UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SECTIA ECONOMIA COMERTULUI, SERVICIILOR si TURISMULUI

LUCRARE DE LICENTA

ANALIZA DIAGNOSTIC

A PRODUCTIVITATII MUNCII

SI A STRATEGIEI SALE DE CRESTERE

LA S.C. D.R.I.M DANIEL S.R.L.

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 - CONSIDERATII TEORETICE SI METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTIC A PRODUCTIVITATII MUNCII

DELIMITARI CONCEPTUALE

ROLUL SI IMPORTANTA CRESTERII PRODUCTIVITATII MUNCII

CAPITOLUL 2 - PREZENTAREA GENERALA A ACTIVITATII LA S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L.

2.1. SCURT ISTORIC

2.2.PROFILUL SI STRUCTURA ORGANIZATORICA LA S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L

2.3. NIVELUL SI DINAMICA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO - FINANCIARI AI FIRMEI IN PERIOADA 2005-2007

CAPITOLUL 3 - ANALIZA DIAGNOSTIC A INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII LA S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L.

MODELE DE CALCUL SI ANALIZA A INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII

3.2.ANALIZA DINAMICII SI STRUCTURII INDICATORILOR IN PERIOADA 2005-2007

3.3.ANALIZA FACTORIALA A INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII

CAPITOLUL 4 - ANALIZA PRINCIPALELOR CAI SI MASURI PENTRU CRESTEREA PRODUCTIVITATII SI IMBUNATATIREA ACTIVITATII FIRMEI

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie.

Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor pe piata interna si externa .

In acest sens, in conditiile trecerii la economia de piata, in tara noastra, un obiectiv important il constituie cresterea productivitatii muncii in industrie, agricultura, constructii, transporturi si in celelalte ramuri ale economiei nationale.

Principalele obiective ale analizei diagnostic a productivitatii muncii sunt:

a)      analiza diagnostic a situatiei generale a productivitatii muncii;

b)      analiza efectelor economice ale modificarii productivitatii muncii;

c)      analiza diagnostic a productivitatii marginale a muncii;

d)      analiza profitului pe un salariat;

e)      analiza cailor de crestere a productivitatii muncii.

Intreprinderea, in sens fizic, este o unitate compusa din compartimente ce indeplinesc functii specifice (previziune, organizare, coordonare, antrenare si control - evaluare), iar in sens economic ea trebuie sa fie o entitate producatoare de profit.

Realizarea cu bune rezultate a activitatii intreprinderii presupune o organizare corespunzatoare, in stransa concordanta cu cerintele mediului ambiant. In acest scop, o intreprindere trebuie sa proiecteze si sa dezvolte o structura organizatorica proprie care sa fie caracterizata de o organizare armonioasa, flexibila care sa depinda de gradul de cunoastere al managerilor. Sfera de autoritate, compartimentele de munca si relatiile dintre persoane si compartimentele de munca trebuie sa fie analizate cu multa atentie in activitatea cotidiana a managerilor.

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII TEORETICE SI METODOLOGICE PRIVIND ANALIZA DIAGNOSTIC A PRODUCTIVITATII MUNCII

DELIMITARI CONCEPTUALE

Productivitatea muncii este o categorie economica complexa si dinamica.

In general, productivitatea se defineste ca raport intre rezultatele unei activitati economice si eforturile facute in acest sens, prin ea intelegandu-se de fapt capacitatea de a produce, randamentul sau eficienta, raportul masurabil intre o productie data si ansamblul factorilor care au contribuit sau unul dintre acesti factori. Putem afirma ca productivitatea muncii poate fi interpretata atat ca randament al combinarii si utilizarii factorilor de productie ( caz in care exprima productia obtinuta la unitatea de factori de productie), cat si sub forma necesarului acestora ( caz in care reflecta cheltuielile cu factorii de productie pentru obtinerea unei unitati de productie).

In sens larg productivitatea, se mai poate definii ca raport intre cantitatea de resurse absorbite in cursul producerii ei, ea obtinandu-se ca raport intre rezultatele obtinute (productia) si eforturile depuse pentru a le obtine (factorii de productie utilizati)

In conceptul de productivitate a muncii, care inseamna "obtinerea mai multor produse in aceeasi unitate de timp", analiza factorilor de natura economica si sociala au o pondere tot atat de importanta ca si a factorilor.

Nivelul si dinamica productivitatii muncii sunt influentate de: nivelul climatului, gradul de cointeresare materiala a factorului munca, conditiile naturale etc. Elementul determinant in atenuarea tensiunii dintre resurse si nevoi in sporirea veniturilor si a nivelului de viata il reprezinta cresterea productivitatii in general, a productivitatii muncii in special.

Cresterea productivitatii muncii se realizeaza nu prin cheltuirea unei cantitati mai mari de munca, ci prin cheltuirea mai eficienta a acesteia. Unei cresteri procentuale a productivitatii muncii trebuie sa-i corespunda in mod logic, o micsorare a cantitatii totale de munca incorporata in produs, deci o scadere a valorii lui

Conceptul de productivitate a muncii, in sens economic, inseamna capacitatea muncii de a crea o anumita cantitate de valori de intrebuintare intr-o unitate de timp, reflectand, in ultima instanta, eficienta cu care este cheltuita o cantitate de munca, sau altfel spus, eficienta cu care sunt utilizati, avansati, combinati, substituiti si consumati factorii de productie.

Analiza este o metoda generala de studiere a fenomenelor si proceselor din natura si societate. Notiunea de analiza provine de la cuvantul grecesc "analysis" si presupune descompunerea unui obiect sau fenomen in partile sale componente, in elementele lui simple, in vederea cercetarii lor amanuntite[1].

Cu ajutorul analizei se adanceste procesul cunoasterii fenomenelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparenta la esenta, ceea ce permite descoperirea legaturilor de cauzalitate, a factorilor de influenta, precum si a legitatilor de formare si desfasurare a fenomenelor cercetate.

Prin imbinarea analizei si sintezei, pot fi studiate in mod complex fenomenele din natura si societate, ceea ce permite cunoasterea legaturilor de cauzalitate dintre fenomene, esenta acestor fenomene, precum si tendintele care se manifesta in evolutia fenomenelor studiate.

In procesul cunoasterii, analiza trebuie insotita de sinteza. Notiunea de sinteza provine de la cuvantul grecesc "sinthesis", care presupune reunirea partilor sau elementelor componente ale unui fenomen intr-un tot unitar, pentru a cunoaste diversele lui forme si manifestari concrete existente in realitate.

In analiza productivitatii muncii se pot folosi diferite surse interne ale intreprinderii: programele de activitate, circulatia marfurilor, situatia fondurilor fixe sau circulante, cifra de afaceri etc.

Factorul uman este cheia intregii activitati si a performantelor obtinute de firma. Prin aceasta se explica de ce marile firme acorda atentie sporita subiectului sau de ce pentru unele state, politica de personal este una aparte.

Premiza utilizarii resurselor materiale si financiare in avantajul intreprinderii o reprezinta asigurarea cu personalul necesar atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ. Potentialul uman reprezinta o conexiune, o convergenta de variabile interne, externe sau mixte care unite, in diferite proportii, si alaturate performantelor intreprinderii vor crea persoane si personalitati cu rezultatele si capacitatile lor.

In diagnosticarea gestiunii resurselor umane se foloseste un sistem de indicatori privind pe de o parte, asigurarea cu resurse umane, iar pe de alta parte, utilizarea acestora.

ROLUL SI IMPORTANTA CRESTERII PRODUCTIVITATII MUNCII

Mondializarea economiei, explozia noilor tehnologii ale informatiei si ale comunicarii, modificarile structurale ale intreprinderilor si reducerea timpului de munca definesc noi exigente in termeni de competenta individuala si colectiva.[2]

Cunoasterea gradului de independenta economica si financiara, detectarea la momentul oportun a diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite in activitatea intreprinderii presupun diagnosticarea financiara.

