"Introducere in studiul dreptului penal"

"Introducere in studiul dreptului penal"

I. Plan de seminar:

IA.Generalitati privind dreptul penal

definitia dreptului penal

caracteristicile dreptului penal

obiectul dreptului penal

scopul dreptului penal

subramurile dreptului penal

functiile dreptului penal

necesitatea dreptului penal

locul dreptului penal in sistemul dreptului

IB. Stiinta dreptului penal

definitie

obiectul stiintei dreptului penal

sarcinile stiintei dreptului penal

stiintele penale (criminale)

stiinta dreptului penal roman

IA. Generalitati privind dreptul penal

a. Definitia dreptului penal:

Dreptul penal, ca ramura a sistemului de drept din Romania, este format din totalitatea normelor juridice, legiferate de puterea legislativa, care stabilesc ce fapte constituie infractiuni, conditiile de tragere la raspundere penala, sanctiunile si alte masuri ce urmeaza a fi aplicate sau luate de catre instantele judecatoresti persoanelor fizice sau juridice, care au savarsit infractiuni, in scopul apararii celor mai importante valori sociale ale statului de drept, democratic si social.

b. Caracteristicile dreptului penal:

Din definitia de mai sus desprindem elementele definitorii ale acestei ramuri de drept si anume:

1. termenul de "drept penal" cunoaste doua acceptiuni:

♣ ramura a sistemului de drept, ce cuprinde o totalitate de norme juridice cu acelasi obiect de reglementare,

♣ stiinta dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor si conceptiilor despre dreptul penal ca disciplina de studiu,

2. dreptul penal este o ramura de drept distincta, alaturi de alte ramuri de drept;

3. dreptul penal are autonomie in raport cu celelalte ramuri de drept; aceasta autonomie imbraca trei aspecte:

a)      autonomie normativa, in sensul ca dreptul penal isi creeaza singur normele de conduita. Totusi, dreptul penal nu poate incrimina o fapta care potrivit unei alte ramuri de drept reprezinta exercitarea legala a unui drept,

b)      autonomie conceptuala, dreptul penal folosind termeni specifici altor ramuri de drept, dar dandu-le noi sensuri (ex. art. 147 C. Pen.),

c)      autonomie procedurala, in sensul ca procesul penal se bucura de o independenta completa in raport cu procedurile nepenale.

4. dreptul penal are o structura unitara (art. 362 C. pen.),

5. dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu acelasi obiect de reglementare,

6. normele dreptului penal stabilesc expres faptele ce constituie infractiuni, conditiile de tragere la raspundere penala a persoanelor care le savarsesc, precum si sanctiunile aplicabile,

7. dreptul penal are un scop specific si anume apararea valorilor sociale,

8. are institutii specifice, acestea fiind:

infractiunea

raspunderea penala

sanctiunile

9. dreptul penal este o ramura de drept public, deoarece intotdeauna unul dintre subiectele raportului juridic de drept penal este statul, aflat pe o pozitie dominanta, fiind cel care realizeaza tragerea la raspundere penala a infractorilor si aplicarea sanctiunilor. In acelasi timp, valorile sociale aparate de dreptul penal sunt de interes public,

10. dreptul penal are un caracter subsidiar, in sensul ca intervine atunci cand protectia valorii sociale aparate nu poate fi realizata prin intermediul altor norme, astfel ca recurgerea la mecanismul penal de protectie este inevitabila, constituind unicul mijloc de protectie cand alte ramuri se dovedesc ineficiente.

11. dreptul penal are un caracter selectiv, astfel incat sub protectia acestuia cad doar anumite categorii de valori si relatii sociale, iar celelalte cad sub protectia normelor morale, religioase sau sub protectia normelor altor ramuri de drept. In acelasi timp, dreptul penal nu incrimineaza toate actiunile sau inactiunile oamenilor, ci doar pe acelea care ar periclita existenta unei valori protejate.

c. Obiectul dreptului penal:

Obiectul dreptului penal il constituie relatiile de aparare sociala, relatii ce se nasc intre membrii societatii in vederea apararii valorilor sociale in si a relatiilor sociale ce se creeaza si se dezvolta in jurul si datorita acestor valori. In cadrul acestor relatii, membrii societatii au indatorirea de a nu vatama prin faptele lor valorile sociale.

Respectarea acestor indatoriri asigura existenta normala a societatii, ducand la existenta unor raporturi de cooperare.

