CALCULATIA TARGET-COSTING

CALCULATIA

TARGET-COSTING

Notiunea, caracteristicile si necesitatea

Target-Costingului

Metoda costurilor-tinta demers managerial strategic al produselor, in cadrul caruia purtatorul de costuri este analizat pe toata durata ciclului sau de viata si in mod deosebit in faza sa de conceptie.

Matricea calculatiei costurilor-tinta, o reprezinta Lawrence Miles -"Tehnici ale analizei si ingineriei valorii", care remarca: "Fara determinarea costurilor implicate, deciziile nu vor ajunge si nu vor putea ajunge vreodata sa permita realizarea unei valori corespunzatoare".

Intr-o acceptie generala, L.W. Crum, "Ingineria valorii", "ingineria valorii consta intr-o serie de procedee sistematice, orientate catre realizarea functiilor necesare cu un cost minim, fara a neglija calitatea, fiabilitatea, performanta si livrarea".

"Target-Costingul" reprezinta un demers formalizat orientat spre analiza functionala a raportului valoare-pret-beneficiu-cost. Se caracterizeaza prin estimarea valorilor ca functii, preturilor de vanzare, costurilor complete si beneficiului pe ansamblul ciclului de viata al produsului. Un asemenea management se mentine pe parcursul intregului ciclu de viata al produsului; pune accentul deja din faza de dezvoltare-proiectare a produsului; se bazeaza si foloseste informatia de preturi dinspre piata si pleaca de la informatia de costuri orintate spre piata; se bazeaza pe o bugetare a functiilor produsului; baza de evaluare o reprezinta costurile complete.

Discutat ca un demers al managementului, costurile-tinta se bazeaza pe regula potrivit careia piata dicteaza preturile de vanzare si nu costurile intreprinderilor. Deci, pentru a construi rentabilitatea trebuie mers de la pret la cost, in conditiile in care din pretul de vanzare trebuie decupata marja dorita pentru a deduce un cost tinta. Totodata, deoarece piata nu este interesata de structura costurilor in partea lor fixa si variabila, sau in costuri individulale si comune, este necesara acoperirea pe termen lung a tuturor costurilor intreprinderii. In consecinta, preturile de vanzare obtenabile ale produselor trebuie sa asigure acoperirea costurilor complete si o cota de profit.

In sensul cerintelor de mai sus, ecuatia generala a costului-tinta este:

Trasaturi sunt definitorii pentru Target-Costing (C. Alazard si S. Separi):

a)      Target-Costing este un concept unitar si inchis al managementului costurilor orientat pe produs;

b)      analiza functionala a costurilor (cat costa valoarea produsului pentru a acoperi cat mai multe functii) pana la analiza de substitutie (ce produs poate sa faca acelasi lucru dar cu costuri mai reduse sau cu o buna asigurare a functiilor);

c)      orientarea produsului spre cerintele clientilor, clientul asteapta un anumit raport intre pretul si capacitatea functionala a produsului, iar intreprinderea producatoare trebuie sa se orienteze catre aceste cerinte. Deci, pentru ca intreprinderea sa-si vanda viitorul produs, dar in acelasi timp sa poata obtine un anumit profit, este necesar din punct de vedere strategic un proces de analiza sau inginerie a valorii in faza de definire a produsului de traseul pret-profit-cost;

d)      asigurarea capacitatii concurentiale in locul unor economisiri rapide. Managementul strategic al costurilor trebuie sa aiba ca obiectiv capacitatea concurentiala si nu efectul de economisire imediata. Intreprinderea nu trebuie sa-si puna problema simplei economisiri, dimpotriva obtinerea unui avantaj fata de concurenta;

e)      Cunoasterea costurilor intr-o faza timpurie a procesului de nastere a produsului.

Procedand astfel, sunt identificate si rezolvate problemele si interesele deosebite, conflictele posibile intre obiectivele urmarite sunt descoperite din timp, iar pe aceasta cale se evita costuri ulterioare de modificare sau intarzieri in promovarea produsului pe piata.

Obiectivul Target-Costingului

Obiectivul urmarit de Target-Costing a fost formulat astfel: "imbunatatirea situatiei rezultatelor legate de produs printr-o reducere a costurilor standard in directia unor costuri scop conforme cu situatia concurentiala".