Diagnosticarea financiara, si nu numai, este extrem de importanta pentru a stabili performantele financiare ale firmei.

In ultimul deceniu s-au produs schimbari in cadrul mediului in care intreprinderile isi desfasoara activitatea. Suita de reforme, care se deruleaza in economia si societatea romaneasca, bulverseaza structuri si mentalitati, atitudini si comportamente. Aceste reforme complexe vizeaza crearea centrului vital al economiei de piata.[3]

Productivitatea muncii este o categorie economica complexa si dinamica.

Productivitatea muncii se poate definii astfel: capacitatea muncii de a crea o anumita cantitatea de valori de intrebuintare intr-o unitate de timp, reflectand, in ultima instanta, eficienta cu care este cheltuita o cantitatea de munca. Sau altfel spus, reprezinta eficienta cu care sunt utilizati, avansati, combinati, substituiti, si consumati factorii de productie.

Productivitatea muncii este unul dintre cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie.

Productivitatea muncii face parte din categoria indicatorilor utilizarii intensive a potentialului uman si exprima eficienta cu care este utilizat personalul angajat de catre intreprindere.

Asupra productivitatii muncii actioneaza direct si revolutia manageriala prin care se urmareste perfectionarea organizarii si conducerii activitatii economice, folosirea mai intensa a timpului de munca, a capacitatilor de productie etc.

Productivitatea muncii este o categorie economica complexa si dinamica si reprezinta insusirea muncii de a crea o anumita cantitate de valori de intrebuintare intr-o unitate de timp, reflectand in ultima instanta, eficienta cu care este cheltuita o cantitate de munca.

Cresterea productivitatii muncii este unul din conceptele de organizare a afacerilor in economia de piata, pentru ca lupta suprema in aceasta lume prezenta este acum sporirea vanzarilor.

Situarea intreprinderii intr-un mediu financiar concurential pune problema evaluarii sanselor pe care le are, de a castiga, de a rentabiliza activitatea si de a se ridica printr-o crestere a volumului vanzarilor.

Cresterea productivitatii muncii prezinta o importanta deosebita in primul rand pentru ca ne permite sa ne gasim identitatea in cadrul sectorului sau a pietei, ne permite sa identificam mai bine gradul de dezvoltare al unei intreprinderi in functie de atentia acordata angajatului si calificarii sale.

De asemenea, ne permite sa facem si aprecieri asupra principalilor indicatori de eficienta necesari pentru analiza societatilor comerciale (anexa 1).

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALA A ACTIVITATII

S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L.

2.1. SCURT ISTORIC

Societatea comerciala D.R.I.M. Daniel S.R.L. se infiinteaza in anul 1991, in orasul Pitesti, judetul Arges ca societate de comert specializata in comertul cu ridicata, in special bunuri alimentare, adresandu-se de la inceput unei anumite categorii de clienti.

Pe parcursul trecerii timpului, aceasta societate, gratie unor manageri talentati ti a unei politici comerciale oportune, va ocupa o pozitie tot mai importanta pe piata argeseana, in sensul in care ea devine distribuitor de marca pentru produsele alimentare (in special dulciuri) in anul 1998

Inca din anul 1996, societatea isi dezvolta o retea proprie de distributie a produselor in tot judetul Arges si chiar partial in afara judetului, in judetele Olt, Dambovita si Valcea.

In orice actiune intreprinsa si in afaceri, pe fondul unor urcusuri si coborasuri, firma va fi nevoita sa renunte la unele colaborari cu unii producatori (Alka Bucuresti) pentru a incheia contracte de colaborare cu altii (Elite Romania S.R.L., Rostar S.R.L.), firme care ii confera S.C. D.R.I.M. Daniel S.R.L. posibilitatea cuceririi de noi puncte pe piata.

2.2. PROFILUL SI STRUCTURA ORGANIZATORICA A

S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L.

PREZENTAREA SERVICIILOR

comert cu ridicata prin intermediul a mai multe puncte de lucru din complexul Bowling din orasul Pitesti;

retea de distributie a produselor cu destinatie alimentara si dulciuri in zona judetului Arges;

retea de distributie a apei minerale Borsec si a bauturilor racoritoare;

retea de distributie a produselor tip bere (Ursus, Timisoreana si Stejarul) in tot judetul.

PRODUSELE COMERCIALIZATE se adreseaza urmatoarelor categorii de clienti:

comercianti cu ridicata;

magazinele alimentare;

magazine afiliate statiilor PECO din judetul Arges;

persoane fizice;

hoteluri;

restaurante;

cafenele.

PRINCIPALII CONCURENTI SUNT:

S.C. Cris Cam Univers S.R.L.;

S.C. Kitty Dangus S.R.L.;

S.C. Euro Sori S.R.L.;

S.C. DGM international S.R.L.;

S.C. Hermes S.R.L.;

S.C. Rifco Trading S.R.L.;

General Distributio S.R.L. Pitesti;

S.C. Uno S.R.L.;

S.C. Sapte din sapte S.R.L.;

S.C. Quark S.R.L. Curtea de Arges;

S.C. Paloma S.R.L.

S.C. Malmit S.R.L.

S.C. Renta Campulung.

PIATA FIRMEI

Volumul ofertei - firma ofera o gama variata de produse din categoria dulciuri, produse alimentare, adresandu-se unor anumite categorii de clienti in sensul in care un produs de calitate superioara implica si un pret ridicat.

Numarul de clienti - acesta poate fi exprimat atat sub aspectul clientilor potentiali, cat si nonconsumatorilor relativi si absoluti, in speranta de incheiere a noi colaborari si de plasare a produselor in cat mai multe puncte ramananda deschisa.

Cota de piata - cota de piata relativa reprezinta in procent de aproximativ 85%.

CAI DE DEZVOLTARE A PIETEI FIRMEI

Cresterea intensiva - este posibila prin intensificarea volumului de marfa vanduta clientilor; este vorba de produse deja consacrate, dar si sortimente noi care pot patrunde in piata sub aceeasi marca a producatorilor colaboratori ai firmei.

Cresterea extensiva - este posibila prin atragerea unui numar mai mare de clienti in sensul in care produsul poate fi prezent ii pe rafturile nonconsumatorilor relativi sau absoluti.

2.3.NIVELUL SI DINAMICA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO - FINANCIARI AI FIRMEI IN PERIOADA 2005-2007

Principali indicatori folositi in analiza pentru caracterizarea rezultatelor economice ale firmei in perioada 2005-2007 sunt:

cifra de afaceri (CA), calculata in preturi de vanzare fara TVA: CA = Σqp

numar mediu de salariati (Ns)

cheltuieli aferente cifrei de afaceri: Ch_CA = Σqc

valoarea activelor fixe sau imobilizate (Af);

valoarea activelor circulante (Ac);

marimea capitalului propriu (Kp);

marimea datoriilor totale (Dt);

profit brut (Pb);

profit net (Pn);

productivitatea anuala pe salariat (Va): Va = CA/Ms

cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri (C/1000): C/1000 = Σqc / Σqp x 100

eficienta utilizarii activelor fixe (E_Af): E_Af = CA / Af x 1000

eficienta utilizarii activelor circulante (E_Ac): E_Ac = CA / Ac x 1000

rata rentabilitatii economice (Re): Re = Pb / (Af +Ac) x 100

rata rentabilitatii financiare (Rf): Rf = Pn / Kp x 100

rata rentabilitatii comerciale sau a vanzarilor (Rv): Rv = Pb aferent CA / CA in preturi de vanzare = (Σqp - Σqc) / Σqp x 100

rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc): Rc = Pb aferent CA / cheltuieli aferente CA = (Σqp - Σqc) / Σqc x 100

Nivelul acestora se prezinta in tabelul numarul 2.1. Trebuie sa mai precizam ca modificarile din tabel sunt calculate conform urmatoarelor relatii:

modificarea absoluta (ΔR): ΔR = R₁ - R₀

modificarea relativa (ΔR%): ΔR% =(ΔR / R₀ )100 sau ΔR%=I_R-100=(R₁ -

R₀) 100. 