Daca nu se respecta aceste norme, raporturile de cooperare se transforma in raporturi de conflict intre Stat si cei care nu respecta ordinea de drept impusa prin preceptele legale. Astfel, cele doua tipuri de raporturi, reprezinta obiectul dreptului penal.

In doctrina exista opinii diferite privind obiectul dreptului penal si anume: unii autori considera ca ar face parte din obiectul dreptului penal numai relatiile sociale ce apar in urma savarsirii infractiunii (deci, numai raporturile de conflict), altii considera ca, din sfera dreptului penal fac parte ambele tipuri de raporturi, intrucat prima opinie restrange sfera dreptului penal, dandu-i un caracter strict represiv.

In concluzie, relatiile de aparare sociala, care constituie obiectul de reglementare al dreptului penal, au o existenta obiectiva, anterioara incalcarii legii, fie sub forma unor relatii de cooperare, fie forma unor relatii de conflict ce apar dupa incalcarea legii. Astfel, initial, normele dreptului penal ne arata ceea ce nu avem voie sa facem, prin interzicerea acestor fapte ca infractiuni, si numai dupa incalcarea lor (prin savarsirea unei infractiuni) intervine latura represiva a dreptului penal.

d. Scopul dreptului penal:

Acesta este prevazut in art. 1 Cod penal potrivit caruia: "legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept".

Asadar, scopul dreptului penal este de a apara societatea in ansamblu, membrii sai in particular, impotriva tuturor faptelor antisociale ce cad sub incidenta legii penale.

Enumerarea valorilor sociale, din art. 1 C. pen. are un caracter exemplificativ si nu limitativ, dreptul penal ocrotind si alte valori sociale ce nu sunt prevazute expres in acest articol.

Ex. apararea sigurantei circulatiei pe drumurile publice.

Trebuie mentionat ca nu exista valori sociale consacrate expres de dreptul penal, toate valorile pe care acesta le apara fiind create de alte ramuri de drept. Astfel, se observa ca protectia penala a unei valori sociale intervine doar atunci cand protectia conferita de alte ramuri de drept se dovedeste insuficienta, dreptul penal venind asadar ca o "ultima ratio" in protejarea, conservarea si apararea unei valori sociale.

Ex. denumirea de bun mobil ce apartine altuia este intalnita frecvent in domeniul dreptului civil. Cand acest bun este luat pe nedrept din pesesia sau detentia unei persoane de catre alta persoana cu scopul de a si-l insusi pe nedrept, dreptul penal intervine pentru sanctionarea respectivei persoane si redarea bunului posesorului sau proprietarului.

Se poate astfel observa ca dreptul penal a avut si are o pozitie exclusiva in domeniul apararii celor mai importante valori sociale.

e. Subramurile dreptului penal:

Acestea sunt:

dreptul penal international format din totalitatea tratatelor internationale si conventiilor in materie de drept penal la care Romania este parte (Conventia Europeana de Extradare - Paris 13 decembrie 1957);

dreptul international penal cuprinde norme privitoare la reprimarea infractiunilor contra pacii si omenirii, asa-zisele infractiuni internationale (terorismul, traficul de stupefiante);

drept penal intern si drept penal extern sau international;

dreptul penal al afacerilor

dreptul penitenciar sau drept executional penal (in ultima vreme tinde sa devina o ramura de drept autonoma, unii autorii facand si comparatii intre cele doua ramuri, oferindu-i dreptului penitenciar un caracrer independent);

dreptul penal al mediului inconjurator

dreptul penal al minorului

in ultima perioada se simte tot mai mult nevoia formarii unei noi ramuri de drept si anume drept penal european, idee dezvoltata in cadrul Consiliului Europei si Uniunii Europene.

f. Functiile dreptului penal:

previne savarsirea infractiunilor prin incriminarea faptelor periculoase (preventia generala);

asigura cadrul legal de realizare a functiei de aparare sociala;

asigurara dezvoltarea noilor valori si relatii sociale

orienteaza conduita umana in spatiu si timp privind respectarea normenlor penale;

intimideaza atitudinea destinatarilor legii penale, prin caracterul aflictiv al sanctiunilor aplicabile;

reeduca comportamentul persoanelor ce au incalcat preceptele impuse;

protejeaza atat valorile sociale pe care se cladeste o societate, dar si persoana care a incalcat legea penala impotriva unei represiuni abuzive din partea celor care aplica legea (protejarea sub un dublu aspect);

motiveaza comportamentul indivizilor de a se abtine de la incalcarea legii penale, prin existenta unor institutii ca desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sau prin denuntarea faptei de catre autor in cazul anumitor infractiuni;

functia normativa - ce consta in sarcina statului, indeplinita prin intermediul legiuitorului, sa reglementeze toate relatiile de apararea sociala esentiale. Legiuitorul este obligat sa identifice in realitate care fapte trebuie incriminate, sistemul de sanctiuni aplicabil faptuitorului si sa disciplineze relatiile sociale referitroare la reactia statului prin organele sale competente.

Astfel, se poate observa ca functiile dreptului penal se impart in doua:

♣ una protectoare, cu un aspect preventiv

♣ una educativa, avand un aspect represiv.

g. Necesitatea dreptului penal:

Aceasta este determinata de:

necesitatea apararii tuturor valorilor sociale (se realizaeaza astfel o securitate a sistemului de valori pe care o societate se bazeaza si se dezvolta la un momentdat);

existenta fenomenului infractional si combaterea lui (criminalitatea);

necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale (aceasta trebuie facuta in intresul societatii si cu respectarea drepturilor omului).

h. Locul dreptului penal in sistemul dreptului:

Cu toate ca dreptul penal are un caracter autonom, totusi, el are legaturi si cu alte ramuri de drept in vederea apararii cat mai bine a tuturor valorilor sociale.

Astfel, acesta interactioneaza cu:

dreptul constitutional - pe considerentul ca in art. 1 din Constitutie sunt prezentate principalele valori sociale pe care statul le apara, Astfel, potrivit unor autori parametrii constitutionali de control asupra legislatiei penale se pot grupa in doua categorii:

♣ principiile constitutionale ale dreptului penal, (adica acele reguli edictate de Constitutie cu referire speciala la dreptul penal) - in art. 22 alin. 3 se prevede ca pedeapsa cu moartea este interzisa, art. 19 face o prezentate generala a extradarii si expulzarii, art. 15.alin. 2 prevede ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, etc.

♣ principiile constitutionale incidente in materia dreptului penal, (adica acele reguli nespecifice dreptului penal, dar care influenteaza obiectul protectiei penale) - art. 16 alin. 2 care consacra principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii,

dreptul procesual penal - intrucat infractiunile stabilite de dreptul penal se urmaresc si se judeca prin normele dreptului procesual penal;

dreptul executional penal - acesta avand ca obiect de studiu modul in care se executa pedepsele stabilite de dreptul penal;

dreptul civil - care reglementeaza relatiile privind patrimoniul, dreptul penal cuprinzand infractiuni indreptate impotriva acestuia (furtul, talharia, abuzul de incredere);

dreptul familiei - dreptul penal incriminand faptele de bigamie, abandon de familie, fapte reglementate prin normele dreptului familiei;

cu dreptul contraventional - ambele ramuri de drept incrimineaza fapte ilicite, vatamatoare pentru valorile sociale. Totusi, dreptul contraventional incrimineaza fapte de o gravitate mai mica si are un sistem sanctionator mai bland. Aceeasi fapta nu poate constitui contraventie si infractiune in acelasi timp. Dreptul contraventional imprumuta anumite reguli si principii de la dreptul penal: principiul legalitatii, caracterul personal al raspunderii.

IB. Stiinta dreptului penal

a. Definitie: Aceata reprezinta o ramura a stiintelor juridice si reprezinta totalitatea conceptelor, definitiilor si teoriilor privitoare la dreptul penal, prin care se justifica si se explica necesitatea, sarcinile si scopul dreptului penal ca ramura de drept distincta.

b. Obiectul stiintei dreptului penal:

stiinta dreptului penal trebuie sa explice care este originea, continutul si structura normele juridice penale,

sa analizeze conditiile obiective care impun apararea sociala a valorilor ce cad sub incidenta normelor dreptului penal,

sa stabileasca masurile ce sunt necesare a fi adoptate pentru prevenirea si combaterea infractionalitatii,

stiinta dreptului penal are rolul de a studia atat dreptul penal in vigoare, dar si normele abrogate, facand un studiu comparativ si evolutiv al dreptului penal.

c. Sarcinile stiintei dreptului penal:

studiaza normele si institutiile dreptului penal in complexitatea si dinamismul lor;

cerceteaza practica judiciara pentru a observa concordanta dintre principiile exprimate in norme juridice penale;

analizeaza evolutia fenomenului infractional.

d. Stiintele penale ("criminale"):

criminologia - studiaza geneza infractionalitatii;

penologia (stiinta penitenciara) - studiaza pedepsele si celelalte sanctiuni de drept penal;

criminalistica - studiaza metodele, mijloacele si tehnicile in vederea descoperirii, cercetarii infractiunii si descoperirii infractorilor;

medicina legala - studiaza cauzele producerii mortii violente, stabilesste numarul zilelor de ingrijire medicala in cazul infractiunilor contra sanatatii si integritatii persoanei;

psihologia judiciara - studiaza persoana umana implicata in drama savarsirii unei infractiuni.

e. Stiinta dreptului penal roman

Se poate afirma, pe drept cuvant, ca intemeietorii stiintei dreptului penal roman sunt: Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz, care sunt autorii primelor tratate de drept penal din Romania. O contributie deosebita a avut-o si Vespasian Pella - membru fondator al "Asociatiei internationale de drept penal" (Paris -1924).

II. Idei fundamentale:

Dreptul penal se bucura de o "popularitate" in randul sriintelor juridice prin existenta si folosirea unor termeni precum: infractiune, infractor, recidiva, crima, pedeapsa, etc.

Dreptul penal este supranumit "cainele de paza" al ordinii sociale, revenindu-i cea mai grea misiune, aceea de a apara intreaga societate impotriva tuturor faptelor periculoase.

Valorile sociale pe care legea penala le apara au un puternic caracter moral si religios: sa nu ucizi!, sa nu furi!

Cu totii suntem subiectii de drept penal, prin faptul ca legea penala ne este adresata tuturor spre stricta respectare, dar in acelasi timp suntem protejati de normele dreptului penal impunandu-le tututor obligativitatea ne a nu ne vatama in nici un fel.

III. Vocabular specific:

abatere - actiunea de a se indeparta de la o regula de conduita.

abolire - actiunea de a desfiinta o institutie, o stare sau un obicei.

abuz de drept - fapta prin care se incalca legea.

antropologie criminala - ramura a antropologiei care studiaza criminalitatea ca fenomen biologic; fondatorul acestei ramuri a fost italianul Cesare Lombroso,

caracter represiv - caracter sanctionator

constitutionalitate - insusirea unui act normativ de a fi conform Constitutiei.

doctrina penala - literatura de specialitate in domeniul dreptului penal.

drept penal - denumire ce deriva din cuvantul latin "poena" cu intelesul de pedeapsa.

fapta periculoasa - act prin care se vatama ori se lezeaza o anume valoare sociala.

jus puniendi - dreptul statului de a pedepsi pe cel care a violat o norma penala.

politica penala - modalitatea de abordare si rezolvare din partea puterilor statului, prin prisma instrumentelor penale a anumitor probleme juridice. Cu ajutorul politicii penale putem stabili forma de guvernamant a unui stat a carei legislatie penala o analizam. Politica penala este parte a politicii generale, a statului ce cuprinde mijloacele de preveniresi combatere a afenomenului infractional.

ramura de drept autonoma - componenta a sistemului de drept independenta, cu un obiect specific si institutii proprii;

stiinta dreptului penal roman - ramura a stiintelor juridice ce cuprinde totalitatea cunostintelor despre fenomenele juridico-penale.

valoare sociala - insusirea unui bun de a satisface o anumita trebuinta individuala sau sociala; astfel, omul creeaza valori si se creeaza prin aceste valori

IV. Articole (texte de lege) de analizat:

Art. 1 din Codul Penal coroborat cu art. 1 din Constitutie.

- Art. 2 din Codul Penal coroborat cu art 23 alin. 12 si art. 73 lit. h) si i) din Constitutie.

V. Aplicatii teoretice si practice:

- Subiecte teoretice

Notiunea de drept penal: concept si caracterizare;

Importanta si nesecitatea dreptului penal in cadrul stiintelor juridice;

Caracterele dreptului penal;

Obiectul dreptului penal: definitie si opinii;

Scopul dreptului penal;

Subramurile dreptului penal.

Functiile dreptului penal;

Legatura dreptului penal cu dreptul constitutional;

Legatura dreptului penal cu dreptul procesual penal;

Legatura dreptului penal cu dreptul civil;

Legatura dreptului penal cu dreptul familiei;

Stiinta dreptului penal: concept si importanta

Obiectul stiintei dreptului penal;

Scurta prezentare a stiintelor penale;

Stiinta dreptului penal in Romania: aparitie, figuri de marca;

Analiza art. 1 din C. pen. in raport cu art. 1 din Constitutia Romaniei.

17. Analiza art. 2 din C. pen. coroborat cu art 23 alin. 12 si art. 73 lit. h) si i) din Constitutie.

VI. Grile

Scopul legii penale il reprezinta:

a) prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre cei obligati sa respecte legea penala

b) aparea suveranitatii, independentei, unitatii si indivizibilitatii statului roman, a persoanei cu drepturile si libertatile sale impotriva infractiunilor

c) formarea, de catre destinatarii legii penale, a unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala.

Dreptul penal:

a) este o ramura de drept autonoma,

b) este o ramura de drept privat,

c) este o ramura de drept public.

Dreptul penal:

a) apara toate valorile sociale, morale si religioase,

b) incrimineaza toate faptele periculoase,

c) are un caracter pur represiv.

4. Sunt institutii specifice dreptului penal:

a) infractiunea,

b) procesul penal,

c) raspunderea penala.

5. Caracterul subsidiar al dreptului penal reiese din:

a) subordonarea sa fata de alte ramuri de drept,

b) interdependenta sa cu alte ramuri de drept,

c) faptul ca protectia valorii sociale aparate nu mai poate fi realizata prin intermediul altor norme, astfel ca recurgerea la mecanismul penal de protectie este inevitabila, constituind unicul mijloc de protectie cand alte ramuri se dovedsc ineficiente.

6. Obiectul dreptului penal este format din:

a) numai din relatii de conflict ce apar ca urmare a savarsirii unei infractiuni,

b) din relatii de conflict si de conformare,

c) numai din relatii de conformare.

7. Sunt subramuri ale dreptului penal:

a) dreptul penal al afacerilor,

b) dreptul penal al mediului inconjurator,

c) dreptul executional penal.

8. Misiunea principala a dreptului penal este:

a) de a orienta conduita umana in spiritul respectarii legilor si al promovarii valorilor sociale,

b) de a motiva comportamentul indivizilor de a se abtine de la incalcarea legii penale, prin existenta unor institutii ca desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sau prin denuntarea faptei de catre autor in cazul anumitor infractiuni,

c) de a reeduca comportamentul persoanelor ce au incalcat preceptele impuse.

9. Prin fapta periculoasa, in intelesul legii penale, se intelege:

a) orice fapta care pericliteaza una din valorile sociale prevazute in art. 1 C. pen. si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse,

b) actele prin care se vatama o valoare ce beneficiaza de protectie juridico-penala,

c) actele prin care se lezeaza o valoare morala, religioasa sau de orice alta natura.

10. Valoarea sociala, in intelesul legii penale, reprezinta:

a) caracteristica unui bun de a satisface nevoile esentiale ale membrilor unei societati la un momentdat pe un teritoriu determinat,

b) atributul acordat unor stari, situatii, imprejurari in masura in care acestea sunt de natura sa satisfaca cerintele oamenilor,

c) au o existenta abstracta, nemateriala.

Raspunsuri grile*: 1-b ; 2-a,c ; 3-nici un raspuns corect; 4-a,c; 5-b,c; 6-b; 7-a,b,c; 8-nici un raspuns corect, 9-a,b ; 10-a,b,c.

*Poate fi un raspuns corect, doua, toate sau nici unul.

VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)

1. Ce este dreptul penal ?

2. Care sunt institutiile fundamentate ale dreptului penal ?

3. Cum caracterizati dreptul penal ?

4. Ce categorii de relatii sociale formeaza obiectul dreptului penal ?

5. Care sunt subramurile dreptului penal ?

6. Care sunt functiile dreptului penal ?

7. Care profesori sunt considerati intemeietorii dreptului penal roman?

8. Ce se intelege prin "caracter represiv" si "jus puniendi" ?

9. Ce reprezinta stiinta dreptului penal ?

VIII. Activitate de cercetare:

A. Teme de seminar:

1. Importanta si justificarea dreptului penal in cadrul stiintelor juridice.

2. Conceptul de valoare sociala in dreptul penal.

3. De ce nu trebuie sa confundam scopul dreptului penal cu functiile acestuia?

B. Tema de cerc stiintific:

1. Stiinta dreptului penal in cadrul stiintelor juridice.

C. Tema de licenta:

1. O noua abordare privind constitutionalitatea normelor juridico-penale.