Asimilarea in fabricatie a produselor

Asimilarea de produse noi, modificarile de tehnologii, achizitiile de utilaje, modernizarea tehnicilor de organizare, etc., reprezinta activitati care asigura dezvoltarea in viitor a unei organizatii si care apartin functiunii de cercetare-dezvoltare a acesteia. Rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare nu se evidentiaza imediat, ci se obtin dupa perioade lungi de timp, dar ele sunt spectaculoase si asigura dezvoltarea si viabilitatea organizatiei.

Structura sistemului activitatilor de cercetare-dezvoltare se stabileste in functie de obiectivele urmarite, de resursele si cheltuielile pe care le implica, de natura activitatilor desfasurate si de metodele de organizare aplicate.

Sistemul activitatilor de cercetare-dezvoltare cuprinde urmatoarele categorii de activitati (fig. 3.1.):

Fig. 3.1. Structura activitatilor de cercetare-dezvoltare

Cercetarea reprezinta procesul prin care se descopera si se pun in evidenta noi cunostinte, legi, principii si fenomene din natura si din societate in scopul utilizarii lor la satisfacerea nevoilor sociale, economice, la ameliorarea calitatii vietii. Cercetarea stiintifica fundamentala ofera informatii stiintifice, principial noi, fara o utilizare practica imediata, dar care in timp isi gasesc aplicabilitatea. Cercetarea stiintifica aplicativa reprezinta faza prin care se identifica caile si mijloacele de folosire a informatiilor teoretice, solutionandu-se probleme majore de productie, protectia mediului, tehnologii nepoluante, conducerea proceselor de productie, etc. De multe ori nu este posibil de a se face o demarcatie clara intre aceste doua faze ale cercetarii stiintifice, cercetarea fiind un proces continuu.

Ingineria tehnologica grupeaza activitatile prin care se asigura folosirea rezultatelor cercetarii stiintifice pentru realizarea de produse, tehnologii sau sisteme noi, de trecere de la principiul teoretic la constructia de prototipuri, modele si statii pilot care furnizeaza documentatie completa pentru productia industriala.

Asimilarea de produse noi reprezinta un ansamblu de activitati care trebuie sa asigure, la nivelul intreprinderii, toate conditiile tehnico-materiale, economice si organizatorice necesare realizarii unui nou produs la parametrii de calitate impusi in conditii de eficienta prestabilita.

Activitatea de cercetare-dezvoltare precum si interactiunea informatiilor si rezultatelor obtinute in diferitele faze pot fi exemplificate printr-o reprezentare in cascada (fig. 3.2.), din care rezulta si caracterul iterativ al sistemelor de cercetare:

Fig. 3.2. Etapele cercetarii-dezvoltarii

Asimilarea in fabricatie reprezinta una din etapele cercetarii-dezvoltarii (fig. 3.2.).

Asimilarea unui produs debuteaza cu etapa pregatirii tehnice a fabricatiei care reprezinta ansamblul de activitati desfasurate in vederea elaborarii studiilor si documentatiei tehnico-economice necesare pentru realizarea de produse noi. Aceasta etapa contine doua faze distincte: pregatirea constructiva si pregatirea tehnologica. Pentru ca un produs sa fie asimilat el trebuie motivat si justificat economic, astfel ca pe langa tema de proiectare, in faza pregatirii constructive a fabricatiei se efectueaza o analiza tehnico-economica care cuprinde o serie de aprecieri si calcule economice prin care:

se estimeaza cheltuielile si eforturile necesare pentru asimilarea produsului;

se estimeaza impactul produsului asupra diferitelor comunitati umane si a vietii sociale, evidentiindu-se oportunitatea sau inoportunitatea integrarii in fabricatie;

se stabilesc indicatorii economici dupa care se evalueaza eficienta asimilarii produsului;

se determina resursele financiare si originea acestora pentru realizarea asimilarii de produs.

De rezultatele obtinute in aceasta etapa de analiza tehnico-economica depinde decizia de a asimila produsul respectiv.

In faza pregatirii constructive se elaboreaza, in primul rand, tema de proiect prin care se precizeaza caracteristicile principale si functionalitatile esentiale ale noului produs:

utilitatea produsului reprezinta gradul de satisfacere al unor nevoi prin caracteristicile functionale asigurate prin proiect si executie. Aceasta utilitate sociala determina, in principal, ratiunea asimilarii in fabricatie si ea reprezinta, transpusa in anumite circumstante, esenta valorii produsului respectiv.

pretul produsului trebuie sa fie in concordanta cu valoarea de folosinta a sa stabilit pe baza functiilor pe care le indeplineste, la care se adauga si caracterul de noutate, mai ales in faza de lansare a produsului.

Valoarea produsului se determina cu metode stiintifice in urma unor analize detaliate a functionalitatii, caracteristicilor si a utilitatii produsului, realizate de colective interdisciplinare, fiecare functionalitate a produsului marind valoarea acestuia.

durata de viata; orice produs (mai ales industrial) are durata de viata limitata. Aceasta durata economica de viata reprezinta timpul de la lansarea produsului pana cand el nu mai are cerere (nu mai poate fi vandut pe piata). In principiu, organizatiile contemporane se pot mentine pe piata cu un produs vechi sau nou numai atat timp cat produsul este rentabil. Viabilitatea produsului pe piata este dependenta de durata vietii economice a acestuia. Orice produs poate supravietui pe piata pe o durata determinata de 5 faze: lansare, crestere, maturitate, saturatie si declin (fig. 3.3.).

Fig.3.3. Durata vietii economice a unui produs industrial

Dupa cum se evidentiaza in figura 3.3. durata vietii economice a unui produs este ponderata pentru fiecare din fazele prin care trece. Rezulta si faptul ca, inainte ca un produs sa fie aducator de beneficii se investeste pentru fazele 1 si 2 de dezvoltare si lansare. Produsul nou va fi aducator de beneficii abia spre sfarsitul fazei de lansare, cand durata vietii economice s-a consumat aproximativ 20%. Beneficiul devine maxim in campul fazelor de crestere si maturitate, in timp ce valoarea vanzarilor se maximizeaza in fazele de maturitate si saturatie. Din necesitati de mentinere a nivelului rentabilitatii, organizatia, prin conducatorii de produse, trebuie sa recurga la lansari continue de produse noi, ceea ce particularizeaza structurile manageriale prin omniprezenta activitatilor de marketing si de creatie.

Faza pregatirii tehnologice a fabricatiei reprezinta ansamblul de activitati desfasurate in vederea elaborarii documentatiei tehnologice necesare pentru realizarea produselor noi. Este un proces de proiectare supus influentei unor factori care conditioneaza rezultatele tehnico-economice, in randul carora rolul determinant il detine tipul productiei. In functie de tipul productiei (individual, serie, masa) se diferentiaza gradul de detaliere a procesului tehnologic care conditioneaza si alte caracteristici ale acestei faze. In cadrul pregatirii tehnologice, care necesita desfasurarea mai multor grupe de activitati, un rol important revine elaborarii procesului tehnologic. Elaborarea procesului tehnologic se face pe baza documentatiei constructive elaborata in etapa anterioara a pregatirii tehnice. Elementele care conditioneaza stabilirea metodelor si procedeelor de fabricatie sunt: dimensiunile si forma piesei, calitatea suprafetelor, conditiile de precizie, tipul productiei, costul prelucrarii. Pentru stabilirea variantei optime a variantei tehnologice se utilizeaza diferite metode de optimizare dupa un singur criteriu (costul fabricatiei reperului sau costul dotarii tehnologice a procesului) sau dupa criterii multiple (forma semifabricatului, precizia prelucrarii, flexibilitatea procesului tehnologic, continuitatea si incarcarea utilajului, consumul de munca si costul prelucrarii, suprafete pentru amplasarea utilajului, etc.).

Se trece ulterior la elaborarea documentatiei tehnologice care trebuie sa contina informatii referitoare la: tipul si succesiunea operatiilor de prelucrare, tipul si dimensiunile masinilor unelte, lista S.D.V.-urilor normale si speciale, parametrii regimului de aschiere, normele de timp, consumurile de materiale, instructiuni de asamblare.

Etapa pregatirii tehnice a fabricatiei este urmata de etapa pregatirii materiala a fabricatiei. Aceasta a doua etapa are ca obiect asigurarea procesului de productie cu toate mijloacele materiale necesare desfasurarii sale in conditii optime (suprafete de productie, utilaje, mijloace de transport, materiale, energie, apa, lumina, ambianta, etc.).

Asimilarea in fabricatie se finalizeaza cu etapa pregatirii organizatorice care consta in crearea structurilor si stabilirea metodelor si parametrilor care reglementeaza desfasurarea in timp si spatiu a procesului de fabricatie, in scopul realizarii sarcinilor de productie si a celorlalte obligatii contractuale la termenele prevazute, cu eforturi minime.