Tabel nr. 2.1

Situatia modificarilor abosute si relative intervenite in marimea

Tabelul nr. 2.2

In urma calculelor efectuate, se observa ca angajarea celor 5 salariati a condus la o scadere a productivitatii muncii pe salariat. A inceput sa scada si eficienta utilizarii activelor fixe datorita uzurii suferite de acestea si a activelor circulante datorita faptului ca acestea pot fi materii prime, semifabricate sau combustibili de o calitate mai slaba. De asemenea, a inceput sa scada si rata rentabilitatii economice; acest lucru este posibil tot datorita faptului ca se inregistreaza o uzura mai mare la mijloacele de transport mai vechi, profitul ramanand totusi constant pe parcursul celor doi ani. Un fapt imbucurator este totusi scaderea cheltuielilor inregistrate la 1000 lei cifra de afaceri. In rest, toti indicatorii inregistreaza cresteri importante, ceea ce denota faptul ca firma merge totusi bine.

CAPITOLUL 3

ANALIZA DIAGNOSTIC A INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII LA S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L.

. MODELE DE CALCUL SI ANALIZP A INDICATORILOR

a)      Analiza situatiei generale a productivitatii muncii

Pentru analiza diagnostic a situatiei generale a productivitatii muncii, trebuie sa se studieze nivelul si dinamica acestui indicator.

In general, nivelul productivitatii muncii se determina fie ca raport intre volumul productiei si cantitatea de munca cheltuita pentru obtinerea lui, fie prin raportarea timpului de munca cheltuit la volumul productiei obtinute:

W = Q/T sau t = T/Q, in care:

W = productivitatea muncii

Q = volumul productiei;

T = consumul total de timp de munca ;

T = consumul de timp de munca pe unitatea de produs.

Deci, nivelul productivitatii muncii exprima volumul de productie obtinute intr-o unitate de timp de munca sau timpul de munca cheltuit pe unitatea de produs, iar cresterea productivitatii muncii presupune sporirea volumului productiei cu aceleasi cheltuieli de munca sau reducerea consumului de munca pe unitatea de produs.

Intre nivelele celor doi indicatori ai productivitatii muncii exista un raport de inversa proportionalitate, care se reprezinta astfel: W = 1/t; t = 1/W.

In functie de sfera de cuprindere, productivitatea muncii imbrica doua forme: productivitatea muncii sociale si productivitatea muncii individuale.

Productivitatea muncii sociale exprima eficacitatea consumului total de munca vie si materializata la nivelul intregii societati, in conditiile sociale de productie dintr-o anumita perioada.

Productivitatea muncii individuale indica eficacitatea cu care este cheltuita forta de munca de catre un muncitor sau un colectiv de lucratori dintr-o sectie, intreprindere sau ramura, in conditii specifice de inzestrare tehnica, calificare si intensitate normala a muncii. Ea arata, de obicei, gradul de economisire al muncii vii si se masoara prin timpul de munca individual cheltuit pentru producerea unui anumit produs sau prin cantitatea de produse obtinute de catre un muncitor sau colectivul de munca al sectiei, intreprinderii sau ramurii respective.

Metodele de calcul ale productivitatii muncii individuale depind, pe de o parte, de modul de exprimare a volumului productiei, iar, pe de alta parte, de modul de exprimare a cheltuielilor de timp de munca.

In functie de modul de exprimare a volumului productiei, productivitatea muncii se poate calcula in unitati naturale, conventionale, de timp de munca si valorice.

Exprimarea nivelului productivitatii muncii in unitati naturale conventionale, de timp de munca si valorice, prezinta anumite avantaje si dezavantaje.

De aceea, pentru caracterizarea cat mai corecta a productivitatii muncii, se recomanda imbinarea acestor metode in functie de posibilitatile existente in fiecare intreprindere.

Cea mai raspandita forma de exprimare a productivitatii muncii este cea valorica, deoarece permite generalizarea nivelului si dinamicii productivitatii muncii, precum si calcularea unor indicatori de eficienta derivati si efectuarea unor corelatii intre diversele laturi ale activitatii intreprinderilor.

Principalii indicatori ai volumului productiei, utilizati in calculul productivitatii muncii, pot fi:

productia exercitiului;

cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

Nivelul productivitatii muncii stabilit pe baza indicatorilor valorici ai productiei trebuie apreciat prin prisma avantajelor si deficientelor pe care le prezinta acesti indicatori.

In functie de unitatile de masura ale timpului de munca, productivitatea muncii poate fi orara, zilnica si anuala.

Pentru calcularea productivitatii muncii orare sau zilnice, timpul de munca se exprima in ore-om si, respectiv zile-om, iar in cazul productivitatii anuale, ca unitate de masura a timpului de munca se foloseste indicatorul numarul mediu de muncitori sau de salariati.

Atunci cand se ia in considerare timpul de munca, se face abstractie de gradul de complexitate a muncii diferitelor categorii de lucratori, de structura personalului si de nivelul inzestrarii tehnice a muncii.

In vederea eliminarii acestor neajunsuri, timpul de munca se poate echivala in unitati de munca simpla sau de complexitate medie.

Pentru analiza diagnostic a situatiei generale a productivitatii muncii exprimata valoric, se pot folosi urmatorii indicatori:

productivitatea medie anuala;

productivitatea medie zilnica;

productivitatea medie orara.

Nivelul productivitatii muncii anuale se stabileste prin raportarea productiei exercitiului, a cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la numarul mediu al salariatilor sau muncitorilor, adica:

Wa = Qe; Ca; Va / Ns; Nm; in care:

Wa - productivitatea muncii anuale;

Qe; Ca; Va - productia exercitiului, cifra de afaceri sau valoarea adaugata;

Ns; Nm - numarul mediu de salariati sau de muncitori.

Productivitatea muncii anuale nu evidentiaza evidenta numarului de zile nelucrate in timpul anului, iar pentru a inlatura acest neajuns, este necesar sa se determine productivitatea zilnica.

Nivelul productivitatii muncii zilnice se poate stabili fie prin raportarea productiei exrcitiului, cifrei de afaceri sau a valorii adaugate la numarul total de zile-om lucrate, fie prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an, adica:

Wz = Qe; Ca; Va / Tz sau Wz = Wa / Nz, in care:

Tz - numarul total de zile-om lucrate intr-un an de catre toti muncitorii sau de intregul personal;

Nz - numarul mediu de zile lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata.

Calculand astfel productivitatea muncii zilnice, se pot stabilii rezervele de sporire a volumului productiei si a nivelului productivitatii muncii anuale pe seama eliminarii zilelor nelucrate. Intrucat nici productivitatea muncii zilnice nu surprinde modul de folosire a timpului de lucru in cursul unei zile, este necesar sa se calculeze nivelul productivitatii muncii orare, care pune in evidenta rezervele de sporire a productiei si a productivitatii muncii zilnice si anuale pe seama folosirii complete a timpului de lucru in cursul unei zile de munca.

Productivitatea muncii orare se determina fie prin raportarea productiei exercitiului, cifrei de afaceri sau valorii adaugate la numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal, prin raportarea productivitatii muncii anuale la numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-un an sau ca raport intre productivitatea muncii zilnice si numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr- o zi, adica:

Wh = Qe; Ca; Va / Th; Wh = Wa / Nha; Wh = Wz / Nh; in care:

Th - numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal in perioada analizata;

Nha - numarul mediu de ore lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata;

Nh - numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o zi (durata medie a zilei de lucru).

Din relatiile de calcul ale productivitatii muncii anuale, zilnice si orare, rezulta ca nivelul acestor indicatori este direct proportional cu volumul productiei obtinute si invers proportional cu timpul de munca cheltuit.

