Raportul datoriilor

Raportul datoriilor

Notiune

Art. 738 Cod civil prevede obligatia fiecarui mostenitor de a raporta la masa succesiunii ".sumele ce este dator catre succesiune". Daca un mostenitor are o datorie fata de succesiune, ea se lichideaza nu prin plata sau prin dare in plata, ci prin institutia raportului in modalitatea luarii mai putin[1] (prin preluare sau prin imputatie).

Cu toate ca art. 738 Cod civil vorbeste de "sumele" datorate de mostenitor, se admite ca raportul opereaza chiar daca datoria are ca obiect alte bunuri si indiferent de izvorul ei (contractual, delictual etc.), cu conditia sa fie certa si lichida, insa nu neaparat exigibila, raportul operind o decadere din beneficiul termenului.

Raportul nu opereaza insa in privinta creantei pe care un mostenitor o are impotriva succesiunii; el nu ar putea prelua cu intiietate din masa succesorala bunuri care sa acopere valoarea creantei. In schimb, daca mostenitorul creditor are si calitatea de debitor, poate invoca compensatia legala, chiar daca conditiile ei nu ar fi intrunite (datoriile neavind ca obiect lucruri fungibile de aceeasi specie sau sint deopotriva exigibile - art. 1145 Cod civil), urmind a fi raportat numai soldul debitor, daca este cazul.

Daca debitorul are mai multe datorii care nu sint acoperite cu partea sa din mostenire, ele se sting proportional prin raport, in limita cotei din mostenire pe care o are; fiind vorba de raport, iar nu de plata, nu sint aplicabile regulile imputatiei platii. Numai restul ramas va fi guvernat de regulile aplicabile platii.

Natura juridica

Problema este controversata:

Dupa o opinie, raportul datoriilor ar fi o varianta a raportului donatiilor, avind acelasi domeniu de aplicare (intre descendenti si sotul supravietuitor, numai in cazul indiviziunii rezultind din mostenire si numai a datoriilor existente la data deschiderii mostenirii).

Dupa alta opinie, raportul datoriilor este un mod de lichidare a datoriilor, propriu impartelii, destinat sa asigure egalitatea intre copartasi; altfel spus, este o operatiune de partaj (raport prin luare mai putin), iar nu de plata. Deci este aplicabil nu numai in raporturile dintre descendenti si sotul supravietuitor, dar si in raporturile dintre alti mostenitori, inclusiv legatarii universali sau cu titlu universal, caci art. 738 Cod civil se refera la "fiecare erede", iar art. 751 restringe domeniul de aplicare numai in privinta raportului donatiilor, nu si a datoriilor. Pe de alta parte, raportul datoriilor poate fi aplicat in cazul oricarei indiviziuni (nu numai succesorale) si in cazul oricarei datorii nascute in timpul si din cauza indiviziunii.

Ultima opinie este dominanta. Lichidarea datoriilor prin raport nu presupune neaparat o imparteala (partaj), ci poate avea loc si fara iesirea din indiviziune a mostenitorilor[2].

In toate cazurile, raportul datoriei presupune acceptarea mostenirii (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) si calitatea de debitor a mostenitorului, dobindita inainte sau dupa deschiderea mostenirii si indiferent de modul de dobindire (datorie personala sau dobindita pe cale de mostenire prin reprezentare ori prin retransmitere). In privinta datoriei legea nu prevede posibilitatea scutirii de raport (caz in care lichidarea datoriei ar avea loc prin plata); insa este posibila remiterea de datorie care, fiind o liberalitate, urmeaza regimul juridic corespunzator (dupa cum este o donatie indirecta, raportabila ca atare, sau legat neraportabil, dar supus reductiunii, daca este cazul). Fiind posibila iertarea de datorie, cu efecte mai puternice decit raportul datoriei, nu este exclusa nici aceasta din urma posibilitate (qui potest plus potest minus).

Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila

Liberalitatile facute defunct sint supuse reductiunii daca sint excesive, aducind atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Pe de alta parte, in cazurile prevazute de lege sau dispuse de cel care lasa mostenirea, liberalitatile (de regula donatiile) sint supuse raportului chiar daca nu aduc atingere rezervei vreunui mostenitor rezervatar.

Aplicarea acestor este reguli este relativ simpla daca beneficiarul liberalitatii este o persoana care nu are calitatea de mostenitor rezervatar si cind nu se pune nici problema raportului; liberalitatea trebuie sa se incadreze in cotitatea disponibila asupra careia se imputa (se socoteste), iar in masura depasirii este supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponibile.

Mai dificila este solutionarea problemei in cazul in care gratificatul este un mostenitor rezervatar care vine la mostenire impreuna cu alti mostenitori rezervatari (pluralitate de mostenitori rezervatari): liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar se imputa asupra cotei sale de rezerva sau asupra cotitatii disponibile ori cele doua cotitati se cumuleaza? In ultimul caz liberalitatea se imputa cu intiietate asupra rezervei sau asupra cotitatii disponibile? Raspunsul difera dupa cum liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar este sau nu raportabila; deci pentru a hotari soarta liberalitatii facuta mostenitorului rezervatar urmeaza a avea in vedere nu numai regulile reductiunii liberalitatilor excesive, dar si cele ce guverneaza raportul liberalitatilor (al donatiilor); se pune problema aplicarii concomitente a regulilor raportului si reductiunii.

