Comerciantii

Notiunea de comerciant

Conform art. 7 C. Com., "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale". Comerciantii sunt acele persoane fizice sau juridice care desfasoara o activitate comerciala consecventa, adica desfasoara fapte de comert cu titlu profesional. In limbaj juridic, prin comerciant se intelege persoana care efectueaza orice fel de fapte de comert, indiferent de obiectul lor, si nu doar cei care vand sau cumpara. Din definitia continuta de art. 7 C. Com. rezulta existenta a doua categorii de comercianti: (i) comerciantii - persoane fizice si (ii) societatile comerciale. Pe langa aceste categorii, mai exista insa si altele categorii reglementate prin legi speciale, precum regiile autonome sau cooperativele de credit

Conform art. 8 C. Com., "statul, judetul sau comuna nu pot avea calitatea de comercianti". Cu toate acestea, in multe situatii statul se comporta ca si comerciant, in scopul exploatarii cat mai judicios a proprietatii publice sau private proprii. Astfel statul si unitatile sale administrativ-teritoriale pot intra in parteneriate publice-private sau pot incheia acorduri de asociere in participatiune sau constitui societati comerciale cu particularii . In cazul in care statul infiinteaza regii autonome sau societati comerciale, pentru faptele de comert ale acestora din urma respectivele entitati sunt comercianti si nu statul, care este doar fondatorul/asociatul lor (desigur ca dobandirea - inclusiv prin subscriptie - de catre stat sau unitatile sale administrativ-teritoriale a actiunilor intr-o societate comerciala este act de comert, conform art. 3 pct. 4 C. Com.). Totusi, desi statul se comporta ca un comerciant, marea majoritate a veniturilor sale nu provine din asocierile cu privatii, ci din taxe si impozite, centrale sau locale. In aceste conditii, statul nu dobandeste calitatea de comerciant nici macar in fapt. In drept, statul (sau unitatile sale administrativ-teritoriale) nu se inregistreaza in Registrul Comertului, nu tine registre comerciale si, evident, nu isi da singur autorizatie pentru exercitarea de fapte de comert. Acolo unde operatiunile statului constituie acte de comert, acestea sunt supuse legii comerciale si competentei de judecata a instantelor comerciale. In ceea ce priveste regiile autonome si cooperativele de credit, acestea sunt comercianti (fiindu-le aplicabile inclusiv procedurile falimentului prevazute de Legea insolventei deoarece a fi de interes public nu inseamna a nu urmari profitul, ci din contra. De altfel, regiilor autonome si cooperativele de credit au obligatia de a se inregistra in Registrul Comertului.

Desi au dreptul sa desfasoare unele activitati economice , asociatiile si fundatiile nu dobandesc calitatea de comerciant, fiind prin definitie persoane juridice fara scop lucrativ (non-profit), veniturile obtinute din activitatile economice directe, precum si cele obtinute din participatiile acestora la societati comerciale fiind obtinute in completarea altor venituri precum donatii, sponsorizari, cotizatii ale membrilor, finantari publice etc.

Calitatea de comerciant

Calitatea de comerciant se dobandeste si se pierde diferit, dupa cum este vorba de persoane fizice sau societati comerciale.

Comerciantii - persoane fizice

Din interpretarea art. 7 C. Com. rezulta ca, pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre o persoana fizica, aceasta trebuie sa indeplineasca trei conditii: (i) sa desfasoare in mod efectiv una sau mai multe fapte de comert obiective (adica din cele enumerate in mod enuntiativ de art. 3 C. Com.), (ii) savarsirea faptelor de comert sa aiba caracter profesional (deci cu titlu de indeletnicire si nu izolate) si (iii) faptele de comert sa se desfasoare in nume propriu si nu in numele altuia. In plus fata de conditiile Codului Comercial, conform art. 5 din Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoanele fizice , acestea trebuie sa obtina o autorizatie pentru exercitatarea comertului respectiv, eliberata de primar

Pierderea calitatii de comerciant se face prin renuntarea persoanei fizice la activitatea comerciala, insotita de depunerea, la organul emitent, a autorizatiei administrative, precum si prin retragerea acestei autorizatii in conditiile legii. In ambele situatii, inregistrarea de la Registrul Comertului urmeaza a fi radiata, din acel moment pierderea calitatii de comerciant devenind opozabila tertilor.

Comerciantii - persoane juridice

Citand din nou art. 7 C. Com., conform caruia "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale", in conceptia Codului Comercial societatile comerciale dobandesc calitatea de comerciant chiar de la momentul constituirii, independent daca savarsesc sau nu fapte de comert. In concluzie, odata constituita, o societate comerciala devine comerciant si ii incumba toate obligatiile proprii comerciantilor, chiar daca nu a efectuat nici macar un singur act de comert. Solutia se bazeaza pe argumentul ca societatile comerciale se infiinteaza tocmai pentru a savarsi acte de comert.

Solutia in cazul societatilor comerciale este valabila, prin interpretarea extensiva a regulii continute de art. 7 C. Com., si pentru celelalte persoane juridice cu scop lucrativ: regii autonome sau cooperative de credit. In toate cazurile, atat societatile comerciale, cat si regiile autonome ori cooperativele de credit se inregistreaza la Registrul Comertului, iar dovada calitatii de comerciant a acestora se face cu certificatul de inregistrare.