Dintre indicatorii productivitatii muncii prezentati, cel mai corect mod de exprimare a eficientei utilizarii fortei de munca il reprezinta productivitatea muncii orare, deoarece tine seama de timpul efectiv lucrat exprimat in ore-om.

Dupa determinarea nivelului productivitatii anuale, zilnice sau orare, trebuie sa se stabileasca modificarile absolute si procentuale intervenite in marimea efectiva a acestor indicatori in raport cu baza de comparatie, astfel:

DW = W₁ - W₀:

DW% = DW x 100 / W_o = (W₁ - W_o) x 100 / W_o = W₁ x 100 / Wo - 100 = Iw - 100, in care:

DW - modificarea absoluta a productivitatii muncii;

DW% - modificarea relativa (procentuala) a productivitatii muncii;

Iw - indicele productivitatii muncii.

Cu ajutorul metodei substituirilor in lant se pot stabili influentele exercitate de modificarea volumului productiei si a timpului de munca asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii.

Intre indicii diferitelor forme de exprimare a productivitatii muncii exista urmatoarea corelatie: Iwa Iwz Iwh;

O asemenea corelatie reflecta existenta unor rezerve pe linia utilizarii timpului de lucru al muncitorilor, fie la nivelul numarului mediu de zile lucrate, fie la nivelul duratei medii a zilei de lucru.

Pentru a scoate si mai bine in evidenta rezervele de crestere extensiva si intensiva a productivitatii muncii, este necesar sa se studieze legaturile functionale de forma proportionalitatii directe existente intre productivitatea muncii anuale, zilnice si orare. Astfel, productivitatea muncii anuale depinde, in mod direct, de numarul mediu de zile lucrate de un muncitor sau o persoana angajata, numarul de ore lucrate intr-o zi (durata medie a zilei de lucru) si de nivelul productivitatii muncii orare.

Aceste legaturi se pot exprima astfel;

Wa = Nz x Wz; Wz = Nh x Wh; Wa = Nz x Nh x Wh.

Schema legaturilor de cauzalitate dintre acesti factori se poate reprezenta astfel:

DNz

DWa

DWz DNh

DWh Dgi

DWhi

Stabilirea influentelor factorilor cu actiune directa si indirecta prezentati in aceasta schema factoriala se poate face cu ajutorul metodei substituirilor in lant, dupa cum urmeaza:

1. Influenta numarului mediu de zile lucrate:

D^Nz = (Nz₁ - Nz_o) Wz_o

Wa

2. Influenta productivitatii zilnice:

D^Wz = Nz₁ (Wz₁ - Wz_o)

Wa

2.1. Influenta numarului mediu de ore lucrate intr-o zi:

D^Nh = Nz₁ ( Nh₁- Nh_o )Wh₁

_Wa

2.2. Influenta productivitatii muncii orare:

D^Wh = Nz₁ x Nh₁ (Wh₁ - Wh_o)

_Wa

Pentru a caracteriza cat mai corect nivelul productivitatii muncii, trebuie sa se separe influenta exercitata de modificarile intervenite in structura productiei. In acest scop, este necesara recalcularea nivelului productivitatii muncii in functie de structura efectiva a productiei si a productivitatii din baza de comparatie. Astfel, daca se recalculeaza productivitatea muncii orare, aceasta va fi: Wh^r = ag1 x Who / 100; in care:

Wh^r - productivitatea muncii orare calculata in functie de greutatea specifica efectiva a produselor si de productivitatea prevazuta sau din perioada de baza pe produse, exprimata in consum de timp la 1000 lei productie sau pe unitatea de produs;

Wh^o - Productivitatea muncii orare prevazuta sau din perioada de baza pe produse sau timpul consumat pe unitatea de produs exprimat in ore (t),unde: T = Th / Q;

G - greutatea specifica efectiva a sortimentelor in totalul productiei:

g = q / aq x 100 sau g = qp / aqp x100 sau g = qt / aqt x 100.

In mod asemanator, se poate recalcula productivitatea muncii orare, tinand seama de modificarile intervenite pe sectii, ateliere sau locuri de munca.

Prin inmultirea productivitatii muncii orare recalculate cu durata medie programata a zilei de lucru, se obtine productivitatea muncii zilnice, recalculata astfel: Wz^r = Nh_o x Wh^r.

Deasemenea se poate stabili productivitatea muncii anuale recalculate, inmultind productivitatea muncii zilnice recalculate cu numarul mediu de zile programate a fi lucrate de un muncitor intr-un an, astfel: Wa^r = Nz_o x Wz^r.

Cunoscand productivitatea medie anuala, zilnica si orara recalculata, se poate stabili influenta modificarii structurii productiei si a modificarii propriu-zise a productivitatii muncii asupra nivelului acestor indicatori, astfel:

1) D^g = Wa^r - Wa_o

_Wa

2) D^W = Wa₁ - Wa^r

_Wa

D^W + D^w = DWa = DWa₁ - DWa_{o .}

_{Wa Wa}

Productivitatea muncii este legata nemijlocit de modul cum se desfasoara munca fiecarui individ sau colectiv. De aceea, o conditie esentiala a masurarii si analizei nivelului si dinamicii productivitatii muncii este aprofundarea ei in timp si spatiu, pana la fiecare loc de munca.

Analiza diagnostic a productivitatii muncii la nivelul intreprinderilor poate fi efectuata cu ajutorul functiilor de regresie, cum ar fi, de exemplu, o functie liniara de regresie multipla de forma: W = a + b1 x 1 + b2 x 2 +.+ b8 x 8 + l, in care:

x1 - raportul dintre partea activa a capitalului fix si numarul muncitorilor direct productivi;

x2 - coeficientul de uzura ;

x3 - coeficienti de fluctuatie;

x4 - gradul mediu de indeplinire a normelor;

x5 - salariu mediu;

x6 - coeficientul de folosirea timpului de lucru;

x7 - coeficientul de schimburi;

x8 - ponderea muncitorilor auxiliari in numarul total de muncitori direct productivi;

l - component aleator.

Influenta fiecarui factor asupra modificarii variabilei dependente (productivitatea muncii) se poate face dupa mai multe procedee, printre care si cu ajutorul coeficientilor de determinatie partiali. Astfel coeficientul de determinatie partial X1 se stabileste dupa relatia:

Dxy = /qy².

In mod asemanator, se pot stabili coeficientii de determinatie si pentru ceilalti factori (x2xn ).

b)      Analiza efectelor economice ale modificarii productivitatii muncii

Modificarea productivitatii muncii se transmite in mod direct si indirect asupra eficientei activitatii intreprinderilor, concretizata in diversi indicatori, ca:

volumul productiei;

numarul de lucratori;

eficienta folosirii capitalului fix si circulant;

costul pe unitatea de produs;

profitul.

Productivitatea muncii influenteaza, in primul rand volumul productiei. Avand in vedere modalitatile de exprimare a productivitatii muncii si a timpului de munca, legaturile dintre volumul productiei unei firme (exprimat prin productia exercitiului, valoarea adaugata sau cifra de afaceri) prin urmatoarele modele de tip multiplicativ:

Q = Ns x Wa; Q = Ns x Nz x Wz; Q = Ns x Nz x Nh x Wh.

Schema factorilor cu influenta directa si indirecta prin care se explica modificarea volumului productiei unei firme se prezinta astfel:

DNs

DNz

DQ

DWa DNh

DWz 

DWh  Dgi

DWhi

Pentru a calcula influentele factorilor cantitativi si calitativi asupra modificarii volumului productiei, se foloseste metoda substituirilor in lant.

Influentele factorilor care determina modilficari se stabilesc astfel:

a). Influenta modificarii numarului mediu scriptic al muncitorilor:

Δ^Nm = (Nm₁ - Nm_o) Wa_o

^Q

b). Influenta modificarii productivitatii muncii anuale:

Δ^Wa = Nm₁ (Wa₁ - Wa_o)

^Q

Cei doi factori au o influenta pozitiva asupra cresterii cifrei de afaceri, contributia principala revenind productivitatii muncii anuale.

