Impartirea infractiunilor din Codul penal

Impartirea infractiunilor din Codul penal

Impartirea faptelor prevazute de legea penala reprezinta o modificare esentiala a vechiului Cod penal. Astfel, conform art.3, din Codul penal, faptele prevazute de legea penala ca infractiuni se impart, dupa gravitatea lor, in crime si delicte.

Daca in trecut orice abatere de la legea penala era denumita cu un termen generic, infractiune, noul Cod penal revine la impartirea traditionala a infractiunilor in crime si delicte, denumire care exprima nu numai ca s-a produs o nesocotire a legii penale, dar si gravitatea acesteia.

Prin crime intelegem acele incalcari ale legii penale sanctionate cu cele mai grave pedepse principale (detentiunea pe viata si detentiunea severa intre 15 si 30 de ani).

Prin delicte intelegem acele incalcari ale legii penale sanctionate cu pedepse principale mai usoare (inchisoarea stricta intre un an si 15 ani; inchisoarea intre 15 zile si un an; amenda sub forma zilelor amenda intre 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 lei vechi (ROL) si 1.000.000 lei vechi (ROL); munca in folosul comunitatii intre 100 si 500 de ore).

Notiunile de crima si delict nu sunt numai denumiri ale unor categorii de infractiuni, ele au totodata si o incarcatura educativ-juridica, tin seama de ceea ce in constiinta oamenilor s-a sedimentat ca "a fi criminal" inseamna ca s-a savarsit o fapta grava pentru care s-a aplicat o pedeapsa deosebit de aspra. Fata de o persoana care poarta un asemenea stigmat societatea trebuie sa ia masuri deosebite de aparare, iar cei din jur trebuie sa manifeste o justificata neincredere pana cand cel vinovat va fi reabilitat.

Avand in vedere aceasta semnificatie, noul Cod penal a socotit ca este mai bine sa introduca notiunea de crima in sistematizarea legii penale pentru efectul ei preventiv, educativ, abandonand denumirea anterioara globala de infractiune care punea pe acelasi plan faptele grave (criminale) cu cele mai putin grave (delictele).