conservare, de administrare si de dispozitie. Nu intra in acest continut acele acte care sunt oprite de lege, printr-o limita a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.

Capacitatea de exercitiu deplina a unei persoane fizice inceteaza, definitiv sau temporar, dupa caz, in urmatoarele situatii:

a)      pe data decesului sau a declararii judecatoresti a mortii;

b)      prin punerea sub interdictie judecatoreasca;

c) in cazul casatoriei putative, daca femeia a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, iar hotararea de anulare ramane definitiva inainte ca ea sa fi implinit 18 ani; intelegerea acestui caz presupune mentionarea dispozitiei art. 23 alin. 1 din Codul familiei: "Sotul care a fost de buna credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila"; per a contrario, aceasta "situatie" - care inseamna si deplina capacitate de exercitiu, dobandita de femeia care s-a casatorit inainte de 18 ani - nu se pastreaza dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care s-a anulat casatoria; pierderea temporara a capacitatii de exercitiu deplina se va produce numai daca, intre timp, femeia nu a implinit 18 ani; aceasta pierdere este temporara si in sensul ca ea va dura pana la incheierea altei casatorii, valabila, inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani .

Sectiunea a III-a

Lipsa capacitǎtii de exercitiu a persoanei fizice

Intrucat exercitarea drepturilor si asumarea obligatiilor necesita discernamant, unele persoane sunt, potrivit legii, lipsite de capacitatea de exercitiu. In conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 3111954, nu au capacitate de exercitiu:

a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;

b) persoana pusa sub interdictie judecatoreasca.

In primul caz, lipsa discernamantului si, implicit, a capacitatii de exercitiu, este datorata varstei, iar in cel de-al doilea caz, datorata alienatiei ori debilitatii mintale.

In vederea ocrotirii persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu, art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 3111954 prevede ca: "Pentru cei ce nu au capacitatea de exercitiu, actele se fac de reprezentantii lor legali". Acesti reprezentanti legali sunt: parintii sau tutorele, pentru minorii pana la 14 ani si tutorele pentru interzisii judecatoresti (in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara se admite ca urmatoarele doua categorii de acte juridice pot fi incheiate in mod valabil de cei lipsiti de capacitatea de exercitiu, personal si singur: actele de conservare si "actele marunte zilnice" (cumparaturi obisnuite prin magazine etc). In ambele cazuri, este vorba de acele acte civile care, prin specificul lor, nu le cauzeaza nici o vatamare, nici un fel de prejudiciu).

In concretizarea prevederilor ari. 11 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, art. 105 alin. 1 Codul familiei stabileste: "Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in actele civile, pana la data cand el implineste varsta de 18 ani".

Pentru cazul cand, din anumite motive, lipseste aceasta reprezentare legala din partea parintilor, ea se va realiza din partea tutorelui. In acest sens, art. 124 alin. 1 Codul familiei, prevede: "Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la da data cand acesta implineste varsta de 14 ani". Tutorele reprezinta deci, pe minorul lipsit de capacitatea de exercitiu, intocmai ca si parintele.

Persoanele fizice lipsite de capacitate de exercitiu datorita punerii lor sub interdictie judecatoreasca, sunt reprezentate in actele civile tot de catre tutore. In acest sens, art. 147 Codul familiei dispune: "Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel".

Fiind o masura de ocrotire a persoanei fizice, lipsa capacitatii de exercitiu datorata lipsei de discernamant nu trebuie sa functioneze impotriva acestei finalitati, ci numai atat cat e necesar.

Aceasta explica de ce, desi lipsit de capacitate de exercitiu, minorul sub 14 ani sau cel pus sub interdictie judecatoreasca poate, totusi, face - valabil anumite acte juridice civile.

Cu toate ca legea civila nu prevede, expres, asemenea acte - permise celui lipsit de capacitatea de exercitiu -, totusi doctrina si jurisprudenta admit, constant, solutia valabilitatii actelor incheiate de o asemenea persoana, daca e vorba despre: acte de conservare, care prin definitie, nu pot fi vatamatoare, indiferent cine le face (majorul, minorul ori interzisul); asemenea acte sunt: somatia, punerea pecetilor, inscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci in registrul de publicitate, intreruperea unei prescriptii (prin cererea de chemare in judecata nu si prin recunoastere); actele marunte, care se incheie zilnic, pentru nevoile obisnuite ale traiului (cumparare de rechizite scolare, dulciuri si altele asemenea).

Mai intai este de observat ca aceasta lipsa nu este o veritabila si totala lipsa a capacitatii de exercitiu; exista un minim de continut chiar pentru aceasta "lipsa de capacitate de exercitiu a persoanei fizice", exprimate tocmai in cele doua categorii de acte juridice civile aratate mai sus.

