Analiza tranzactionala

Analiza tranzactionala

Ideea de schimb complementar se regaseste in conceptul psihologic al Analizei Tranzactionale, al lui Eric Berne. Teoria lui Berne poate fi rezumata astfel: in fiecare dintre noi subzista si coexista trei ,personalitati', trei stari ale eului: Parintele, Copilul si Adultul. Aceste stari se exprima permanent, alternativ, in comunicarea si comportamentul nostru - in raport cu stimulii din mediu

Incepand cu varsta cea mai frageda, am inregistrat in memorie, in functie de situatie, comportamente diferite:

parintii ne-au impus un anumit numar de reguli, ne-au invatat sa facem anumite lucruri, ne-au impiedicat sa facem altele, ne-au pedepsit pentru a le fi facut. Toate aceste situatii au fost interiorizate si aceasta face ca, in raporturile cu ceilalti, sa ne asumam si sa jucam rolul de Parinte - domeniul a ceea ce am invatat : gandurile, emotiile si comportamentele pe care individul le-a invatat din surse exterioare de figuri autoritare, si in principal de la propriii parinti. Foarte multi manageri par a reactiona in intregime prin Parintele lor atunci cand discuta cu subordonatii; daca parintele lor era critic si evaluativ (parinte normativ) managerii au tendinta de a-si critica subordonatii; daca parintele lor era suportiv (parinte grijuliu) ei au tendinta de a-i proteja pe subordonati; daca managerul reactioneaza din starea de spirit parinte, subordonatul este fortat sa joace rolul copilului (care poate fi ascultator, dependent, supus sau rebel, independent, spontan).

Copii fiind, am pornit sa facem descoperiri, am incercat aventuri spre necunoscut. Unele din acele experiente au fost pozitive si continuam sa actionam precum copiii atunci cand dam prioritate spontaneitatii, intuitiei, imaginatiei. Copilul este prima stare a eului care apare; contine nevoile, senzatiile si emotiile care apar in mod normal la o persoana, ca si comportamentele "arhaice" provenind din copilarie. (domeniul lui a simti). Copilul a trait situatii in care s-a simtit neajutorat, dependent, dar a simtit si placerea de a fi consolat, iubit, ingrijit. Caracteristicile starii de copil sunt : impulsivitate, neastampar, nesupunere - doreste ca lucrurile sa se intample asa cum vrea el.

in sfarsit, in multe situatii am invatat sa examinam o problema, sa cautam solutii, sa le gasim; acest fapt a fost de asemenea inregistrat si reprezinta partea ponderata si rationala, logica a fiintei noastre, Adultul - domeniul lui a gandi: el intelege realitatea fara afectivitate (Copilul) si fara judecata de valoare sau asumarea vreunei responsabilitati (Parintele). obiectivul maturizarii individului in termenii analizei tranzactionale il constituie emanciparea adultului, adica eliberarea atat de sentimentele de neajutorare si dependenta ale copilului cat si de prejudecatile parintelui.

Fiecare dintre noi, potrivit situatiilor si momentelor vietii, suntem intr-unul din aceste roluri. La fel si interlocutorii nostri - si dupa cum jucam rolul de Parinte, de adult sau de copil, ne gasim in situatii simetrice sau complemetare.

Parinte Parinte

Copil Copil SIMETRICE

Adult Adult

Parinte Parinte

Copil Copil COMPLEMENTARE

Adult Adult

Daca interlocutorii accepta tranzactia pe aceasta baza, totul decurge foarte bine - starea eului solicitata la celalalt raspunde starii eului care a solicitat-o.

Tranzactiile necomplementare (incrucisate) apar in cazurile in care individul caruia i-a fost solicitata o stare a eului nu raspunde pornind de la acea stare, si furnizeaza interloctorului un raspuns neasteptat/nedorit - rezulta o intrerupere cel putin momentana in comunicare.

De retinut faptul ca Adultul este singura stare a eului interesata si receptiva la informatii pentru a da un feedback; el proceseaza aceste informatii si acorda feedback in incercarea de a intelege o alta persoana - este starea care trebuie sa detina controlul in cele mai multe situatii comportamentale umane.

Axioma 4

Natura si durata unei relatii depind de punctarea secventelor de comunicare intre parteneri.

Conceptul de stimul-raspuns, care presupune o interactiune foarte scurta, nu corespunde in nici un fel tranzactiilor normale. O buna tranzactie corespunde vointei interlocutorilor de a prelungi schimburile.

B B B

A  A A A

In cazul interactiunilor prelungite se manifesta un fenomen important denumit punctarea secventelor. Acest concept inseamna ca interlocutorii gasesc modul de a relansa schimburile, astfel incat acestea sa se prelungeasca armonios. O buna punctare a secventelor va avea tendinta sa mentina o continuitate a schimburilor dintre parteneri. Punctarile proaste ale secventelor conduc la intreruperea schimburilor: ele provin totdeauna dintr-o proasta stabilire a relatiilor dintre parteneri, deoarece acestia se inseala asupra dorintelor sau a personalitatii lor, transmit o falsa imagine despre ei insisi si angajeaza relatia pe un fagas simetric sau complementar atunci cand s-ar fi impus sa procedeze invers (apar asa numitele tranzactii incrucisate, sau toxice).

O relatie care nu functioneaza prea bine se caracterizeaza prin limitarea probabilitatii de a avea un schimb bun, echitabil. Fiecare vorbeste fara a-l asculta pe celalalt, sau il asculta filtrand discursul in mod negativ si punctarea devine repede slaba, schimburile se degradeaza si iau sfarsit. In definirea relatiilor cu ceilalti, exista trei posibile situatii:

- Confirmare: schimburile cu altii ma confirma in ceea ce cred a fi pozitiv sau in ceea ce imi place la personalitatea mea. Am sentimentul fericit ca exist.

- Opozitie: schimburile cu altii dezvaluie un dezacord radical, dar acest dezacord nu implica nici o tagaduire a existentei mele, din contra. Nu sunt de acord cu ceilalti, dar ceilalti imi recunosc existenta.

- Non-identitate (distrugere sau negare): ceilalti nu tin cont de punctul meu de vedere, vorbesc in locul meu, raspund in locul meu. Nu mai exist. Nevroza (sau chiar psihoza) este aproape.

Concluzia este urmatoarea: comunicarea, prin natura sa, este un proces interactiv - de afectare, influentare a celuilalt. De aceea se exercita si functia de control a comunicarii : prin aceasta functie putem detine controlul si organizam activitatea celuilalt.