Infiintarea Curtii Permanente de Justitie Internationala

Infiintarea Curtii Permanente de Justitie Internationala

"La sfarsitul primului razboi mondial, in fata celui dintai mare bilant tragic , s-a impus cautarea de noi mijloace pentru solutionarea pasnica a conflictelor care ar fi amenintat pacea lumii. Preocuparea guvernelor pentru pastrarea pacii in lume nu mergea pana la sacrificarea unor interese proprii importante. De aceea, prin crearea noilor institutii internationale, partile contractante urmareau in primul rand ca acestea sa serveasca la mentinerea unor stari de fapt avantajoase lor si mai ales, mentinerea noii impartiri in lume.

Statele invingatoare erau cele care creau aceste instrumente. Interesele monopolist-colonialiste, teama pe care o inspira victoria Marii Revolutii din Octombrie in Rusia si aparitia primului stat socialist din lume, si in general, subrezimea pozitiilor detinute de clasele exploatatoare au fost factorii care au determinat marile puteri apusene, invingatoare in primul razboi mondial, sa de-a, intre anii 1919 si 1923, o configuratie avantajoasa formelor de existenta si de activitate a Societatii Natiunilor si Curtii Permanente de Justitie Internationala."    

"Intr-adevar, printre alte mijloace de preintampinare a transformarii unor conflicte dintre state in razboaie, a fost instituit un nou instrument de aparare al pacii, Curtea Permanenta de Justitie Internationala, cu sediul la Haga. Alaturi de noua instanta a continuat sa dainuie Curtea Permanenta de Arbitraj."

Ne intrebam ce a adus nou, noua Curte de Justitie Internationala? Facand deosebire intre notiunea de arbitraj international si aceea de Justitie Internationala, primul presedinte al Curtii de Justitie Internationala arata: "Arbitraj inseamna libertatea de a recurge la jurisdictie si de a-si alege judecatorii, pe cand justitie inseamna solutionarea, in mod obligatoriu, a unui litigiu de catre o anumita instanta preconstituita"[1].

"Daca la cele doua caracteristici date justitiei se adauga faptul ca, in intentiile marturisite ale celor ce au constituit Curtea Permanenta de Justitie Internationala, rezolvarea conflictelor trebuia sa aiba la baza numai principii de drept, deci nici echitate, nici aplicarea principiului ex aequo et bono, bazele activitatii noului organ de justitie internationala apar cu claritate." Pentru a avea o privire de ansamblu asupra aportului acestui nou organism la cauza pacii, se va face o scurta incursiune asupra Pactului Ligii Natiunilor, Statutului Curtii si activitatii acesteia.

In ceea ce priveste scopul crearii, Pactul Ligii Natiunilor arata ca respectiva organizatie internationala a fost creata in vederea dezvoltarii si cooperarii intre natiuni si garantarea pacii si securitatii.

"Infiintarea Curtii Permanente de Justitie Internationala a fost expres prevazuta in art.14 al Pactului Ligii Natiunilor, text prin care Consiliul Ligii Natiunilor a primit mandatul de a intocmi un proiect de organizare a Curtii. La 13 decembrie 1920, Adunarea Generala a Ligii Natiunilor a votat rezolutia de adoptare a Statutului Curtii[2], iar in luna septembrie a anului 1921, Consiliul si Adunarea Generala ale respectivului organ international au ales primii judecatori ai Curtii. Potrivit prevederilor initiale ale statului, Curtea era formata din 11 membrii titulari si 4 supleanti, alesi conform statutului pe timp de 9 ani. Curtea Permanenta de Justitie Internationala s-a intrunit pentru prima oara in luna ianuarie 1922 si a functionat la Haga, practic pana la 1939.

La intocmirea Statutului si la organizarea Curtii, Romania a desfasurat o vie activitate prin reprezentantii sai, unul dintre acestia fiind profesorul universitar Dimitrie Negulescu - a fost ales judecator supleant la primele alegeri prin care Curtea a fost constituita. In 1929, Romania a facut un demers oficial la Liga Natiunilor, cerand ca judecatorii Curtii sa beneficieze de cele mai depline imunitati si privilegii diplomatice, acordand totodata unilateral calitatea de ministru plenipotentiar membrilor romani ai Curtii. La timpul sau acest demers a starnit un interes larg in cercurile diplomatice si indeosebi in cele ale Ligii Natiunilor.

