DEFINITIA, NOTIUNEA SI CONTINUTUL INFRACTIUNII DE DARE DE MITA

DEFINITIA, NOTIUNEA SI CONTINUTUL INFRACTIUNII DE DARE DE MITA

Prin mituire se intelege, in general, "coruperea unui functionar prin foloase de orice fel, in vederea indeplinirii sau neindeplinirii indatoririlor de serviciu sau a intocmirii unui act ilegal."

In general, lucrarile clasice de drept penal clasifica mituirea in:

mituire activa - darea de mita -

mituire pasiva - luare de mita -

In ceea ce priveste incriminarea mituirii, in dreptul penal exista doua sisteme:

sistemul incriminarii unilaterale - care prevede numai luarea de mita, iar pe mituitor il trateaza ca participant la savarsirea infractiunii;

sistemul incriminarii bilaterale - adoptat de Codul nostru Penal si care cuprinde atat darea de mita, cat si luarea de mita, ca infractiune de sine statatoare, distincte.

Infractiunea de dare de mita reprezinta latura activa a activitatii de mituire, incriminata distinct ca infractiune de sine statatoare asa cum am aratat anterior. Darea de mita nu constituie infractiune de serviciu ci o unfractiune in legatura cu serviciul, ea caracterizandu-se printr-o actiune de corupere exercittata de un particular asupra unui functionar sau a "altui salariat".

In cazul darii de mita, de regula, se afla fata in fata doua actiuni corelative, carora, pe plan psihic, le corespund doua pozitii subiective de asemenea conjugate intre ele. Actiunilor de "oferire" si de "dare" de bani sau alte foloase, de la darea de mita, le corespunde, la luarea de mita, o actiune "de primire", iar actiunii de "promitere" a unei sume de bani ori a altui avantaj, de la coruptia activa ii corespunde, in cazul coruptiei pasive, "acceptarea" sau "nerespingerea" promisiunii. Pe de alta parte, sub aspect subiectiv, in timp ce mituitorul tinde sa-l determine pe cel mituit la o anume comportare in legatura cu indatoririle serviciului sau, acesta din urma, primind mita, accepta in mod deliberat sa aiba aiba comportarea dorita de cel dintai.

S-a afirmat ca "uneori gravitatea etica a faptei corupatorului poate fi mai mare decat aceea a celui corupt, atunci cand primul profita de nevoile celuilalt" si chiar ca "in aceasta infractiune bilaterala" ituitorul "e mai culpabil decat cel corupt, pentru ca e cauza faptului si a violarii drepturilor functionarului".

Darea de mita, fiind in esenta, un act de participare la luarea de mita, in raport cu sistemul parificarii pedepselor consacrate de Codul Penal, ne-am fi putut astepta ca mituitorul sa fie sanctionat cu aceleati pedepse ca si functionarul mituit. Ori, in realitate, legea penala prevede pentru luarea de mita pedepse mai mari decat pentru darea de mita, coruptia pasiva prezentand o periculozitate sociala sporita fata de cea activa, datorita calitatii subiectului, care trafica functia sa.

Articolul 225, viitoarea reglementare articolul 309 defineste darea de mita ca fiind "promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, da bani sau alte foloase unui functionar public sau unui functionar ori unei persoane care exercita un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare stricta de la 1 an la 5 ani".

1. Obiectul infractiunii

1.1. Obiectul juridic

Obiectul jurudic al infractiunii, se poate infatisa sub urmatoarele modalitati:

obiectul juridic generic sau de grup;

obiectul juridic special;

obiectul juridic nemijlocit;

Obiectul juridic generic al infractiunii de dare de mita il constituie relatiile sociale referitoare la activitatea organizatiilor de stat si ale organizatiilor obstesti.

Obiectul juridic special al infractiunii de dare de mita il constituie toate acele relatii soaciale care se pot forma, desfasura si dezvolta in mod normal numai in conditiile indeplinirii indatoririlor de serviciu de catre functionari.

Obiectul juridic nemijlocit al infractiunii de dare de mita il constituie relatiile sociale legate de cinstea, corectitudinea si probitatea functionarilor ca o conditie necesara a indeplinirii indatoririlor de serviciu si a activitatii organizatiilor de stat.

