ANALIZA MIJLOACELOR FIXE

ANALIZA MIJLOACELOR FIXE

1 Analiza volumului, structurii si calitatii mijloacelor fixe

Analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe

3. Analiza folosirii intensive a mijloacelor fixe

4. Analiza eficientei utilizarii mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt componenta a resursele materiale de productie, constituind suportul material al capitalului fix. Marimea si calitatea mijloacelor fixe se reflecta in capacitatea de productie a agentilor economici. Ele isi pun amprenta pe calitatea proceselor tehnologice, iar in final pe calitatea produselor executate, a lucrarilor efectuate sau a serviciilor prestate.

Mijloacele fixe sunt componenta a imobilizarilor corporale concretizate in: constructii; echipament tehnologic; aparate si instalatii de masurare, reglare si control; mijloace de transport; plantatii; animale; mobilier, birotica, protectie.

Mijloacele fixe pot fi grupate dupa mai multe criterii:

a) In functie de destinatie:

mijloace fixe productive care se afla in sfera productiei materiale si participa nemijlocit la realizarea proceselor de productie;

mijloace fixe neproductive care nu participa la desfasurarea proceselor de productie, dar creeaza cadrul general pentru acestea.

b) In functie de caracteristicile tehnico-economice, conform legii contabilitatii, exista urmatoarele grupe:

constructii;

echipament tehnologic;

aparate si instalatii de masurare, reglare si control;

mijloace de transport;

animale;

plantatii;

mobilier, birotica, protectie etc.

c) Dupa rolul in procesul de productie:

mijloace fixe active care participa in mod nemijlocit la desfasurarea proceselor economice;

mijloace fixe pasive care au rolul de asigurare a conditiilor normale de realizare a proceselor de productie.

d) Dupa apartenenta:

mijloace fixe proprii ce apartin agentului economic, fiind deci proprietatea lui;

mijloace fixe luate cu chirie, care sunt in inventarul unitatii, dar care apartin altor persoane fizice sau juridice si pentru care se plateste o chirie.

e) Dupa incadrarea in termenul normal de functionare:

mijloace fixe ce se incadreaza in termenul normal de functionare, pentru care se calculeaza in continuare amortizarea anuala ce se include in costurile de productie;

mijloace fixe ce si-au expirat durata normala de functionare, care sunt in stare de functionare si pentru care nu se mai calculeaza amortizarea anuala.

In analiza mijloacelor fixe se vor aborda mai multe laturi cum ar fi:

 volumul, structura si calitatea mijloacelor fixe;

 utilizarea extensiva a mijloacelor fixe;

 utilizarea intensiva a mijloacelor fixe;

 eficienta utilizarii mijloacelor fixe.

1 Analiza volumului, structurii si
calitatii mijloacelor fixe

Evolutia in timp a mijloacelor fixe evidentiaza materializarea investitiilor, intre dinamica mijloacelor fixe si masa efectelor obtinute fiind o legatura directa, mijloacele fixe determinand capacitatea de productie.

Volumul, structura si calitatea mijloacelor fixe sunt urmarite de conducerea unitatii, de investitori, de creditorii, de  concurenti (in masura in care dispun de informatiile necesare).

Deoarece pe o perioada mai mare de timp intervin aspecte legate de reactualizarea mijloacelor fixe ce trebuie facuta in primul rand in functie de preturile pietei in momentul efectuarii analizei, pentru o apreciere corecta este necesar sa se faca o serie de calcule suplimentare.

De subliniat ca in aprecierea dinamicii mijloacelor fixe se pot utiliza: valoarea de inregistrare, cunoscuta si sub denumirea de valoarea de intrare; valoarea medie anuala in calculul careia se porneste tot de la valoarea de inregistrare (sau de inventar); valoarea ramasa neamortizata; valoarea de circulatie (de piata).

Valoarea ramasa nu este concludenta deoarece mijloacele fixe sunt utilizate in totalitatea lor, iar randamentul echipamentelor nu are nici o legatura cu sistemul de amortizare.

Analiza mijloacelor fixe incepe cu urmarirea corelatiei dintre performantele unitatii economice si dinamica in sine a mijloacelor fixe. In general intre cifra de afaceri sau productia fabricata, pe de o parte, si volumul mijloacelor fixe pe de alta parte, exista o corelatie liniara, dar nu trebuie exclus alt tip de corelatie.

Pentru aprecierea dinamicii mijloacelor fixe se vor calcula modificarea absoluta ( Vm) a valorii de inregistrare sau a valorii medii anuale sau procentuala (), atat pentru total mijloace fixe, cat si pe grupe sau pe categorii.

Intereseaza in primul rand cresterea mijloacelor fixe active, iar din cadrul acestora se va pune accentul pe cele care exercita cea mai mare influenta pe volumul si calitatea produselor obtinute, a lucrarilor executate si/sau a serviciilor prestate.

Structura pe categorii vizeaza ponderea detinuta de categoriile mentionate anterior in total mijloacelor fixe, interpretarea modificarilor structurale facandu-se in functie de sfera de activitate din care face parte agentul economic.

unde:

gi reprezinta structura pe categorii (grupe) de mijloace fixe;

Vmi - valoarea mijloacelor fixe dintr-o anumita categorie sau grupa;

Vm - valoarea pe total mijloace fixe.