Un alt document important avand ca organizarea C.P.J.I., este statutul acesteia. In primul rand chiar prin art. 1 se stabilea ca infiintarea C.P.J.I. nu afecteaza existenta Curtii Permanente de Arbitraj. Printre motivele invocate pentru a justifica si a mentine acest organism international, merita sa fie retinute:

a)     compunerea completelor unui tribunal arbitral presupune prezenta unor arbitri indicate de parti, in care exista deci premisa unei influente favorabile permanente in raport cu pozitia ambelor parti;

b)     procedura arbitrala, atunci cand partile doresc o solutie ex aequo et bono, este preferabila;

c)     procedura arbitrala este mai putin spectaculoasa, are un caracter de publicitate restransa;"

Totodata, trebuie sa amintim ca infiintarea C.P.J.I a avut loc in conditiile de dupa primul razboi mondial, atunci cand intreaga omenire ajunsese sa doreasca pacea mai mult ca oricand inainte. Curtea Permanenta de Arbitraj a continuat deci sa existe ca o speranta in plus, slaba ce-i drept, de aparare a pacii.

"Noua instanta era definita in Statut prin compozitia sa: < Curtea Permanenta de Justitie Internationala este un corp de judecatori, alesi fara a se tine seama de nationalitatea lor, dintre persoane ce se bucura de cea mai inalta consideratie morala si care intrunesc, in tarile lor de origine, toate conditiile pentru a indeplini cele mai inalte functii judecatoresti sau care sunt juristi de o valoare recunoscuta in materialul dreptului international > (art. 2) Sediul Curtii a fost stabilit prin Statut in orasul Haga, presedintele si grefierul avand obligatia sa locuiasca permanent in acel oras. Statutul mai prevedea ca numai statele puteau avea calitatea de parti in fata Curtii (art.34), excluzandu-se astfel ideea ca un particular, o institutie, organizatie sau persoana juridica ar putea figura ca parte in litigii de competenta Curtii. In lucrarile de pregatire a Statutului s-a facut, la un moment dat, propunerea ca particularii sau minoritati nationale dintr-un stat sa poata fi reprezentate de un alt stat. Aceasta propunere a fost insa respinsa.

Competenta[3] Curtii era larga, iar statele membre puteau sa o recunoasca ca fiind obligatorie pentru ele in caz de litigii cu alte state, care faceau aceeasi recunoastere. Competenta materiala se referea la orice litigii aduse in fata Curtii de parti, cat si la orice cazuri prevazute prin tratate sau conventii. In Statut se preciza, de altfel in conformitate cu Pactul, ca jurisdictia Curtii poate avea drept obiect:

a)       interpretarea tratatelor;

b)       interpretarea principiilor de drept international;

c)       realitatea faptelor care, daca ar fi fost stabilite, ar fi constituit incalcarea unei intelegeri internationale;

d)       natura si intinderea reparatiilor datorate in caz de denuntare unilaterala a unui angajament international.

In solutionarea litigiilor Curtea Permanenta de Justitie Internationala se conducea dupa:

a)       conventii internationale ale caror prevederi erau recunoscute de statele in litigiu;

b)       principiile de drept international;

c)       cutuma internationala;

d)       ca mijloc auxiliar de determinare a normelor de solutionare,Curtea se putea conduce dupa hotarari judecatoresti (si desigur si arbitrale) si doctrina.

Tot prin Statut era reglementata si procedura de sesizare si judecata. Ca mijloc de sesizare a Curtii se prevedeau compromisul - acord al partilor de a recurge la Curte pentru solutionarea unui conflict - sau o cerere adresata de una dintre parti. Procedura de solutionare cuprindea doua faze: una scrisa si una orala, partile fiind reprezentate de delegati, care puteau fi persoane cu pregatire juridica inalta."

De-a lungul celor 17 ani de activitate efectiva (1922-1939), Curtea Permanenta de Justitie Internationala, desi nu putem spune ca a rezolvat diferende majore pentru pacea lumii totusi a adus o importanta contributie prin definirea unor notiuni de drept international si a unor solutii de precedent pentru rezolvarea diverselor probleme, dintre care unele se mai pot ivi si astazi in relatiile internationale.

"Jurisprudenta Curtii dupa materie se poate grupa astfel:

a)       solutii privitoare la interpretarea prevederilor din Pactul Ligii Natiunilor;

b)       la organizarea internationala a muncii;

c)       la circulatia pe fluvii si canale;

d)       la mandate internationale;

e)       la probleme de frontiera, privind relatiile politice si vamale;

f)        la afaceri in care statele aparau interese ale unor intreprinderi nationale;

g)       la unele probleme de drept penal international.

Intre 31 iulie 1922, cand C.P.J.I. si-a dat pimul aviz consultativ si 4 aprilie 1939, aceasta instanta a solutionat 83 de cauze, prin hotarari, avize consultative si ordonante.