Influenta productivitatii muncii anuale se explica, la randul sau, prin modificarea numarului mediu de zile lucrate de un munitor intr-un an si prin modificarea productivitatii muncii zilnice, ale caror influente se stabilesc astfel:

a)          Influenta modificarii numarului mediu de zile lucrate intr-un an:

Δ^Nz = Nm1 (Nz₁ - Nz_o) Wz_o

^Q

b) Influenta modificarii productivitatii muncii zilnice:

Δ^Wz = Nm₁ Nz₁ (Wz₁ - Wz_o)

^Q

Δ^Wa = Δ^Nz + Δ^Wz

^{Q Q Q}

Cresterea productivitatii muncii zilnice a avut un efect pozitiv asupra productivitatii muncii anuale si asupra cifrei de afaceri.

La randul sau, influenta productivitatii muncii zilnice este dependenta de numarul mediu de ore lucrate de un muncitor intr-o zi si de productivitatea muncii orare. Separarea influentelor acestor factori se face astfel:

a) Influenta modificarii duratei medii a zilei de lucru:

Δ^Nh = Nm₁ Nz₁ (Nh₁ - Nh_o)

^Q

b) Influenta modificarii productivitatii orare:

Δ^Wh = Nn₁ Nz₁ Nh₁ (Wh₁ - Wh_o)

Δ^Wh = Δ^Nh + Δ^Wh

^{Q Q Q}

Deoarece nivelul productivitatii muncii anuale, zilnice si orare este influentat si de modificarea productiei, in toate legaturile de dependenta dintre volumul productiei si productivitatii muncii va interveni ca factor de influenta si structura productiei.

In cazul cand volumul productiei este privit ca o functie de dependenta de numarul mediu al muncitorilor si de nivelul productivitatii muncii anuale (Q = Ns x Wa), separarea influentelor se va face astfel:

a). influenta numarului mediu al muncitorilor: Δ^Ns = (Ns₁ - Ns_o) Wa_o

^Q

b). influenta modificarii structurii productiei: Δ^q = Ns₁(Wa^r - Wa_o)

^Q

c). influenta modificarii propriu zise a productivitatii muncii:

Δ^Wa = Ns₁ (Wa₁ - Wa_o).

^Q

In mod asemanator se procedeaza la stabilirea influentelor factorilor si in cazul celorlalte relatii functionale.

Corelatia dintre volumul productiei (y), productivitatea muncii pe o persoana ocupata (x!) si numarul mediu al personalului (x₂) mai poate fi studiata si cu ajutorul unor functii de productie de forma: Y = a + x₁ b₁ + x₂ b₂, iar contributia adusa de cei doi factori la modificarea volumului productiei poate fi evidentiata cu ajutorul coeficientilor de determinatei partiali.

Modificarea productivitatii muncii se transmite si asupra necesarului de muncitori, determinand economia sau depasirea absoluta si relativa a acestora. Legatura dintre numarul de muncitori si productivitatea muncii se mai poate exprima astfel: Nm = Q / Wa.

Din aceasta relatie se constata ca necesarul de muncitori este direct proportional cu volumul productiei si invers proportional cu nivelul productivitatii muncii. Influenta modificarii productivitatii muncii asupra modificarii numarului de muncitori se poate stabili astfel:

Δ^Wa = Q₁ / Wa₁ - Q₁ / Wa_o = Nm₁

^N

Nm^r - necesarul de muncitori recalculat in functie de productivitatea muncii programata sau perioada de baza.

Cresterea sau scaderea productivitatii muncii determina reducerea sau majorarea costului pe unitatea de produs. In cazul cresterii productivitatii muncii se determina reducerea sau majorarea costului pe unitatea de produs. In cazul cresterii productivitatii muncii, scaderea costului are loc atat pe seama reducerii cheltuielilor cu munca vie pe unitatea de produs, cat si pe seama reducerii cheltuielilor conventional constante pe unitatea de produs odata cu sporirea volumului productiei.

Legatura dintre productivitatea muncii si costul pe unitatea de produs poate fi ilustrata si cu ajutorul indicatorului cheltuieli totale (Ct) sau cheltuieli fixe (Cf) la 1000 lei cifra de afceri, astfel:

Δ^Wa = (Ct_o; Cf_o / Ns₁ x Wa₁) x 1000 - (Ct_o; Cf_o / Ns₁ x Wa_o) x 1000

^C/1000

Modificarea productivitatii muncii se reflecta si asupra cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifra de afaceri:

Δ^Wa  = Sa_o x 1000/Wa₁ - Sa_o x 1000/Wa_o, unde:

^Cs/1000

Sa - salariul mediu anual pe o persoana .

In mod asemanator, se poate stabili influenta exercitata de modificarea nivelului productivitatii muncii asupra eficientei (E) folosirii activelor fixe (Af) si a activelor circulante (Ac), adica:

Δ^Wa = Ns₁ x Wa₁ x 1000 / Af₁, Ac₁ - Ns₁ x Wa_o x 1000 / Af₁, Ac₁

^E

Corelatia dintre diferenta activelor fixe (y) si nivelul productivitatii muncii (x) se mai poate studia si cu ajutorul functiei de regresie liniara de tipul y = a + bx.

Parametrii a si b se stabilesc pe baza formulelor urmatoare:

A = (Σy Σx - x Σyx) / , b = (n Σx - Σx Σy) / [n Σx - (Σx)].

Functia de regresie se poate folosi, indeosebi, pentru optimizarea corelatiei dintre cei doi indicatori analizati.

De asemenea, sporirea productivitatii muncii duce la cresterea masei profitului aferent cifrei de afaceri (Pb), atat pe seama sporului de productie obtinuti, cat si prin reducerea costului pe unitatea de produs. Aceasta influenta se poate exprima astfel:

Δ^Wa = Δ^Wa x Pbo / Cao .

^{Pb CA}

Tinand seama de influentele modificarii productivitatii muncii asupra profitului, se poate calcula si influenta modificarii acesteia asupra ratelor de rentabilitate (R) ale capitalului total utilizat (Kt), ale capitalului propriu (Kpr) si ale capitalului permanent sau angajat (Kper),

Δ^Wa =(Δ^Wa x 100) / Kt; Kpr; Kper.

^{R p}

Modificarea productivitatii muncii se reflecta si asupra vitezei de rotatie a activelor circulante (Vz), exprimata prin durata in zile a unei rotatii:

Δ^Wa (So T) / (Ns1Wa1) - (So T) / (Ns1 Wao), in care:

^V

S - soldul mediu anual de active circulante;

T - durata in zile a perioadei analizate (360de zile)

3.2. ANALIZA DINAMICII SI STRUCTURII INDICATORILOR IN PERIOADA 2005-2007

Conducerea unitatii isi orienteaza intreaga activitate pe baza planului de afaceri si va actiona in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Conducerea societatii se asigura cu competenta de catre:

directorul general - inginer cu o vechime in activitate de peste 15 ani, este si presedintele Consiliului de Administratie;

directorul economic - economist cu o vechime de peste 20 de ani, se ocupa si de contabilitatea firmei.

Administrarea societatii se face de un director general ales de acestia. Forta de munca de care dispune societatea este diferita atat din punct de vedere al nivelului de pregatire profesionala, cat si prin varsta si sex. In perioada 2005 - 2007, in societate au fost angajate 10 de persoane, iar in prezent exista 30 de persoane cu contract individual de munca.

Activitatea manageriala a societatii s-a desfasurat in conditii dificile, datorita perioadelor de reorganizare, iar in perioada 2006 - 2007 productivitatea muncii este scazuta.