Structura mijloacelor fixe pe categorii este in concordanta cu profilul si structura de productie a agentului economic. Schimbarile in structura mijloacelor fixe pe categorii reflecta atat modificarile in structura activitatii agentului economic, cat si in performantele produselor obtinute. Astfel, dezvoltarea serviciilor de transport atrage cresterea ponderii mijloacelor de transport, dezvoltarea activitatii de productie agricola determina cresterea ponderii plantatiilor si animalelor, in timp ce realizarea unor performante superioare la produsele obtinute obliga si la o verificare a acestora, ceea ce impune achizitionarea unor aparate si instalatii de masura si control mai performante, determinand atat crestere a valorii absolute a mijloacelor fixe din aceasta categorie, cat si a ponderii lor in total mijloace fixe.

Proportia dintre mijloacele fixe active si total mijloace fixe este cunoscuta sub denumirea de compozitia tehnologica a mijloacelor fixe (Kt ).

in care:

Vma reprezinta valoarea de inregistrare a mijloacelor fixe active;

Vm - valoarea de inregistrare pentru total mijloace fixe.

Cresterea compozitiei tehnologice in anul curent fata de anul de baza (Kt₁ > Kt₀ ) demonstreaza o mutatie in favoarea mijloacelor fixe active, deci o imbunatatire a structurii mijloacelor fixe in favoarea celor direct productive.

Datele statistice arata ca intre compozitia tehnologica a mijloacelor fixe si nivelul indicatorilor pe baza carora se fac aprecieri asupra performantelor agentilor economici exista o legatura cauzala de tip parabolic.

In analiza compozitiei tehnologice intereseaza stabilirea actiunii sale asupra eficientei utilizarii activelor fixe, in care scop se porneste de la urmatorul model determinist:

in care:

Eaf reprezinta eficienta utilizarii mijloacelor fixe oglindita de volumul productiei (cifra de afaceri, productia marfa fabricata exprimata valoric, productia exercitiului, valoarea adaugata etc.), profitul brut etc. la un leu mijloace fixe;

E - valoarea indicatorului ce reflecta efectul utilizarii mijloacelor fixe;

Influenta compozitiei tehnologice asupra eficientei mijloacelor fixe se stabileste pe baza relatiei:

Calitatea mijloacelor fixe vizeaza doua aspecte:

 uzura;

 reinnoirea mijloacelor fixe.

Uzura si reinnoirea caracterizeaza starea de functionare a mijloacelor fixe. Se analizeaza atat pe total mijloace fixe, cat si pe categorii, grupe de utilaje sau pe fiecare mijloc fix.

Uzura este de doua feluri:

- uzura fizica;

- uzura morala.

Uzura fizica se apreciaza prin intermediului gradului de uzura fizica determinat pe baza relatiilor:

sau

in care:

A reprezinta suma amortizarii anuale pana in momentul diagnosticarii starii de functionare a mijloacelor fixe;

Vi - valoarea de inregistrare a mijloacelor fixe;

Tu - timpul de utilizare al mijloacelor fixe;

Tn - timpul normal de functionare (denumit si timp normat).

Prima relatie se foloseste de obicei cand se urmareste uzura fizica pe total mijloace fixe sau pe categorii, iar a doua relatie atunci cand uzura se calculeaza pe fiecare mijloc fix.

Tot pentru aprecierea starii de functionare a mijloacelor fixe poate fi utilizat si coeficientul starii de functionare a mijloacelor fixe, stabilit astfel:

sau

O grupa, o categorie sau un mijloc fix inregistreaza o imbunatatire a starii de functionare atunci cand Gu₁<Gu₀ sau daca Ksf₁>Ksf₀. In caz contrar se va inrautati calitatea mijloacelor fixe, iar in perioada imediat urmatoare agentul economic este obligat sa-si sporeasca efortul pentru imbunatatirea starii de functionare a mijloacelor fixe.

Intre uzura fizica reala si cea calculata pe baza relatiilor prezentate mai sus poate sa apara o neconcordanta determinata de modul de intretinere si exploatare a mijloacelor fixe. De aceea este bine ca, periodic, calitatea mijloacelor fixe sa fie apreciata de o comisie de specialisti pe baza starii reale de functionare a fiecarui mijloc fix.

Mijloacele fixe sunt supuse nu numai uzurii fizice, ci si uzurii morale, pe piata putand sa apara mijloace fixe similare dar la preturi mai avantajoase, sau mijloace fixe mai performante.

Uzura morala poate fi:

a) Uzura morala I;

b) Uzura morala II.

Uzura morala I este determinata de existenta unor produse similare, dar la preturi mai scazute. Ea se apreciaza prin intermediul gradului de uzura morala I stabilit pe baza relatiei:

unde:

Gum_I reprezinta gradul de uzura morala I;

pn - pretul de pe piata al mijlocului fix;

pv - pretul de inregistrare al mijlocului fix.

Uzura morala de tip II este mai greu de cuantificat deoarece un mijloc fix se caracterizeaza prin mai multi parametri de calitate al caror nivel este apreciat diferit, functie de utilizator sau producator. Cu toate acestea pentru aprecierea sa se foloseste indicatorul denumit gradul de uzura morala II ce se calculeaza pe baza relatiei:

in care:

Gum_II reprezinta gradul de uzura morala II;

gi - ponderea unui anumit parametru al mijlocului fix in utilitatea acestuia, conditia fiind ca

pri₁ - nivelul parametrului de calitate la mijlocul fix existent pe piata;

pri₀ - nivelul parametrului de calitate la mijlocul fix existent in dotarea agentului economic.

