Introducere in dreptul financiar

Introducere in dreptul financiar

Definite:

Ramura de drept alcatuita din norme juridice care reglementeaza relatiile de constituire, administrare, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor soc-ec ale societatii.

Dreptul financiar este o ramura de drept public, avand in centrul sau finantele publice si reglementand primar si secundar toate aspectele care se refera la administrarea banilor publici si evidenta patrimoniului statului si a institutiilor publice.

Relatia dintre dreptul financiar si dreptul fiscal este aceea de la intreg la parte, deoarece dreptul fiscal este cea mai importanta componenta, in general studiindu-se separat de dreptul financiar.

Dreptul fiscal trateaza aspectele legate de veniturile publice, relatia organelor statului si platitorii in procesul de declarare, stabilire, verificare si colectare a impozitelor.

Principii:

1. Legalitatea, principiu constitutional - art.137 C, care prevede ca aspectele ce vizeaza banul public sunt reglementate prin lege (legea fundamentala), legi ordinare, ordonante si ordonante de urgenta. Uneori, respingerea ordonantei (simpla sau de urgenta) transforma ceea ce s-a reglementat prin ordonanta in reglementari lipsite de baza legala, a.i. se propune pentru viitor ca reglementarile in acest domeniu sa apartina legilor organice.

2. Planificarea financiara, avand consacrare constitutionala expresa, fiind imposibila administrarea fin pbin lipsa unei planificari in care sunt implicate toate institutiile statului. Instrumentul prin care se realizeaza planificare este bugetul public national (art. 138 C). Bugetul public se aproba in anul anterior anului financiar pentru care se face planificarea, iar legea bugetara anuala este o lege flexibila, in sensul ca se poate modifica in timpul anului daca apar probleme semnificative in buget.

3. Verificarea legalitatii modului de utilizare a banilor publici Conform Constitutiei Romaniei - art.40 - modul de formare, administrar si intrebuintare a res fin este supus controlului din partea Curtii de Conturi a Romaniei, organ specializat care prezinta anual un raport in fata Parlamentului cu privire la conturile de gestiune ale bugetului public national, inclusiv neregulile constatate.

Izvoarele dreptului financiar:

(acte normative care reglementeaza raporturile juridice financiare);

In functie de gradul de generalitate, acestea pot fi clasificate in:

a) izv. comune dreptului financiar si altor ram de drept: Constitutia (art.56, 137-140), legi ordinare, ordonante (s/u) si hotarari de guvern.

b) izv. specifice dreptului financiar:

- Legea finantelor publice 500/2002, care defineste sfera de cuprindere a finantelor publice, a institutiilor publice: Presedentie, Guvern, Ministere, celelalte organe ale adm de stat (centrale), institutiile de stat de subordonare centrala si locala, principii si norme de baza ale activitatii financiare. In concluzie, reprezinta cadrul legislativ general al finantelor publice (lege cadru).

- OUG nr.45/2003, aprobata cu modificari prin L.108/2004, privind fin pb locale, reglementand modul de administrare a res fin locale, dar si autonomia fin locala si rolul organelor administratiei publice locale in raport cu autoritatile centrale.

- OUG 146/2002, aprobatacu modificari prin L.201/2003, privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria statului.

- L.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi a Romaniei.

Normele dr fin se caracterizeaza prin faptul ca sunt reguli de conduita care cuprind drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul juridic financiar, a caror respectare este asigurata de autoritatile de stat.

Raportul juridic financiar este format din relatiile sociale care iau nastere si se sting in procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banestiale statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare.

Trasaturi caracteristice ale raporturilor juridice financiare:

Aceste trasaturi sunt legate de:

subiectele participante si pozitia pe care o au unele fata de altele;

obiectul de reglementare;

modalitatea de realizare a formei de activitate.

Raporturile financiare apar numai in cadrul activitatii financiaredesfasurate de stat si de organele sale. Intotdeauna, in aceste raporturi, unul dintre subiecti este statul, printr-un organ de specialitate care reprezinta autoritatea de stat. Ca urmare, subiectele raporturilor financiare se afla pe pozitii de inegalitate juridica, respectiv de subordonare fata de autoritatea publica. Vointa statului este o vointa unilaterala, care se manifesta prin normele juridice financiare.

O alta caracteristica a acestor raporturi consta in faptul ca exista posibilitatea executarii directe a raporturilor generate de relatiile fin, fara a fi necesara o hot judecatoreasca. Acest caracter nu induce arbitrariul in sfera financiara, ci ofera posibilitatea organelor statului sa puna in executare acte administrative cu caracter financiar, acestea fiind executorii de drept.

Ca urmare, persoana care se simte lezata de aplicarea actului administrativ are la dispozitie legislatia de procedura civila in vederea desfiintarii, anularii, modificarii sau indreptarii (corectarii) actelor administrative ilegale.

Raporturile de drept financiar pot fi: bugetare, fiscale, de creditare, de garantare, de organizare a circulatiei monetare, valutare, de asigurare prin efectul legii, de control financiar.

Continutul, elem. constitutive ale raportului juridic financiar:

1. Subiectele:

- Statul reprezentat printr-un organ de specialitate cu atributii financiare;

- persoanele fizice/juridice care interactioneaza cu organele statului in domeniul fin pb;

2. Obiectul - este variat datorita ariei largi si comlexe a fin pb, faptelor, actelor normative si operatiunilor legate de activitatea fiscala.

- contine si actiuni de prognoza si organizare bugetara, creditare, control, etc, dar si plata unor sume de bani la care este obligata categoria persoanelor fizice sau juridice.

3. Continutul - drepturile si obligatiile apartinand subiectelor participante, legate de constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului.