Victima si victimologia

Victima si victimologia

aparitia si evolutia victimologiei

recunoasterea legala a victimei

victimitate

concepte fundamentale in victimologie

consecintele victimizarii

clasificare

Studiile initiale de psihologie judiciara/criminologie se ocupau doar de psihologia infractorului neglijand victimele si necesitatile lor. Spre jumatatea secolului al XX-lea, constientizandu-se rolul victimei in procesul penal, nevoile acestora precum si faptul ca oricine poate deveni, la un moment dat, victima, s-a produs o schimbare de conceptie. A luat astfel nastere victimologia (ca ramura a criminologiei) care are drept obiect de studiu victima, rolul ei in actul infractional, masuri de preventie/interventie etc.

aparitia si evolutia victimologiei

Primii autori care au luat in considerare rolurile si implicatiile victimelor au fost B. Mendelsohn si H. von Heting[1].

In H. von Heting a publicat lucrarea Criminalul si victima sa, lucrare prin care a introdus o taxonomizare a victimelor precum si o serie de concepte: victime innascute si victime sociale; victima activanta (prin comportament declanseaza mecanismele latente ale infractorului); victima infractor (infractorii sunt ei insisi victime ale injustitiei sociale - saracie, somaj etc.).

In aceasta lucrare, autorul incearca o paralela intre cuplurile victima activanta - infractor/animal de prada - animal ierbivor. Diferenta dintre cele doua este data de intentia victimei umane.

In , B. Mendelsohn a participat la o conferinta organizata de Societate Romana de Psihiatrie, in Bucuresti, cu o lucrare avand ca titlu Stiinta despre victime - Victimologie. Prin aceasta lucrare, autorul propune concepte precum cele de potential de receptivitate victimala, cuplu infractional, victima provocatoare, indice de victimizare. Conceptul de potential de receptivitate victimala se refera la vulnerabilitatea persoanei, la posibilitatea ca aceasta sa devina victima unui infractor, la o combinatie de factori de risc individuali.

In tara, studii despre victime au fost realizate de:

- Vasile V. Stanciu: in publica la Paris Drepturile victimei, in care vorbeste despre cuplul penal si psihologic victima - infractor. Diada interpersonala, complexul de relatii ce se stabilesc intre infractor si victima sa; se merge pe linia conceptului de victima activanta; promoveaza ideea ca infractorul si victima sa isi impart responsabilitatea pentru actul infractional.

- Tiberiu Bogdan si Ion Santea, in publica lucrarea de referinta Analiza psihologica a victimei. Rolul ei in procesul judiciar.

Drepturile victimei au fost promovate in contextul justitiei restaurative, opusa justitiei de tip retributiv (cea care pedepseste). Noua filosofie penala a justitiei restaurative-restitutive este centrata pe reintegrarea sociala si recuperarea infractorului (restitutiva) si pe victima, cu nevoile si drepturile ei (restaurativa).

In acest context au aparut serviciile de probatiune precum si o serie de asociatii pe plan national si international care promoveaza drepturile victimelor (ex.: Societatea Internationala de Victimologie).

recunoasterea legala a victimei

O serie de modificari legislative au contribuit si ele la afirmarea drepturilor victimelor:

- in , Ad. Gen. a ONU: 'Declaratia principiilor fundamentale privind victimele crimelor si abuzurilor de putere'

- in , conventia Cons. Europei adopta legea privind despagubirii victimelor infractiunilor violente (ratificata si in Romania prin Legea

- Legea privind protectia victimelor infractiunilor, printre altele stipuleaza:

- victimele[2] beneficiaza de asistenta judiciara gratuita;

- victimele pot beneficia, la cerere, de consiliere psihologica si de alte forme de asistenta; de asigurarea serviciului de probatiune.