Calitatea mijloacelor fixe este mult influentata de modul in care sunt efectuate lucrarile de intretinere, revizie si reparatii. Efectuarea acestora la timp si de calitate corespunzatoare atrage dupa sine o imbunatatire a starii de functionare a mijloacelor fixe. De aceea pentru o corecta apreciere a calitatii mijloacelor fixe este necesar sa se tina seama si de lucrarile de revizii si reparatii ce au menirea sa readuca mijlocul fix cat mai aproape de parametrii de functionare normala.

A doua latura a calitatii mijloacelor fixe o constituie reinnoirea mijloacelor fixe. Ea se apreciaza prin intermediul indicatorului ,,grad de reinnoire calculat pe baza uneia din relatiile:

sau

in care:

Gr reprezinta gradul de reinnoire a mijloacelor fixe;

Vin valoarea de inregistrare a mijloacelor fixe achizitionate noi in ultimul interval de timp;

Vif - valoarea de inregistrare a mijloacelor fixe la sfarsitul perioadei analizate;

Nn - numarul de utilaje noi;

Nu - numarul total de utilaje.

Prima relatie este folosita in cazul in care se studiaza reinnoirea pe total mijloace fixe, pe grupe sau pe categorii, iar a doua relatie se foloseste atunci cand analizam reinnoirea la un anumit tip de utilaje.

Cresterea gradului de reinnoire de la o perioada la alta atesta o imbunatatire a starii de functionare a mijloacelor fixe, iar reducerea acestui indicator scoate in evidenta o inrautatire a calitatii mijloacelor fixe.

Pentru o apreciere corecta a marimii gradului de reinnoire, acest indicator trebuie pus in balanta cu durata normala de exploatare stabilita ca raport procentual dintre 100 si termenul normal (normat) de functionare Knt:

In conditiile in care Gr este mai mare decat Knt, prin actiunile intreprinse pe linia starii de functionare se preintampina atat uzura fizica, cat si uzura morala. Daca Greste mai mic decat Knt, mijloacele fixe vor inregistra o accentuare a uzurii fizice, iar in perioada urmatoare trebuie intensificate eforturile financiare pentru imbunatatirea starii de functionare a masinilor si utilajelor.

Analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe

Paralel cu sporirea valorii mijloacelor fixe si a calitatii acestora, este necesar sa se urmareasca si folosirea extensiva a masinilor si utilajelor care isi pune amprenta pe volumul activitatii desfasurate. Utilizarea extensiva a mijloacelor fixe vizeaza doua aspecte:

punerea tuturor utilajelor in stare de functionare si utilizarea lor in procesul de productie sau in activitatea de prestari servicii;

folosirea timpului de lucru.

In mod normal, prin grija managerilor, toate utilajele trebuie sa fie in stare de functionare si sa participe in activitatea unitatilor economice.

Intre numarul de utilaje din inventarul agentilor economici si cel care este in stare de functionare poate sa apara diferenta, fie datorita neconcordantei dintre momentul achizitionarii utilajelor si cel al punerii in functiune, fie ca urmare a lipsei unor piese sau subansamble care fac imposibila folosirea utilajelor.

Neconcordanta intre utilajele existente in stare de functionare si cele efectiv folosite poate fi cauzata de: lipsa de comenzi; schimbarea structurii de productie; lipsei de materii, materiale, combustibil etc.; neasigurarii cu resurse de munca etc.

Aceasta latura a utilizarii extensive a mijloacelor fixe este reliefata de indicatorii: ponderea utilajelor in stare de functionare in numarul utilajelor din inventarul unitatii (Gf) si ponderea utilajelor folosite in activitatea agentului economic in numarul de utilaje in stare de functionare (Gu). Pentru calculul lor folosim relatiile:

in care:

Niv reprezinta numarul de utilaje din inventar;

Nf - numarul de utilaje in stare de functionare;

Nu - numarul de utilaje folosite in activitatea agentului economic.

Valorile mai mici decat 100 la acesti indicatori obliga la cunoasterea, pentru fiecare grupa de utilaje, a cauzelor ce au condus la aceasta situatie. Daca sunt utilaje nefolosite din lipsa de comenzi pentru anumite produse sau servicii, deci de restrangere sau restructurare a activitatii, plusul de utilaje va fi disponibilizat si vandut.

Existenta unor utilaje in inventarul unitatii, dar care nu sunt in stare de functionare, sau a unor utilaje in stare de functionare, dar care nu participa la procesul de productie, se reflecta negativ in indicatorii economico-financiari ai unitatilor economice. Se poate vorbi de un plus de productie ce poate fi obtinut prin asigurarea starii de functionare a tuturor utilajelor si prin participarea acestora in totalitate la procesul de productie, ce se calculeaza pe baza relatiilor:

unde reprezinta randamentul anual pe un utilaj exprimat prin cantitatea sau valoarea productiei.