Apoi alin. 2 al art. 25 din Decretul nr. 3211954: "Actele juridice ce se incheie de minori ce nu au implinit varsta de 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune", trebuie interpretat restrictiv, in sensul ca priveste doar actele civile patrimoniale, iar nu si alte acte, cum sunt cele de dreptul familiei, spre exemplu (unde de la 10 ani, minorul are o anumita capacitate).

Lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza, dupa caz:

a) la implinirea varstei de 14 ani (cand persoana dobandeste capacitate de exercitiu restransa);

b) pe data ridicarii interdictiei judecatoresti (cand persoana va dobandi capacitate de exercitiu restransa ori deplina);

c) in ambele cazuri, prin moarte sau declarare judecatoreasca a mortii[4].

Sectiunea a IV-a

Capacitatea de exercitiu restransǎ a persoanei fizice

Intre cele doua extreme - lipsa capacitatii de exercitiu pana la implinirea varstei de 14 ani si deplina capacitate de exercitiu dupa implinirea varstei de 18 ani - exista o situatie intermediara, aceea a minorului intre 14 si 18 ani. De aceea, art. 9 din Decretul nr. 31/1954 prevede ca: "Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitate de exercitiu restransa. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila a parintelui sau tutorelui". Acest text trebuie coroborat si cu urmatoarele texte: art. 105 alin. 2 Codul familiei: "Dupa implinirea varstei de 14 ani minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuviintarea prealabila a parintilor spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de a-l treilea; art. 133 alin. 1 Codul familiei: "Minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviintarea prealabila a parintilor spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celui de-al treilea", art. 133 alin. 2 Codul familiei: "Minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute in art. 132, 152 litera c, cu incuviintarea prealabila a curatorului; art. 10 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954: "Minorul cu capacitate de exercitiu restransa are dreptul, fara incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui, sa faca depuneri la casele de pastrare de stat si sa dispuna de aceste drepturi potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case de pastrare".

Avand in vedere cele precizate, capacitatea de exercitiu restransa a persoanei fizice consta in aptitudinea minorului in varsta de la 14 ani pana la 18 ani de a dobandi si exercita drepturile civile si, de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea actelor de drept civil, insa numai incuviintate, in prealabil, de ocrotitorul legal[5].

Ceea ce este caracteristic pentru capacitatea de exercitiu restransa este faptul ca persoana participa personal la incheierea tuturor actelor juridice, fara a fi vorba de o reprezentare legala ca in cazul persoanelor incapabile. Este admisa, insa, reprezentarea conventionala, in sensul ca minorul intre 14-18 ani poate da mandat altcuiva, in mod valabil, pentru incheierea acelor acte juridice pe care el insusi le poate incheia personal si singur. Daca exista incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal, minorul intre 14-18 ani poate da mandat si pentru incheierea unui act juridic civil pentru care legea cere o asemenea incuviintare. Intrucat persoana respectiva nu are inca varsta majoratului se impune o anumita asistenta juridica din partea reprezentantilor legali, care se realizeaza sub forma unei incuviintari prealabile a fiecaruia dintre actele juridice pe care le incheie personal minorul care a implinit 14 ani.

Incuviintarea prealabila se cere pentru fiecare act juridic in parte si trebuie sa fie, deci, speciala. Nu este admisa incuviintarea generala, pentru toate actele pe care le-ar incheia minorul, deoarece aceasta ar echivala cu inlaturarea insasi a capacitatii de exercitiu restranse care ar fi inlocuita, prin vointa personala a parintelui sau a tutorelui, cu o capacitate deplina de exercitiu.

Din continutul dispozitiilor legale mentionate mai sus, care se refera, in terminis, la minorul care a "implinit paisprezece ani", rezulta ca inceputul capacitatii de exercitiu restransa este marcat de data implinirii varstei de 14 ani. Nu este suficienta intrarea in anul in care se implineste varsta de 14 ani, ci trebuie ca aceasta varsta sa fie implinita efectiv (an, luna, zi).

Pentru a functiona regula dobandirii capacitatii de exercitiu restransa la implinirea varstei de 14 ani, este necesar ca, pana la aceasta varsta, minorul sa nu fi fost pus sub interdictie judecatoreasca.

Capacitatea de exercitiu restransa inceteaza in urmatoarele cazuri:

1) la implinirea varstei de 18 ani sau prin casatoria femeii care a implinit 16 ani, respectiv 15 ani;

2) cand minorul intre 14 si 18 ani este pus sub interdictie judecatoreasca;

3) in cazul decesului sau a declararii judecatoresti a mortii .