Problema trebuie analizata in cele trei ipoteze posibile:

gratificatul nu este mostenitor rezervatar;

gratificatul este mostenitor rezervatar, dar liberalitatea nu este raportabila;

gratificatul este mostenitor rezervatar obligat la raport.

Gratificatul nu este mostenitor rezervatar

Daca beneficiarul liberalitatii (donatarul sau legatarul) nu este mostenitor rezervatar (fiind o persoana straina - prieten sau o ruda care nu este mostenitor rezervatar, de exemplu sora), liberalitatea primita - intrucit exista mostenitori rezervatari - se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca o depaseste este supusa reductiunii.

Aceasta regula se aplica si daca gratificatul este un potential mostenitor rezervatar care renunta la calitatea sa de mostenitor legal, de care este legata calitatea de rezervatar; prin renuntare el pierde retroactiv dreptul la mostenirea legala si, odata cu acesta, dreptul asupra rezervei, putind pastra donatia sau legatul in limita cotitatii disponibile. Solutia este expres prevazuta de lege: "Eredele ce renunta la succesiune poate popri darul, sau a cere legatul ce i s‑a facut, in limitele partii disponibile" (art. 752 Cod civil). Deci gratificatul renuntator la mostenirea legala nu mai are calitatea de rezervatar, dar pastreaza calitatea de donatar (neobligat la raport, chiar daca este descendent sau sot supravietuitor in concurs cu descendenti si donatia nu a fost scutita de raport) sau, daca accepta mostenirea testamentara, aceea de legatar, deoarece - prin derogare de la caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala - mostenitorul legal gratificat prin testament poate opta diferit cu privire la mostenirea legala si la legat. Evident, donatia si/sau legatul trebuie sa se incadreze in limitele cotitatii disponibile; liberalitatea excesiva este supusa reductiunii, gratificatul neputind invoca vreun drept de rezervatar.

Deci daca exista mostenitori rezervatari, liberalitatile se imputa asupra cotitatii disopnibile:

daca beneficiarul liberalitatii este o persoana straina care nu face parte din cele patru clase de mostenitori legali;

daca beneficiarul este o ruda pe linie colaterala sau un ascendent ordinar;

daca beneficiarul este un descendent, ascendent privilegiat sau sot supravietuitor care renunta la calitatea de mostenitor legal si, implicit, la aceea de rezervatar.

Gratificatul este mostenitor rezervatar, iar liberalitatea nu este raportabila

Daca gratificatul este un mostenitor rezervatar (descendent, ascendent privilegiat sau sot supravietuitor) care a acceptat mostenirea (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) si liberalitatea nu este supusa raportului, ea se va imputa cu intiietate asupra cotitatii disponibile (cu consecinta micsorarii sau epuizarii ei). Daca liberalitatea depaseste cotitatea disponibila, diferenta se imputa asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul: mostenitorul rezervatar gratificat cumuleaza cotitatea disponibila cu rezerva sa succesorala. Desi aceasta regula nu este prevazuta in terminis de lege, ea este admisa; daca orice persoana straina sau un mostenitor nerezervatar poate beneficia de liberalitate in limita cotitatii disponibile, este firesc si echitabil ca mostenitorul rezervatar gratificat (fie si parinte, neobligat la raport) sa poata adauga la cotitatea disponibila si rezerva prevazuta de lege in favoarea sa, reductiunea operind numai in cazul depasirii cotelor cumulate[3].

In ipoteza in care gratificatul este un mostenitor rezervatar, iar liberalitatea nu este raportabila, ea nu trebuie sa se incadreze in cotitatea disponibila, ci in cuantumul cumulat al cotitatii disponibile si cotei de rezerva cuvenit gratificatului, astfel incit sa nu aduca atingere rezervei celorlalti mostenitori rezervatari.

Daca exista mai multe liberalitati neraportabile, stabilirea imputatiei asupra cotitatii disponibile (numai asupra acesteia daca gratificatul nu este mostenitor rezervatar) si asupra rezervei (in cazul mostenitorului rezervatar) se va face tinind seama de ordinea reductiunii liberalitatii excesive[4].

Gratificatul este mostenitor rezervatar, iar liberalitatea este raportabila

Daca liberalitatea facuta mostenitorului rezervatar este raportabila[5], ea constituie un simplu avans asupra partii din mostenire la care are dreptul gratificatul, deci nu are caracterul unei liberalitati definitive (preciputare). Intrucit dispunatorul nu a avut intentia sa‑l avantajeze pe gratificat in raport cu comostenitorii rezervatari, liberalitatea se raporteaza, fiind imputata asupra rezervei mostenitorului gratificat, cotitatea disponibila raminind libera pentru a acoperi alte liberalitati facute de defunct.

Dar daca liberalitatea depaseste cota rezervatara a gratificatului, problema este controversata: excedentul se imputa asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei globale (a tuturor mostenitorilor rezervatari care beneficiaza de raport)?

Solutia acceptata de majoritate este imputarea excedentului asupra cotitatii disponibile - daca dispunatorul nu a stipulat imputarea rezervei globale, pentru a lasa libera cotitatea disponibila pentru alte liberalitati - pe care o va putea epuiza, atragind ineficacitatea liberalitatilor ulterioare. Deci mostenitorul rezervatar gratificat cu o liberalitate raportabila cumuleaza rezerva cu cotitatea disponibila.

In raporturile cu comostenitorii, liberalitatrea imputata asupra cotitatii disponibile va profita nu numai gratificatului, ci va fi impartita intre toti mostenitorii, inclusiv gratificatul, potrivit cotelor legale asupra mostenirii[6].