A doua latura a folosirii extensive a masinilor si utilajelor se refera la utilizarea timpului de lucru. Care se apreciaza in mod sintetic pe baza urmatorilor indicatori:

gradul de folosire a timpului calendaristic;

gradul de folosire a timpului disponibil;

gradul de folosire a timpului programat (planificat);

coeficientul mediu de schimburi.

In vederea calcularii indicatorilor enumerati mai sus se impune ca mai intai sa se intocmeasca balanta timpului de lucru pentru fiecare tip de utilaje si pe diferite perioade calendaristice. Ea cuprinde urmatoarele elemente sau posturi ale balantei:

timpul calendaristic (Tc) stabilit prin inmultirea numarului de utilaje (Nu) cu durata in zile a perioadei analizate (Z) si cu 24

timpul aferent opririlor tehnologice care reprezinta numarul de ore in care utilajul nu functioneaza ca urmare a opririlor impuse de tehnologia de productie (Tot ).

Modalitatea de calcul a acestui indicator este functie de tipul de utilaj folosit si specificul activitatii agentului economic. De exemplu, la o intreprindere de panificatie, malaxorul ce framanta coca isi intrerupe functionarea pe timpul dospirii painii, acest timp fiind functie de cantitatea de drojdie de bere utilizata si de temperatura asigurata pentru dospire. In cazul malaxoarelor folosite la obtinerea betonului nu este necesara intreruperea in functionarea utilajelor.

timpul aferent opririlor legale (Tol ) calculat prin inmultirea numarului de utilaje cu numarul de zile pentru opriri legale in perioada analizata (Zol ) si cu 24:

Aceasta categorie de timp lipseste in cazul utilajelor din intreprinderile ,,cu foc continuu', cum este in siderurgie, chimie etc.

timpul aferent reparatiilor programate sau planificate (Trp) stabilit pe baza relatiilor:

sau

unde:

Nui reprezinta numarul de utilaje programat pentru un anumit tip de reparatie (curenta, capitala etc. );

Zr i- durata in zile pentru repararea unui utilaj;

Nur - numarul total de utilaje la care se efectueaza lucrari de intretineri, revizii sau reparatii;

Zr -durata medie a unei lucrari de revizie, intretinere sau reparare la un utilaj.

timpul disponibil sau maxim posibil (Tmax):

timpul aferent schimburilor neprogramate (Tsn);

timpul programat pentru folosirea utilajelor (Tp):

timpul efectiv lucrat (Tl );

timpul neutilizat (Tnl ): 

In aprecierea evolutiei timpului neutilizat se va tine seama de faptul ca intre numarul de utilaje folosite si total timp neutilizat exista o legatura directa, motiv pentru care se impune urmarirea timpului neutilizat pe principalele cauze, intre care enumeram:

reparatii accidentale;

lipsa de forta de munca (inclusiv urmare a invoirilor, concediilor de plata sau absentelor nemotivate);

intreruperi de energie;

lipsa de comenzi;

lipsa de materii prime, materiale, combustibil etc.

Determinarea indicatorilor sintetici pe baza carora se apreciaza folosirea timpului de lucru la masini si utilaje se face ca raport procentual intre timpul efectiv lucrat si respectivele categorii de timp:

;

in care:

Gtc, Gmax, Gtp reprezinta gradul de utilizare a timpului calendaristic, a timpului disponibil si respectiv a timpului programat;

Tl - timpul utilizat (lucrat);

Tc, Tmax, Tp - categoriile de fond de timp ale caror grade de utilizare le determinam.

Cresterea gradului de utilizare a timpului de lucru se poate realiza prin initierea urmatoarelor actiuni: asigurarea unui portofoliu de comenzi pentru efectuarea lucrului in trei schimburi; asigurarea la timp cu materii, materiale, piese de schimb, carburanti si lubrifianti; efectuarea lucrarilor de intretineri tehnice, revizii periodice si lucrari de reparatii la timp si de buna calitate etc.

Reducerea numarului de reparatii si a timpului pentru efectuarea acestora constituie directii de actiune in vederea sporirii timpului maxim posibil, insa acest lucru nu trebuie sa afecteze functionarea utilajelor sau calitatea reparatiilor.

Structura timpului neutilizat pe cauze se stabileste pe baza relatiei:

in care :

Tnli reprezinta timpul neutilizat datorita unei anumite cauze;

Tnl - total timp neutilizat.

Structura timpului neutilizat pe cauze permite sa se aprecieze daca in activitatea manageriala s-au intreprins sau nu actiuni care sa aiba drept rezultat scaderea ponderii timpului neutilizat datorita respectivei cauze. Astfel, reducerea ponderii timpului aferent reparatiilor accidentale demonstreaza o buna intretinere si exploatare a utilajelor, efectuarea unor lucrari de reparatii de buna calitate, competenta in receptia lucrarilor de reparatii. Diminuarea ponderii timpului neutilizat datorita lipsei de forta de munca pune in evidenta ca s-a intarit disciplina in munca si s-a accentuat stabilitatea fortei de munca, iar reducerea ponderii intreruperilor din lipsa de materii, materiale, piese de schimb, comenzi etc. demonstreaza imbunatatirea activitatii in compartimentele de marketing aprovizionare si desfacere.

Coeficientul mediu de schimburi se calculeaza pe baza urmatoarei relatiei:

in care Tl₁ reprezinta timpul de lucru folosit in schimbul unu (schimbul cu activitate maxima).

Cresterea coeficientului mediu de schimburi echivaleaza cu o economie de capital fix, de aceea este necesar sa se generalizeze schimbul doi si sa se treaca apoi la trei schimburi de lucru.

Pentru mijloacele fixe care executa lucrari sau operatiuni prin deplasare, asa cum este cazul mijloacelor de transport si al unor utilaje din agricultura sau constructia de drumuri etc., pentru o mai buna apreciere cu privire la folosirea extensiva a lor, se vor calcula si indicatorii: coeficientul de parcurs util si coeficientul de utilizare a capacitatii de transport, in care scop folosind relatiile:

  sau

in care:

Kpu reprezinta coeficientul de parcurs util;

Kuc - coeficientul de utilizare a capacitatii de transport;

Tpb - timpul in care utilajul se deplaseaza si efectueaza lucrarea sau operatia necesara;

Tf - total timp de functionare;

Dic - distanta parcursa cu incarcatura;

Dt - distanta totala rulata;

n i- numarul de mijloace de transport pe marci si capacitati;

d i- distanta parcursa de un mijloc de transport;

ci - capacitatea fiecarui mijloc de transport;

Q - volumul de produse transportate exprimat in tone - km.

Modul de organizare a activitatii si tipul de agregat utilizat exercita actiune asupra folosirii extensive a acestor mijloace fixe ce efectueaza operatiunile prin deplasare, iar asupra utilizarii capacitatii de transport isi pun amprenta repartizarea mijloacelor de transport pe grupe de marfuri (marfuri cu volum mare si masa mica sau marfuri cu masa mare si volum redus), tipul de incarcare a marfurilor (vrac, ambalat, container etc.).

Analiza folosirii timpului de lucru la masini si utilaje va urmari si efectele economice ale utilizarii incomplete a timpului de lucru. Se poate vorbi de efectele folosirii incomplete a timpului de lucru intr-o anumita perioada studiata, sau de efectele modificarii de la o perioada la alta a timpului total neutilizat.

Principalul indicator asupra caruia exercita actiune folosirea incompleta a timpului de lucru la masini si utilaje sau modificarea acestuia de la o perioada la alta il reprezinta productia fabricata, iar prin intermediul sau va actiona asupra mai multor indicatori economico-financiari.

Sporul de productie ce s-ar putea obtine daca ar fi eliminate pierderile de timp se determina pe baza relatiei:

Daca se urmareste cuantificarea influentei timpului neutilizat pe un utilaj se foloseste formula:

in care:

reprezinta sporul de productie marfa fabricata ce s-ar putea obtine daca ar fi eliminata pierderea de timp la masini si utilaje;

- numarul de utilaje folosite in perioada analizata;

tnl - timpul mediu neutilizat ce revine pe un utilaj;

- randamentul orar pe un utilaj stabilit prin programul de activitate al unitatii analizate.

Prin intermediul productiei marfa fabricate utilizarea incompleta a timpului de lucru se va reflecta asupra urmatorilor indicatori:

Cifra de afaceri (Qaf):

unde g_p/100 reprezinta ponderea cifrei de afaceri in productia fabricata stabilita in programul de activitate.

Profitul brut potential (Pbp):

Profitul brut aferent activitatii de baza (Pb ):

unde c_p/1000 reprezinta costurile programate la 1000 unitati monetare.

Utilizarea incompleta a timpului de lucru exercita influenta si asupra indicatorului costuri cu amortizarea la 1000 unitati monetare ( ca/1000 ):

in care:

Q - reprezinta productia marfa fabricata sau cifra de afaceri inregistrata in perioada analizata in conditiile existentei timpului neutilizat la masini si utilaje;

- sporul de productie ce s-ar inregistra prin eliminarea pierderilor de timp, calculat pe baza relatiilor de mai sus.

Productivitatea anuala a muncii (Wa):

unde N_p reprezinta numarul mediu de personal stabilit prin programul de activitate.

Daca se studiaza evolutia timpului neutilizat de la o perioada la alta, atunci drept efect economic direct vom inregistra modificarea productiei marfa fabricate (cresterea sa in conditiile reducerii timpului total neutilizat sau scaderea productiei in conditiile maririi timpului neutilizat). Relatia de calcul va fi urmatoarea:

in care:

Tnl₁ si Tnl_o reprezinta total timp neutilizat in anul curent si respectiv in anul de baza;

r₀ - randamentul orar pe un utilaj in anul de baza.

Prin intermediul productiei marfa fabricate, modificarea timpului total neutilizat de la o perioada la alta exercita actiune asupra indicatorilor mentionati anterior, in locul sporului de productie ce s-ar obtine prin eliminarea completa a timpului nelucrat folosindu-se modificarea productiei pe seama evolutiei timpului total neutilizat.

Prin intermediul profitului brut folosirea timpului de lucru exercita actiune asupra ratei rentabilitatii, iar prin intermediul productiei isi pune amprenta pe insasi eficienta utilizarii mijloacelor fixe.

Daca apreciem utilizarea extensiva a masinilor si utilajelor pe baza coeficientului mediu de schimburi, atunci se poate vorbi de economia de investitii datorita cresterii coeficientului mediu de schimburi () calculata pe baza relatiei:

in care:

L₁ reprezinta numarul locurilor de munca ce revine in anul curent pe un schimb;

N₁ - numarul de salariati (personal) in anul curent.

In cazul mijloacelor de transport cresterea marimii celor doi indicatori de folosire extensiva va duce la sporirea volumului de marfuri transportate:

in care:

Nu₁ reprezinta numarul de mijloace de transport utilizate, pe categorii de capacitati;

d₁ - distanta medie parcursa de un mijloc de transport;

C - capacitatea de transport pe categorii de mijloace;

Kuc₁, Kuc₀ - coeficientul de utilizare a capacitatii de transport in anul curent si in anul de baza;

Kpu₁, Kpu₀ - coeficientul de parcurs util in cele doua momente, an curent si an de baza.

3. Analiza folosirii intensive a mijloacelor fixe

Folosirea intensiva a mijloacelor fixe determina o crestere a eficientei economice in general, a eficientei mijloacelor fixe in special. Se apreciaza prin intermediul indicatorului randament mediu pe un utilaj, care poate fia anual, zilnic sau orar.

Daca un agent economic obtine o productie omogena, atunci randamentul este exprimat in unitati fizice (tone, bucati, metru cub etc.), iar daca utilajele sunt folosite in procesul de productie pentru obtinerea unor produse neomogene, atunci randamentul este dat de valoarea productiei ce revine pe un utilaj.

Randamentul anual si orar pe un utilaj se stabilesc pe baza urmatoarelor relatii:

;

in care:

Q reprezinta productia obtinuta;

Nu -numarul de utilaje folosite;

Tul - total timp utilizat exprimat in ore-utilaj;

ra - randamentul anual pe un utilaj;

rh - randamentul orar pe un utilaj.

Petru o apreciere corecta a evolutiei randamentului exprimat pe baza valorii productiei, in perioada de instabilitate economica indicele modificarii randamentului trebuie pus in balanta cu indicele de inflatie. Situatia se apreciaza ca fiind pozitiva in cazul in care indicele randamentului devanseaza indicele inflatiei.

In analiza folosirii intensive a masinilor si utilajelor se urmareste si corelatia dintre randamentul anual si cel orar pe un utilaj. In aceasta apreciere se pleaca de la relatia de legatura dintre randamentul anual pe de o parte, si timpul utilizat pe an si pe un utilaj (tul) si randamentul orar pe un utilaj, pe de alta parte.

Situatia se apreciaza ca fiind pozitiva daca indicele modificarii randamentului anual (Ia) este superior indicelui randamentului orar (Ih):

Acest lucru demonstreaza ca, pe langa o mai buna folosire a utilajelor in cadrul unui schimb, s-a imbunatatit si folosirea timpului de lucru, diminuandu-se pierderile de timp pe seama diferitelor cauze..

Uneori, in cazul analizei in dinamica, chiar in perioada de stabilitate economica, randamentul in anul curent poate fi superior celui din anul de baza, dar acest lucru se poate datora nu unei imbunatatiri a folosirii intensive, ci schimbarilor in structura de productie sau in nivelul preturilor pe unitatea de produs.

In cazul unitatilor economice care au in exploatare masini si utilaje de diferite capacitati de lucru, se va calcula si randamentul pe un utilaj conventional (utilaj considerat etalon si in functie de care vor fi exprimate celelalte utilaje pe baza unor coeficienti de echivalenta). Astfel, in unitatile ce dispun de tractoare de diferite marci si puteri, exprimarea lor se face in tractoare ce dezvolta la baza de tractiune o putere de 15 CP, denumite tractoare conventionale.

Pentru calculul randamentului pe un utilaj conventional se utilizeaza relatia:

unde:

c reprezinta randamentul pe un utilaj conventional;

Nuf - numarul de utilaje fizice pe tipuri si marci;

Nut - numarul total de utilaje din acea categorie;

g - structura utilajelor pe tipuri si marci;

K - coeficientul de echivalare a utilajelor in utilaje conventionale;

Q - volumul activitatii realizata cu acele utilaje.

Asupra acestui indicator actioneaza direct urmatorii factori:

Numarul total de utilaje:

Structura utilajelor pe tipuri si marci:

Volumul total al activitatii:

Intre dinamica randamentului pe un utilaj fizic si cel pe un utilaj conventional poate exista urmatoarea relatie de legatura:

Irf > Irc sau Irf < Irc;

Cand randamentul pe un utilaj conventional creste mai rapid decat randamentul pe un utilaj fizic, se poate afirma ca s-a schimbat structura pe categorii de utilaje in functie de nevoile agentului economic si in favoarea celor ce dau un randament sporit, marindu-se competitivitatea pe piata concurentiala. Daca randamentul pe un utilaj conventional este devansat de randamentul pe un utilaj fizic, se poate trage concluzia ca utilajele nu au fost folosite in concordanta cu capacitatile lor de productie, sau au fost achizitionate utilaje mai putin performante.

Atunci cand se analizeaza randamentul orar pe un utilaj trebuie sa tinem seama de faptul ca marirea timpului de lucru prin cresterea coeficientului mediu de schimburi antreneaza atat consum marginal de timp, cat si o productie marginala. De aceea se poate vorbi de un randament marginal si de un randament mediu.

Randamentul marginal (rm) se calculeaza prin raportarea productiei marginale ( Q ) la consumul marginal de timp ( Tul

In conditiile cand randamentul marginal este superior randamentului mediu se poate afirma ca deciziile luate pentru sporirea timpului de lucru a mijloacelor fixe au condus la utilizarea intensiva sporita. In caz contrar, cresterea timpului de folosire a utilajelor a avut ca efect scaderea randamentelor pe unitatea de timp.

La nivel de unitate economica se poate vorbi de un randament mediu stabilit pe baza relatiei:

in care:

reprezinta randamentul mediu pe un utilaj la nivel de unitate economica;

i - randamentul pe subunitati componente sau pe tipuri si marci de utilaje;

gi - ponderea utilajelor pe subunitati componente sau pe grupe de utilaje.

Asupra randamentului mediu pe un utilaj exercita actiune directa urmatorii factori:

Structura utilajelor pe subunitati componente sau pe grupe de utilaje:

Randamentul pe un utilaj lpe tipuri de subunitati sau grupe de utilaje:

unde

reprezinta nivelul randamentului mediu recalculat in functie de structura in perioada curenta (gi₁) si randamentul la nivel de subunitate in perioada de baza ( i₀

Relatia pune in evidenta necesitatea schimbarii structurii in favoarea grupei de utilaje la care se obtine un randament sporit si marirea numarului de utilaje in subunitatile care le utilizeaza cu un randament ridicat.

Analiza folosirii intensive a masinilor si utilajelor va urmari si efectele economice ale imbunatatirii sau inrautatirii folosirii intensive, concretizata in cresterea sau reducerea randamentelor si care se reflecta in performantele economico-financiare ale agentilor economici prin intermediul urmatorilor indicatori:

Volumul productiei fizice fabricate:

Valoarea productiei marfa fabricata:

Daca nu se poate stabilii randamentul in unitati naturale, atunci influenta randamentului asupra productiei fabricate exprimata valoric se calculeaza dupa aceleasi relatii ca in cazul productiei fizice, cu deosebirea ca randamentul orar sau anual este exprimat prin valoarea productiei.

In formulele de mai sus p₀ reprezinta pretul pe unitatea de produs in baza de comparatie.

Cifra de afaceri:

unde g₀ reprezinta ponderea cifrei de afaceri in productia fabricata in baza de comparatie.

Valoarea adaugata aferenta productiei marfa fabricate:

unde   reprezinta ponderea costurilor materiale (mai putin valoarea amortizarii anuale) in productia marfa fabricata.

Costurile cu amortizarea la 1000 unitati monetare productie:

Prin intermediul productiei fabricate exercita actiune asupra profitului potential, influenta calculata prin inmultirea modificarii productiei fabricate pe seama randamentului, cu profitul la 1000 unitati monetare in baza de comparatie (diferenta intre 1000 si costurile la 1000 unitati monetare).

Daca se inmulteste modificarea cifrei de afaceri pe seama randamentelor utilajelor, cu profitul la 1000 unitati monetare, se va calcula influenta folosirii intensive a utilajelor asupra profitului brut.

De asemenea, tot prin intermediul productiei, randamentele utilajelor exercita actiune asupra eficientei mijloacelor fixe sau a activelor circulante.

Pentru anumite tipuri de mijloace fixe utilizarea intensiva se apreciaza pe baza indicatorului ,,indicele tehnico-economic de utilizare intensiva a mijloacelor fixe stabilit pe baza relatiei:

unde:

  reprezinta indicele tehnico-economic de utilizare intensiva a mijloacelor fixe;

C - caracteristica utilajului;

T - timpul de functionare.

Modificarea acestui indice se explica prin influenta directa a urmatorilor factori:

Caracteristica utilajului:

Timpul de functionare :

Volumul productiei obtinute:

Aparent aceasta analiza ar prezenta un paradox si anume ca in vederea cresterii indicelui de utilizare intensiva trebuie sa se reduca timpul de functionare. In realitate volumul productiei este direct proportional cu timpul de functionare a utilajelor.

De aceea pentru stabilirea influentei indicelui tehnico-economic de utilizare intensiva asupra productiei se porneste de la relatia:

Modificarea productiei pe seama folosirii intensive se va stabili astfel:

Un alt indicator pe baza caruia se apreciaza folosirea intensiva a mijloacelor fixe este ,,indicele de utilizare a capacitatii de productie calculat pe baza relatiei:

unde:

reprezinta indicele de utilizare a capacitatii de productie;

Q - volumul productiei obtinute;

Cp - capacitatea medie de productie.

La randul sau marimea capacitatii de productie se calculeaza, in general, cu ajutorul relatiei:

Modalitatile de determinare a capacitatii de productie sunt functie de tipul de tehnologie folosit la fabricarea produselor, dar si in raport cu organizarea procesului de productie.

Un accent deosebit trebuie pus pe urmarirea indicelui de utilizare a capacitatii in vederea atingerii unor performante: prag de rentabilitate, un nivel minim al ratei profitului, un nivel minim al rentabilitatii capitalului consumat etc.

4. Analiza eficientei utilizarii mijloacelor fixe

Pentru aprecierea eficientei mijloacelor fixe trebuie puse in balanta efectele economice inregistrate ca urmare a folosirii mijloacelor fixe, cu volumul acestora, care reprezinta efortul agentului economic pe linia achizitionarii lor.

Drept efecte economice pot fi luate in considerare productia marfa fabricata, productia exercitiului, cifra de afaceri sau profitul brut.

Pentru a fi mai edificator nivelul de eficienta a mijloacelor fixe, este bine ca indicatorii de eficienta sa fie exprimati la 1000 unitati monetare. Deoarece in cursul anului au loc miscari de mijloace fixe, intrari si iesiri, iar rezultatele obtinute sunt functie si de durata lor de utilizare, se va lua in calcul valoarea medie si nu cea de inregistrare.

Prin urmare, pentru caracterizarea eficientei mijloacelor fixe se vor folosi indicatorii:

Productia marfa fabricata la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Productia exercitiului la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Cifra de afaceri la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Valoarea adaugata la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Profitul brut la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Evolutia acestor indicatori poate fi reliefata de raportul de corelatie dintre indicele modificarii productiei fabricate, cifrei de afaceri, productiei exercitiului, valorii adaugate sau profitului brut, pe de o parte, si indicele modificarii valorii medii anuale a mijloacelor fixe pe de alta parte.

Se poate afirma ca a sporit eficienta mijloacelor fixe daca indicele modificarii valorii mijloacelor fixe este devansat de cel al cresterii indicatorilor ce evidentiaza efectele obtinute.

In analiza diagnostic a eficientei mijloacelor fixe se va calcula modificarea acestora fata de baza de comparatie, se va urmari corelatia dintre diversi indicatori ai eficientei mijloacelor fixe, corelatia dintre acestia si alti indicatori economici, cum ar fi inzestrarea tehnica a muncii, compozitia tehnologica, productivitatea muncii etc.

De asemenea se vor utiliza in analiza acestor indicatori diverse modele deterministe pentru a putea cuantifica influenta diferitilor factori si efectul anumitor decizii asupra evolutiei eficientei.

O situatie pozitiva se apreciaza atunci cand se respecta urmatoarea corelatie dintre indicatorii ce caracterizeaza eficienta utilizarii mijloacelor fixe:

Acest lucru demonstreaza ca s-au intreprins actiuni pentru scurtarea ciclului de productie sau de fabricatie si pentru reducerea stocurilor de productie neterminata, s-a produs pe baza de comenzi ferme si prin urmare nu exista stocuri de produse ce nu au asigurata desfacerea, a sporit eficienta costurilor cu materiile, materialele, combustibilul, energia, serviciile prestate de terti etc., a crescut rata rentabilitatii.

Daca se urmareste corelatia dintre indicatorii de eficienta a mijloacelor fixe pe de o parte, si inzestrarea tehnica a muncii, compozitia tehnologica si productivitatea muncii, pe de alta parte, o situatie pozitiva este data de urmatoarea relatie:

in care:

Im/n  reprezinta indicele inzestrarii tehnice a muncii (calculata prin raportarea valorii medii anuale a mijloacelor fixe la numarul mediu de personal);

Ikt  - indicele compozitiei tehnologice a mijloacelor fixe;

Ief - indicele modificarii indicatorilor ce caracterizeaza eficienta utilizarii mijloacelor fixe;

IW - indicele modificarii productivitatii anuale a muncii.

Corelatia de mai sus pune in evidenta ca prin actiunile intreprinse s-a reusit ca, paralel cu sporirea mijloacelor fixe sa se imbunatateasca proportia dintre mijloacele fixe active si total mijloace de productie, s-a imbunatatit folosirea extensiva si intensiva a lor, ceea ce a condus la o crestere mai accentuata a eficientei mijloacelor fixe, cat si datorita folosirii intensive a resurselor de munca.

In analiza si diagnoza eficientei utilizarii mijloacelor fixe prin indicatorii prezentati anterior se pot folosi mai multe modele deterministe, dar ele pun in relief actiune factorilor de ordin doi, trei etc., deci cu o influenta indirecta asupra eficientei utilizarii mijloacelor fixe, actiune exercitata de obicei prin intermediul factorilor ce oglindesc efectele obtinute prin folosirea mijloacelor fixe.

Pentru a stabili efectele imbunatatirii structurii mijloacelor fixe, utilizarii extensive sau intensive a lor asupra eficientei lor economice, se va calcula mai intai influenta respectivelor laturi asupra principalilor indicatori, care raportata la valoarea medie efectiva a mijloacelor fixe din perioada curenta conduce la calcularea influentei starii de functionare, a structurii, a folosirii extensive sau intensive asupra eficientei mijloacelor fixe.

*

- Cum se expicati corelatia dintre evolutia valorii mijloacelor fixe si volumul activitatii unei firme.

- Care sunt cele doua laturi ale folosirii extensive a masinilor si utilajelor si cum se stabileste elatia de legatura dintre aceste laturi si volumul activitptii de productie al unitatii.

- Corelatiile dintre randamentul anual si orar si dintre randamentul pe un utilaj conventional si cel pe utilaj fizic.

- Cum se stabileste influenta randamentelor anuale si orare a utilajelor asupra cifrei de afaceri.

- Relatia de legatura dintre utilizarea extensiva si intensiva a masinilor si utilajelor si eficienta activelor fixe.

- Relatia de legatura dintre diversi indicatori de eficienta a utilizarii activelor fixe si dintre acestia si alti indicatori de eficienta economica.