In conditiile unui nivel in scadere al productivitatii muncii, nivelul salariului mediu s-a mentinut redus. Conducerea unitatii a actionat in sensul mentinerii unor corelatii corespunzatoare intre productivitatea muncii si salariul mediu anual pe angajat. Salariul mediu lunar brut a fost in anul 2007 de 1586 mii lei. Fata de anul 2006, in anul 2007 numarul angajatilor a crescut cu 25%, iar nivelul salariului brut s-a mentinut scazut in conditiile productivitatii muncii scazute si a inflatiei.

Structura angajatilor societatii

Pe masura extinderii activitatii, numarul angajatilor va creste corespunzator necesitatilor proceselor de comercializare a acesteia.

Managementul societatii isi propune in perspectiva sa-si diversifice activitatea prin organizarea unor activitatea integrate pe produs si face eforturi de fundamentare a activitatii pe baze stiintifice.

In vederea dezvoltarii complexe a activitatii se recomanda:

angajarea unor persoane calificate cu studii superioare;

accentul pe productivitatea muncii pe seama unor randamente ridicate;

atentie deosebita depozitarii produselor in vederea vanzarii;

motivarea muncii prin stabilirea unor salarii stimulative;

imbunatatirea pregatirii profesionale a conducerii.

3.3. ANALIZA FACTORIALA A INDICATORILOR PRIVIND PRODUCTIVITATEA MUNCII

Pe baza modelelor de calcul si analiza a indicatorilor privind productivitatea muncii prezentate in capitolul 1.3., s-au obtinut urmatoarele rezultate:

a). Productivitatii muncii anuale se poate calcula astfel:

Wa = Qe; Ca; Va / Ns; Nm;

Wa = Nz x Wz

in care: Wa - productivitatea muncii anuale;

Qe; Ca; Va - productia exercitiului, cifra de afaceri sau valoarea adaugata;

Ns; Nm - numarul mediu de salariati sau de muncitori.

b). Productivitatea muncii zilnice se poate determina cu ajutorul relatiilor

Wz = Qe; Ca; Va / Tz sau Wz = Wa / Nz,

in care:

Tz - numarul total de zile-om lucrate intr-un an de catre toti muncitorii sau de intregul personal;

Nz - numarul mediu de zile lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata.

c). Productivitatea muncii orare se poate stabilii astfel :

Wh = Qe; Ca; Va / Th; Wh = Wa / Nha; Wh = Wz / Nh;

n care:

Th - numarul total de ore-om lucrate de catre toti muncitorii sau intregul personal in perioada analizata;

Nha - numarul mediu de ore lucrate intr-un an de un muncitor sau o persoana angajata;

Nh - numarul mediu de ore lucrate de un muncitor sau o persoana angajata intr-o zi (durata medie a zilei de lucru).

Productivitatea muncii zilnice sau orare ∆W = W₁ - W₀:

Legaturile de cauzalitate intre Wa, WZ si Wh se prezinta astfel

DWa DNz

DWz  DNh

DWh 

Influentele acestor factori se pot calcula cu ajutorul metodei substituirilor in lant

1. Influenta numarului mediu de zile lucrate:

D ^Nz = (Nz₁ - Nz_o) Wz_o

Wa

2. Influenta productivitatii zilnice:

D^Wz = Nz₁ (Wz₁ - Wz_o)

Wa

2.1. Influenta numarului mediu de ore lucrate intr-o zi:

D^Nh = Nz₁ ( Nh₁- Nh_o )Wh₁

_Wa

2.2. Influenta productivitatii muncii orare:

D^Wh = Nz₁ x Nh₁ (Wh₁ - Wh_o)

_Wa

Schema legaturile de cauzalitate intre Q,Ns,Nz,Nh si Wa,Wz,Wh se prezinta astfel

DNs

DNz

DQ 

DWa  DNh

DWz 

DWh 

Influentele acestor factori se pot calcula cu ajutorul metodei substituirilor in lant

1. influenta modificarii numarului mediu scriptic al muncitorilor:

∆^Nn = (Nm₁-Nm₀)Wa₀=(25-20)153178,15=765890,75 mii lei

^Q

2. influenta modificarii productivitatii anuale:

∆^Wa =Nm₁(Wa₁-Wa₀)= 25(250001-153178,15)=2420571,25 mii lei

^Q

3. influenta modificarii numarului mediu de zile lucrate pe an:

∆^Nz = Nm₁(Nz₁-Nz₀)Wz₀=220083,75 mii lei

^Q

4. influenta modificarii productivitatii muncii zilnice:

∆^Wz =Nm₁ Nz₁(Wz₁-Wz₀)=25x220(957,85-586,89)=2040280 mii lei

^Q

∆^Wa= ∆^Nz + ∆^Wz = (-220083,75)+ 2040289=1820196,25 mii lei

^{Q Q Q}

5. influenta modificarii duratei medii a zilei de lucru:

∆^Nh =Nm₁Nz₁(Nh₁-Nh₀)Wh₀=25x220(7,35-8)73,36= - 262262 mii

^Q

6. influenta modificarii productivitatii orare:

∆^Wh =Nm₁Nz₁Nh₁(Wh₁-Wh₀)=25x220x7,35(119,73-73,36)= 1874507,25 mii le

^Q

∆^Wh = ∆^Nh + ∆^Wh =-262262+1874507,25 =1612245,25 mii lei

^{Q Q Q}

7. influenta modificarii numarului mediu al muncitorilor:

∆^Ns =(Ns₁ - Ns₀ )Wa₀ =(25-20)153178,15= 765890,75 mii lei

^Q

8. influenta modificarii structurii productiei:

∆^g = Ns₁(Wa^r -Wa₀ )=25(163188,15-153178,15)= 250250 mii lei

^Q

9. influenta modificarii propriu - zise a productivitatii muncii:

∆^Wa =Ns₁ (Wa₁- Wa^r)=25(250001- 163188,15)=2170321,25 mii lei

^Q

10. modificarea nivelului productiv al muncii asupra eficientei folosirii activelor fixe si activelor circulante:

∆^Wa = Ns₁ ,217

^E

11. sporirea productivitatii muncii implica cresterea masei profitului aferent cifrei de afaceri:

∆^Wa = 12736,82 mii lei

^Pb

12. influentele modificarii productivitatii muncii asupra functiilor de rentabilitate (R) ale capitalului total utilizat (Kt), ale capitalului propriu - zis (Kpr) si ale capitalului permanent sau angajat (Kper):

∆^Wa = 2,56

^R

13.reflectarea productivitatii muncii asupra vitezei de rotatie a activelor circulante exprimata in zile:

∆^W0 = 1825 zile = fix 5 ani

^Vz

d). 1. productivitatea marginala a muncii: Wm = 3,96

Coeficientul de elasticitate dintre indicatori: Ke = 0,0094

e). 1.introducerea progresului tehnic: Gm = 70,23 ; ∆IGm = 53

gradul de automatizare Gap = 88%

cresterea productivitatii muncii ∆W% = 24%

3. sporul de productivitate ca urmare a cresterii productivitatii muncii ∆^W = 52,8

^Q

4.economia de muncitori ENm = 9 muncitori

In urma calculelor efectuate, se observa ca principalele rezerve de crestere a productivitatii muncii anuale sunt: utilizarea completa a timpului de lucru; sporirea permanenta a vanzarilor zilnice pe lucrator. Masurile de crestere a productivitatii muncii anuale sunt legate de optimizarea activitatii, de o mai buna structurare si repartizare a personalului angajat, de cresterea desfacerilor de marfuri pe total si medii pe un salariat. Masurile de imbunatatire a productivitatii muncii constau in modificarea acelor factori implicati direct, cum sunt: ponderea mijloacelor fixe active in totalul mijloacelor fixe ale intreprinderii, gradul de inzestrare tehnica a personalului operativ, eficienta utilizarii mijloacelor fixe active, precum si modificarea structurii mijloacelor fixe, modificarea gradului de inzestrare tehnica a intreprinderii, modificarea permanenta a mijloacelor fixe active in functie de vanzari la un leu.

