Expertiza medico- legala psihiatrica

EXPERTIZA MEDICO- LEGALA PSIHIATRICA

1. Generalitati. Legislatie

In decursul dezvoltarii sale, societatea a tras la raspundere si a sanctionat pe membrii sai care au incalcat normele de conduita. In acelasi timp, de foarte multa vreme, aproape pretutindeni, s-a admis principiul dupa care o persoana nu poate raspunde de actele ce le comite atat timp cat nu este in deplinitatea functiilor sale mintale.

Examenul medico-legal psihiatric are rolul de a furniza justitiei elementele medicale in masura sa contureze personalitatea psihopatologica a unei persoane implicate in comiterea unui act antisocial, iar in alte cazuri sa ateste sanatatea mintala in materie civila (punere sub interdictie, capacitate de a testa, de a incheia acte de vanzare-cumparare, etc.).

Sarcina fundamentala a expertizei medico-legale psihiatrice este de a aprecia tulburarile de discernamant a persoanei examinate (cu referire speciala la starea psihica in momentul comiterii faptei), deci de a stabili daca fapta savarsita este consecinta unor tulburari psihice, in ce masura cel examinat poate aprecia consecintele faptelor sale, pronuntandu-se in acelasi timp si asupra potentialului infractogen a celui examinat.

Expertiza medico-legala psihiatrica constituie o activitate interdisciplinara si face parte din categoria examinarilor medico-legale a persoanelor. Modul de organizare si desfasurare a acestei expertize sunt reglementate de Codul Penal, Codul de Procedura Penala si de Regulamentul de aplicare a Decretului 446/1966 privind organizarea si functionarea institutiilor si serviciilor medico-legale.

Cadrul juridic si organizatoric de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice trebuie prezentat in contextul unor notiuni elementare de drept, direct legate de obiectul si obiectivele expertizei.

Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Fapta care prezinta pericol social, in intelesul legii penale, este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile ocrotite de lege si pentru sanctionarea careia legea a prevazut ca este necesara aplicarea unei pedepse.

Vinovatia exista cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie (cu buna stiinta) sau din culpa (din gresala).

Fapta este comisa cu intentie cand infractorul:

- prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte;

- prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

Fapta este savarsita din culpa cand infractorul:

- prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;

- nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada (nestiinta).

Conform articolului 48 din Codul Penal "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele". Continutul acestui articol defineste notiunea juridica de iresponsabilitate care inlatura raspunderea penala. Responsabilitatea este de asemenea o notiune juridica care implica posibilitatea tragerii la raspundere penala si
se poate defini din punct de vedere medcical ca "totalitatea particularitatilor psihice ale individului care-l fac pe acesta capabil sa inteleaga continutul actiunilor sale si sa aprecieze consecintele faptelor sale atunci cand actioneaza contrar normelor de convietuire sociala si a legilor.

In Codul de Procedura Penala, in sectiunea referitoare la expertize sunt precizate situatiile in care expertiza medico-legala psihiatrica este obligatorie. Astfel, art.117 prevede ca "Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului".

In lucrari de specialitate au fost conturate situatiile care impun expertiza:
- cand conduita anormala a persoanei in timpul cercetarii este de natura a pune sub semn de intrebare starea de sanatate psihica a acesteia;

- cand sunt indicii sau dovezi ca invinuitul a prezentat afectiuni psihice in antecedente sau a suferit de boli care ar putea avea repercursiuni psihice;

- cand infractiunea este lipita de un mobil evident;

- cand pe perioada detentiei condamnatul are o comportare anormala.

Cadrul organizatoric si modul de desfasurare a expertizei medico-legale psihiatrice sunt reglementate in articolele 42, 43 si 44 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.446/1966 privind organizarea si functionarea institutiilor si serviciilor medico-legale, dupa cum urmeaza:

Art. 42. Expertiza medico-legala psihiatrica se executa de o comisie instituita in acest scop, formata dintr-un medic legist si doi medici din specialitatea psihiatrie. Comisia poate functiona numai in centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale si spital sau sectii de psihiatrie. Daca expertiza priveste un minor, in comisia de expertiza vor cooptati specialisti de neuropsihiatrie infantila si eventual psihopedagogi.
Art. 43. Expertiza medico-legala psihiatrica se va executa in principiu dupa urmatoarele reguli:

a). observatia clinica prin internarea expertizatilor daca este cazul, procedandu-se la toate investigatiile clinice si de laborator;

b). consultarea urmatoarelor date din dosarul cauzei: antecedentele medicale ale expertizatului, antecedentele penale si ancheta sociala, mobilul si imprejurarile in care s-a savarsit infractiunea;

c). examenul psihic efectuat imediat dupa identificarea invinuitului.