P. Horvath precizeaza obiectivele costului tinta astfel: "Obiectivele principale ale terget-costing sunt:

orientarea de ansamblu a intreprinderii, si in special a gestiunii sale catre piata;

legatura strategica datorita unui R&D orientat spre piata;

sustinere a gestiunii costurilor in primele faze de conceptie a produsului;

gestiune a costurilor dinamice, deoarece costurile tinta sunt constant reevaluate;

ameliorari in termeni de motivatie, deoarece comportamentele sunt direct influentate de constrangeri ale pietei si nu de obiectivele abstracte valabile pentru toata intreprinderea"

Teoretic, obiectivul Target-Costingului se fundamenteaza pe sase principii, dupa cum urmeaza[2]:

costurile viitoarelor produse se evalueaza din productia de serie ulterioara a veniturilor prognozate de marketing;

costurile tinta necesare, bazate pe formula costurilor complete, sunt evaluate prin decuparea din pretul de vanzare a unei marje dorite a profitului cu luarea in considereare a unei cote risc (componenta a costurilor);

costurile de ansamblu se determina prin diferenta, pretul de vanzare- marja dorita+ cota de risc, se repartizeaza pe diferitele componente ale produselor corespunzator valorii functiilor fata de clienti;

costurile componentelor produsului servesc sarcina pentru intregul lant de creare a valorii, pornind de la cercetare-dezvoltare si continuand cu aprovizionarea, productia si desfacerea;

prin analiza diferentelor dintre costurile tinta si costurile standard si prin bankhmarking se identifica, la nivelul componentelor produsului, potentialul de optimizare;

lantul de creare a valorii trebuie sa asigure prin intermediul unor planuri de desfacere pe produs conditiile de desfacere si prin optimizarea costurilor materiale si de prelucrare, precum si prin analiza valorii pentru a stabili masurile de luat si de aplicat pentru realizarea obiectivelor necesare pe fiecare podus.

Etapele metodei

EI. Fixarea pretului tinta. Principial, pretul-tinta este stabilit prin tehnici de studiu a pietei si vizeaza intreaga durata de viata a produsului. In consecinta, acesta are o determinare strategica, un caracter dinamic si capata mai multe forme si niveluri in raport de segmentele de piata si evolutia in timp a cererii si ofertei.

EII. Fixarea profitului tinta. Aceasta fixare decurge din planificarea strategica a intreprinderii pe termen mediu si din portofoliul ei de produse la acel orizont. De aceea, marimea pretului tinta nu este o suma fixata ci o curba de profit in functie de ciclul de viata al produsului care simuleaza cu ajutorul analizelor financiare rentabilitatea asteptata a produsului si tinand cont de ipotezele privind volumul desfacerilor.

Procesul de elaborare are un caracter interactiv si, in consecinta, nu trebuie perceput ca unic si liniar. Daca estimarile profitului sunt globale si aproximative la inceputul proceselor, ele devin mai precise si mai fiabile daca caracteristicile viitorului produs sunt clar definite.

EIII. Stabilirea costului tinta. Costul tinta este dedus din calculele precedente prin simpla scadere. Evaluarea nu se face la nivel global, ci analitic pe feluri de costuri tinta partiale in functie de componentele si subansamblele produsului. Descompunerea poate fi facuta cu ajutorul a doua mari familii de metode:

Ø       Descompunerea organica a produsului in subansamble tinand cont de structura sa fizica. Aceasta metoda se bazeaza pe cunoasterea costurilor actuale ale componentelor si pe capacitatea intreprinderii de a le produce. Ea presupune o continuitate in conservarea tehnicilor existente dar si o adaptare prin inovare privind caracteristicile produsului.

Ø       Descompunerea functionala bazata pe analiza produsului tinand cont de nevoile repetate ale clientului: fiecare functie reprezinta o nevoie a clientului pe care produsul trebuie sa o satisfaca. Aceasta metoda se bazeaza pe nevoile clientului si ale pietei, prin costul tinta traduce ceea ce clientii sunt gata a plati pentru ansamblul serviciilor ce le asteapta de la produs.

In acest stadiu se optimizeaza relatia valoare-cost tradusa prin capacitatea intreprinderii de a face produsul cerut cu functionalitati precise tinand seama de costurile tinta. Costul estimat este adesea superior costului tinta ce devine deci un cost plafon care nu trebuie depasit. Aceasta confruntare intre costul tinta si costul estimat face obiectul unei cereri de reducere a costului.

Formulele folosite in evaluarea costului tinta sunt

a)      evalarea costului acceptabil prin prisma relatiei:

b)      evalarea costului tinta pe baza relatiei:

c)      valarea costului estimat exprima costul complet unitar calculat pe baza datelor din contabilitate, in cazul pefectionarii produselor existente, sau pe baza datelor de proiectare, in cazul dezvoltarilor de noi produse.