Tiberiu Bogdan defineste victima drept persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, psihologice si morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale, fara asumarea constienta a riscurilor. Nu pot fi considerate victime: politistii si militarii raniti sau cazuti la datorie in timpul executarii unei misiuni, precum si infractorii care sufera vatamari sau isi pierd viata in timpul desfasurarii infractiunii.

victimitate

Cu referire la termenul de victima, unt autori care propun un alt termen, acela de victimitate prin care sunt desemnate toate persoanele victime ale infractiunilor intr-un anumit teritoriu si pentru o perioada determinata de timp:

- victimitate reala (totalitatea victimelor)

- victimitate descoperita (ajunsa la cunostinta si in atentia organelor judiciare)

- cifra neagra a victimitatii (totalitatea victimelor - este necunoscuta)

concepte fundamentale in victimologie

- cuplul penal victima - infractor;

- potential de receptivitate victimala

- factori de risc

Factorii de risc pot fi: IQ scazut, existenta unei boli somatice sau psihice, credulitate, varsta tanara/inaintata, diferite atitudini si comportamente (egoism, aroganta, comportament violent, abuz de alcool)[3], relatii interpersonale 'nepotrivite' (ex.: relatii extraconjugale), variabila sex (femeile, copii si varstnicii constituie categoriile cele mai vulnerabile), anumite profesii (functionari, casieri, jurnalisti).

consecintele victimizarii

. In plan fizic: leziuni traumatice (pierderea unui organ, slutire).

. In plan material: pierderi financiare, bunuri etc.

. In plan psihologic: sentimente de inferioritate si culpabilitate, depresie, anxietate, tulburari de stres post-traumatic, alcoolism etc.

. In pan social: schimbarea domiciliului, a locului de munca, existenta unor situatii sociale percepute drept periculoase. La nivel macrosocial: cresterea de siguranta la nivel colectiv.

clasificare

Cu toate deficientele tipologiilor, se impune realizarea unor clasificari stiintifice riguroase in domeniul victimologiei, in scopul interventiei focalizate. De-a lungul timpului au fost propuse o serie de taxonomii, printre care:

B. Mendelsohn a propus (sase) categorii de victime:

- complet inocente;    - mai vinovate decat infractorul;

- cu vinovatie minora;    - total vinovate;

- la fel de vinovate ca si infractorul; - simulante.

H. von Heting propune o clasificare a victimelor in care sunt incluse tipuri de victime, dintre care amintim: nevarstnicii, minoritatile etnice, chinuitorii, achizitivii etc.

S. Schefer ia in consideratie participarea victimei la actul infractional dupa cum urmeaza:

- anterior producerii infractiunii victima nu a avut nici o legatura cu infractorul (ex.: jaful unei banci);

- victime provocatoare, care anterior actului i-au facut 'ceva' infractorului;

- victime care precipita actul infractional printr-un anumit comportament sau vestimentatie;

- persoane slabe bio-constitutional (in cazul acesta vina principala apartine persoanei tutelare);

- persoane slabe sub aspect social (minoritarii etnici sau religiosi);

- persoanele autovictimizante (sunt in acelasi timp si infractorul);

- victime politice.

Reactia sociala in ceea ce priveste victimele imbraca doua forme (A. Karmen):

. acuzarea victimei:

- victima imparte aceleasi responsabilitati cu infractorul;

- 'e ceva rau' cu victima care face sa fie 'aleasa' de catre infractor;

- 'merita' ceea ce i s-a intamplat;

- pentru a evita victimizare, persoana trebuie sa-si schimbe fundamental modul de viata.

Nu doar societatea acuza victimele, ci si infractorii. Ei isi blameaza, denigreaza, devalorizeaza victimele ca o actiune de justificare a faptelor comise asupra lor.

. apararea victimei

- vina actului infractional apartine infractorului sau societatii.

- oamenii judeca cazurile in mod subiectiv, astfel incat unele victime sunt acuzate iar altele nu.

Sunt cateva categorii de victime care merita o atentie deosebita (copii, victime in familie, supusi abuzurilor fizice, sexuale, emotionale), femeile (viol, maltratare de catre sot), persoane in varsta (abuzate de propria familie).

Autovictimizarea: consum de alcool si droguri, anorexia nervoasa, forme de suicid (amenintare, tentativa, reusit).

Cunoasterea psihologiei victimei este importanta din mai multe perspective:

- victima este o sursa bogata de informatii in descoperirea infractorului;

- cunoscand tipurile de victime si caracteristicile lor se poate interveni la nivel de preventie (protectie si autoprotectie);

- cunoasterea asteptarilor si nevoilor victimei (nevoia de a fi ascultata, sustinuta, de a i se rezolva cazul): se poate interveni eficient, inclusiv prin apel la consiliere sau psihoterapie.