Art. 44. In cazul cand sunt supuse expertizei persoane cu tulburari care prezinta stare de pericol, in concluziile raportului de expertiza se vor propune si masurile ce trebuie luate in conformitate cu dispozitiile legale.

Masurile de siguranta cu caracter medical sunt prevazute de articolele 112, 113 si 114 din Codul Penal.

Conform art. 112 Cod Penal, masurile de siguranta sunt:

- obligarea la tratament medical;

- internarea medicala;

- interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, etc.
Art. 113 c.p. se refera la faptuitorii care, datorita unor boli sau intoxicatii cronice (cu alcool, stupefiante sau alte substante), prezinta pericol pentru societate, fiind obligati la tratament medical pana la insanatosire. Daca persoana fata de care s-a luat aceasta masura nu se prezinta regulat la tratament, se poate dispune internarea medicala. Aceasta masura se poate aplica si in timpul aplicarii pedepsei.
Art. 114 c.p. se refera la faptuitorii bolnavi mintal sau toxicomani care prezinta pericol pentru societate. In aceste cazuri se poate lua masura internarii intr-o unitate medicala de specialitate, pana la insanatosire.

2. Obiectivele si metodologia expertizei

medico- legale psihiatrice

Expertiza medico-legala psihiatrica trebuie sa solutioneze mai multe obiective:
- daca persoana expertizata prezinta tulburari psihice, in ce cadru nozologic de fond se incadreaza si care este starea actuala;

- excluderea simularii sau disimularii unei boli psihice;

- stabilirea trasaturilor personalitatii subiectului;

- aprecierea capacitatii psihice (exprimata prin criterii medicale) in momentul examinarii;
- aprecierea capacitatii psihice in momentul savarsirii faptei prin reconstituirea eventualelor tulburari sau modificari psihice in momentul respectiv;

- aprecieri de ordin prognostic ale eventualelor tulburari psihice si asupra gradului de periculozitate actuala si in general (potential infractogen);

- stabilirea masurilor de siguranta de ordin medical care se impun in vederea tratarii si recuperarii subiectului supus expertizei.

Expertiza medico-legala psihiatrica este deci o expertiza medicala cu un cadru organizatoric si juridic bine definit, al carei scop final este acela de a oferi justitiei criterii medico-legale obiective pe baza carora o persoana poate fi trasa la raspundere penala atunci cand se constata ca ea a actionat cu discernamant.
Discernamantul este functia psihica de sinteza prin care persoana este in masura sa conceapa planul unei actiuni, etapele de desfasurare ale acesteia, cat si urmarile care decurg din savarsirea ei. Este deci capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa.

Expertiza medico-legala psihiatrica constituie o proba stiintifica menita sa ajute justitia in stabilirea responsabilitatii, deci a vinovatiei. Pe baza acestei expertize justitia are posibilitatea sa stabileasca daca o persoana este sau nu responsabila. Starea de vinovatie presupune prezenta discernamantului in momentul savarsirii faptei. Pentru a putea face aprecieri asupra capacitatii faptasului de a intelege si evalua continutul si consecintele unui act antisocial comis, expertiza medico-legala psihiatrica dispune de o metodologie specifica in cadrul careia analizeaza structura personalitatii subiectului si structura constiintei acestuia in momentul savarsirii faptei.

In stabilirea structurii personalitatii se au in vedere gradul de dezvoltare intelectuala, gradul de instruire generala si profesionala, educatia familiala, experienta de viata a subiectului.

In aprecierea structurii constiintei se au in vedere oboseala, ingestia de alcool, unele afectiuni organice sau o serie de circumstante psihopatologice ca frica, izolare, amenintare.

In structura constiintei se pot distinge patru nivele:

- constiinta elementara, care asigura starea de veghe (vigilenta) si orientarea temporo-spatiala;
- constiinta operational-logica care asigura coerenta proceselor intelectuale, perceptuale si de gandire si reflectarea obiectiva a realitatii;

- constiinta axiologica, care permite aprecierea nevoilor dupa criteriile sociale curente;
- constiinta etica prin care subiectul este capabil sa discearna binele si raul pe care faptele sale le pot produce societatii.