Sectiunea a V-a

Continutul capacitǎtii de exercitiu restransǎ

Prin continut al capacitatii de exercitiu restransa trebuie sa intelegem actele juridice civile pe care le poate incheia minorul intre 14 si 18 ani. Aceste acte se impart in urmatoarele categorii: actele juridice civile care pot fi incheiate, in mod valabil, personal si singur; actele juridice civile care pot fi incheiate personal, dar cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal; actele juridice civile care pot fi incheiate personal cu incuviintarea prealabila nu numai a ocrotitorului legal, dar si a autoritatii tutelare; actele juridice civile care nu pot fi incheiate, in mod valabil (interzise minorului chiar daca ar exista incuviintare).

1. Actele juridice civile pe care le poate incheia personal si singur minorul intre 14 si 18 ani

Minorul cu capacitate de exercitiu restransa nu are nevoie de incuviintare prealabila, incheindu-se personal si singur, actele civile urmatoare:

a)      actele de conservare si "acte marunte";

b)      testamentul, care se face si se revoca de catre minor personal si singur, daca a implinit varsta de 16 ani, fara insa ca acest minor sa poata astfel dispune de mai mult de jumatate din bunurile de care poate dispune majorul prin testament (art. 807 Cod civil) si in nici un caz in favoarea tutorelui sau (art. B09 alin. 1 Cod civil);

c)      actele de administrare a patrimoniului, daca acestea nu sunt lezionare pentru minor (art. 25 alin. 1 din Decretul nr. 32/1954);

d)      depunerile la C.E.C.

Potrivit art. 10 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954, minorul cu capacitate de exercitiu restransa are dreptul, fara a avea nevoie de incuviintarea parintelui sau a tutorelui, sa faca depuneri la casa de pastrare de stat si sa dispuna de aceste depuneri, potrivit cu prevederile regulamentelor acestor case de pastrare.

2. Actele juridice civile pe care le poate incheia personal minorul intre 14 si 18 ani, dar cu incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal

Este vorba de actele de administrative, atat cele privitoare la un bun determinat (ut singuli), cat si cele care privesc patrimoniului, in sens larg. Aceasta este o categorie intermediara de acte, in sensul ca isi gasesc locul intre actele care pot fi incheiate de minorul cu capacitatea de exercitiu restransa, singur si personal, si actele pentru a caror valabilitate se cere incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare. Pe aceasta linie se inscriu dispozitiile art. 133 Codul familiei care prevad ca minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie acte juridice civile cu incuviintarea prealabila a tutorelui, iar in cazurile prevazute de art. 132 si 152 litera c, cu incuviintarea prealabila a curatorului; potrivit art. 129 alin. 2 Codul familiei, tutorele poate instraina, fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii sau stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, daca valoarea acestora din urma nu depaseste suma de 250 lei. Daca astfel de acte s-ar incheia de minorul de 14-15 ani, ele fac parte din aceasta categorie de acte si nu din categoria celor care presupun si incuviintarea din partea autoritatii tutelare.

3. Actele juridice civile pe care minorul intre 14 si 18 ani le poate incheia numai cu prealabila incuviintare a ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare

Intra in aceasta categorie actele juridice de dispozitie, respectiv de instrainare, gajare, renuntare etc. In acest sens, art. 133 alin. 2 Codul familiei prevede ca, daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte din acelea pe care tutorele nu le poate incheia decat cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, va fi necesara si incuviintarea prealabila a acestuia. La randul ei, autoritatea tutelara va acorda incuviintarea numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un interes neindoielnic pentru minor. De aceea, incuviintarea se da pentru fiecare act in parte (art. 130 alin. 1 si 2 Codul familiei).

Dispozitiile mentionate isi gasesc concretizarea in art. 129 alin. 2 Codul familiei, care prevede ca tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabil instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la bunurile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra.

4. Actele juridice interzise minorului de 14 - 18 ani

Aceste acte sunt prevazute de art. 128 si art. 133 alin. 3 din Codul familiei. Conform art. 128: "Este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o

ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, de o parte si minor, de alta", iar conform cu art. 133 alin. 3 "Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia"[7].

Sectiunea a VI-a

Sanctiunea nerespectǎrii dispozitiilor legale referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei fizice

Sanctiunea care intervine in cazul incheierii unor acte juridice cu nesocotirea dispozitiilor prevazute pentru persoanele lipsite sau cu capacitate restransa de exercitiu este nulitatea relativa[8]. Astfel, potrivit art. 25 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954, actele juridice care se incheie de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu este leziune. Aceeasi sanctiune va interveni si in cazul actelor pe care le-ar incheia interzisul judecatoresc.