CAPITOLUL 4

ANALIZA PRINCIPALELOR CAI SI MASURI PENTRU CRESTEREA PRODUCTIVITATII SI IMBUNATATIREA ACTIVITATII FIRMEI

Nivelul si dinamica productivitatii muncii sunt influentate de o serie de factori naturali, biologici, tehnico-organizatorici, economici, social-politici, psihologici etc. In economia tarii noastre, in perioada de tranzitie, se pune problema modernizarii si retehnologizarii, stimulata de relatiile de proprietate privata si de actiunea legilor economice ale economiei de piata, creandu-se conditii favorabile pentru cresterea productivitatii muncii, asigurand integrarea in economia tarilor europene dezvoltate.

Caile principale de crestere a productivitatii muncii sunt: introducerea progresului tehnic, ridicarea calificarii fortei de munca, introducerea unor metode moderne de management, precum si perfectionarea stimularii materiale a salariatilor.

Pentru stabilirea corecta a cailor de cresterea productivitatii muncii, este necesar sa se tina seama de toti factorii care actioneaza asupra nivelului si dinamicii productivitatii muncii, precum si de particularitatile procesului de productie din fiecare ramura si intreprindere.

Introducerea progresului tehnic constituie principala cale de crestere a productivitatii muncii, de eonomisire a muncii vii si materializate in fiecare intreprindere.

In cadrul analizei, se urmareste situatia introducerii progresului tehnic sub toate formele sale, precum si a consecintelor acestuia. In acest sens, trebuie sa se studieze situatia mecanizarii, automatizarii si cibernetizarii productiei, dotarea intreprinderilor cu masini unelte si utilaje de inalt nivel tehnic, precum si introducerea procedeelor avansate.

Situatia mecanizarii productiei se analizeaza cu ajutorul gradului de mecanizare, stabilit ca raport intre volumul productiei, lucrarilor sau operatiilor efectuate mecanizat si volumul total de activitate, adica:

Gm =(Qm x100) / Qt, in care:

Gm - gradul de mecanizare:

Qm - volumul productiei, lucrarilor sau operatiilor efectuate mecanizat;

Qt - volumul total de activitate.

Prin stabilirea indicelui de mecanizare, se pot urmarii modul de realizare a prevederilor prin introducerea mecanizarii si evolutia gradului de mecanizare in dinamica astfel: Igm = (Gm₁ x 100) / Gm_o iar ΔIGm = Igm - 100.

In cazul in care un proces tehnologic exista mai multe operatii sau lucrari care au un grad de mecanizare diferit, nivelul mecanizarii se stabileste atat pe fiecare operatie, cat si pe intregul proces tehnologic.

Gradul mediu de mecanizare pe intregul proces tehnologic se determina prin ponderea gradului de mecanizare pe operatii cu greutate specifica a fiecarei operatii in volumul total de munca cerut de procesul respectiv (g) sau cu timpul de munca pe fiecare operatie (t), adica: Gm =( Σm x g) / 100 sau Gm =( Σm x t) / Σt.

Analiza trebuie sa urmareasca situatia mecanizarii atat la operatiile de baza, cat si cele auxiliare, intrucat realizarea acestui proces in proportii diferite afecteaza negativ cresterea productivitatii pe ansamblu.

O forma superioara de introducere progresului tehnic o reprezinta automatizarea. Situatia automatizarii proceselor de productie se urmareste cu ajutorul gradului de automatizare a productiei si a muncii, stabilit ca raport intre volumul productiei obtinuta in mod automatizat (Qa) si volumul total al productiei fabricate sau ca raport intre numarul de muncitori care lucreze la liniile automatizate (Na) si numarul total al muncitorilor, adica: Gap = (Qa x 100) / Qt; Gam =(Na x 100) / Nm, in care:

Gap - gradul de automatizare al productiei:

Gam - gradul de automatizare al muncii.

In mod asemanator, se poate stabili si gradul de cibernetizare a productiei, prin raportarea productiei obtinute prin asemenea procedee la volumul total al productiei fabricate .

Perfectionarea proceselor tehnologice constituie o alta cale importanta de introducere a progresului tehnic. De altfel, valorificarea cat mai deplina a avantajelor pe care le ofera mecanizarea si automatizarea proceselor de productie nu se poate realiza decat in conditiile folosirii unor tehnologii moderne, bazate pe cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii.

Introducerea progresului tehnic sub toate formele sale are consecinte pozitive asupra activitatii intreprinderilor, concretizata prin sporirea productiei si a productivitatii muncii, reducerea timpului de munca pe unitatea de produs si a necesarului relativ de muncitori, reducerea costurilor de productie, ridicarea rentabilitatii etc.

Efectul economic principal al masurilor luate pe linia introducerii progresului tehnic il constituie economia de timp de munca pe unitatea de produs (e) sau la 1000 lei cifra de afaceri si pe total productie (Et) care se stabileste astfel:

E = t₁ - t_o Et = Σq₁ t₁ - Σq₁ (t₁ - t_o), in care:

T_o, t₁ = timpul de munca pe unitatea de produs sau la 1000 de lei cifra de afaceri, inainte si dupa introducerea progresului tehnic;

Q₁ - productia efectiv obtinuta dupa introducerea progresului tehnic.

In acest caz, cresterea pocentuala a productivitatii muncii se determina in felul urmator:

ΔW% = [(t_o /t₁) - 1] x 100; sau ΔW% = [(Σq₁ t_o / Σq₁ t₁) - 1] x 100 = [(Σt_o / Σt₁) - 1] x 100.

Cresterea productivitatii muncii poate fi determinata si in cazul in care aceasta este exprimata prin cantitatea de produse obtinute intr-o unitate de timp, dupa relatia:

ΔW% = [(W₁ -W_o ) x 100] / W_o = [(W₁ / W_o) - 1] x100,

in care:

W_o; W₁ - productivitatea muncii inainte si dupa introducerea progresului tehnic.

Sporul total de productie obtinut ca urmare a cresterii productivitatii muncii in urma aplicarii unor masuri pe linia progresului tehnic se calculeaza cu ajutorul relatiei:

Δ^W = T₁ (W₁ - W_o), unde:

^Q

T₁ - timpul efectiv lucrat de la data aplicarii masurii respective.

Economia relativa de muncitori in urma cresterii productivitatii muncii se determina ca diferenta intre numarul de muncitori necesar pentru obtinerea unui anumit volum de productie, dupa introducerea progresului tehnic, si necesarul de muncitori pentru realizarea aceleiasi productii inainte de aplicarea masurilor de progres tehnic. Relatia de calcul este urmatoarea: Enm =( Q₁ / W₁) - (Q₁ / W_o) = Nm₁ - Nm^r,

Nm^r, Nm1 - necesarul de muncitori inainte si dupa introducerea progresului tehnic.

Marimea economiei relative de muncitori se mai poate stabili si prin raportarea economiei totale de timp de munca (Et) la fondul de timp maxim disponibil pe un muncitor (td), adica: Enm = Et / td, in care:

Gt - gradul inzestrarii tehnice a muncii;

Eaf - eficienta capitalului fix.

De asemenea, se poate calcula efectul introducerii progresului tehnic asupra reducerii costurilor de productie si asupra cresterii profitului, astfel:

ΔC = Σq₁ (c₁ - c_o); ΔP = Σq₁ (pr₁ - pr_o) = Σq₁ (p₁ - c₁) - Σq₁ (p_o - c_o),

in care:

C₁; c_o - costul produselor inainte si dupa introducerea progresului tehnic;

Pr₁; pr_o - profitul pe produse dupa si inainte de introducerea progresului tehnic.

Promovarea metodelor moderne de management reprezinta o cale importanta de sporire a productiei si a productivitatii muncii, chiar si in conditiile in care tehnica si nivelul inzestrarii tehnice nu se modifica, ceea ce permite economisirea de fonduri de investitii.

Promovarea metodelor moderne de management cuprinde trei laturi principale: perfectionarea metodelor de conducere, perfectionarea managementului productiei si perfectionarea organizarii muncii.

Perfectionarea metodelor de conducere necesita introducerea metodelor moderne de conducere si decizie, perfectionarea sistemului informational, imbunatatirea structurii organizatorice a intreprinderilor, delimitarea corecta a competentelor si raspunderilor etc. In cazul, analizei se pot urmarii unele aspecte legate de eficienta activitatii de conducere, cum ar fi: marimea cheltuielilor de conducere, modul de fundamentare a deciziilor, numarul nivelelor ierarhice si marimea ponderii ierarhice, volumul lucrarilor efectuate, cantitatea, calitatea, circuitul si costul informatiilor etc.

Perfectionarea managementului productiei presupune: optimizarea concentrarii, specializarii si cooperarii in productie, imbunatatirea pregatirii, programarii, lansarii si urmaririi operative a productiei, organizarea rationala a fluxului tehnologic si amplasarea judicioasa a utilajelor, eliminarea locurilor inguste, a intreruperilor si golurilor de productie, aprovizionarea ritmica a productiei intreprinderilor, sectiilor si locurilor de munca cu materii prime, materiale, piese de schimb, dispozitive si verificatoare, asigurarea documentatiei si asistentei tehnice corespunzatoare, organizarea riguroasa a controlului calitatii productiei etc.

Aceste masuri au un rol important in cresterea productivitatii muncii, deoarece permit organizarea productiei de serie, introducerea mecanizarii, automatizarii si a tehnologiilor avansate, scurtarea ciclurilor de fabricatie si folosirea rationala a factorilor de productie.

Perfectionarea organizarii muncii contribuie la cresterea productiei si productivitatii muncii prin folosirea deplina si eficienta a timpului de lucru, prin eliminarea pierderilor de timp nejustificate, perfectionarea sistemului de normarea muncii, organizarea rationala a locului de munca si asigurarea unor conditii optime de munca si in conformitate cu principiile ergonomiei.

Cu ajutorul analizei, trebuie cercetate masurile initiale de conducere a intreprinderii in domeniu organizarii muncii si reflectarea lor in nivelul productivitatii muncii. O atentie deosebita trebuie acordata modului de fundamentare si indeplinire a normelor de munca. Pentru analiza indeplinirii normelor de munca, se foloseste coeficientul mediu de indeplinire a normelor de munca. Acest indicator se poate calcula fie prin raportarea timpului total de munca necesar pentru obtinerea volumului efectiv al productiei, conform normelor stabilite, la timpul total efectiv lucrat in acord, fie ca o medie aritmetica ponderata pe grupe de muncitori care au indeplinit normele de munca, in anumite limite astfel:

Kn = (Tan / Tae) x 100; sau Kn = Σxf / Σf; in care:

Kn - coeficientul mediu de indeplinire a normelor;

Tan - timpul total in acord conform normelor (in ore om)

Tae - timpul total efectiv lucrat in acord;

X - gradul mediu de indeplinire a normelor pe intervale de grupare;

F - numarul de muncitori din fiecare clasa de indeplinire a normelor.

Analiza indeplinirii normelor de munca se poate face pe ansamblu intreprinderii, pe sectii, pe locuri de munca si pe profesiuni, in vederea aprecierii cat mai corecte a cauzelor care provoaca neindeplinirea normelor de munca sau depasirea exagerata a acestora si care fac necesara revizuirea lor.

O alta cale importanta de sporire a productivitatii muncii o constituie ridicarea calificarii fortei de munca.

In cadrul analizei, se studiaza concordanta dintre nivelul tehnico-organizatoricul productiei cu nivelul de calificare si folosire a fortei de munca, masurile intreprinse pe linia ridicarii calificarii si consecintele acestora. De aceea trebuie sa se urmareasca, in toate intreprinderile, ca sporirea productivitatii muncii sa nu se realizeze prin cresterea efortului fizic, ci, dimpotriva, prin reducerea lui. In aceasta directie, un rol deosebit il au masurile de promovare larga a progresului tehnic, de perfectionare a managementului productiei si a muncii, si de ridicare a calificarii personalului.

Un rol insemnat in sporirea productivitatii muncii revine perfectionarii sau motivarii materiale a salariatilor.In aceasta directie, se urmareste imbinarea stimularii materiale pentru rezultatele obtinute in productie cu raspunderea materiala pentru daunele provocate in activitatea depusa, perfectionarea formelor si metodelor de salarizare de premiere, de participare la profit etc.

In cadrul analizei, se pot studia efectele imbunatatirii sistemului de salarizare si premiere asupra utilizarii timpului de lucru si a cresterii productivitatii muncii, precum si reflectarea lor asupra rezultatelor economico- financiare ale fiecarei intreprinderi.

CONCLUZII SI PROPUNERI

CONCLUZII

Se constata ca la S.C. D.R.I.M. DANIEL S.R.L., activele curente ocupa plata obligatiunilor curente numai in anul 2005. intreprinderea asigura finantarea activelor prin intermediul surselor proprii. De asemenea, solvabilitatea financiara este redusa, ponderea capitalului propriu in cifra de afaceri fiind redusa.

Rata de finantare a activelor circulante are tendinta de scadere ca urmare a faptului ca resursele financiare au fost utilizate cu precadere in procurarea de active fixe si circulante. Aceeasi influenta se regaseste si an cazul ratei capitalului propriu fata de activele fixe.

Gradul de indatorare in cei doi ani are valoare subunitara, ceea ce reprezinta faptul ca intreprinderea are independenta financiara.

Atat activele fixe, cat si activele circulante, au fost utilizate in mod eficient, determinand o evolutie a cifrei de afaceri.

Activul total din cifra de afaceri este supraunitar, ceea ce arata rotatia activului in cifra de afaceri, cu tendinta de scadere de la un an la celalalt an ca urmare a cresterii activului total.

Viteza de rotatie a stocurilor este buna, insa are tendinta de scadere in anul 2007 fata de 2006.

Marja de profit arata capacitatea firmei de a produce profit, mai ales in anul 2005.

Societatea reflecta o rentabilitate financiaria in crestere de la un an la altul, 2005 reprezentand 40%, fiind supraunitar ratei inflatiei.

Rentabilitatea economica si rentabilitatea activelor totale este favorabila, insa are o mica tendinta de scadere de la un an la altul.

Rentabilitatea generala are o tendinta de crestere fata de anii precedenti, reflectand rentabilitatea intreprinderii, in raport cu cheltuielile efectuate pentru obtinerea acesteia.

PROPUNERI:

prognozarea productiilor medii;

calcularea nivelului estimativ al resurselor consumate;

calculul preturilor si costurilor estimative;

calculul nivelului prognozat al cheltuielilor si veniturilor;

calculul profitului previzibil;

asolamentul culturilor de-a lungul anilor, in functie de cerintele pietei si maximizarea profitului.

BIBLIOGRAFIE

1. C. Draghici, Daniela Mihai - Curs de management al activitatii de comert, turism si servicii turistice, Editura Sitech, Craiova, 2007

2. F Meghisan - Strategii concurentiale de Marketing, Editura Universitaria, Craiova, 2007

Gheorghe Meghisan - Gestiune comerciala (teorie si practica), Editura Universitaria, Craiova [2003]

4 Ovidiu Niculescu - Strategii manageriale de firma, Editura Economica, Bucuresti, 1998

5. Popescu. M., Popescu E. - Notiuni de Management Marketing, Editura Universitatii din Sibiu, Pitesti, 2005

6. Radu Florea, Daniel Carciumaru, Daniela Bondoc - Analiza economico - financiara a societatilor comerciale, editia a II-a, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 2006

7. Radu Florea - Analiza si diagnostic economico+financiara. Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 2007

8. C. Telespan - Cercetari de marketing (Studiul pietei), Editura Psihomedia, Sibiu, 2007

ANEXE