Metodologia expertizei medico-legale psihiatrice

Dupa cum s-a aratat, expertiza medico-legala psihiatrica este efectuata de o comisie alcatuita dintr-un medic legist si doi medici psihiatrii. De obicei expertiza se efectueaza prin internarea intr-un spital sau sectie de psihiatrie care permite o examinare completa si o supraveghere atenta a subiectului, evitandu-se posibilitatea simularii sau disimularii unei afectiuni psihice. Rareori si numai in cazurile in care exista suficiente elemente clinice si acte medicale anterioare, expertiza se poate face ambulator.

Prima etapa a acestei expertize, in situatia cand infractorul este descoperit imediat dupa comiterea faptei, consta intr-un examen neuropsihic preliminar efectuat de o comisie alcatuita dintr-un medic legist si doi psihiatri. Aceasta examinare, desi ambulatorie, trebuie sa fie cat mai competa si amanuntita in ceea ce priveste functiile psihice de baza, avand o importanta deosebita deoarece poate surprinde tabloul psihopatologic al invinuitului in momentul comiterii faptei. Acest tablou psihopatologic trebuie consemnat in mod amanuntit, datorita faptului ca ulterior, din diferite motive, el se poate modifica (pot apare simulari, alteori tabloul psihopatologic se poate remite sau se agraveaza). Pe de alta parte, aceasta prima examinare efectuata imediat dupa savarsirea faptei este importanta prin aceea ca ofera organelor de urmarire penala indicii asupra modului de efectuare a anchetei, daca ea poate continua sau sunt necesare mai intai internarea si tratamentul medical al inculpatului.
In cazul cand infractorul este examinat de comisia de expertixza medico-legala psihiatrica dupa un anumit interval de timp de la comiterea faptei, este necesara internarea infractorului pentru investigatii clinice si paraclinice, in infractiunea de omor acestea fiind obligatorii. In aceste cazuri, organele de urmarire penala sau instantele de judecata au obligatia sa puna la dispozitia comisiei urmatoarele documente:
- dosarul complet al cauzei, din care sa reiasa modul amanuntit in care s-a comis infractiunea;
- acte medicale referitoare la trecutul psihopatologic al subiectului;
- ancheta sociala care sa contina date privind viata de familie, activitatea scolara, comportamentul in timpul stagiului militar, la locul de munca, etc.
Unul din examenele importante pentru determinarea structurii personalitatii subiectului este examenul psihologic intrucat poate pune in evidenta trasaturi patologice ale personalitatii, uneori legate cauzal de faptele savarsite. Acest examen, mai ales cand este repetat, completeaza examenul psihiatric, contribuind astfel la stabilirea diagnosticului si formularea concluziilor.
Concluziile raportului de expertiza medico-legala psihiatrica trebuie sa precizeze urmatoarele:
a). diagnosticul bolii psihice de care sufera subiectul, sau sindromul psihic prezentat; in unele cazuri se precizeaza trasaturile de personalitate sau unele simptome mai evidente;
b). tulburarile psihice mai caracteristice generate de afectiunea respectiva (agresivitate, tulburari de perceptie, de gandire, etc.) care se pot corela eventual cu faptasavarsita-motivatiapsihopatologica;
c). discernamantul in momentul comiterii faptei, respectiv daca acesta a fost pastrat, abolitsauscazut;
d). recomandari privind masurile de siguranta cu caracter medical in functie de afectiunea psihica prezentata, in conformitate cu art.112-114 Cod Penal.

3. Principalele afectiuni psihice intalnite in practica

expertizei medico-legale psihiatrice

Psihopatiile reprezinta afectiunile cele mai frecvent intalnite in cadrul expertizei medico-legale psihiatrice. Prin multitudinea formelor pe care le pot imbraca, psihopatiile pot ridica adesea probleme dificile de diagnostic, mai ales in cazurile cu tendinta la simulare sau cu elemente schizoide si paranoide. Oricat de polimorf ar fi grupul psihopatiilor, ele prezinta cateva elemente comune si definitorii si anume existenta tulburarilor de caracter si comportament cu pastrarea normala a facultatiilor intelectuale. Psihopatiile trebuie diferentiate de starile psihopatoide precum si de debutul unor psihoze care imbraca uneori tabloul unei psihopatii.

In general psihopatii actioneaza cu discernamant fiind deci responsabile. Faptul ca psihopatii actioneaza cu discernamant este intarit prin aceea ca adesea se constata premeditarea, luarea unor masuri de aparare (alibiuri) si organizarea logica a activitatii infractionale.