Pentru ultimul caz, se pot folosi mai multe metode de evaluare dupa cum urmeaza:

metoda corelatiei Se bazeaza pe analiza intercorelata intre produsele existente si dezvoltarile de noi produse, cu retinerea elementelor congruente care se inscriu in strategia construirii costului estimat.

metoda analitica Consta in construirea costului estimat prin valorificarea datelor din prezentul si viitorul noului produs.

metoda parametrilor Se intemeiaza pe analiza si evaluarea raporturilor dintre parametrii tehnici ai produsului si cei ai costurilor.

La metodele de mai sus se adauga: metoda ingineriei costurilor, metoda ABC; metoda ingineriei valorii si metoda integrata (integrarea ingineriei de estimare a costurilor cu algoritmul ABC al costurilor si cu costul-tinta in dinamica).

Costul estimat este un cost construit pe toata durata ciclului de viata al produsului.

Astfel, definit prin prisma intreprinderii producatoare, costul estimat se construieste pe baza urmatoarei formule:

Raportat, prin prisma clientului, costul estimat de posesie se construieste pe baza formulei:

Demersul Target-costing descris de Nissan dupa Horvath[3]

Prin insumarea celor doua costuri la producator si utilizator se obtine costul global pe ciclul de viata al produsului.

Tinand cont de competentele intreprinderii in momentul calculului, cel mai adesea evaluarea costului produsului face sa apara un cont zis "cost estimat" superior costului tinta precedent. In aceste conditii unul din obiectivele metodei target-costing va consta in a reduce diferenta intre costul estimat si costul tinta, adica de a gasi solutii si deci de a pune in practica schimbarile sistematice de optimizare a relatiei valoare-cost privind produsul.

Ajustari intre costul estimate si costul tinta[4]

Asa cum s-a aratat mai inainte, in majoritatea cazurilor, costul estimat calculat este superior costurilor tinta obtinute de piata. Se ridica problema reducerii diferentei intre costul estimat si costul tinta prin ameliorarea gamelor operatorii si a organizarii productiei viitoare. Aceste ameliorari sunt efectuate intr-o perspectiva valoare-cost nu in viziunea de a reduce costul daca aceasta va afecta valoarea recunoscuta a produsului ci de a optimiza raporturile intre cele doua determinari.

Procesele de optimizare se efectueaza prin analize de valoare successive inainte de a fixa costul estimat la un nivel acceptabil. Reducerea costurilor are in vedere in general mai multe etape:

EI. O prima reducere a ecartului de cost obtinut prin optimizarea in faza de conceptie (1) (in medie 80%). La acest stadiu, costul previzional al produsului viitor poate fi asimilat unui cost standard mai scazut decat costurile actuale practicate de intreprindere. Acest cost estimat este un cost planificat.

EII. O a doua etapa este luata in considerare in faza de productie propriu-zisa si consta in a controla costurile reale pentru a le mentine aproape de costurile tinta: se vorbeste deci de "mentinerea de cost" (2). Ajustarea este ilustrata prin schema cunoscuta sub numele de modelul lui T. Makido.

Alti practicieni au in vedere o reducere a ecartului intre costul estimat si costul tinta in trei timpi.

EIII. O reducere a costurilor in momentul conceptiei (1) permite de a defini un nivel de cost intermediar numit cost plafon. Acest cost plafon desi mai mic decat costul estimat ramane superior costului tinta.

EIV. O noua reducere este anticipata de la productie (2) prin punerea in evidenta a fenomenelor de intelegere sau de ameliorare prevazute de metodele de productie. La acest stadiu, costul plafon este cvasiegal cu costul tinta.

EV. Ultima etapa este cea de mentinere a costului (3) sau ne asiguram de fidelitatea costului real cu costul plafon prevazut.

Metodologie privind Target-Costing

Exemplu de elaborare a unui cost tinta plecand de la articolul "imprimanta color".

Etapa I: analiza cererii consumatorilor, a nevoilor lor si utilitatii acordate elementelor produsului prin care viziunea globala a produsului este descompusa in functie de componentele aparatului. Tabloul functiilor aparatului dupa utilizarea si importanta acordata cererii se prezinta astfel:

Rezultatele studiului de piata pentru imprimanta color

(tabel 1)

Etapa II: relatia intre componentele tehnice ale produsului si functiile acestuia retinute de catre piata in care este evaluat aportul fiecarei componente din plan tehnic cu una sau mai multe functii: