PARTENERIATUL SOCIAL. TRIPARTISMUL. PATRONATELE. SINDICATELE

PARTENERIATUL SOCIAL. TRIPARTISMUL. PATRONATELE. SINDICATELE

SECTIUNEA I. PARTENERIATUL SOCIAL

Dialogul social este o componenta a vietii sociale, ce consta in discutiile si intelegerile dintre partenerii sociali- sindicate si patronate- dintre acestia si factorii guvernamentali, prin care se urmareste armonizarea intereselor patronale cu cele ale salariatilor in vederea asigurarii climatului de stabilitate si pace sociala cu ajutorul modalittilor de consultare permanenta instituita prin lege.

Sediul materiei: Codul muncii( legea 53/2003 modificata); legea 96/1992 de ratificare a Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.144/1976 cu privire la consultarile tripartite; legea 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social; legea 145/ 1998 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pt. Ocuparea Fortei de Munca; legea 132/1999 privind Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor; legea 346/ 2002 privind asigurarea pt accidente de munca si boli profesionale; Hotararea Guvernului 314/2001 privind Comisiile Consultative de dialog social in cadrul unor ministere si al prefecturilor si exemplele pot continua.

Parteneriatul social reprezinta colaborarea dintre patronat sis indicate, in scopul rezolvarii unor probleme economice si sociale. Incheierea contractelor collective de munca reprezinta una din cele mai raspandite forme de colaborare intre patronat sis indicate, prin care se reglementeaza salariile si conditiile de munca in general. De asemenea, pareteneriatul se regaseste si in domeniul legislatiei, jurisdictiei si administratiei.

Domenii de actiune ale parteneriatului social

a)      negocierea si incheierea contractelor collective de munca;

b)      formularea de avize la proiecte de hotarari si ordonante ale guvernului si la proiecte de legi

c)      propunerea magistratilor consultanti ce intra in compunerea completelor specializate pt judecarea conflictelor de munca;

d)      participarea la activitatea unor organisme ce presteaza servicii publice. Includem aici institutii precum: Agentia Nationala pt. Ocuparea Fortei de Munca; Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor; Casa Nationala de Asigurari de Sanatate; Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale; Fondul National de Accidente si Boli Profesionale.

Tripartismul reprezinta un instrument al dialogului social care se manifesta ca principiu la crearea dreptului international al muncii, la elaborarea normelor de drept intern si la aplicarea dreptului si presupune dialogul, consultarea, colaborarea, actiunea, coordonarea si controlul la care sunt angrenati partenerii sociali- patronate, sindicat, puterea statala.

Principiul tripartismului este o creatie a Organizatiei Internationale a Muncii si a vizat de la aparitia sa asocierea reprezentantilor salariatilor, patronatului si guvernului, in scopul identificarii metodelor adecvate pt realizarea justitiei sociale. Aceasta ide a fost confirmata prin Declaratia de la Philadelphia din anul 1944 cu privire la scopurile si obiectivele Organizatiei Internationale a Muncii. Prin Conventia 144/1976 referitoare la consultarile tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor internationale ale muncii s-a prevazut ca orice stat membru al organizatiei care ratifica acea conventie se angajeaza sa puna in practica procedurile care asigura consultari eficace intre reprezentantii guvernului, angajatorilor si salariatilor asupra problemelor privind activitatilor Organizatiei Internationale a Muncii.

4) Consiliul Economic si Social : Sediul materiei il constituie Legea 109/ 1997 modificata privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social. Este o institutie publica de interes national, tripartite, autonoma, constituita in scopul realizarii dialogului social la nivel national intre bpatronat, sindicate si govern, precum si a pacii sociale.

Structura C.E. S.:a) 9 membri numiti de confederatiile patronale representative la nivel national;

a)      9 membri numiti de confederatiile sindicale representative la nivel national;

b)      9 membri numiti de guvern.

Sunt representative acele confederatii nationale sindicale si patronale care au dobandit aceasta calitate conform Legii contractului colectiv de munca nr. 130/ 1996 modificata.

Pentru a dobandi calitatea de membru, o persoana trebuie sa indeplineasca unele conditii:

a)      are cetatenie romana si domiciliul in Romania;

b)      are varsta de cel putin 30 de ani;

c)      are capaciatate de exercitiu;

d)      nu are antecedente penale.

Durata mandatului este de 4 ani si poate sa fie reinnoit.

Atributiile C.E.S. : Conform art.5 din Legea 109/1997 modificata, C.E.S. analizeaza situatia economica si sociala a tarii si face propuneri catre Guvern si Parlament, conform legii, referitor la: a) restructurarea si dezvoltarea economiei nationale;

b) privatizarea , functionarea si cresterea competitivitatii agentilor economici;

c) relatiile de munca si politica salariala;

d) protectia sociala si ocrotirea sanatatii;

e)invatamantul, cecetarea si cultura;

f) politicile monetare, fiscale, financiare si de venituri.

Pentru indeplionirea rolului sau consultative, C.E.S. are urmatoarele atributii principale:

a)analizeaza si avizeaza proiectele de hotarari de govern si de legi;

b) analizeaza si avizeaza proiectele de programe si strategii;

c)semnaleaza autoritatilor statului aparitia unor fenomene economice si sociale care impugn elaborarea unor noi acte normative;

d)analizeaza cauzele starilor conflictuale aparute la nivel national sau de ramura si face propuneri de rezolvare a acestora;

e)elaboreaza analize si studii privind realitatile economice si sociale;

f) urmareste indeplinirea obligatiilor ce decurg din Conventia 144/1976 a Org. Internationale a Muncii, privitoare la consultarile tripartite, destinate sa promoveze aplicarea normelor internationale ale muncii.

C.E.S. are printre atributiile importante acordarea avizelor consultative pt proiecte de legi, alte acte normative, programe si strategii.

Comisiile consultative de dialog social din aparatul guvernamental: Sunt infiintate in temeiul H.G. nr 314/2001, modificata si completata, in cadrul unor ministere si al Autoritatii pt Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului, cat si la nivelul judetelor.

C.C.D.S se compun din reprezentanti ai ministerelor,ai autoritatii antementionate, ai patronatelor si ai sindicatelor, iar la nivel judetean se adauga prefectul si presedintele consiliului judetean.

In linii mari, activitatea CCDS are acracter consultative si vizeaza asigurarea unor relatii cu partenerii sociali, pt o corecta si permanenta informare reciproca;

Consultarea partenerilor sociali asupra initiativelor legislative sau de alta natura, cu character economico-social, pecum si in alte categorii de probleme din sfera de activitate a ministerullui sau din judete.   

Dreptul muncii, dreptul civil si dreptul procesual civil

Dreptul civul este definit ca acea ramura care reglemeteaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilte intre personae fizice si personae juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica, iar dreptul procesual civil ca ansamblul normelor juridice care reglementeaza activitat ea de judecare a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate in aceste cauze.

Corelatia dreptului muncii cu dreptul civil are la baza calitatea acestuia din urma de a fi "drept comun".Dreptul muncii se intregeste cu dispozitiile legislatiei civile.Aplicarea acestor norme este insa subsidiara; ea intrevine numai daca legislatia muncii nu cuprinde reglementari proprii si numai daca dispozitiile legislatiei civile nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca.

In privinta dreptului procesual civil legatura cu dreptul muncii se reflecta in faptul ca principiile fundamentale ale procesului civil - publicitatea, oralitatea si contradictorialitatea dezbaterilor, rolul activ al instantelor, etc.- se aplica in mod corespunzator si jurisdictiei muncii.

Dreptul muncii si dreptul administrativ.

Dreptul administrativ este definit ca ramura a dreptului public care reglementeaza concret sau cu valoare de principiu, relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structuri private, investite cu autoritate publica, pe de o parte si cei vatamati in drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte.

Legaturile dintre cele doua ramuri de drept se reflecta in:

- izvoarele dreptului muncii, in sensul ca printre acestea se numara acte normative emise de organul suprem al puterii executive , Guvernul sau diferite ministere;

- situatiile in care acte administratice individuale de repartizare in munca constitie sursa dobandirii calitatii de salariat sau situatii in care sunt necesare anumite avize, autorizatii sau atestate pentru incheierea unor contracte de munca;

- subiecte ale unor raporturi juridice de munca sunt institutii sau ori unitati aprtinand puterii excutive acestea incheind contracte de munca cu salariatii lor. In privinta functionarilor publici raporturile lor de serviciu sunt reglementate prin dispozitii de drept administrativ. In acest caz dreptul muncii are pozitia dreptului comun, dispozitiil esale fiind aplicabile si in cazul acestor raporturi, dar in mod subsidiar;

- existenta raoporturilor juridice conexe si anume cele referitoare la formarea profesionala , calificarea fortei de munca organizarea muncii, esecuritatea si sanatatea in munca;

- exercitarea controlului administrativ asupra raporturilor de munca in ce priveste aparaea dreptului la munca si asigurarea legalitatii acestor raporturi;

Dreptul muncii si dreptul comercial

Dreptul comercial este definit in doctrina ca un ansamblu de norme juridice de drept privat aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si operatiunilor considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Cele doua ramuri de drept se afla in legatura, in principal, datorita faptului ca toate categoriile de comercianti persoane juridice folosesc munca salariata, dobandind astfel calitatea de angajator.

Prin urmare, comerciantii, ca parte a contractelor (colective sau individuale) de munca se supun dreptului muncii, avand numeroase obligatii privind nasterea, desfasurarea si incetarea raporturilor de munca.

Dreptul muncii, dreptul penal si dreptul procesual penal

Dreptul penal ca ramura de drept reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare a valorilor sociale fundamentale, prin stabilirea faptelor ce constituie infractiuni si a sanctiunilor corespunzatoare, in scopul apararii ordinii de drept din Romania. Dreptul procesual penal inseamna ansamblul normelor juridice privitoare la reglementarea procesului penal.

Corelatia dintre cele trei ramuri de drept rezulta din existenta raspunderii juridice reglementata de Codul muncii - raspunderea disciplinara, raspunderea contraventionala si raspunderea penala - al caror subiect sunt salariatii sau angajatorii. Cele trei forme de raspundere sunt interdependente, se afla intr-o stransa legatura, toate fiind specii ale raspunderii juridice.

O alta corelatie consta in aplicarea si executarea pedepsei la locul de munca. Intr-o asemenea situatie, contractul de munca al celui in cauza incteeaza de drept, dar condamnatul, in baza actului de executare a pedepsei, este obligat sa indeplineasca toate indatoririle la locul de munca.

Sunt, de asemenea situatii cand normele dreptului muncii ajuta la aplicarea dispzitiilor penale. Astfel, infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul - delapidarea, abuzul in serviciu, etc.- pot fi determinate in concret numai daca sunt examinate atributiile de serviciu ale persoanei respective.

Dreptul muncii si dreptul securitatii sciale

Dreptul securitatii sociale este o ramura autonoma a dreptului, desprinsa din dreptul muncii, apartinand dreptului public, alcatuita din ansamblul normelor care reglementea relatiile de asigurari sociale si pe cele de asistenta sociala.

Cele doua ramuri se interfereaza deaoarece:

unele drepturi de asigurari sociale sunt grefate pe calitatea de salariat;

contractele colective de munca pot cuprinde clauze prin care se acorda salariatilor drepturi suplimentare de asigurari sociale;

unle litigii privind asigurarile sociale sunt asimilate litigiilor de munca.

Din cele prezentate mai sus se poate concluziona asupra autonomiei dreptului muncii ca ramura de drept. Constitirea distincta a acestei ramuri este rezultatul unui proces evolutiv car e rezulta din evolutia in ansamblu a societatii. Aparitia si extinderea muncii salariate au determinat adoptarea unei legislatii corespunzatoare, diversificarea si amploarea relatiilor de munca au condus la perfectionarea continua a acestei legislatii.