Psihozele. Din grupul psihozelor, mai frecvent intalnite sunt schizofrenia, paranoia si psihoza maniaco-depresiva. In general, diagnosticul acestor afectiuni nu ridica probleme deosebite in cadrul expertizei medico-legale psihiatrice, cu exceptia cazurilor cand boala debuteaza cu o infractiune sau o fapta antisociala (debutul medico-legal al psihozelor). Intrucat psihozele confera agresivitate si un potential infractogen crescut, expertiza trebuie sa puna accent pe propunerea masurilor de siguranta prevazute de lege.

Deficientele psihice (oligofreniile). Expertiza medico-legala a infractorilor cu deficiente psihice nu ridica probleme deosebite, intrucat in majoritatea cazurilor exista o documentatie medicala corespunzatoare boala fiind depistata si diagnosticata chiar din perioada primei copilarii sau, alte ori mai tarziu, in timpul scolarizarii. Probleme mai deosebite ridica cazurile limita (formele usoare de boala), care necesita explorari si o observatie clinica atenta pentru stabilirea gradului de dezvoltare mintala si deci a capacitatii de discernamant.

4. Particularitatile expertizei medico-legale psihiatrice la minori

In expertiza medico-legala a minorilor trebuie sa se tina cont de legislatia penala in vigoare referitoare la aceasta categorie. In art. 99 c.p. sunt prevazute urmatoarele:
- minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal;

- minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se adevereste ca a savarsit fapta cu discernamant;

- minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal.

Metodologia generala a expertizei medico-legale la minori nu difera de cea a adultului, dar in comisie trebuie cooptati un specialist de psihiatrie infantila, un psiholog si eventual un psihopedagog.

In aprecierea discernamantului la minori se vor avea in vedere particularitatile dezvoltarii sistemului nervos la copii si posibilele tulburari de comportament legate de perioada pubertara.

Prin examinari clinice si paraclinice se va stabili:

- nivelul mintal al subiectului;

- prezenta unor tulburari psihopatologice sau a eventualelor deficiente organice, neurologice, senzoriale care pot influenta viata psihica.

Pentru formularea unor opinii cu privire la personalitatea minorului este necesar ca la dispozitia comisiei sa fie pusa o ancheta sociala amanuntita care sa cuprinda date referitoare la:

- mediul familial (relatii de familie, aspecte educationale, supraveghere, ingrijire);

- mediul de integrare scolara (performante scolare, relatii cu colegii si prietenii, trasaturi comportamentale).

In concluziile raportului de expertiza se pun acent pe masurile de recuperare si siguranta. In cazurile cu potential infractogen, in functie de gradul de discernamant se pot propune, conform articolului 105 Cod Penal, masuri cu caracter medico-educativ care se realizeaza in institute specializate. Masurile de recuperare pe plan medico-social sunt de natura psihopedagogica, realizandu-se in institute speciale de reeducare pentru minorii cu varsta de peste 14 ani sau in scoli speciale de reeducare, pentru minori de cel putin 10 ani,. In unele cazuri se impune internare inservicii de neuropsihiatrie, urmata de dispensarizare.

5. Examenul psihic si regimul juridic in alcoolism

Un domeniu aparte il reprezinta examenul psihic al alcoolicilor care comit fapte infractionale. In betia voluntara, dispozitiile legale, pornind de la premisa ca oamenii cunosc efectele consumului de alcool, nu acorda circumstantele atenuante si ca atare, expertiza considera discernamantul pastrat. Mai mult, consumul de alcool in scopul comiterii unor acte infractionale sau fapte antisociale (betia intentionata), constituie o circumstanta agravanta, deoarece presupune premeditarea in savarsirea faptei. Situatia difera in cazurile de betie accidentala, extrem de rare, intalnite la copii sau la lucratorii din distilarii. Daca este dovedita, betia accidentala inlatura raspunderea penala.

Un aspect particular este reprezentat de betia patologica, forma a betiei voluntare, in care, dupa consumul unor mici cantitati de alcool, apar reactii paradoxale, in timpul carora se pot comite fapte extrem de variate, adesea grave, urmate de amnezie completa. Betia patologica confera iresponsabilitati si trebuie dovedita printr-un examen psihic minutios ssi competent, completat cu investigatii paraclinice, intrucat aceasta stare este adeseori invocata de infractori in aparare. Betia patologica apare cel mai frecvent in etilismul cronic sau in cadtul unor stari sechelare dupa traumatisme craniocerebrale. Etilismul cronic determina tulburari psihopatologice variate, putandu-se ajunge la psihoze, asociate cu deteriorari importante ale personalitatii. In cadrul expertizei medico-legale psihiatrice, aprecierea gradului de deteriorare psihica este esentiala pentru aprecierea discernamantului la etilicii cronici.