1. 2. Obiectul material

Prin obiect material al unei infractiuni se intelege "lucrul (bun, animal, persoana) asupra caruia se indreapta, in mod firesc sau intamplator, savarsirea faptei prevazuta de legea penala, operand fizic asupra acestuia, expunandu-l unui pericol sau vatamandu-l".

Infractiunea de dare de mita este lipsita de regula de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului se refera la un anumit bun, infractiunea are si un astfel de obiect constand in acel bun.

2. Latura obiectiva

Consta in activarea de dare de mita.

2.1. Elementul material

Elementul material al faptei este alcatuit din trei modalitati normative si alternative: promisiune, oferire si dare de bani sau alte foloase unui functionar sau "altui salariat", direct sau indirect.

Prin "promisiune" se intelege angajamentul, fagaduiala, obligatia pe care si-o asuma o persoana fata de un functionar, de a-i remite in viitor - intr-un termen determinat sau fara termen - o suma de bani sau alte foloase.

Promisiune poate fi facuta verbal sau in scris, poate fi expresa sau implicita ori abuziva. Chiar daca foloasele promise nu sunt determinate sub aspectul cantitatii si calitatii - promisiunea trebuie sa fie serioasa si nu vaga sau imposobol de realizat.

Pentru a realiza elementul obiectiv al infractiunii "promisiunea", indiferent de modul in care a fost facuta trebuie sa ajunga la cunostinta destinatarului, dar nu se cere ca functionarul caruia ii este adresata sa inteleaga pe deplin despre ce este vorba.

Prin "oferire" se intelege propunerea facuta functionarului de a-i da bani sau alte foloase, insotita de prezentarea acestora sau de punerea lor efectiva la dispozitia lui.

Modurile in care oferta ajunge la functionar, nu intereseaza, atata vreme cat ea a ajuns la cunostinta ei. Oferta sa fie precisa, neechivoca, sa se concretizeze intr-o actiune efectiva, reala si sa nu fie o simpla intentie, nefiind insa necesar ca ea sa fie inteligibila pentru oricine, chiar si pentru neinitiati, ci numai pentru persoana interesata, care, cunoscand circumstantele este pusa in situatia de a-i putea intelege semnificatia.

De asemenea, oferta trebuie sa porneasca din initiativa particularului, sa fie voluntara si spontana. Desigur, oferta poate fi precedata de promisiune, dar, in asemenea caz, infractiunea se consuma odata cu formularea promisiunii.

In practica s-a decis ca, constituie infractiune de dare de mita, savarsita in aceasta modalitate: oferirea unei sume de bani angajatului pazei civile, de catre o persoana surprinsa avand asupra sa bunuri de provenienta ilicita, pentru a nu sesiza organele de urmarire penala.

"Darea" de bani sau alte foloase consta in actiunea mituitorului de a inmana, a preda celui mituit aceste valori; ea implica, in mod necesar, actiunea corelativa a celui mituit de a le primi.

Este indiferent daca banii sau folosul au fost dati din proprie initiativa sau cedand la solicitarile functionarului.

Pentru existenta infractiunii de dare de mita nu intereseaza daca faptuitorul da, ofera sau promite bani ori celelalte foloase direct, adica el insusi, sau indirect, adica prin intermediar.

Actiunea de corupere, trebuie sa vizeze un functionar sau un "alt salariat". De asemenea, pentru existenta infractiunii nu este relevant daca functionarul sau celalalt salariat a acceptat sau a refuzat promisiunea sau oferta.

Astfel, s-a decis ca intruneste elementele infracsiunii de dare de mita fapta unei persoane care a pus pe biroul expertului un plic continand o suma de bani, afirmand ca reprezinta "multumirea" pentru expertiza ce urma sa o faca a doua zi, iar la refuzil acestuia a plecat fara sa-si ridice plicul cu bani.

BIBLIOGRAFIE

1. O. Loghin, A. Filipas - "Drept penal, partea speciala";
2. O. A. Stoica - "Drept penal, partea speciala";
3. T. VASILIU, D. PAVEL, S. ANTONIU, S. DANES, V. PAPADOPOL, D. C. POPESCU, "Codul penal al R. S. R. comentat si adnotat" - partea speciala.
4. G. NISTOREANU, A. BOROI, V. DOBRINOIU - DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA
5. Legea 301/2004
6. Legea 78/2000