Valoarea jurisprudentiala a hotararilor Curtii este insemnata indeosebi pentru tezele sustinute de statele mici si mijlocii in apararea drepturilor lor fata de statele mari, stiut fiind ca dreptul international este astazi unul dintre instrumentele importante folosite in stabilirea unor juste relatii internationale. In acest sens se va insirui, cu titlu de exemplu, jurisprudentele:

■ Curtea s-a pronuntat in sensul promovarii unei libertati largi de navigatie in canale si stramtori (cazul vasului "Wimbledom", a carui interdictie de a patrunde in Canalul Kiel a dus la un litigiu intre Polonia si Germania; hotararea din 17 august 1923);

■ A definit intelesul categoriei de populatii "stabilite" pe teritoriul unui stat, atunci cand acestea urmeaza, pe baza unor conventii, sa faca obiectul unui schimb (problema locuitorilor greci stabiliti in Istambul; avizul consultativ din 21 februarie 1925);

■ A statornicit competenta de solutionare a unor omoruri savarsite prin neglijenta in ape din afara limitei teritoriale (in fapt, prin abordajul imprudent al vasului turc "Boz Kourt" de catre vasul francez "Lotus", fusese provocata moartea a opt cetateni turci; avizul consultativ din 7 septembrie 1927);

■ S-a pronuntat impotriva instrainarii de catre un stat a independentei sale nationale, in cazul in care independenta nu putea fi instrainata datorita unor angajamente exprese luate de statul in cauza in cadrul unor tratate. In cauza, prin Tratatul de la Saint-Germain, semnat de puterile aliate ca si de Austria, precum si prin protocolul de la Geneva din 4 octombrie 1922, semnat de guvernele Austriei, Marii Britanii, Frantei, Italiei si Cehoslovaciei "anschluss-ul", ca si orice angajament (din partea Austriei - N.A.) economic sau financiar de natura sa compromita independenta (Protocolul de la Geneva) erau interzise. La 19 martie 1931 Germania si Austria au semnat un protocol menit sa unifice politica vamala si comerciala, creand o uniune vamala a celor doua tari. In avizul dat, Curtea a considerat ca protocolul semnat era in contradictie cu stipulatiile Tratatului de la Saint-Germain; (avizul consultativ din 5 septembrie 1931). Dupa cum se stie, cu toata opunerea fostelor puteri aliate, invadarea si ocuparea Austriei de catre Germania hitlerista nu au putut fi impiedicate.

■ Curtea si-a adus aportul la interpretarea conventiilor internationale privind munca de noapte a femeilor. Astfel in interpretarea Conventiei incheiate in 1919 la Washington cu privire la folosirea muncii de noapte a femeilor in intreprinderile industriale, Curtea a considerat, ca interzicand folosirea femeilor in munca de noapte, sus-amintita conventia nu face nici o exceptie, chiar atunci cand femeile ar urma sa fie folosite ca supraveghetoare sau, in activitate de conducere; avizul consultativ din 15 noiembrie 1932;

■ A rezolvat probleme legate de notiunea de suveranitate, in litigiul care opunea Danemarca, Norvegiei, in conflictul privind pretentiile celor doua tari asupra Groenlandei. Astfel, constatand ca suveranitatea Danemarcii asupra Groenlandei fiind o data recunoscuta de Norvegia, pretentiile acesteia din urma asupra teritoriului Groenlandei au fost respinse; hotararea din 5 aprilie 1933.

In hotararile, avizele consultative si ordonantele date de catre C.P.J.I. se gasesc idei extrem de interesante pentru sustinerea drepturilor unei tari, pe cale juridica, in fata unor foruri internationale. Fiecare act prin care Curtea a exprimat un punct de vedere intr-un litigiu, a fost precedat de o bogata argumentare, expusa de reprezentantii partilor in cauza. Aceste considerente nu au numai o importanta istorica, ele prezinta si astazi interes si utilitate pentru solutionarea unor probleme actuale[4]."

Odata cu izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, activitatea de instanta internationala a Curtii a incetat. Ultima sedinta publica a avut loc la 4 decembrie 1939, iar din luna mai 1940, cand trupele hitleriste au invadat Olanda, Curtea nu si-a mai marcat existenta si nici nu ar fi putut sa o faca. Venirea celui de-al doilea razboi mondial a pus capat totodata si activitatii Ligii Natiunilor, o noua organizatie internationala - Organizatia Natiunilor Unite - luandu-i locul la sfarsitul razboiului.

De asemenea, o noua instanta de justitie internationala a luat locul Curtii Permanente de Justitie Internationala, organizarea si activitatea acestei noi instante - Curtea Internationala de Justitie - fac obiectul lucrarii de fata.