Pierderea calitatii de comerciant a persoanei juridice se face in urma dizolvarii si lichidarii sale (voluntare, ca urmare a falimentului, anularii constituirii sau neintrunirii cerintelor de capital social), urmata de radierea sa din Registrul Comertului, acest din urma moment fiind cel de la care entitatea isi pierde personalitatea juridica.

Capacitatea de a fi comerciant

Capacitatea de a fi comerciant desemneaza aptitudinea generala a unei persoane de a putea dobandi calitatea de comerciant, adica de a-i fi permis sa desfasoare acte de comert cu titlu profesional.

Capacitatea de a fi comerciant a persoanei fizice

In conceptia Codului Comercial, la data adoptarii sale, incapacitatea generala de a fi comerciant ii privea pe minor si pe femeia maritata. Dupa abrogarea art. 10, 11 si 12, respectiv 15 si 16 C. Com., nu a mai ramas nici o prevedere legala care sa reglementeze, la modul general, problema capacitatii de a fi comerciant a persoanei fizice, deci solutia interdictiei minorului de a fi comerciant nu se mai sprijina pe nici o dispozitie legala Asadar, suntem de parere ca in prezent capacitatea generala de a fi comerciant se confunda cu capacitatea de a efectua acte de comert, fie cu titlu profesional, fie izolate, ambelor aplicandu-li-se acelasi regim juridic, in speta cel privitor la capacitatea de a incheia acte juridice, in general (sediul materiei fiind Decretul nr. 31/1954). In orice caz, dobandirea calitatii de comerciant de catre un minor, chiar si avand capacitate restransa de exercitiu, este inutila atata vreme cat comertul presupune in primul rand incheierea de acte de dispozitie, acte interzise a se incheia de catre minor fara acordul parintilor . In ceea ce priveste interzisul, art. 14 C. Com. il opreste pe acesta sa fie comerciant

In afara de interdictiile generale care opreste doar pe minori si pe interzisi de a fi comercianti (altfel spus, in afara acestor categorii de persoane, oricine are vocatia de a fi comerciant), legea prevede si o serie de incapacitati speciale (incompatibilitati, decaderi si interdictii) ale unor persoane de a detine calitatea de comerciant.

Incompatibilitatea de a fi comerciant se aplica: (i) parlamentarilor, functionarilor publici, magistratilor (judecatori si procurori), militarilor s.a. Interdictia se bazeaza in acest caz pe motivul conflictului de interese intre persoane chemate sa gestioneze averea statului sau sa reprezinte statul in diferite ipostaze, (ii) avocatilor, notariilor, executorilor judecatoresti, medicilor, arhitectilor s.a. Motivul interdictiei este in acest caz natura profesiei - liberale - care, prin natura sa, nu face obiectul comertului

Decaderea din calitatea de comerciant se aplica persoanelor condamnate penal pentru savarsirea unor infractiuni de natura economica. Decaderea este, in acest caz, o pedeapsa penala complementara.

Interdictia este interzicerea prin lege a desfasurarii de activitati comerciale de catre particulari in anumite domenii strategice, acest lucru fiind rezervat statului, prin intermediul regiilor autonome . In afara de interdictiile legale mai pot exista si interdictii conventionale, stabilite prin conventii particulare

Capacitatea de a fi comerciant a persoanei juridice

Capacitatea unei persoane juridice de a fi comerciant este limitata doar de forma de organizare a respectivei persoane juridice. Astfel, societatile comerciale, regiile autonome, cooperativele de credit se constituie pentru a fi comercianti, pentru a derula operatiuni (fapte) de comert obiective. In ceea ce priveste alte categorii de persoane juridice, acestea se constituie pentru alte motive decat derularea de operatiuni comerciale. Intra in aceasta categorie asociatiile, fundatiile, sindicatele, partidele politice, autoritatile administratiei publice etc. Desi persoanelor juridice enumerate le este permisa desfasurarea unor activitati aducatoare de venituri, scopul constituirii lor ramane insa unul nepatrimonial, ceea ce motiveaza concluzia inexistentei capacitatii (aptitudinii generale) a acestor persoane de a fi comercianti.

In cazul persoanei juridice, capacitatea de folosinta este circumscrisa principiului specialitatii. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, "persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut". Aceasta inseamna orice act juridic care depaseste obiectul de activitate al persoanei juridice este sanctionat cu nulitatea (art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954), cu exceptia acelor acte pentru care nu este necesara mentiunea in obiectul de activitate (de exemplu, vanarea sau cumpararea izolata a unor active, locatiunea unui spatiu pentru desfasurarea activitatii, emiterea unei garantii etc.). Principiul specialitatii capacitatii de folosinta se refera la actele exercitate repetat, cu titlu profesional (de exemplu, desi obiectul de activitate prevede producerea de alcool, persoana juridica fabrica tevi; nefacand parte din obiectul de activitate, toate actele juridice ce au ca obiect fabricarea de tevi sunt nule).