In cat priveste actele incheiate de minorul cu capacitate de exercitiu restransa, cu incalcarea prevederilor art. 133 alin. 1, 2 si 3 Codul familiei, acestea sunt lovite tot de nulitate relativa, respectiv, sunt anulabile, asa cum prevede in mod expres art. 133 alin. 4.

Fiind o nulitate relativa, aceasta va putea fi invocata in primul rand de cel al carui interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic, respectiv, persoana ocrotita. Acest drept nu este recunoscut si persoanelor care au incheiat actul cu persoana lipsita de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa, deoarece art. 952 Cod civil prevede ca: "persoanele capabile de a se obliga nu pot opune minorului si interzisului incapacitatea lor".

Pe langa cel ocrotit, mai pot invoca nulitatea relativa, reprezentantul legal ori ocrotitorul acestuia, succesorul universal si cu titlu universal, procurorul si autoritatea tutelara[9].

Cat priveste conditiile pentru admiterea actiunii in anularea actului, trebuie facuta distinctia dupa cum actul anulabil a fost incheiat de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau de o persoana cu capacitate restransa.

In cazul actelor incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu, dovezile care trebuie facute in vederea anularii actului sunt ca persoana este lipsita de capacitate si ca actul a fost incheiat fara reprezentarea de catre ocrotitorul legal, indiferent daca actul incheiat este act de administrare sau un act de dispozitie si nici daca actul a adus sau nu un prejudiciu persoanei lipsite de capacitatea de exercitiu.

In cazul actelor incheiate de persoane cu capacitate de exercitiu restransa, conditiile sanctiunii nulitatii sunt diferite, dupa cum actul incheiat este un act de dispozitie sau un act de administrare.

Actele de dispozitie incheiate cu minorul cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile in cazul in care se face dovada ca actul a fost incheiat fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal, indiferent daca i-a produs sau nu, minorului de 14-18 ani vreo paguba[10].

Cat priveste actele de administrare, este necesara nu numai dovada ca actul a fost incheiat fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal, dar si ca incheierea acestuia i-a adus minorului de 14-18 ani o leziune (art. 951 Cod civil si art. 25 din Decretul nr. 32/1954).

Efectele anularii actului juridic fac ca prestatiile ce au fost savarsite intre parti in executarea sa sa ramana fara nici un termen juridic, asa incat, ca urmare a anularii actului, partile vor fi obligate sa-si inapoieze ceea ce si-au prestat. Cu toate acestea, intrucat cei lipsiti sau restransi in capacitatea de exercitiu nu ar fi realmente ocrotiti daca ar fi obligati sa inapoieze ceea ce au primit in executarea actului juridic apoi anulat, chiar daca ar fi cheltuit ceea ce astfel au primii, legea (art. 1164 Cod civil) dispune ca ei nu sunt obligati sa inapoieze cele primite in executarea actului juridic ulterior anulat decat in masura imbogatirii lor, adica numai in masura in care se dovedeste ca au profitat de ceea ce au primit.

Nulitatea relativa, fiind sanctiunea aplicata efectelor actului juridic care lezeaza un interes personal, poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita, directa sau indirecta. Prin confirmare, actul este validat cu efect retroactiv.

Confirmarea poate fi facuta, mai intai, in cazul persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa, de catre acestea, cu conditia ca in momentul confirmarii sa fi dobandit capacitatea de exercitiu deplina. Aceasta confirmare poate fi facuta si de reprezentantul legal al incapabilului, care, prin reprezentare, exercita un drept ce apartine persoanei ocrotite[11].

Daca natura actului anulabil implica si o autorizare din partea autoritatii tutelare, confirmarea lui, spre a fi valabila, va fi conditionata de existenta unei autorizari a insusi actului de confirmare. Asa cum se subliniaza si in literatura noastra juridica, trebuie sa admitem si posibilitatea confirmarii facute de catre ocrotitorul legal al actului anulabil incheiat de persoana cu capacitate de exercitiu restransa. In toate cazurile, insa, in care, prin natura sa, actul anulabil ar fi necesitat existenta unei autorizatii din partea autoritatii tutelare, confirmarea insasi va trebui sa fie autorizata de aceasta autoritate. In legatura cu capacitatea de exercitiu deplina, problema nulitatii se pune atunci cand actul este oprit de lege, si deci se incalca limitele acestei capacitati. Incalcarea acestor ingradiri poate atrage atat nulitatea relativa cat si cea absolutǎ.