In plus fata de aptitudinea generala de a fi comercianti, prin legi speciale se prevad anumite limitari ale exercitarii anumitor fapte de comert de catre o persoana juridica, chiar comerciant. Exemple de astfel de limitari sunt prevazute pentru persoanele juridice care desfasoara activitate bancara, de asigurari, de intermediere de valori mobiliare, de administrare de active etc. care trebuiesc sa fie indeplineasca o serie de conditii speciale pentru a putea desfasura in mod legal o astfel de activitate.

Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Asa cum aratam mai devreme, calitatea de comerciant impune indeplinirea anumitor obligatii stabilite prin lege in considerarea acestei calitati. Intrucat sunt aferente calitatii de comerciant, au fost denumite obligatii profesionale ale comerciantilor.

Publicitatea prin Registrul Comertului

Conform art. 1 alin. 1 din Legea registrului comertului, comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in Registrul Comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului, sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege. La fel ca si Codul Comercial, art. 1 alin. 2 din Legea registrului comertului intelege prin "comercianti" persoanele fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste.

Registrul Comertului este un document public ce asigura publicitatea activitatii comerciantilor cu scopul protejarii intereselor acestora dar, mai cu seama, a tertilor cu care acestia intra in contact. Fiind public, oricine poate sa ceara informatii despre actele si faptele inregistrate, fara a fi tinut sa-si justifice interesul.

Administrativ, Registrul Comertului functioneaza in subordinea Ministerului Justitiei si este organizat sub forma unui Oficiu National al Registrului Comertului si a cate unui oficiu judetan, situate in municipiul de resedinta al fiecarui judet si in Municipiul Bucuresti. Oficiile judetene tin evidenta comerciantilor al carui sediu social se afla pe raza teritoriala a judetului respectiv, Oficiul National centralizand datele din fiecare judet la nivel central

Sunt supuse inregistrarii, in afara de inmatricularea, respectiv radierea comerciantului, urmatoarele acte (denumite "mentiuni" ): donatia, locatiunea sau gajul fondului de comert, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment si alte evenimente, inclusiv orice modificare cu privire la actele, faptele si mentiunile deja inregistrate (modificari in structura si volumul capitalului social, in administrare, schimbarea sediului ori a formei juridice, infiintarea de sedii secundare, precum si orice alte modificari ale actului constitutiv). Neefectuarea mentiunilor in termenul legal atrage raspunderea comerciantului constand in plata unor amenzi civile. In plus, lipsa inregistrarii unei mentiunii este sanctionata si cu inopozabilitatea fata de tertii de buna-credinta a actului a carui mentiune trebuia inscrisa (art. 5 alin. 2 din Legea registrului comertului).

Conform art. 6 si urm. din Legea registrului comertului, inregistrarea in Registrul Comertului a actelor si faptelor juridice obligatorii se dispune de catre judecatorul delagat (prin incheiere) sau, dupa caz, de catre instanta de judecata (prin hotarare definitiva). Controlul legalitatii operatiunilor efectuate la Registrul Cometului se face de catre acelasi judecator delegat; judecatorul delegat isi exercita functia in baza unei delegatii anuale din partea tribunalului. In cazul in care mentiunea ce trebuie inscrisa face obiectul unei hotarari judecatoresti definitive, instantele judecatoresti sunt obligate sa trimita Registrului Comertului copii legalizate dupa respectiva hotarare (de exp. cea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului).

Mentiunile inregistrate la cererea comerciantilor pot fi radiate la solicitarea oricarei persoane interesate, daca aceste mentiuni sunt vatamatoare pentru acea persoana, care poate fi un tert sau chiar comerciantul (art. 25 din Legea registrului comertului). Cererea de radiere va fi insa respinsa daca petentul are la indemana o actiune judecatoreasca impotriva actului sau faptului vatamator inregistrat, in baza unei dispozitii legale speciale.

In dreptul romanesc, de inspiratie franceza, inmatricularea si inscrierea celorlalte mentiuni prevazute de lege au efect declarativ cu privire la calitatea persoanei care cere inscrierea, creandu-se o prezumtie relativa de comercialitate cu privire la calitatea de comerciant si cu privire la faptele pe care aceasta le savarseste.

Tinerea registrelor comerciale

Registrele comerciale sunt registre ale comerciantului in care sunt mentionate toate operatiunile privitoare la patrimoniul sau.

Registrele obligatorii pentru un comerciant sunt: (i) registrul jurnal, (ii) registrul inventar, (iii) registrul cartea mare si (iv) registrul unic de control . Acestea se pastreaza timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.

Alte obligatii ale comerciantilor

In afara de cele aratate mai sus, comerciantii mai au obligatii precum:

depunerea situatiilor financiare, la termenele stabilite prin lege, catre administratiile financiare si Registrul Comertului;

desfasurarea activitatii in limitele concurentei loiale, asa cum este aceasta stabilita prin actele normative in vigoare (Legea nr. 11/1991 privind concurenta loiala si Legea concurentei comerciale, precum si regulamentele si instructiunile emise de Consiliul Concurentei pentru punerea in aplicare a Legii concurentei).